795 matches
-
sas i-o pusese în cap într-o zi și pe care el n-o mai scosese de atunci de pe cap și trecuseră treizeci și trei de ani de cînd i-o dăruise... Nu se știa dacă avea par sau nu pe țeasta lui veșnic acoperită de pielea întărită a șepcii, de sudoare, de ploi, de toate intemperiile, plus cele ce se petreceau în somnul lui sănătos după cîte o zi de treburi, cînd nici atunci nu-și lepăda șapca lui veche de
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
silueta a prințului./ Înaintînd cu scîrba prin mate/ spre o lumină mereu izgonita./ Din locul exact unde soarele nu răsare/ și nici nu exulta îndeajuns./ Cîtă măreție și josnicie sub stelele/ nedrept de egale cu viermii./ Cîte cuvinte încrucișate sub țeasta/ nebunului... desăvîrșite poeme!/ Regasind castanii piperniciți/ monologam ținînd în întinata palmă/ înțelepciunea unui șoricel alb..." (Hamlet ÎI). Derizoriul (figurație firească a deziluziilor) tinde spre un spectacol de un rafinament în răspăr: " Netedă femeia că gresia/ primind îmbrățișarea lustru/ și dîra
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17827_a_19152]
-
căpătat un dar, acesta este al înțelepciunii și tehnicii, meșteșugurilor, însușirile fecioarei născute din capul lui Zeus, gata înarmată, Atena, la greci, Minerva la romani. Aceeași zeiță, ocrotind inteligența și adevărul, incoruptibila, neîndurătoarea, implacabila fiică a Celui de sus. Din țeasta ei ilustră, în care mă aflu, și în care abia mai gîfîi de suișul anevoios, - ca zeița însăși desprizîndu-se din Craniul sacru, universal, al Tatălui cosmic, - țîșniră, născuți, atîția eroi ai umanității, de la cei din antichitate, pînă la cei angajați
Statuia Libertății by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17201_a_18526]
-
grație și echilibru vital, euforic până la uitarea de sine în peisajul heraldic. Ceea ce nu înseamnă că Liliana Grădinaru uită în cel mai recent volum Memoria tăcerii (Ed. Eminescu, 1999) cei cincizeci de ani de absolutism comunist simbolizat de "acvila cu țeasta goală" ce-a pătruns prin efracție în insula cu neuroni, blazon de omenie și dăinuire prin forță Cuvântului strălucind în "Albul/ Semnul particular/ Al făpturii mele/ Așezat în filigran/ Brâncovenesc". Râului istoric i se adaugă și fugă ireparabila a timpului
în absenta obsesiilor by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17517_a_18842]
-
Emil Brumaru, Rezervația de îngeri, Ed. Humanitas 2. Adrian Popescu, Costumul negru, Ed. Cartea Românească 3. Dan Sociu, Vino cu mine, știu exact unde mergem, Ed.Tracus Arte 4. Cassian Maria Spiridon, Poeme în balans, Ed. Charmides 5. Eugen Suciu, Țeasta, Ed. Tracus Arte Cartea de Proză 1. Ioan T. Morar, Negru și roșu, Ed. Polirom 2. Gheorghe Schwartz, Cei O Sută. Agnus Dei, Ed. Curtea Veche 3. Dan Stanca, Boala și visul, Ed. Tracus Arte 4. Florin Toma, Ca la
Nominalizări la Premiile Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 () [Corola-journal/Journalistic/2519_a_3844]
-
joc, se apuca să spună iar și iar povestea, să cînte Cîntecul lui Hannah și al lui Igor. Pînă și Catinca, atunci cînd cineva o întreba ce face Fotache, ducea un deget la tîmplă și simula mișcarea sfredelului. Acolo, înăuntrul țestei lui Fotache era, sugera ea, un vierme. Oamenii din sat mai știu că Sabin Drăgoi și cu o echipă de cercetători de la Institutul de Folclor din București au trecut prin zonă și l-au înregistrat și pe Fotache cu Cîntecul
Laika by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/2543_a_3868]
-
