6,446 matches
-
pare, la sfârșitul anilor șaizeci. Datorită ei, numele lui Rebreanu a început să fie cunoscut în lumea anglo-saxonă. Cu Ion, pe de altă parte, este foarte greu să găsești un ecou, pur și simplu pentru că nu se cunoaște dimensiunea problemei țărănești în România la începutul secolului douăzeci. IM: Iar percepția este, inevitabil, una trunchiată... DD: Nu numai asta, dar chiar relația între arendaș și țărani, sau relația dintre arendaș și boier, chiar boierul însuși este o noțiune foarte vagă pentru cititorul
Dennis Deletant: Accesibilitatea literaturii române în Anglia by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12991_a_14316]
-
Densusianu, căruia nu-i agreează nici „ambiția de a produce un curent nou în literatură”, nici orgoliul de a patrona o școală sau o tabără și nu-i iartă nici despărțirea de popor. Față de Densusianu, Ilarie Chendi apără legitimitatea „literaturii țărănești” (p. 158), dar în alt context, când îl vizează pe Iorga, o denunță, fiind susceptibilă de a fi considerată un fals concept (p. 175). În ciuda sămănătoriștilor, pledează pentru integrarea în această categorie a prozei lui Duiliu Zamfirescu. Ieșirea din acest
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
175). În ciuda sămănătoriștilor, pledează pentru integrarea în această categorie a prozei lui Duiliu Zamfirescu. Ieșirea din acest impas o va afla mai târziu, când va formula adevărata dilemă a cronicarului literar nu în termeni sociologici, ci în termeni estetici: „Nu țărănesc sau nețărănesc, ci artă sau neartă”. Dar gustul criticului rămâne în limitele tradiționalismului sau ale realismului rural pe filiera ardeleană Slavici-Agârbiceanu. Ce mai răzbate până la noi prin publicistica literară a lui Ilarie Chendi, din atât de tulburatul an 1907, pe
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
în limitele tradiționalismului sau ale realismului rural pe filiera ardeleană Slavici-Agârbiceanu. Ce mai răzbate până la noi prin publicistica literară a lui Ilarie Chendi, din atât de tulburatul an 1907, pe care îl asociem automat în memorie cu mult invocatele răscoale țărănești? Mi se pare destul de surprinzător să nu găsim prea multe referințe la drama socială ce a izbucnit atunci, fie din lipsa de interes al criticului pentru eveniment (ceea ce este cel puțin ciudat dacă ținem seama de orientarea criticului spre literatura
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
o bosniacă lămâia de care are nevoie că să se poată folosi de storcătoarea Alessi când îi șuieră gloanțele pe la urechi. Dar ediția Schwitters? O și văd înfiptă în vârful unei baionete a vreunui guerillero latino-american după jefuirea unei gospodării țărănești de către contrarevoluționari. V-ați întrebat ce victimă a vreunei inundații din Bangladesh vă poartă vechea reverendă? Sau dacă ciorapii gri de lână împletiți cu atâta grijă de sora dumneavoastră au fost înghițiți de replica vreunui cutremur din sudul Californiei? Familiarizat
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
frumoasa din Burundi care purta bluzița mea neagră cu paiete a fost ucisă și că bluzița e acum ferfenițită, găurită de gloanțe de puști-mitralieră rusești, franțuzești și americane, că ediția Schwitters e acum numai cenușă, la fel ca și gospodăria țărănească latino-americană incendiată de contrarevoluționari și că storcătoarea de citrice Alessi, care ar mai putea fi utilizată, zace acum între cadavrele îngropate sub ruinele unei case bosniace. La fel cum ne putem prea bine imagina că victima inundației din Bangladesh a
