4,715 matches
-
tranzit spre altă casă, în vreme ce bombardierele se înverșunau împotriva portului, nu departe de cartierul băncilor. Din Năvalnicului păstrez amintirea unei odăi unice, în care locuiam cu chirie, fără alte accese decât privata din curte. Acea odaie, pardosită toată cu "covoare" țesute din fâșii de cârpă, servea și de bucătărie, iar lampa de gătit, cu petrol lampant și fitil tubular, fila când ți-era lumea mai dragă. Mama plecase "până-n colț", să cumpere ceapă de la un zarzavagiu ambulant și mă lăsase să
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
în dimineața cețoasă. Însă preferata ei este alta: piciorul aburit, în timp ce dispare în pantalonii de stofă. Sunt aici o sumă de amănunte care ar putea s-o țină ocupată și câteva ceasuri. În sfârșit, sunt întâmplări mici și bucuroase care țes cu entuziasm viața spumoasă din sângele unei femei care freacă podelele. Căci ce mână lipsită de viața asta toarsă și răsucită intens ar lucra cu atâta dragoste, să curățe pardoseala de scânduri vechi? Ori cine s-ar înhăma pe câmpul
Examen la istorie by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/8241_a_9566]
-
a copleșit pe audienți cu frumusețea expunerii, cu mostrele de legende hagiografice, legende eshatologice și legende despre Antihrist, cele mai multe descoperite, cu imensă trudă, de el însuși: „De unde le-am scos? Din manuscripte scrise de români, peste care paianjenul uitării a țesut mreja sa seculară, adunate cu multă trudă și cu multe jertfe, alese dintre hârtii netrebnice și maculaturi. Multe din aceste manuscripte au scăpat astfel de o pierdere sigură. Adesea am ridicat câte o hârtie de pe drum, un fragment dintr-un
Mozes Gaster în cultura română by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/13157_a_14482]
-
fost cea care a zdrobit-o. Există și alte opinii, cum ar fi cea a lui Peter Bichsel care crede, desigur sub forma unor speculații, că Aglaja și-a creat propriul ei univers, o lume de basme... că și-a țesut un cocon care s-o protejeze și că odată cu irumperea ei în lumea literaturii, în spațiul public, acest cocon s-a destrămat, că scrisul, singurătatea scrisului ar fi ucis-o, ceea ce este posibil. În fond, scrisul poate duce și spre
Cu Ludwig Metzger, autorul filmului Aici cerul despre Aglaja Veteranyi by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13225_a_14550]
-
locații exotice de butaforie) care macină credibilitatea scenariilor și confruntarea de idei, uneori cam hazardate și artificioase. Așadar, nu expedientele de tip aventuros, polițist și rocambolesc (și alte concesii făcute rețetelor postmoderne) asigură rezistența romanului, ci protagonistul în jurul căruia se țese rhizoma narativă, captivant, de la intrarea în scenă până la răpirea aceluia de către seniorii terorii islamice, spre care își extinsese maladiva ambiție de putere. Fapt e că Grig Plagamat, după lovitura de palat din Marconia, părăsise craterul din Șipote (toposul din Batalioane
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
pune degetul pe realitatea românească în baza unui imens dosar de presă, bine procesat tipologic și stilistic. Un personaj cu totul nou este Simona-Salma, aflată într-o relație specială cu Plagamat, un fel de victimă voluntară a rețelei de scenarii țesute de diabolicul ei patron. Ieșind teafără dintr-o aventură tematică - pânda și vânătoarea -, firul roșu al relațiilor dintre personajele și figuranții romanului, Salma este scoasă din matca previzibilă de hazardul întâlnirii bărbatului fatal: Sayub Shalla, un indian arabizat, zis Arămiul
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
În pofida tuturor eforturilor mele, n-am putut să înțeleg enormul ascendent pe care l-a exercitat asupra contemporanilor săi mai tineri. După sinuciderea lui Montherland la 21 septembrie 1972, mi s-a revelat că între el și Malraux s-a țesut și un alt fel de legătură. Claude Gallimard mi-a transmis un curios amănunt privind moartea lui Montherland care-i spusese: Nu mă simt în siguranță. Am un revolver, dar nu și muniții. Ați putea să-mi faceți rost de
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
flecărelii inutile și cu buretele antișoc al unui penibil simț al relativului " " Merge și așa!" Iată că nu mai merge. Pentru a repune pe șine locomotiva deraiată a tranziției e nevoie de ceva mai mult decât de talentul de-a țese ițe la sediul partidului. E nevoie de energie, de hotărâre și de-un gram de inconștiență pe care, în mod evident, dl. Tăriceanu nu le are. Campania pentru alegeri a dovedit că formula câștigătoare constă în a spune limpede ce
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
