229 matches
-
mai sus. Și mi s-a demonstrat încă o dată că viața bate filmul. Mulțumim pentru acest fragment. Asociez ce am citit scris de tine cu o cameră goală, cu ferestrele mari larg deschise, în care m-am regăsit nu demult...țintuita într-o parte, într-o profundă mirare, privind către mijocul încăperii, unde era chiar el, întruchipând omul perfect, iubindu-ma înainte de a ma găsi, avandu-ma înainte de a mă cunoaște... În camera aceea erau doi oameni privindu-se despărțiți și
Totul în jur e muzică by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82570_a_83895]
-
din Galateni, și a declarat că punctul de vedere al lui Waggoner i-ar conduce pe creștinii amorali care se opuneau păzirii Sabatului să găsească un pretext pentru a pretinde că Legea morală (în special a patra Poruncă) a fost "țintuită pe cruce" și de aceea "nu mai este obligatorie" conform Noului Testament creștin. "Cei din vest s-au întors la poziția adventismului de ziua a șaptea timpuriu și anume că Legea la care se referea Pavel aici [în Epistola către
Conferința Generală de la Minneapolis din 1888 () [Corola-website/Science/322358_a_323687]
-
Constantin, regent la Constantinopol, până la întoarcerea sa. Constantin era încă tânăr. Aceasta era prima lui fărâmă de autoritate și, pentru a o susține, i s-a dat titlul de "despot". Îl avea la îndemână, ca să-l povățuiască, pe tatăl său țintuit la pat, pe bătrânul împărat Manuel al II-lea Paleologul. După câteva încercări neizbutite, ei au pregătit un nou tratat de pace cu sultanul Murad. Era o înțelegere umilitoare, dar ea însemna că cetatea Constantinopolului avea să fie cruțată, pentru
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
unduirea unei tăceri care-mi măcina, tainic, visele, îngenunchindu-le, o tăcere foșnindă a ierbii călcată în picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul declarațiilor puerile... Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de bocancii țintuiți ai soldaților Planetei, acești soldați înregimentați haotic, infectați cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele copacilor trăsniți, încă din vară... Aud zborul tăcerii, cu
Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
capul, un om strigă: — Sunt Mori Shinsuke! Mori înhăță capul lui Yoshimoto de la spate și amândoi se rostogoliră pe jos. În timp ce se luptau, platoșa lui Yoshimoto fu smulsă și sângele țâșni din rana de lance pe care tocmai o primise. Țintuit dedesubt, mușcă degetul arătător de la mâna dreaptă a lui Mori. Chiar și după ce i se tăie capul, degetul alb al lui Mori rămase înfipt între buzele vinete și dinții înnegriți elegant ai lui Yoshimoto. * * * Învinseseră sau pierduseră, se întrebă Tokichiro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide, privi instinctiv înapoi. Gardul din lemn de mătură al unei colibe cufundate în umbra desișului de bambus era mărginit de întuneric. La vreo douăzeci de metri mai în spate, silueta lui Mitsuhide se profila țintuită locului. — Stăpâne, îl chemă Tatewaki. Nu primi nici un răspuns. Bambușii tineri se legănau pe cerul fără vânt. Tatewaki era gata să se înapoieze, când Mitsuhide își îndemnă brusc calul înainte și trecu prin fața lui, fără o vorbă. Stătea căzut peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
în clipa aceea la uitatele mele caiete. În întuneric stăteau în beciul bunicului, dar și mai în întuneric stăteau parcă în amintirea mea. Le voi mai scoate vreodată de-acolo? mă întrebai. Vor mai reînvia retezatele mele elanuri? Dar gândul, țintuit parcă, nu zbură și inima nu mi se încălzi. XXV A doua zi se prezentă iar cavalerul ei și îi spuse nu știu ce nou secret. Că, mi-l desvălui Silvia de îndată, s-o las și pe ea să se ducă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
