83 matches
-
obraz nici de feli. Tata a trebuit să-l dea în judecată, dacă nu tata, atunci eu, că aveam 27 de elevi martori, care au auzit că nu voi plăti nimic. Protopopul Gh. Zarian avea 4 moșioare: Jacota, Hreasca și țarna Mare, a căror administrator era preotul Niculai Pleșoianu și la Fântâna Mare avea o moșioară a lui. Și nu era zi să nu vie vreun preot cu daruri: cei de la câmp aduceau cași cât nu-i putea ridica, iar cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Iacobeanu, preotul Cadar și familia Pușcuță. Unele aprecieri și precizări despre întinderea satului, cât și despre „poarta rnii” găsim în însemnările lui Toader Gh. Miron Boca. Capătul satului din sus era la Costică V. Luca Bârgăuanu, unde era și „poarta țărnii”. Casele ce s-au făcut mai sus de acest locuitor sunt pe terenuri cumpărate de la unii răzeși din Mărăști. oseaua mergea paralel cu pârâul Dunavăț spre sud, spre Fruntești și de la Tache Iacobeanu, era iar „poarta țărnii”. Toate drumurile care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era și „poarta țărnii”. Casele ce s-au făcut mai sus de acest locuitor sunt pe terenuri cumpărate de la unii răzeși din Mărăști. oseaua mergea paralel cu pârâul Dunavăț spre sud, spre Fruntești și de la Tache Iacobeanu, era iar „poarta țărnii”. Toate drumurile care ieșeau din sat aveau poartă. Și Gavril Bădăluță ne lasă mărturia că cel care a bătut primul par în lunca Dunavățului și și-a făcut casă a fost acel Vasile Bârgăuanu. Aceștia sunt veniți prin 1820, după ce
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de transmitere a proprietății răzeșești Cștun - grup de case, mai mică decât un sat Vatra satului - spațiul ocupat de așezările inițiale Stâlpul central - marca punctul de pornire a satului, vatra inițial Jitar - asigura paza grâului și a porților țarinilor (poarta țărnii) Nemeasnică - slujbaș, avea grijă de gardurile țarinei, constata pagubele făcute de vite, paznică Siliștea casei - însemna întreaga gospodărie ca și locul din vatră pe care se poate construi o gospodărie Vechi unități de măsură 1 palmă =0,235 m; 1
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țară și înmormântat în grădina curții, alături de fratele său, acolo unde era, sau mai târziu a fost înălțată, o capelă. Carul mortuar a fost întâmpinat de elevii școlii, organizați de învățătorul Gheorghe Postoi și de oamenii din sat, la poarta țărnii dinspre nord. Toată averea - moșiile cu tot inventarul, banii depuși în bănci, construcțiile, anexele, morile, hanul, toate au rămas unicului moștenitor, Jorj Sterian, care poate fi considerat un răsfățat al soartei. Jorj Sterian Nu-i știm cu precizie anul nașterii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
produse. Documentele de epocă (pentru secolul XV și până în prima jumătate a secolului al XIX, avem numeroase mărturii pentru satele comunei Filipeni) vorbescă despre partea de susă și partea de josă a satului și moșiei, despre câmpuri, țarini și poarta țărnii, despre iazuri, mori, vii și livezi, și, cu toate că nu amintescă de toate cerealele și plantele cultivate, lasă să se întrevadă a activitate economică intensă. Astfel, într-un document de întărire (carte de stăpânire) de la Vv. Moldovei, Vasile Lupu, din 18
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să creeze comune puternice, capabile să asigure în perspectivă, condițiile necesare dezvoltării lor economice, aprovizionării optime a locuitorilor, înfloririi învățământului, culturii și ocrotirii sănătății, apte a se dezvolta ca localități cu trăsături urbane”. Zona Fălticeni cuprindea orașul Fălticeniăcu Șoldănești și Țarna Mare) și comunele rurale: Baia, Bogdănești, Boroaia, Bunești, Cornu Luncii, Dolhasca, Dolhești, Drăgușeni, Fântânele, Forăști, Horodniceni, Liteni, Mălini, Preutești, Rădășeni, Râșca, Slatina, Udești, Vadu Moldovei și Vulturești, cu 116 localități componente. Dezvoltarea rețelei de subunități Odată cu organizarea administrativă a teritoriului
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