Lilian Faschinger - Păcătoasa Magdalena by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/12990_a_14315]
-
întregesc un autentic curs de poezie, pe epoci și meridiane, cu câte o rară, dar generoasă trimitere, aici, la liricii conaționali: “Ne-ar fi interesat influența artei plastice populare asupra liricii noastre de azi - dubla influență a iconografiei bizantine și țărănești la un Crainic, la un Voiculescu, la un Blaga, la un Adrian Maniu, sau chiar la un Minulescu, la un Arghezi, la un Ion Barbu, precum și influența peisagiului și peisagiștilor asupra poeziei contemporane române - despre Lirica noastră de azi, vezi
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
primul rînd pentru că evocă istoria socială și culturală fixată în cuvinte. În cazul limbii române, istoria cuvintelor permite ipoteze asupra unor secole lipsite de mărturii, evocă valuri succesive de influențe străine, ilustrează mentalități și realități cotidiene ale unei vieți preponderent țărănești. Tentația de a reconstitui trecutul pornind de la mărturia cuvintelor produce și aberații: sînt cunoscute delirurile pseudo-etimologice ale unor amatori convinși că pot reconstitui limbi originare, limbi perfecte, magice etc. Din păcate, curiozitatea cititorului nu poate fi satisfăcută pe deplin: nu
Etimologie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13065_a_14390]
-
că el nu este numai fugar, ci un conducător de partizani. Petre Cotoșman, neuitatul țăran gorjean, rapsod și om de arme al rezistenței, pe care providența mi l-a scos În cale, avea antenele lui Întinse În toate straturile, boieresc, țărănesc, orășenesc, ale lumii noastre de atunci, zbuciumate, dar Încă neaplecate, și el ajunsese până la colonelul ascuns și ne adusese vestea dezamăgitoare În privința posibilității de a ajunge prin el la „bărboșii” din munți, Însoțită de urarea lui de reușită. Despre toate
Întâlniri cu Bartolomeu Anania. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Nicolae Stroescu-Stânişoară () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1556]
-
câte îi mai rămăseseră - doi veri - trăiau foarte departe, dincolo de Cercul Polar. Imaginează-ți două odăițe la etajul 5 1/2 într-un bloc înconjurat de brazi. Dacă în cămăruțele astea vei înghesui niște canapele și fotolii grele, două dulapuri țărănești, din Dalecarlia, totul împodobit cu perne și pernițe; dacă pe parchet vei așterne o mochetă roasă, vei înțelege mai ușor ceea ce urmează. Ba, nu! Ar trebui să vezi și florile înșirate pe toate pervazurile și, mai ales, acele imense vase
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
proprietarul locuia în străinătate. Toate hârtiile erau făcute numai pentru a justifica jaful, fără să țină cont de mama care era împuternicta mea legală. Mama mă ruga să nu mă întristez pentru lucruri pierdute - amintiri de la bunica, obiecte de artă țărănească. Mama îmi dorea numai bine, amintindu-mi de despărțirea noastră - când căzuse o ceață peste București, apoi fulguise diagonal și chipurile noastre se pierduseră în ninsoare. (Fragment din romanul în pregătire Mama ca Dumnezeu.)
