7,946 matches
-
realitatea și ce nu este însă poată să fie. În narațiunea estetică a Mirelei Roznoveanu apare Toni, un tip deștept care vinde ziariștilor idei de rubrici atractive. Paul și Toni se uită la o tînără înconjurată de admiratori: "«Cine era țipă?» Paul era iritat de comentariile în doi peri ale lui Toni. Chiar încerca să-l ia pe Toni peste picior care părea hipnotizat de femeia aceea. l Nici Mircea Săndulescu (o mare promisiune în anii ’80) nu mai scrie bine
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13759_a_15084]
-
Marius Chivu Mai întâi două chestiuni generale. Dacă citești cronicile de întâmpinare la volumele de poezie, observi că peste 80 % dintre noile apariții sunt validate critic. Și asta în condițiile în care cu toții țipăm că se scrie prea multă poezie și tot mai slabă. În cronici, acest lucru nu se vede deloc. Diferențele dintre un volum pasabil și unul foarte bun sunt estompate de la sine. Cronici literare întinse pe pagini întregi de reviste care
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
asistă, având patru ani, la nașterea celor doi frățiori ai ei, gemeni. Nu vrea să iasă din odaia maică-si cuprinsă de chinurile facerii. Bunica încearcă s-o dea afară amenințând-o cu un cocean era pe la culesul porumbului. Ea țipă, nu se lasă, vrea să vadă cum vin. După un an și ceva de la naștere, mama celor doi gemeni, săracă, îl împrumută pe unul din ei unei surori mai mari care nu a avut copii și care trăiește, singură, în
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
client a mai rămas, Moțăind lângă-un sifon, Care-i cântă-ncet, pe nas, Ca părintele Ion. Monopedul cerșetor Stă, cu nasul ca un mac, La ieșire, -ntr-un picior, Să mai capete-un pitac. Dar când prind În dimineață A țipa cocoși isterici, Răsăritul e-o paiață Care joacă pe biserici. De asemenea, mai găsim loc și pentru o a doua minunată poezie scrisă de Păstorel În care-și cântă principalele plăceri ale domniei sale: Cântecul drumețului Cu ghitara și paharul, Dulce
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
se petrecuse demult sau că visase toată operația. Nu vedea nimic, căci i se pusese și pe ochiul neatins un tifon, dar auzea în jurul său vocile, puternice, de parcă ar fi răsunat lângă bazinul de înot unde toți, îndeosebi fetele, parcă țipau. Medicul dădea explicații bunicii sale care, continuând să-l țină de mână, spunea ceva despre spălăturile cu ceai de mușețel. Deodată s-a auzit și pe sine întrebând cu glas tare: "Sibyle, nu-i așa că tu erai ieri cu un
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]
-
Augustin Cupșa când scapă de obsesia intertextualității și scrie cum crede el de cuviință (finalul din Jurnalul unui cântec de leagăn este remarcabil: "și mă culcam cu plămânii/ cu tot rahatu/ un șobolan mă mușca/ ușurel de picior prin așternut/ țipam timid să nu mă trezesc"). Volumul de debut al lui Augustin Cupșa are de toate, și reușite și eșecuri, șezând sub semnul unei disperări cronice. Dar, spre deosebire de mulți colegi de-ai lui de generație care scriu așa doar fiindcă e
O deznădejde cinstită by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/10428_a_11753]
-
fost înhățat pe jumătate mort, era aruncat afară ca și cum ar fi fost mort într-adevăr. Altul care zăcea pe pământ a fost târât de picioare o bună bucată de drum și numărat apoi între ei care ar fi jertfit. Unul Țipa și declara cu glas tare că nu vrea să jertfească idolilor, pe când al doilea striga: sunt creștin! și era mândru că poate mărturisi numele Mântuitorului și, în sfârșit, al treilea Ținea sus și tare că el nici n-a jertfit
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Zi de Sfântul Ilie, toridă! Schwartzeneger, fiul prietenului, bâiguit de căldură, întreabă: -Tati, ghilotina aia nu e nenea Băsescu ? -Ce ghilotină, mă! Ești hăbăuc ? Stai, că te trezesc io, mintenaș! Și jap-jap!, două palme. Juniorul începe să urle, Claustrina să țipe, iar soacră-sa să regrete. Ce zi! Însă la telejurnale, se transmite un reportaj teve într-adevăr tulburător, care ne răscolește în minte și în inimă sentimentul unei iubiri de nație cam ofilită în ultima vreme, recunoaștem cu toții. Aflându-mă
Berbecuții și pierderea conștiinței by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10421_a_11746]
-
precursor al modernismului postbelic, a fost receptat într-un chip oarecum oblic, printr-o confuzie cu calitatea "minoră" a obiectului creației sale și cu dicția versului său lipsită de încărcătura a numeroși decibeli care avea succes. Versurile sale, care nu țipau, nu răcneau, nu-și sfîșiau veșmîntul în melodramatice poze și nici nu executau salturi mortale pe trapezul "filosofemelor", pot fi legate mai curînd de o altă zonă a poeziei noastre actuale, afirmată cu oarecare întîrziere și rămasă (sperăm că provizoriu
Un clasic al poeziei noastre actuale by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Journalistic/10452_a_11777]
-
Toader, zvârle în cuptor lopeți peste lopeți de cărbuni, să obțină cât de cât viteza salvatoare, locomotiva lor se hâțână ca beată, vagoanele se clatină, gata-gata să sară de pe șine, călătorii zbiară cu toții, habar n-având ce se întâmplă, unul țipă că mecanicului i s-a făcut rău, iar locomotiva a luat-o razna. Acceleratul din urmă se apropie cu o iuțeală turbată, bătrânul își biciuie personalul. Peste o mie de pasageri sunt în cele două trenuri angajate într-o cursă
Fochistul (I) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10473_a_11798]
-
Dunării... Florin Condurățeanu, cu modestie excesivă la emisiunea "Taifasuri" (Etno Tv) din ziua de 24 iunie: "- Fac și eu acum o filozofie: vezi un cățeluș cum iese din casă și se duce în curte să facă caca..." - Excepțional de profund, țipă fericit Haralampy! Drept urmare, de "dincolo" se aud, parcă, niște zgomote înfundate, semn că Socrate, Kant, Schopenhauer, Heidegger, Kierkeggard și încă vreo câțiva tocmai se dau cu craniul de toți pereții mormintelor...