ajută anchetatorul și, pe luna plină ce-i ținea loc de față, explodă o veselie care-i dezvelea sănătos toată dantura. La ora zero te-ai sculat și-ai înhămat caii. - Păcatele mele ! - După asta ai luat-o frumușel prin țarnă până la gară. - Da’ unde se află ! - Ai încărcat binișor cartofii de pe rampă și-ai tuns-o la vale, pe drumul Iloaiei. Cine era de pază ? atacă brusc plutonierul. - De pază ?! bolborosi uimit bătrânul. Milițianul ciocăni cu degetul în foaia de pe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dă. Amu era o babă și baba avea o capră. Dimineața când se scoală baba, scoate capra pe poartă și zice : „Du-te în paza Domnului !” Sfântul Petrea, de cuvânt, ia capra de curmei și-o poartă toată ziua în țarnă. Dar capra cum îi capra : ba se cațără pe-un păducel, ba se bagă sub o tufă, dă pici, dă pe dincolo, până se lehămetește sfântul Petrea și de capră și de dumnezeire. Iar când da soarele în asfințit, duce
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
puțin un cal și se gospodăresc după hotărârea propie; au o șosea asfaltată care face legătură cu comunele pe distanțele Trușești-Sulița Botoșani; s-a realizat în anul 1996, stația de filtrare a apei din Jijia, cu ridicarea ei pe Dealul ”Țarna” și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
puțin un cal și se gospodăresc după hotărârea propie; au o șosea asfaltată care face legătură cu comunele pe distanțele Trușești-Sulița Botoșani; s-a realizat în anul 1996, stația de filtrare a apei din Jijia, cu ridicarea ei pe Dealul ”Țarna” și alimentarea satului cu apă prin conducte, sub administrarea primăriei Hlipiceni; comerț proprietate privată pe lângă cel cooperatist; în fiecare sat există biserică, iar satele arată tot mai bine prin noile construcții, dispărând stuful de pe acoperișuri și gardul din bețe de
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
spitalul! Cum au făcut cu cel de la noi, de la Oprișeni, unde speram să se ivească un post de stagiar... a intervenit unul dintre practicanții însoțitori... în interesul pacienților, susținea sus și tare ocupantul acestei rezerve, trimisul nostru de la Oprișeni și Țarna Mare în Parlamentul de la București. Să-i respectăm liniștea, măi copii! Spitalul nu trebuie confundat cu o sală de tribunal, unde oamenii se păruiesc pe altarul dreptății; sau cu acel cabinet stomatologic al lui Ion C. de la Suceava în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Că de altfel rămâneam cu beleaua în brațe... * * * Președintele Comisiei permanente pe probleme sociale a Camerei Deputaților, în ședința sa ordinară din 25.10.a.c., a supus atenției membrilor săi următorul referat privindu-l pe domnul Cotescu Ciprian, deputat de Țarna Mare: Aflându-se în interes de serviciu în colegiul electoral și credincios principiului însușit de parlamentarii puterii privind munca politică individualizată, de la alegător la alegător, domnul deputat numit mai sus a fost atacat de o haită de maidanezi în parcarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
răcoarea dimineții... Lasă și gumacii, fă! Ajunși în curte, Ariton a apucat-o energic pe Năstăsia de umeri, a condus-o până la ieșire și i-a făcut vânt către mijlocul drumului, după care a răsucit cheia în broasca porții. Direcția Țarna Mare, fă! La târgăul tău! La ibovnicul tău, fă! Și dacă ții la viața ta, să nu care cumva să mai calci pe la Antilești! * * * Tu știi, bărbate, că hăitușca asta a noastră de coptilă se ține cu sfrijitul cela al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
îl vreau pe Ghiță! Îl vreau pe Gheorghiță! Am făcut și proba... Saveta a înlemnit... Vasăzică pedeapsa n-a folosit la nimic! Ba mai mult, a complicat o situație și așa destul de tulbure: Ba se poate, mama! Că cei de la Țarna Mare cum au trăit atâta vreme necununați. Când împlinim vârsta, ne cununăm și noi. În vremea noastră, oamenii își trăiesc viața de timpuriu... Nimic în lumea asta nu se mai petrece ca pe vremea voastră... Măi coptilă! Tu mă înveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prea multe și împreună cu aceste frământări sufletești trecuse pragul în preadolescență. Cu aceste gânduri și cu ulciorul în mână s-a trezit la răspântia de la Pleșca, moment în care șia adus aminte de Clănțău cu care făcea multe plimbări peste țarnă pe la izvoare și prin păduri. Se simțea bine și-n siguranță pentru că prietenul ei, câinele Clănțău, era puternic cât un pui de urs. Era ascultător și Magnolia era tare mândră când mergeau amândoi unul alături de celălalt pe dealuri. Fiindcă era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am trezit și eram bucuros că cineva m-a găsit și nu m-a lăsat acolo să mor. Când am deschis ochii, nu era nimeni prin preajmă. Am privit în toate părțile cărarea în ambele direcții, drumeagul ce ducea spre țarnă, am cercetat cu privirea liziera pădurii în ambele laturi, dar nu se zărea nimeni. M-a speriat faptul că eram singur și puteam să mor, deși nu-mi venea să cred asta, pentru că am fost salvat de cineva și nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