A săruta pietrele by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/9499_a_10824]
-
condus la acea vreme de Sabin Drăgoi, proaspăt numit în funcție (1950) după un stagiu directorial la două importante instituții timișorene, Conservatorul Municipal și Opera Română din Cluj aflată în refugiu la Timișoara, i-a oferit prilejul să cunoască melodiile țărănești din Monografia muzicală a comunei Belinț, dar și din celelalte culegeri realizate de Drăgoi în Banat și Transilvania. Concert Românesc, finalizat în iunie 1951, după mai multe etape componistice, reflectă acumulările și preocupările din acea perioadă, reprezentând, în acest sens
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
de la citatul folcloric, moștenire de la compozitorii precursori și ajungând până la sublimarea structurilor folclorice, în perioada maturității. Apropierea creației lui George Enescu de muzica bizantină nu reprezintă o preocupare deosebită a muzicologilor, cu toate că așa cum în copilărie a luat contact cu folclorul țărănesc, va fi fost prezent și la slujbele religioase la care participa întreaga obște sătească. Aprecierea muzicii bizantine este, fără îndoială, o constantă în viața lui George Enescu. Spre exemplu, Liturghia lui D. G. Kiriac îi era cunoscută, lucrare pe care
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
Un atelier de sculptură. Se văd În el bucăți de marmură necioplite, altele cioplite Într-o formă incipientă. De asemenea atelierul lui Îți sugerează de la Început imaginea unui interior țărănesc. Între scenă și atelier se vede un geam, un fel de perete de sticlă transparentă, iar sculptorul și obiectele care formează interiorul atelierului său se văd prin acest geam, care-ți poate sugera incomunicabilitatea sau cerul. Sau că ceea ce se
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
impulsionat de aportul unor muzicieni, exponenți de seamă ai culturii muzicale și culturii românești. O mentalitate de neconfundat stă la baza cercetărilor referitoare la ansamblul cvartetelor românești din prima jumătate a sec. al XX-lea, și anume: aceea că muzica țărănească autentică a sugerat și sugerează unor compozitori temperamental diferiți sentimentul unor calități nonromantice. Formulele tipice caracteristice zonelor, genurilor și speciilor folclorice influențează forța de creație a compozitorilor, exercitând asupra lor o atracție originară. Aceste formule conștientizate intră în actul creației
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
Bicaz, având 881 de pagini, exegeza cercetătorului Gh. Popescu-Județ i-a oferit compozitorului și folcloristului, dar mai ales istoricului Cuclin, veritabil savant al lumii geto-dacice, posibilitatea să lanseze o teorie proprie asupra vechimii culturii noastre populare prin melodiile și dansurile țărănești. Manuscrisul autograf (55 file) al prietenului C. S. NicolaescuPlopșor se află în posesia mea din perioada anilor ’70, când profesorul de estetică muzicală l-a rugat să mi-l încredințeze cu frumoasa apreciere a ministrului Condeescu, autorul repatrierii soților Cuclin
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
concentreze În gesturi care se lipesc de simțuri. Atât de clare sunt imaginile recuperate În confesiunea poetică, atât de limpezi gesturile, atât de simple și de intangibile sensurile. În fața acestor sensuri, Ileana Mălăncioiu se așază cu un amestec de cumințenie Țărănească și neliniște a omului citit. Poezia devine o formă de răscumpărare a timpului trecut, a clipei căreia Îi este simțit din plin prețul. Cu rădăcini În Sfântul Apostol Pavel, răscumpărarea are rol crucial În mântuirea pe care poeta o Întrevede
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
ce poartă diverse denumiri locale: malanca, pârtie, banda, turcă sau ceață. De obicei, conducătorul fiecărei cete este un fecior frumos, numit calfa său turc, cunoscut în comunitate ca având o conduită morală ireproșabila. El este întotdeauna îmbrăcat într-un costum țărănesc tradițional iar ca semn al rangului ceremonial pe care îl deține, poartă pe cap o căciulă împodobita cu șiraguri de mărgele și panglici multicolore, iar în mână are un baston ferecat cu alama și cositor. În timpul jocului calfa comandă, pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93797_a_95089]
-