câte-un taxi ce mai trecea încet și plin pe lângă noi. Zăpada ne scârțâia sub picioare, tăceam amândoi și mă simțeam cuprins de o energie greoaie, care mă ducea cu gândul la Beethoven. Nu la muzica lui, ci la nume, țintuit parcă la pământ de consoanele b, t, v, și n ca de patru țăruși ruginiți. Știam ce voia să însemne energia; o mai simțisem și de alte ori, mai precis de fiecare dată când urma să mă despart de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ani, eu vin tot de acolo, din satul copilăriei mele, cu șoseaua urcậnd grăbită printre dealurile lui ondulate, cu aer proaspăt suflat din vậrful muntelui, dar, dincolo de miresmele și prospețimea zărilor, vin din sufletul curat ca lacrima al acelor răzăși țintuiți de oasele de sub crucile străbunilor și legați de ei prin nevăzutele fibre ale veșniciei. - De unde sunt eu? Sunt de acolo, de peste munți și văi, dintre dealuri împădurite cu esențe tari de stejar și fag, din copilăria mea. - Ah! Mirosul fậnului
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
mi-a spus: — Știi regulile: îl întorci de trei ori spre tine în dreptul inimii. Nu poți să-ți dorești un bărbat sau bani, dar poți să-ți dorești o soacră bogată. Din nou, de îndată ce a realizat ce zisese, a rămas țintuită locului cu bățul înfipt în locul cunoscut. —E în regulă, am zis. E în regulă. Nu putem să o mai ocolim întruna. —Sincer? Am dat din cap. —Ești sigură? Am repetat gestul. —OK, hai să-ți vedem trusa de machiaj. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
șoldul lui. Nasturii de la cămașă i se desfăcuseră și îi priveam abdomenul plat, musculos, părul negru care cobora... Mi-am văzut mâna desfăcându-i nasturele de la blugi. A fost un gest reflex, oricine ar fi făcut-o. Apoi am rămas țintuiți locului; ce urma? Mâna îmi tremura puțin. Mi-am ridicat privirea spre el. Mă privea, cu o expresie imploratoare, și încet m-am trezit desfăcându-i fermoarul, în timp ce erecția i se contura prin materialul întins. Cu coaste subțiri, cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
medicamentele. Dar cum altfel să ajung la lucru? Nu mă simțeam în stare să iau un taxi. Fusesem capabilă să iau unul de la aeroport pentru că fusese și Rachel cu mine, dar mă îngrozea gândul să mă urc singură într-unul. Țintuită locului de nehotărâre, încolțită oriunde aș fi luat-o, am studiat alternativele. Să mă întorc la apartament și să-mi petrec toată ziua acolo de una singură? Asta îmi surâdea cel mai puțin. După ce am stat pe trotuar pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-ți viitorul. Primește răspunsuri de dincolo. De la un medium cu adevăratul dar al clarviziunii. Sun-o pe Morna. Dedesubt era un număr de telefon și deodată m-a cuprins o agitație vecină cu nebunia. Primește răspunsuri de dincolo. Am rămas țintuită locului în mijlocul trotuarului, declanșând o miniambuscadă. —O cretină, a zis cineva. —O turistă, a zis altcineva. (O insultă mult mai gravă.) —Scuze, am zis. Îmi pare rău. M-am adăpostit de valul de oameni în pragul unei clădiri, mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a mormăit ceva în barbă. —Ce e? a întrebat Rachel din nou. —Nu-mi place ce am eu în față, a zis mama, mult mai tare de data asta. — Nici măcar n-ai gustat. Nu mâncarea. Farfuria. — Ce are? Rachel rămăsese țintuită locului cu paleta în mână. —Vreau una cu flori. Ea are una. Mama a arătat spre Helen, scuturând energic din cap. Dar și farfuria ta e frumoasă. —Nu e. E oribilă. E din sticlă cafenie. Eu vreau una de porțelan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Cum s-a schimbat spectatorul de film în ultimii 30 de ani? În ultimii 20-30 de ani s-a produs o schimbare fundamentală: vizionarea clasică se făcea în săli de cinema, erai prizonierul lor. Se stingea lumina și spectatorul rămânea țintuit pe scaun, în întuneric. Erai obligat de bunul simț să vezi filmul până la capăt. Apărea o relație specială cu personajele de pe ecran. Scenaristul și regizorul aveau timp să-și dozeze anumite efecte și sensuri ale povestirii într-o narațiune bine
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]
-
când scaunul se afla sus, sus, apoi începea să coboare, mă cuprindea o stare de amețeală, cu frisoane și greață și mi se părea că nu voi mai avea echilibrul să mă opresc. Atunci când scrânciobul se oprea, stăteam câteva clipe țintuit locului, pipăiam cu frică pământul de sub picioare și abia îndrăzneam să pășesc spre ai mei, galben la față și rece de spaimă. Ți-a fost frică! Nu ți-a priit! Te-ai și îngălbenit, și pășești ca-n străchini... Las
