1,198 matches
-
a purtat în acea împrejurare? - Spre marea noastră dezamăgire - erau acolo Eliade, Sebastian, Acterienii, Noica, Polihroniade și alții - Mateiu Caragiale a fost extrem de rezervat. A venit singur, foarte punctual la five o^clock, îmbrăcat a quatre épingles, dar taciturn și țeapăn, abia puteai să scoți un cuvînt de la el. Noi eram exuberanți, Titel Comarnescu și Ionel Jianu erau niște animatori extraordinari, plini de spirit, în schimb oaspetele nostru de onoare stătea solemn și închistat, nu părea deloc să se bucure sau
Cu BARBU BREZIANU despre Momentele privilegiate ale prieteniei by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/18071_a_19396]
-
de joacă, sabotează fanfara regimentului de roșiori din parc, mâncând ostentativ lamai în fața muzicanților. "Mândrii militari - povestește cu o admirație falsă și rău prevestitoare ămemorialistulă -, subțiri în talie ca niște viespi, cu nasturii de alama lustruiți și lucioși, cu mustățile țepene și răsucite, unse cu ceară ca să nu se zbârlească, suflau holbați în alămuri. Trompete, tromboane, trâmbițe, cornete, corni, bombardoane și alte țevi și pâlnii de alama străluceau că soarele de toamnă, si țipau orăcăiau, bubuiau, sub baghetă căpitanului Doppelreiter, voinic
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
nemulțumirea, ci forma lui estetică, de o infirmitate care trădează inaptitudinea scriitoricească. Nu poți judeca frumosul literar cîtă vreme ești incapabil să-l creezi la rîndul tău, și chiar aceasta e drama articolelor pomenite. Ele sunt scrise într-o sintaxă țeapănă, făcînd uz de un jargon ce amintește de lespezi abstracte. Conținutul lor e doct pînă la amănunțime, dar forma menită a le da glas e deplorabilă. Iosif Cheie-Pantea, pentru care ezoterismul lui Barbu poate fi lămurit cu ajutorul fenomenologiei lui Heidegger
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
cu atît matca evolutivă care a dus la formarea lui e mai ștearsă din memoria vorbitorului, iar rostul etimologiei e de a trezi reminiscența actului concret din care a apărut acel cuv`nt. Urmarea este că pînă și cele mai țepene expresii capătă un suflu de viață. În schimb, ignorarea firului etimologic preschimbă un termen într-un clișeu aseptic, fără fermenți intuitivi. Nu mai intuiești cuvîntul pentru că nu-i mai intuiești episodul propriu-zis din care a apărut. E ca și cum te-ai
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
domn zvelt, tuns scurt, cu o ținută dreaptă bătînd spre rigiditate cazonă, și cu o politețe de principiu ce nu îngăduia apropieri familiare. Pășea hieratic, cu umerii largi și cu ceafa împinsă vertical în prelungirea apofizelor cervicale. Avea o vigoare țeapănă, iar cînd inainta pe culoarele facultății, simțeai că sportul îi era un modus vivendi. Era amabil și deopotrivă reținut, sub apăsarea unei crispări tenace care îl împiedica să fie patetic. Cu o elocvență rece, fără tresăriri dramatice, Vasile Dem. Zamfirescu
Apostatul by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2469_a_3794]
-
sticlă iar casa mea plutește deodată prin aer” (Casa plutește prin aer). Uneori tonul devine grav, notificîndu-ne o înfrățire aspră a ființei cu țărîna (de reținut totuși pedala fraternă, care îmblînzește asociația): „într-o seară cu lună ne vom întoarce țepeni solemni/ ca o halcă de carne înghețată pe tejgheaua măcelarului/ fără vorbe inutile vom întinde o mînă grea ca un munte/ fratelui pămînt surorii noastre neagra țărînă” (Fratele pămînt). Dar autorul are grijă a reveni la discursivitatea destinsă, cu arcuri
O emanație a vitalității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2393_a_3718]
-
bisericile cu cupole aurite. La Madrid, asemeni Moscovei, aceeași rigiditate, dacă te oprești un pic în Plaza del Colon cu monumentul aztec Vaquera. Te poți gîndi, liniștit, la curioasa asemănare cu împărăția țarilor. La o oarecare depărtare de Madrid, Escurialul țeapăn, catolic, sediu străvechi al Inchiziției absolute în slujba catolicismului de totdeauna. Ceva din arhitectura și aerul sumbru al Kremlinului. O comparație se mai poate face și între Ordinului Ignațiu de Loyola și securitatea sovietică la fel de monumentală, atît în arhitectură cît
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