Dan Cristea Unul dintre cele mai sugestive poeme din recenta carte de versuri a lui Eugen Suciu (Țeasta, Editura Tracus Arte) este cel de la pagina 29, intitulat Prin sălcii. Este, sub aparențele unui pastel, un poem despre poem, despre felul cum se naște acesta (formula generativă) și despre locul propriu pe care îl ocupă poemul în imaginarul poetului
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
cerul de octombrie/ stolurile de grauri/ sunt o cicatrice în mișcare/ și sângele ei închegat/ orbecăie acut conștiincios/ hrănit de foșnetul sălciilor/ se convertește/ într-un defect de vorbire/ în stare să ierte;/ poemul nu umblă prin târguri/ umblă prin țeasta tăcută/ acolo unde pulsează/ perfecțiunea ironică a umbrei/ umbra cu tabieturile ei;/ umbra cu apucături metafizice/ la amiază”. Să observăm, din prima jumătate a poemului, peisajul de toamnă și, în genere, lumea naturistică, pe care transferul metaforic efectuat între „stolul
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
să acorde absolvirea, cu alte cuvinte, să șteargă păcate sau vinovății. A doua jumătate a scurtei compuneri lirice (propunând, desigur, una dintre „artele poetice” ale volumului) vorbește despre un poem care ignoră mulțimile, zgomotul, tranzacțiile („târgurile”), umblând, în schimb, prin „țeasta tăcută” - metonimie pentru minte, pentru gândire - loc unde pulsează, precum un element vital, „umbra”, regiunea întunecată, ascunsă, obscură, înzestrată, și aceasta, cu atribute umane, contradictorii (perfecțiunea ironică, pe de o parte, iar pe de alta, tabieturi, sugerând tihna, domesticitatea, dar
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Eugen Suciu din întregul volum, și, mai cu seamă, din cea dea doua secțiune, mai substanțială, a acestuia (Frica și cuvintele). Vorbim astfel despre un poet care favorizează căutările expresive și efortul lingvistic (poemul se fixează greu, pentru că „umblă prin țeasta tăcută”, aproximându-ș i forma), identitatea cuvântului și a îmbinărilor de cuvinte insolite („am găsit un cuvânt/ care nu există/ și mă strădui/ să păstrez această identitate”), combinațiile șocante, cu efect de concretizare sau de reierarhizare a lumii (de tipul versului
Versuri convingătoare, lirism de calitate by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/2560_a_3885]
-
Goya... El reintroduce obscuritatea, ambiguitatea, asimetria, datele existenței eliminate de Velasquez. Goya pare a pregăti omenirea pentru ce avea să vină, în secolul în care abia pătrunsese și în următorul, al douăzecilea... E deajuns să privești bărbatul despuiat, a cărui țeastă se pierde într-o umbră ca a unei eclipse. Sau femeia de lîngă el, mai jos, la fel de umbrită din Fragmentul frescei de pe cupola bisericii San Antonio de la Florida... Nu pot să-mi iau ochii de pe tabloul Țapul (Le grand Bouc
PRADO by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16721_a_18046]
-
iată, zece ani trecură, zece doar, dar ce schimbare - și ce prefacere. Smuls din aromeala lui milenară, dotat cu celular, ciobănașul mioritic roti năpraznic bâta, izgonindu-i la repezeală pe prezumtivii ucigași, iar dacă tot luase avânt, o propti în țeasta tătâne-său, ce se făcu zob. Modelul oriental al îngăduinții fără de margini - precum că altfel nici nu se poate, nici nu se cade -, fu deîndată părăsit pentru paternul occidental al spontanei reacții. Se știe că marile popoare care au făcut
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