Domnul... Așa cum remarca Meister Eckhart, îndărătul imaginilor nu este altceva decât incognoscibilitatea divinității ascunse; ceea ce se poate spune în primul rând despre imagini este că ele sunt echivoce prin definiție (în poemele lui Ion Horea de asemenea: Când păianjenul te țese, răsărit pe oareunde/ Și când praful feței tale se așterne peste lucruri..."). La fel de misterios și de neînțeles ca și în Psalmii lui Arghezi, Dumnezeu, în Rugăciunile lui I. Horea, este când limitat la un anumit spațiu: Doamne-al laptelui cu
Nuanțele nostalgiei by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/12791_a_14116]
-
fascina calitatea minciunilor: cum își construiește fiecare persoană propriile minciuni? Printr-un zbor al fanteziei, sau în mod nepăsător, cu dezinvoltură? Cu o logică sistematică și calculată, sau, dimpotrivă, cu o deliberată lipsă de sistem? în felul în care era țesută o minciună, Yoel vedea un soi de ferestruică, de vizor, care îți îngăduia să arunci o privire în personalitatea mincinosului. La birou, Yoel era poreclit Detectorul de Minciuni Ambulant. Nu izbutea să vadă partea amuzantă a unei minciuni. Sau chiar
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
efect reducționist, a transcripției sale în stil de proces-verbal. Iar parada lucidității nu e, în cazul de față, o paradă a virilității, un bal mascat al acesteia? în romanele lui Camil Petrescu întîlnim trei tipuri de erotici, între care se țes relații de complementaritate sau de sinteză. Ștefan Gheorghidiu ilustrează Erosul primar, fenomenul pasional aproape fără rest, deoarece autoscopia sa nu e decît o punere în oglindă expresivă prin însăși tensiunea obiectului ce se oglindește. Sangvin, gelos, suferind la culme contrarietatea
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
și alunecarea la 10 mm deasupra realității. Povestirile lui Cosmin consumă paginile vitale, sunt obeze și ajung direct pe orbită. Îi dă cu aripi de îngeri, cu mirese albe, cu profeți homeleși, cu yoghini schizofrenici proiectați în Shambala pentru a țese o înlănțuire de texte, într-o ordine condiționată (o altă regulă pe care o încalcă), care aduce când a David Lynch, când a Frații Cohen, când a estropiații lui Cărtărescu puși să joace șah cu (numai?) cinci negri mititei. Textele
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
profund individual, urmînd logica posibilă a unui subconștient emoțional. Impresia e că în fiecare încheietură a frazelor, deopotrivă muzicale și vizuale, întrezărești ceva din ceea ce pare codul unei minunate irealități ,dictate" de un spirit oniric. Limbajul acestui joc terț își țese o dimensiune dincolo de logica simbolului, acolo unde își pierde orice referent: nu există cu adevărat nici semnificant și nici semnificat. Desfășurîndu-se irațional și aleatoriu, textul devine un posibil Aleph. Se simte chiar și o anume nostalgie a povestirii: Dan Stanciu
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
lumea cu/în propria imaginație nu mai este pură dar păstrează posibilitățile infinite ale explorării: ,Sînt multe călătorii de povestit, și toate încep la fel, și toate sfîrșesc în același punct, colțul camerei în care se întâlnesc cele patru muchii țese spații întregi cu intrarea ca printr-o armă ghintuită de foc, printr-un coridor de oglinzi îngustîndu-se într-o spirală scînteietoare, logaritmică." Stilistic & tehnic vorbind, nu foarte diferit stau lucrurile cu cea de-a doua secțiune a volumului, Bucla, o
Nea Gică forever by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11514_a_12839]
-
corp frăgezit de senzații pe care le-a reținut cîndva, ca pe ciupiturile prin care încerci să-ți dai seama dacă ești treaz sau visezi. Vederi de noapte, vederi de zi, vedenii, bîzîituri fine care te tot împung în urechi țes o plasă legănată din care te mai dă jos spaima cîte unui priveghi. Experiența morții apropiate, a vecinei, a mătușii, a colegei de serviciu a mamei scutură, din vreme în vreme, amorțeala unor ani care seamănă așa bine unul cu
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
prolog și un epilog conectate prin intermediul aceluiași personaj, ucigaș plătit. Prima este cea în care polițistul Hartigan (Bruce Willis) lasă la o parte obligațiile meseriei ca să împuște un pedofil și să salveze o fetiță din ghearele lui. A doua se țese în jurul fostului deținut Marv (Mickey Rourke cu o proteză facială) care vrea să răzbune o femeie, iar a treia se concentrează asupra criminalului Dwight (Clive Owen), care luptă cu poliția pentru a proteja Orașul Vechi al prostituatelor. După care se
Orașul Păcatului, zis și al Virtuozității by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11591_a_12916]
-
sculptural) este un mod de forțare a cunoașterii pe care poetul începe să o organizeze evenimențial. Insist asupra termenului "evenimențial" pentru că în românește a fost tradus prin "ritual", ceea ce nu prea corespunde totdeauna contextelor extrem de fluide pe care Neagu le țese sau, mai aproape de tehnicile generative, le permutează. Mă refer la poemul "Blind's Bite/Mușcătura orbului" unde accentul cade pe "evenimentul" rotațiilor succesive (semantice, conceptuale). Zigzagului grafic i se adaugă jocul subtil al sensurilor materialului și imaterialului supuse evenimentului paradoxal