ceva în genul unui cavou de celuloză, plus mirosul dulceag-acru de pap și de celuloză răscoaptă a atîtor opere clasice nemuritoare și în care s-au cuibărit demult ploșnițele atacîndu-l noapte de noapte pe imprudentul locatar, ele apărînd dintre filele țepene unde se ascundeau vii, active, lacome și implacabile în căldura toridă a verilor bucureștene... * * * S. ședea pe scaunul lui înalt cu două trepte pe care se urcă atunci cînd are de scos vreun volum din etajele superioare ale bibliotecii. În
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
lui Quentin, domnișoara Coldfield în veșnicul ei veștmînt negru pe care-l purta de patruzeci și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
și trei de ani acum, pentru sora ei, pentru tatăl ei sau pentru cel care nici nu-i fusese soț - nimeni nu știa - așezată astfel, țeapănă, în jilțul drept, tare, atît de înalt pentru ea, încît îi atîrnau picioarele drepte, țepene, ca și cum ar fi avut pulpe și glezne de fier, neatingînd dușumeaua, cu aerul de furie neputincioasă și inertă pe care-l au picioarele copiilor, și vorbind cu vocea posomorîtă, hărțuită, uimită, pînă cînd în cele din urmă ascultarea însăși avea
Tatăl nostru Faulkner by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16180_a_17505]
-
nici nu auzise... Vera îl aproba sinceră, era pe la început cînd pînă și celor mai mari atrocități, încă în fașă, li se dă, istoria parcă le-ar da o șansă... În momentele cele mai înflăcărate ale discuțiilor, în mijlocul cărora ședea țeapăn pe fotoliul cam șubred Louis XV, Axente, musafirul de stînga, este ridiculizat de ceilalți cum vorbește, cum mănîncă, cum întrerupe lumea cu "lozinci bolșevice". Marea revelație a revoluției comuniste are loc în "Vizuina cu hoți" unde deposedații, exploatatorii de altădată
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
de la pelagianismul apusean (secte... jacherii...) la formule raționale. ... Vreți să înțelegeți ce este Rusia modernă, tovarăși?... Vă spun eu. Contați pe mine. Întâi și întâi, trei milioane de cadavre; sute de mii de chiaburi îndopați cu pământ, pro-prie-tari, niște spectatori țepeni având o digestie grea ca de șarpe boa (de atât pământ înghițit). În fine, pe urmă, noi, evreii, opt milioane: Ucraina, Basarabia, Turkestan... Marele rezervor al lumii a crăpat. Ne-am scurs cu toții fierbinți, intoleranți, talmudici... Profetul Iezekiel a spus
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
cel mai complet Gotha românesc. Față de toți ceilalți oameni întîlniți pe parcursul vieții sale, Ghica manifestă dispreț, îngăduință sau comiserațiune - chiar și în cazul unor buni prieteni ca Bălcescu, Alexandrescu ori Filimon, mari scriitori, dar nu și mari boieri. Un sentiment țeapăn al ierarhiei (în vîrful căreia se află el însuși) stăpînește orice apreciere făcută de Ghica. De aceea, singurele pagini de-a dreptul neinspirate sunt cele consacrate exercițiilor de auto-admirație (precum în Liberalii de altădată, O pagină de istorie etc.). Dacă
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
ritmul pendulei de pe perete. După părerea maiorului Scipion, duelul avea să fie cîștigat de locotenent. La ultimul rînd de pahare, doctorul s-a prăbușit sub masă. Locotenentul s-a ridicat de pe scaun și a pornit spre ieșire cu un mers țeapăn. Cînd a ajuns afară, tocmai trecea un tren de marfă prin gară. I-a făcut semn cu mîna, apoi s-a prăbușit pe peron. Toți cei prezenți au fost de acord că locotenentul cîștigase duelul, chiar dacă doctorul se ridicase singur
Duelul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7985_a_9310]
-
care își astupă delicat nările înaintea putrezitului Lazăr, care se uită la ei cu o mutră speriată parcă de învierea lui, de ieșirea din putrefacție... * îngerul cel mai sever din toate Bunavestirile, la Uffizi, în stilul lui Leonardo. Chiparoșii funebri țepeni, ca decor. Senzația că totul are greutate. Că trupurile tuturor, plus al micuțului Isus, are un loc al lui atârnând în spațiu; că există, fiind nespus de viu... Tot Leonardo, Adorația, e consecința venirii pe lume a Mântuitorului. Auriu în contrast cu
Bunevestiri la Uffizi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7996_a_9321]
-
unui copac, undeva într-un parc. Mi-a părut tare rău. A fost probabil singurul meu prieten adevărat în tot timpul cât am stat în Germania. Cu el îmi trecea de dor și singurătate. Uneori îl și mângâiam. În ciuda trupului țeapăn, avea blana încă moale. Mă întreb cum avea glasul, dacă torcea, ce îi plăcea să mănânce, dacă îi era teamă de vreun câine. Acum sunt de mult întors în România. Banii câștigați mi-au prins foarte bine, dar nu pot
