12,690 matches
-
mucenic al lui Hristos? Însă acel nebun (Iulian) a oprit măcelul pentru că era plin de invidie și nu putea suporta slava acestor atleți ai credinței. Nu a îngăduit totuși ca aceștia să locuiască în orașe, ci i-a trimis în Ținuturile cele mai îndepărtate ale stăpânirii romanilor”. (Fericitul Teodoret, Episcopul Cirului, Istoria bisericească, cartea a III-a, 17, 6-8, în PSB, vol. 44, p. 146) „... Într-adevăr cei care asistau acolo au rămas uluiți văzând cât de tare li se deșirau
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
care treci din vis în vis, pe linii curbe, din decor. Doar cîteva asemenea întîlniri reconfortante cu istoria literară (în fond, nici nu mai contează cît de recentă). Spune-mi ce e poesia: muzică bătută la mașină. Levantul e un ținut muzical, unde poeții se știu după cum sună. Ai zice (uf, glosarele...) că granițele Halucinariei le taie cuvintele. Nu, vîrstele poeziei le desparte măsura. Așadar, vive le son... Cît despre canon, e evergreen ca o poveste. Ceva ce să citești cu
Estimp by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10450_a_11775]
-
sosit o scrisoare/ goală și ea" (Fără titlu). Privind pe fereastră, vede un peisaj suprarealist: "nedumerit am privit pe fereastră/ prin zăpada înaltă/ o cîrjă împingea o roabă/ încărcată cu frunze de laur" (ibidem). îl bîntuie vise excentrice, evocînd "un ținut o patrie/ neconsemnate pe nici o hartă" (Mesagerul bibliofililor). în această perspectivă ațîțată găsim o contopire a fastuoasei nostalgii simboliste cu șocul suprarealist, precum o alinare a banalității ce-a configurat destinul poetului, cutezătoarele protuberanțe ale fanteziei fiind exact contrasensul arzător
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Flondor, ce joacă parcă rolul unui Vergiliu conducându-l pe Dante prin infern. Basarabia este pentru Nicolae Iorga un infern guvernat de Rusia, punând la cale cele mai cumplite încercări pentru o românitate nefericită și fără speranță. Nicolae Iorga străbate ținuturile Basarabiei de la nord la sud, ca pe adevărate bolgii ale infernului: Hotinul, Bălțile, Soroca, Chișinăul, Tighina (sau Benderul), Bugeacul. Suntem preveniți asupra acestui tip de lectură din finalul cărții-surori despre Bucovina, unde se spune în final: După lanțurile de aur
Pitorescul prozei de călătorie by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10472_a_11797]
-
statului în ultimii cinci ani. Aș putea spune că am destul de multe satisfacții dacă stau să mă gândesc că sunt un singur cetățean împotriva unui întreg sistem care lucrează împotriva statului român. Am satisfacția, spre exemplu, că panoul cu inscripția ”ținutul secuiesc” de la Aita Mare a fost dat jos urmare acțiunilor mele. Mai mult chiar, fostul președinte al CJ Covasna, UDMR-istul Demeter Janos, a plătit din buzunarul lui toată paguba făcută bugetului public al județului Covasna. Și asta doar datorită
Interviu cu premiantul – Dan Tanasă [Corola-blog/BlogPost/94267_a_95559]
-
sensul cel mai profund al cuvântului, prin proiectarea filmului artistic „Doi bărbați pentru o moarte”, în regia lui Gheorghe Naghi, cu un scenariu semnat de Sütö András. Un film - explica Miron Manega - despre „pseudo conflictul interetnic româno-maghiar” din așa-zisul Ținut Secuiesc, o capodoperă a celei de a șaptea arte, film realizat în 1969 și interzis, în România, imediat după premieră, deși a rulat în mai multe țări din lume, inclusiv în SUA și în închisoarea Guantanamo. Un film despre omenie
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
Universității de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș, inițiator și promotor al proiectului „Români pentru români”, a tras un semnal de alarmă privind scăderea dramatică a elementului românesc în județele Harghita și Covasna, și necesitatea creării „unei noi paradigme” în aceste ținuturi, unde românii nu mai știu să vorbească românește, Biserica Ortodoxă fiind „singura instituție a statului care își face datoria”, în sate și comune „lăsate la mâna autorităților maghiare”, și unde „numai Dumnezeu mai vorbește românește”. „E nevoie de o realitate
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
răspunderea faptului cultural pe care îl îndeplinește, reușind să redea omenescul prin care este filtrat un subiect atât de încrâncenat”, aprecia dr. Valentin Marica; „o evocare a unor evenimente istorice cu efecte ce încă se resimt în Basarabia, Bucovina și Ținutul Herței” (Lazăr Lădariu). Istoricii: prof. dr. Cornel Sigmirean și prof. dr. Vasile Dobrescu apreciau, la rândul lor, că avem de-a face cu una dintre cele mai bune cărți dedicate celui de Al Doilea Război Mondial, o carte de conștiință