să fiu un poet liniștitor, dar ca bărbat chiar nu văd de ce n-aș fi. în artă, liniștea de doi bani nu liniștește pe nimeni. Poemele tale au un aer de viață dincolo de moarte. Menționezi în The Shared Bath 'intimitatea țestelor.' Scrii o poezie tăinuitoare, iar taina ta e dincolo. Pe măsură ce citim, descoperim urme de violență copleșitoare. Nu de puține ori m-am gândit intens la Chagall citindu-te. Ai aceeași visare îngrozită. E o asociere de vorbe nepotrivite, dar le
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
Constantin Țoiu Evreu de origine, născut în Ucraina, Lev Davidovici Bronstein, cunoscut sub numele de Troțki, este expulzat din URSS în 1929, se refugiază în Mexic, unde un agent al lui Stalin îl asasinează în anul 1940, crăpându-i țeasta cu o toporișca. Cu mult înainte, așadar, de pretinsul complot al "halatelor albe", de după război, antisemitismul visceral al teologului, seminaristului gruzin Djugașvili, ajuns șef de stat, avea să debuteze prin omorul bestial săvârșit de un grădinar plătit de G.P.U
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
huilei" ori demagogii care asmut la asasinat (nu-i mai dau numele, așa cum am promis!) și nicidecum seraficele figuri pictate pe murii cochetelor bisericuțe vlaho-moldo-ardelene. în România, iubirea față de aproapele ia tot mai mult forma securii cu care-i despici țeasta, a chibritului cu care-i incendiezi casa ori a bestialității cu care-i violezi nevasta sau fiica. La o cercetare mai atentă, observi că BOR este, în fond, doar un concentrat al aspirațiilor poporului însuși. Am auzit de atâtea ori
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
neoeneolitică la casele Cucuteni“, care va aduce multe lămuriri în domeniu. La Ruginoasa, șantierul pe care sapă profesorul Lazarovici, cucutenienii de-acu’ 6 000 de ani mâncau scoici și melci... Ei aveau un adevărat cult al craniului: venerau bucăți din țeasta unui străbun, a unui vraci... Erau negustori, făceau tranzacții, călătoreau. Erau oameni albi, mediteranoizi, scunzi și vânjoși. Erau monogami și s-au descoperit case lipite între ele, câte 2-3; semn că erau familiști, le plăcea să-și țină feciorii și
Agenda2003-4-03-d () [Corola-journal/Journalistic/280628_a_281957]
-
ca oricând la propria biografie, pe care-o raportează insistent la actul scrierii și, ca să fiu limpede, la actul scrierii poemului. Totul e cumva bilanțier aici. Suciu vorbește despre moarte în fel și chip, direct și indirect (ce altceva e Țeasta din titlu dacă nu o sinecdocă a acestei „ultime înfățișări”). „Murim ca fraierii/ întrun vers de doi lei” (p. 64), scrie el într-unul din poemele finale ale cărții. Unii critici l-ar putea apropia, sub presiunea acestei observații tematice
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
definitiv, întreaga ordine, dând astfel iluzia că senzația de destructurare nu e o eroare, ci o miză. De la „anafura mamii lor de bandiți” (p. 16) la „alege-s-ar praful” (p. 23), aceste momente de furie orfică subîntind neconvingător sincopele Țestei. Personal, în materie de camuflaj, prefer salvările mai „reci”, mai „calculate”, pe care, de altfel, Eugen Suciu știe să le utilizeze foarte bine. Punctul de vârf al acestor refugii tactice se întâlnește în finalul poemului Noaptea florida tangoul: „poți astfel
Dereglarea simțurilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2669_a_3994]
-
au de lucru Am primit, în ultima vreme, mai multe cărți valoroase pe care ținem să le semnalăm și aici. Unele dintre ele au avut deja meritata receptare în paginile revistei, altele, desigur, urmează să devină subiectul lecturilor critice. Așadar: Țeasta, volumul de versuri semnat de Eugen Suciu, Editura Tracus Arte, București, 2013; Înțelepciunea arabă. De la preislam la hispano-arabi , de Grete Tartler (ediția a III-a, revăzută și adăugită, Editura Polirom, 2014); Viața din viața mea, un alt volum de poezie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2608_a_3933]