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
lucidă și deplin fair play în evaluările sale retrospective, personalități și personaje care i-au marcat într-un fel sau altul devenirea. Parcurgând aceste pagini, cădem din loc în loc peste câte o reflecție generalizatoare: „Mi se pare limpede că ’ne țesem’ viața într-o dulce inconștiență și că numai de la un anumit punct al ei ne dăm seama de ceea ce suntem și de ceea ce urmează să devenim.” Dincolo de aparența de truism, e disimulat aici tragismul intrinsec al acelui „anumit punct” în
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
o demonie a materiei ce stă în calea comuniunii mistice: “cum de nu se sparg cuvintele de-atîta trudă/ la cîte le supun trecîndu-le prin chipuri/ și prin ciocniri neiertătoare-n clipa crudă (...) nu cruț cuvintele și nici tăcerea ce le țese/ iar ele mă izbesc în patimi - nu mă iartă/ și-așa călătorim pe căi pe jumătate înțelese/ în vîntul ce ne bate prin aceeași soartă” (Călătorii prin cuvinte). În alternanță (în concurență!) cu momentele de iluminare prin depășirea constrîngerii telurice
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
și de mărturii: extracte din corespondența cu prietenii și cu rudele; edițiile princeps ale romanelor sale, unele însoțite și de cronici din presa vremii sau de pasaje din comentariile autorului; volume primite de Moravia de la diferiți scriitori, ale căror dedicații țes o fascinantă rețea de prietenie și de intimitate între mari nume ale narativei italiene (Curzio Malaparte, Corrado Alvaro, Elsa Morante, Pier Paolo Pasolini); instantanee ale scriitorului, dar și fotografii care surprind atmosfera orașului așa cum a cunoscut-o și a redat
Moravia și Roma by Oana Boșca-Mălin () [Corola-journal/Journalistic/13047_a_14372]
-
În fața mea Natura-activă-n toate. Ce înțeleptu-a spus, pricep acum abia: “Închisă nu-i a spiritelor lume; Ți-e moartă inima și simțul orb! Sus! scaldă-ți tu, discipole, anume În auroră pămînteanul corp!” (Contemplă semnul.) Cum toate în întreg se țes, Stau una-n alta și-și dau ghes! Puteri cerești coboară, urcă, Găleți de aur fac să curgă. Cu aripi binecuvîntate Din ceruri vin, pămîntul spre-a-l străbate Și-n lume-armonic să răsune toate. Ah, ce spectacol! Doar spectacol
Johann Wolfgang Goethe - Faust by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/13028_a_14353]
-
o ironie la adresa poeziei, ea ni se înfățișează adesea, în chip compensator, vascularizată, în pofida asperităților ei, de-o sensibilitate existențială care se poate dovedi o față acceptabilă a “sentimentului” devalorizat de poetica modernă. Paradoxal, ironia care e o aneantizare, se țese din materialități mărunte dar palpabile, din gesturi anodine dar precise, care transmit fiorul vieții: “Umerașele nichelate susțineau povara veșmintelor de zi cu zi,/ care ne feresc să părem mai goi decît sîntem./ Femeia fără să vrea își lăsase pardesiul cu
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
umerilor tăi nenăscuți îmi car sacii cu moarte uscată. T: M-am uitat în foc și-am văzut genele tale privindu-mă moartea însăși e o împărăție cu lacătele mereu descuite și fără pază până la tine oasele mele nu se țeseau nici cât pulberea drumului într-o zi albă eu voi fi tu într-o zi neagră eu voi fi eu. D: Adu-ți aminte rostirile vechi: Și spune mormântului Ťtu ești tatăl meu iar viermilor: voi sunteți mama și surorile
Omul Întrerupt by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/9913_a_11238]
-
dor nomad. În vis, doar Oltul meu îl scalda, Pan-o miji sub brazda apretata Privirea mamei de sub geana caldă Din bulbi de așteptare înghețată. Pe prispa unde iarnă a trecut Doar pânză de paianjen știe Câtă durere albă a țesut, A dus, sau, mi-a lăsat-o mie. Lângă cărarea de sub pruni Mai pune între pietre văruite Un cuib în care crește rugăciuni Și-a mele rădăcini înghesuite. AI STRÂNS DOAMNE Doamne! Ai strâns cerneală din toate călimările Și ai
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
onestitate, ci și inflexiuni nostalgice, capacitatea unei analize obiective asupra sinelui și a celorlalți, protagonistul fiind bântuit de spectrele alegerilor sale. Actul narării și implicit al rememorării se naște din dorința subconștientă de catharsis a muribundului care, Încetul cu Încetul, țese nucleele unei istorii personale dominate de ororile celei de-a doua jumătăți a secolului XX. „Războaiele și revoluțiile fac parte dintre momentele când fiecare trebuie săși aleagă tabăra și această alegere va dicta felul cum va fi judecat pentru tot
ALECART, nr. 11 by Ioana Lionte () [Corola-journal/Science/91729_a_92884]