„PUNŢI DE LUMINĂ” – UN PROIECT CÂŞTIGĂTOR! [Corola-blog/BlogPost/94308_a_95600]
-
în încheiere, în acest fel stând lucrurile, am constatat că poporul nostru drept credincios dimpreună cu slujitorii sfintelor altare au știut să-și conducă și să-și cinstească Păstorul lor duhovnicesc care le-a purtat grija celor sufletești, în aceste ținuturi transilvane, vreme de peste douăzeci și trei de ani!... Am mai constat faptul, pe parcursul acestor zile, că acest eveniment nu a fost atât de mediatizat ca altele, deși ar fi meritat cu prisosință dar, mă rog, trecem și peste acestea cum
Semnal editorial şi Publicistic – Nicholas Buda şi Anastasia (Ana) Buda, Mitropolitul Antonie al Ardealului. Rugul aprins al conştiinţei neamului, [Corola-blog/BlogPost/94341_a_95633]
-
laringe, din snopul risipit al corzilor tale vocale, ca un scâncet în șinele de metrou. Paladin rătăcit într-o lume ce-și doboară statuile, nu ți-e dat să mai fii un erou. Nici asedii, nici pârjoliri de cetăți și ținuturi dușmane, nici să-mpungi cu plachiul în pântec de cal, nici vărsare de sânge, nici jurământ de credință, nici solie sau car triumfal. Doar brățara de ținte și sfoara sau șnurul, la încheietura mâinii și un nou tatuaj și respirația
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
un gram de cianură sub podea așa cum copiii se roagă unui tată plecat să le aducă o cîrtiță cu cheiță. Nu-mi mai doresc de mult să primesc vizite grave făcute precis de un domn spilcuit ce-și amintește de ținuturi unde sufletul e un chibrit cu două măciulii -și asta mă nedumerește atît de mult încît mă-mpart definitiv între domenii pe care mintea nu le pricepe fără îngăduința ei proprie. Hamleta Nu-mi pot închipui o replică mai bună
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
Atunci, S-au și trezit Ascunse după razele lunii... Tocmai plecată să-și cumpere Nestemate. D Lestine iterare Peste râuri de argint Peste râuri de argint Am construit poduri Zburătoare De argint Cărări, Drumuri de argint Am rânduit În întreg ținutul. De argint Chiar în mileniul Acesta, Am sădit un copac... El Va crește, Va înflori, Va face fructe De argint... 78 Printre priviri și fulgere Cerul Le întinse capcane Zeilor. Mult vin, Femei pe ales Puse au fost În calea
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
când cerul e întredeschis; Norii îi îndepărtez ori îi aduc aproape, Pot chiar să-i iau în mâini, să îi rotesc; De-aș vrea mi i-aș apropia de pleoape... Poate într-o zi toți norii-i duc într-un ținut regesc. De vreau, pun norii să danseze Pe cer ori în grădina mea, Peste păduri să navigheze... Scară pot să le dau, ca să ajungă unde-or vrea.. Norii câți sunt sunt toți ai mei De pe cer, de pe deasupra mărilor, de peste
Din volumul Copacul de argint. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Vasile Mic () [Corola-journal/Imaginative/87_a_74]
-
orice gând Al zorilor trecând la rând Găsindu-ne smeriți în rugăciune Sătui de vuiete și alungați de lume. Astronauți inegali Prietenul meu Cezar atât de vehement cu nedreptatea Din fragedă pruncie și până la mormânt. Tineri eram la Baaad și-n-tot ținutul Canaan Fiecare dotat cu norocul și determinarea lui. Când am survolat primul fără antrenament spațiul Ca să ating globul de aur al lunii și-n tot acest timp Prietenul meu se antrena singur la trapez fără plasă Din exercițiul meu am
Poezie by Ion Murgeanu () [Corola-journal/Imaginative/7036_a_8361]
-
proprii Pentru a-și permite luxul Răstignirii. Ca să parvină, Unii au încercat să se lipească De ochiul dracului Însă el i-a repins Pentru că miroseau a tămâie. Văzând că tot mai mulți creștini Se îndreaptă spre el, Ca să-și salveze ținutul, Satana a pus în calea lor Un indicator de circulație Cu sens obligatoriu Spre Golgota. În the Time of the Crisis The executioners have gone on strike: because of the global crisis, the production of crosses and nails is down
Poezii. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lică Pavel () [Corola-journal/Imaginative/87_a_79]
-
se-alăturară mării. În cea mai disperată formă pândește șarpele pe cel sosit a doua oară, cu limba grea și despicată fără cuvânt, împotriva părăsirii, a ochiului ce-1 luminează din spate, tot mai aproape, până la ardere, năpraznică trecere spre ținuturi acustice, unde ce arunci te-alungă pe sub colinele cu livezi și ce păstrezi te cheamă, oaspete, cu simțurile sub muzica țâșnită din gurile morții, se zbate fără să-i piardă alba șerpuire a tăcerii, prin sunetele pustietoare năzuiește spre tablele
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