prezintă sub forma unei case vechi stilizate, o construcție de lemn în care sunt încastrate elemente de arhitectura deosebite vechi de cca. 150 de ani, ferestre și uși ale căror geamuri sunt pictate de pictorul iconar Raluca Jurcovan cu icoane țărănești pe sticlă. Construcția este structurată în trei ateliere: atelierul țesătoarei - Rafira Jurcovan, atelierul cojocarului - Dumitru Sofonea și atelierul pictorului iconar - Raluca Jurcovan. În ateliere veți putea admira țesături, ștergare, straie, pieptare din satul Drăguș, icoane tradiționale pe sticlă, fotografii și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93897_a_95189]
-
este structurată în trei ateliere: atelierul țesătoarei - Rafira Jurcovan, atelierul cojocarului - Dumitru Sofonea și atelierul pictorului iconar - Raluca Jurcovan. În ateliere veți putea admira țesături, ștergare, straie, pieptare din satul Drăguș, icoane tradiționale pe sticlă, fotografii și obiecte specifice interioarelor țărănești. Pictorul iconar Raluca Jurcovan povestește: Atunci când eram copil, bunicul meu Gheorghe Jurcovan, îmi istorisea mereu despre Drăgușul lui natal... oamenii și locurile ocupau un loc special în sufletul lui. Drăgușul este un sat etnografic care își mai păstrează tradițiile în ciuda
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93897_a_95189]
-
par jour?"... "Mais... une dizaine environ". "On, alors... mais tu ne dois jamais avoir le sommeil tranquille?" - "En effet..." - "Moi, si j'écrivais un jour tant que ça, je ne ferais plus rien pendant une semaine..." * Casa asta de piatră, țărănească, e veche de cîteva sute de ani. Pîn-acum o sută cincizeci de ani a fost moară. Astăzi e-o fermă mică. Generații de morari și țărani francezi au trăit și murit între zidurile acestea. Dintre ei, mulți au fost călugări
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
o fermă mică. Generații de morari și țărani francezi au trăit și murit între zidurile acestea. Dintre ei, mulți au fost călugări. Iubesc amintirea lor, ca a propriilor mei strămoși. Casa aceasta, zidurile, paturile, podoabele sunt omenești cum numai lucrurile țărănești pot fi. încă cred că omenia adevărată e la țară. Există o internațională autentică: aceea a țăranilor. Ceea ce iubesc la țărani este și admirabila lor lipsă de igienă. Igiena sterilizează; ne face moartea nefamiliară, dușmană. în loc să vedem prietenie în lucruri
Scrisoare din Paris uitată în paginile Vieții Românești - Eugen Ionescu () [Corola-journal/Imaginative/11980_a_13305]
-
au transfigurat, conțin cu alte cuvinte reflexe din "întreg complexul vieții material-spiritual românesc", pentru că, urmașe ale coloanelor și stâlpilor cerului, "reprezintă o sinteză ad-hoc între straturile arhaice și cel creștin". Preocupat în primul rând de tipologizarea acestor creații ale artei țărănești, în care preia sugestii din sistematizarea propusă de R. Vulcănescu, autorul albumului pornește de la stâlpii și coloanele cerului, acestea asimilate drept troițe, cu formele lor (coloane trunchiforme, phallusoforme, discofore, antropomorfe stilizate, cruciforme), continuă cu monumente sacre de structură creștină (categorie
Un simbol by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/12827_a_14152]
-
turpitudinii, care se află lipit de acela al parvenirii plebeului incult, după cum acesta e vecin la rândul lui cu al celeilalte parveniri - a plebeului cult”. Spre a fixa și mai exact profilul lui Ion al Glanetașului, expresie a ascensiunii materiale țărănești, însuflețit de o mare voință și energie, Vladimir Streinu simte nevoia să se raporteze la personaje ale lui Balzac, Zola și Reymont. Tipul opus (ca într-un diptic) este al eroului caracterizat prin moleșirea energiei vitale, al apaticului, care-l
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
și unghiul de observație ale unui tânăr țăran, cititorul traversează o lume, la început de dimineață, după o noapte ploioasă, cu acuitatea în percepții a unui Zola (din La Terre) sau a lui Liviu Rebreanu. Materia corporală stăruie, strivitoare. Simțurile țărănești resimt și descriu un spațiu ce nu aparține infernului, ci mai degrabă purgatoriului: în iadul dantesc, ne scufundăm în ,,bolgii” tot mai închise - aici, suntem la lumina zilei. Dar zările deschise nu ne liniștesc căci, spune poetul: ,,câmpia mucedă ne
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]