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu grinzi impunătoare din lemn de castan. Aerul lâncezea fetid, abia mișcat de un slab curent ce provenea dinspre două ferestuici tăiate În peretele din față. - Unde... Începu el să spună trecând pragul, Însă, Înainte să primească vreun răspuns, rămase țintuit, izbit de priveliștea care i se Înfățișa. Spațiul dinaintea sa reproducea forma rotundă a edificiului, cu un diametru de vreo zece coți, sau ceva mai mult. În fund se găsea un pătuț din lemn, abia suficient pentru un bărbat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
din mine este sonoră oceanul de vorbe îți atinge degetele le strângi înfiorată abia apoi pătrunzi în lăuntrul meu până la glezne până la genunchi până la durerile pe care le păstrez ascunse așa încerc să uit cuvinte fiecare sunet se zbate zadarnic țintuit de ochii tăi cealaltă preferă profunzimea incalculabilă a tăcerilor nerevendicate ridică din umeri placidă refuză ostentativ vuietul impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se trăsese pe
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
a dat la..., copilul a sărit în ajutorul lui tat-su; a luat o palmă, ori un picior, c-a ajuns sub masă, de unde a privit cum o încasează tat-su; Săteanu l-a bătut pe țăran cu o curea țintuită... Vezi, spune Mihai încet, după un timp de tăcere la noi n-a fost chiar așa. La noi doi. Că pe noi ne trimitea directorul școlii acasă; ții minte cum mergeam prin pădure singuri, pe-o pîclă că abia vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un sistem care pune mai presus de orice arta de a nu suferi? De a scăpa de dureri? De a cunoaște plăcerea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o tresărire neplăcută În inimă. — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse politicos, În virtutea obișnuinței, apoi reluă completarea rubricilor din fișa de tratament la care tocmai lucra. Și dintr-o dată se opri, ușor dezamăgită, aproape că rămase cu gura deschisă, cu privirea țintuită Întîmplător pe calendarul de perete: Pablo nu i se mai adresase cu atît de familiarul apelativ „tovarășa Elena“, care Începuse să-i placă și ei de la o vreme. Ceea ce Însemna că nici el nu se mai considera Nicolae Ceaușescu. Dar
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de râs cerând amănunte. Așa că a zis ceva, mai mult ca să nu tacă: „Cald aici la dumneavoastră... Îmi arătați dosarul cu activitățile pe linie de pionieri?” „Colosal, domnule! Piramidal, domnule!” se extazia Foiște când povestea cuiva Întâmplarea, „inspectoru’ a rămas țintuit. L-am blocat, domnule! Mintea lui n-a fost În stare să Înțeleagă că așa ceva poate exista cu adevărat. Intrase cu un picior În altă realitate și refuza să dea cu nasul de ea. Acel om a plecat de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se străduia să lege cele patru colțuri ale plasei de vârfurile covergilor, ajunse la mal o cutie neagră de gramofon - precum cea pe care În copilăria sa de argat o văzuse el În casa mare a boierului -, purtând pe ea, țintuită, o singură aripă ce părea Îngerească. Era smulsă cu tot cu osul lat al umărului, din care atârnau zdrențe uscate și Înnegrite de mușchi și zgârciuri Îngălbenite și chircite. În spatele bătrânului, prăvălit pe nisip, Iedul mesteca alene un fir de iarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Marea Sănătate. Bolnav, plăpând, slăbănog, incapabil de excese care pot dăuna imediat carcasei sale de hidropic: dușmanii îi reproșează că nu și-a părăsit așternutul ani întregi din puturoșenie, trândăvie congenitală ori lene conceptuală, când, de fapt, el rămânea acolo țintuit de durere, crucificat de suferință. Oare trebuie să ne mirăm că un astfel de om își construiește un sistem care pune mai presus de orice arta de a nu suferi? De a scăpa de dureri? De a cunoaște plăcerea pe
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ceară împlinirea a trei dorințe. Dumnezeu i le satisface, avertizându-l însă degeaba, că lucrurile se pot întoarce împotriva lui, ceea ce se și întâmplă: bogatul furios dorește ca să-și rupă gâtul calul lui prea nervos, ca soția lui să rămână țintuită locului, iar a treia dorință va trebui folosită pentru a o elibera pe biata femeie. Grimm a menționat înrudirea acestei povești cu cea a lui Filemon, datorită ospitalității cuplului de bătrâni fără copii a căror pietate este exemplară și datorită
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]