de gânduri albit înainte de vreme dar dacă tu ai să treci strada ca să cerni în hăuri nisipuri și cenuși care au fost odată ochi și flori și păsări și împărății ca să torni litere de plumb peste emoții și surâsuri și ținuturi imaginare și visuri ca să tai cu securea sunete din cuvinte de carne vie pentru zgripțorul care mă va duce la văzduh curat dar dacă tu ai să treci strada pe la taraba vameșului de fier ca să-i plătești cu dragoste și
Poezie by Ion Tudor Iovian () [Corola-journal/Imaginative/7471_a_8796]
-
o strâng noaptea în brațe privește încrucișat în oglinda ochilor mei cu ochiul morții spre ochiul strălucitor pâlpâind al vieții mele 18 dec. 2008 Se duce și anul Se duce și anul acesta ca un cavaler teuton după prăduirea unui ținut inocent se duce și ducerea anului și rămâi cu pustiul dezarticulat, de parcă ai ține un copil mort în brațe Plină de fast, ultima zi a anului vechi sângeră în foaia de calendar atinge ca un crivăț obrajii de regi, de
Poezie by Radu Ulmeanu () [Corola-journal/Imaginative/7403_a_8728]
-
total diferit de mine, cel de acum. Fiindcă acum moartea îmi este familiară, ea este teritoriul meu, o încerc, mă încearcă, întruna, deloc în glumă, serios. Aidoma unui râu umflat de ploi, s-a revărsat, ajunge până la mine, aici, în ținutul îndepărtat unde mă credeam la adăpost, valurile sale îmi ating picioarele: o încerc, mă încearcă. E ca o patrie la frontiera căreia am ajuns, am viză pentru acest tărâm, întind pașaportul, trec, zăresc prima așezare unde am să poposesc, fumul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
în volum exprimă, și în acest fel statistic, interesul crescînd pentru ludic și ludicitate, care știm dintr-un interviu, constituie o formă de ficțiune și creativitate pentru Gérard Genette. Numită de autorul însuși, «plimbare», «foc de artificii» sau «labirint» prin ținutul metalepsei, ultima lucrare a lui Genette este un strălucit exemplu de carte incitantă, plăcută despre o figură interesantă, captivantă. Deși explorează cele mai complicate și greu sesizabile specii și subspecii ale metalepsei, ea nu este o coborîre tensionată în subteranele
Între figură și ficțiune by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13175_a_14500]
-
sigur e că, după victoria lui Demetrios întâiul, noi nici nu existam de fapt ca popor, întrucât nașii noștri, romanii, cu latina lor, de la care vom suge vârtos, aveau să vină peste noi abia după vreo trei secole bune, invadând ținutul de la nordul Dunării. Ce-i sigur e că și Pan, în epoca legendară, cu darul său fermecat, a trecut pe aici fluerând, lăsându-și urma copitelor de țap în nămolul bogat zis mai târziu Vlașca și Teleorman... La Luvru, urcând
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
un ghem de energie, însă nu egotică, ci dispusă a se comunica în cheie amabilă, a se dărui. Aflu acum din materialul bibliografic al volumului său apărut postum, Generația amînată, că viața nu i-a fost deloc surîzătoare. Fiu al ținuturilor bistrițene (născut în 1924), a debutat în 1939 cu o poezie publicată în revista Tribuna din Cluj, condusă de Ion Agârbiceanu, primul său volum de poezie, Mătănii pentru Fata Ardeleană, apărînd în 1941, la Buzău, în colecția „Zarathustra”, patronată de
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
eforturilor acelei zile. Unioniștii zăceau claie peste grămadă, în mormane însîngerate. Trupuri dezmembrate în toate chipurile pe care le poate concepe mintea omenească. Un om care mergea alături de Inman a exclamat: - Dac-ar fi după mine, așa ar arăta tot ținutul de la nord de Potomac. Singurul gînd pe care-l articula mintea lui Inman cînd se uita la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
subscrie la această opinie, tocmai pentru că o bijuterie presupune un oarecare grad de stilizare, iar acest film e complet lipsit de ea. Povestea e cursivă: doi prieteni, Miles (Paul Giamatti) și Jack (Thomas Haden Church) pleacă într-o excursie în ținutul vinului (nu, nu e un road movie). Călătoria nu are pretenția de a fi inițiatică sau revelatoare de subtilități: pentru Jack e un prilej de a agăța femei, că doar tot se însoară la sfârșitul săptămânii. Prins de această activitate
Din 3 filme, doar 2 idei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12054_a_13379]
-
bine marcată consonanță cu ceea ce a adus în albia acesteia "generația �60", căreia îi aparține, Gheorghe Istrate (n. în 1940) e obsedat de materie. Aspirația celestă apare contrabalansată de vectorul teluric al ființei sale duale: "zadarnic bat în porțile cerești/ ținutul ochiului descarcă ceața/ vîslește-n mine dis-de-dimineața/ și-un sol din lumile sub-pămîntești" (Ritual șsolulț). Avem a face așadar cu încă o variantă a "dublei apetențe" a lui Baudelaire către Dumnezeu și către Satana, căreia Arghezi i-a creat la noi
Obsesia materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12025_a_13350]