cursuri de apă, pe care călătoream mândru de mine, împreună cu bărcuțele chinuite dintr-un ziar ponosit, galben de vechi ce era și ars de vreme, aruncat la gunoi. Când doream să plâng sau să râd, să simt că trăiesc, în țarnă găseam locul minunat pe orice anotimp, loc care nici în a doua viață nu-l voi uita. În viața păsărilor mă furișam, doream ca ele să zbor și ca ele să cânt. Așa se face că fiind împreună cu ele, le
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
lua În seamă, avea relația ei curată și sănătoasă, undeva departe de gura-lumii. Știa cum să se facă Înțeleasă de către doritori, iar când nu mai putea, recurgea la măsuri radicale. Odată, Într-o zi de toamnă neguroasă, când mergea În țarnă, cu țăpoiul pe umăr, cu cei doi câini care o Însoțeau Întotdeauna și cu gândurile străbătând cele lumi, pe când se Întorcea de la „sfeclă”, Îmbrăcată de duminică, purtând o rochie strânsă-n talie și părul frumos pieptănat, o ajunse din urmă
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
frumos pieptănat, o ajunse din urmă Vasile Morțun, călare pe un cal cu care se mândrea peste tot și nu fără motiv Întemeiat. Morțun se ținea tare țanțoș la cei cincizeci de ani ai săi. Da ce faci Ileană prin țarnă, duminica În amiaza mare?! Ei bade, și eu cu ale mele nevoi, m-am dus să văd cum este sfecla și văd că-i bună. Am auzit că o primește la gară pentru Roman, la fabrică. Fa... Ileană, da ia
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
când. Hai să sperăm că e și el măcar o dată în viață băiat serios, se ține de cuvânt și chiar dă colțu'." Urmează unul scris doar cu majuscule, ca și cum autorul ar fi vrut să-l bată în cuie, pe poarta țărnii ca să-l vadă tot satu': „poate îl împușcă cineva! : ȘI CÂT M-AM BUCURAT! COMANDASEM DEJA O COROANĂ MÂNJITĂ CU RAHAT PE CARE DOREAM S-O DAU FAM. BĂSESCU ! POATE OR ȘTI BĂIEȚII CEVA? MĂI SĂ FIE? SĂ ASISTĂM ÎN
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
e tot moarte. Zbirii vor rămâne iarăși umiliți în fața tăriei noastre, căci nu ne vor putea îngenunchia, destrăma și birui voința noastră „pavăză” dăruită nouă de Dumnezeu. Înverșunaților, „înăbușiți” fiara din voi! IATĂ-MĂ LA MARGINE Iată-mă la margine, Țarna mi-i paragină, Nici o stea nu mai răsare, Clipa trecerii mă doare. Vise arse, vise arse, Strânsu-s-au cuțit în oase, Sfredelesc la geam trecutul, De mă doare ca și cnutul Căci nu pot le-afla cuvântul Câte-au fost, au
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
fi fost la fața locului, în biblioteca sa mai stau rânduite încă 18 lucrări care vorbesc de la sine doar din titlu: Piatra șoimului - roman (1991; Cântecul ciocârliei - nuvele și povestiri (1997); Răpirea de la Mânăstirea Capriana - roman (1998); Primarul din Poarta Țărnii - roman (2001); Lupul Alb (Sfârșitul domniei lui Vasile Lupu) - roman (2002); Sub sabia cu straja-n cruce I (Cetatea lui Duma Negru) roman (2003); Hanul răzeșilor - roman (2004); Sub sabia cu straja-n cruce II (Bătălia de la Valea Albă - roman
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93064]
-
În fața unei asemenea dezlănțuiri de vitalitate, soțului nu-i rămâne decât să se resemneze, admițând că toate femeile sunt la fel. Mai înțelept ar fi să se evite căsnicia, căci femeia îi pune mereu cinstea în primejdie, dragostea ei este „țarnă stearpă”, „pârjol” 389 . Sunt interesante aceste metafore asociate cu focul. „Pe om 382 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 306. 383 Ibidem, p. 307. 384 David Aers, Chaucer, Langland and the Creative Imagination, Boston, Routledge & Kegan Paul, 1980, p. 149. 385 „Woman
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fulgeroasă și cu trăsnet vreme, supt un fag, unde ne dosisem” Întîlnirea cu Zulnia. Acolo „s-au dat și s-au luat parolele”: acolo fusese semnat tratatul de vasalitate sentimentală. Ce-a devenit, unde-i, dar, copaciul mare? „Înțăleg, În țarnă toate Le-au prefăcut cruda moarte, Dar Încai țărna iubită De tine zace lipită, Iar a mea, a mea, departe, PÎn’ la ceasul cel de moarte, CÎnd În groapa-ntunecoasă Lipindu-mă de-a ei oasă Voi striga, dragă Zulnie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]