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să chiuie. Oboseala îi trecuse. Nu-l mai dureau picioarele. Capul și-l simțea ușor și-i venea să se dea de-a tumba pe iarbă. Să mototolească și să facă praf hainele lui Tom, care stăteau pe el prea țepene, stânjenindu-i mișcările. Hai să fugim! strigă uitându-se peste umăr la noaptea care venea după el trăgând covorul de stele în jos. Cerboaica abia-l ajunse din urmă, respirând zgomotos, cu nările dilatate: Mai încet! se rugă. Sunt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Irina, unde-i Irina, se întrebă îngrozit că n-o vedea pe Irina, și cum stătea aplecat peste balcon, îi veni să arunce c-un reflector în capul petrecăreților. Mama lui de pușlama! Semăna cu aviatorul din fotografie. Purta vestonul țeapăn pe el, încheiat la toți nasturii, manșetele scrobite, cu butoni de aur, îi scoteau în evidență mâinile prelungi și palide care se-ntindeau să mângâie buclele fetei. Târfa! Fecioara greșită! Spurcăciunea! Tratează prețul vânzării! Își pregătește fuga! Ofițerul făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mi vine să-mi pun capăt zilelor. Soarele răsărise. Ceața se destrăma, agățându-se de pomi și de garduri. Deasupra drumului se cernea o lumină leșioasă, cenușie-trandafirie, și prin pâlpâirea aceea, mașinile negre lunecau huruind unele după altele. Soldații ședeau țepeni deasupra, strânși pachet, cu armele-n mâini și fețele-mpietrite. Mergeau să omoare și să fie omorâți. Aveau căștile turtite, trase pe ochi. Mâinile încleștate pe arme, și armele luceau rece în mâinile lor aspre, clătinându-se în același ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an, poate peste zece, poate peste cincizeci, el, Ivan, nu va mai sufla deloc. Ei doi îl vor găsi într-o dimineață țeapăn, încovrigat și rece. Finitudine. Fi-ni-tu-di-ne. Îl vor plânge și-și vor vedea mai departe de viață. Sfârșit. Punct. Gata. Simplu. Atât de simplu. Atât... de simplu. Nu se hotărâse să-i părăsească până-n primăvară. Era slab și supt. Dominique îi
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem în negura pădurii; ca mîine ne vom sfîrși, hămesiți, și nimănui nu-i va păsa de două suflete chinuite care au trăit pe-această lume... Stupoarea luă locul rîsului. Pînă să apuce Lupino
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Păi să putrezească, să neputrezească, trebuia să che mați organul! Numai organul are dreptu’... — Io-te că nu ne-a dus capul de babe proaste. Noi ne-am speriat și gata, se disculpă Caterina scăpând din mână andrelele, care rămăseseră țepene în aer de când in trase polițistul. — Mda, îhî, trase iar o concluzie polițistul. — Da’ domnu’ polițist, cu Veta ce-o fi? Unde-i? Că de azi-dimineață o to-o-oot așteptăm..., își luă avânt Florica. Acu’, dacă tot am greșit, am greșit
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ce trebuie că a simțit contele când s-a apropiat de ultima gară, căci Anna dispăruse fără urmă, iar martorii oculari demni de încredere spun că l-au găsit pe conte zăcând ca un mojic de rând, fără acoperiș, privind țeapăn în lungul șinelor de cale ferată. O ZI DIN VIAȚA GUNOIERULUI VASILE Gunoierul Vasile se trezi luni dimineață cu sentimentul că plutește. Închise ochii pentru încă cinci minute, acele exact cinci minute care se fac întotdeauna un sfert de oră
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
barmanul Florin, cu un început de luminiș în creștetul capului și purtător la cingătoare al unui altar pe care sacrifica fără preget seară de seară navete întregi de bere, ceea ce îl dusese de câteva ori în pragul falimentului, Kant, copertat țeapăn și auster în roșu-închis, se dovedea în mod categoric cu mult mai arătos și mai incitant; ba, uneori, Melania îl simțea vibrând la unison pe el, scriitorul ei, iubitul ei, inegalabilul ei, în fond, Immanuel al ei, tresărind încântat de
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vizavi, de unde într-o oră vor exploda în stradă în mii de culori tinere cu aplecare spre cultură ce ar putea să cadă la drum de seară, momite de o plimbare prin culise. Dar ușile grele, de lemn masiv, rămân țepene la visările pompierului și, în loc să facă loc unei povești toride, lasă să se ițească barba netunsă a actorului plictisit. În urmă, ca și când ar fi fost trasă de-o ață invizibilă, alunecă o nouă arătare deasupra căreia e înfipt un cap
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]