-
Suruianu despre Paul Sterian. Un volum (și) pentru mai târziu Din numărul 4 al revistei LUCEAF|RUL DE DIMINEAȚ| semnalăm dezbaterea Cartea lunii, dedicată unuia dintre volumele de poezie importante apărute la noi în ultima vreme: e vorba despre volumul Țeasta de Eugen Suciu, tipărit de Editura Tracus Arte, 2013. Despre carte exprimă puncte de vedere Ioan Buduca, Ioan Groșan, Horia Gârbea și Răzvan Voncu, din textul căruia reproducem finalul: „Țeasta este, în această ordine de idei, o apariție singulară și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
apărute la noi în ultima vreme: e vorba despre volumul Țeasta de Eugen Suciu, tipărit de Editura Tracus Arte, 2013. Despre carte exprimă puncte de vedere Ioan Buduca, Ioan Groșan, Horia Gârbea și Răzvan Voncu, din textul căruia reproducem finalul: „Țeasta este, în această ordine de idei, o apariție singulară și pentru că, într-o literatură contemporană mustind de cărți pe care, oricât ar fi de inteligente, nu le parcurgi decât o singură dată, aceasta te face să te întorci iar și
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2590_a_3915]
-
de nestrăbătut. Recele nopții-i rănește corpul de silfidă. Fuge-n zig-zag fiindcă știe din filme că așa-i mai derutant. Ce gând stupid! Tensiune cumplită... Coșul pieptului e un tun ce-asmute spre gură inima, proiectil gata să iasă. Țeasta - o colivie din care mintea cere scăpare... Se-mpiedică! De ce, nu prea știe. Neputerea o-nvinge. Îngrozită, strivită de cer, totuși percepe gâfâieli, pași de urmăritor. Și clipele zboară... Năucă, se vede surprinsă... smucită de părul sângeriu în lumina rece
BLOODHOUND de ANGELA DINA în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383661_a_384990]
-
ceea ce conferă scenei un soi de straniu tangaj. Dezmoșteniții sorții relevă o oază de umanitate, însă în mijlocul maselor largi populare, Merrick nu are nicio șansă, cineva îi smulge sacul cu o singură fantă în dreptul unui ochi, sac care-i acoperă țeasta enormă. Mulțimea îl sesizează iritată, îl urmărește furioasă și-l încolțește într-o vespasiană cu intenția clară de a-l linșa și numai strigătul disperat al victimei " Nu sunt elefant, sunt o ființă umană" produce un recul al maselor prostite
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
încetat să mai fie o femeie drăguță. Cu cele două riduri care i s-au săpat în colțurile buzelor, gura ei a început să arate lacomă, și părul i s-a rărit, așa că tot i se pare că-i vede țeasta printre șuvițe. Aceste mici avansări ale vârstei au efect imperceptibil, încât s-ar putea ca mâine să dispară cu totul și ea să fie din nou fata lui. Încearcă s-o tachineze perfid: - De ce ți-e frică? Da' cine te
John Updike Fugi, Rabbit by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8410_a_9735]
-
Tatăl Nostru pe de rost? // ...ochi și priviri și flori de hîrtie / cad peste noi, tați prezumtivi, / care trecem printr-o stare de rău în două cu nostalgie // ... ce idioți eram ieri cînd amîndoi / veseli cîntam Bandiera Rossa, / avînd în țeastă o pace mondială, / memoria rîndului și fluturi din rășină artificială // ...privește lumea la zi: lîngă marele Licurici, / murim luînd pastile de rîs / și în zîmbet de grup umăr la umăr, fabricăm rachete, roboți și minuni fără număr" (Dezbrăcarea de sine
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]