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
vorbăreț, dar nu vă jucați voi cu Iosif Visarionovici, niet, mustața lui mustea în dulceață ca în afișele care ne chemau să economisim nimicul lăsat peste tot la îndemână, și atunci, în acea primăvară, am simțit că este voie să țipi prin gura părinților care-și îngropau în mine orgasmul ca pe o avere la care nu știau dacă vor ajunge vreodată - sapă acum degetele lor mici ca niște picamăre în visul meu de sub frunte - mîine acolo se vor repezi-n
MASA by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/3693_a_5018]
-
reține. Cum să o țin, când nu te pot pe tine Opri, cu toate că te-ncui în mine. Se duce vara. Florile se lasă Ca într-o delăsare somnoroasă Și cum arată, nici nu le mai pasă. Se duce vara. Păsările țipă În loc să gângurească sub aripă. Ce-a fost a fost. De-acum se desfiripă Și vraja și langoarea și dulceața... De-acum se-nhaită ploile cu ceața. Se duce vara. Tinerețea. Viața.
Poeme Duble by Carolina Ilica () [Corola-journal/Imaginative/3809_a_5134]
-
bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Zece bărbați au murit în duel pentru ea. De netăcere Tot mai rar trece Dunărea prin oraș tot mai des vorbesc pe stradă tot mai puțină lume aude. Vorbesc, poate că și țip, poate că urlu poate am înghițit un lup și niciun câine nu mă vede și nici eu nu mă mai aud. Mă-ntorc acasă tot vorbăind, mi se lungesc mâinile, picioarele și toate ale urechilor întortocheri așteptând să vină miezul
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
oricum - cîștigau. Deschidea gura, ca un pește pe uscat, Iar dinții de aur îi străluceau în soare: Felicitări! Felicitări! În sfârșit! Știam eu... un cîștig meritat...absolut „meritat!” Pampilis Pampilis are gîtul foarte lung, ochelari Și se pricepe-n politică. Țipă mereu La cei placizi, la cei care nu vor să-nțeleagă, În fine, la toți cei care nu-s de acord cu el. Și încă: nu poți nici să-l aprobi fără să țipe la tine: L-ai înțeles greșit
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
ochelari Și se pricepe-n politică. Țipă mereu La cei placizi, la cei care nu vor să-nțeleagă, În fine, la toți cei care nu-s de acord cu el. Și încă: nu poți nici să-l aprobi fără să țipe la tine: L-ai înțeles greșit, ești inconsecvent și, mai ales, Mai ales, n-ai spirit critic, nu-ți pasă de semeni. Dacones Dacones e scurt și gros, cu păr în nas și urechi, Cu platfus și mîinile mari. Cînd
Cordilio, Bibinia and comp. by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/4287_a_5612]
-
ghiulea. Moartea pare să fi trecut prin el ca săculețul de pulbere. Ce crezi că omul e mai mult decât o gură de tun? Merge de-a bușilea, apoi își ia zborul ca o scânteie, cască în aer o groapă, țipă a glorie ca un păun. Poetul va vorbi despre frică, a învățat s-o miroasă. Nu crește pe gard doar mâna maicii Domnului și glicină. De ce ți-e frică sârmă ghimpată? Si ție scaun electric? Si ție coasă? Sau ție
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/5999_a_7324]
-
o dimineață pe net, apoi prin ziare, o femeie călătorind prin țările primordiale, patul meu era un fel de munte, de pe vârful căruia priveam prin fereastra de sticlă a unui calculator mările de azur strălucind la picioarele ei, păsările care țipau străfulgerând orizontul; era prima zi a intrării în carte. (Ah, ce călătorie exotică am să fac din vârful patului, îmi spuneam, iar cearșafurile se pliau unul pe altul, ca feliile unui creier desfigurat de emoție, când regăsește firul ce duce
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
televizor, stai de fundul lui: plimbărică, păpică, somnic, gagici, prafuri, batiste igienice... Capitalism de căcat! Valparaiso Dacă pițipoancele se uită ca prin sticlă pe stradă la tine, amintește-ți de Valparaiso. Dacă te-ai certat cu nevasta, bizonul de șef țipă la tine, iar prietenii te iau la mișto c-ai început să chelești și să faci burtă, amintește-ți de Valparaiso. Dac-un handicapat ți-a lovit mașina-n parcare și-a dispărut ca măgarul în ceață, amintește-ți de
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
dansăm niciodată mi-a zis și mi-am retras genunchiul dintre coapsele ei. Te sinucizi am intrebat forțând cu ? distanță ce-ncremenise între noi Nu. Punem . pam pam pam pam E ultima seară Clavirul a murit și vioară cu-n țipat scurt. culorile s-au șters și seara nu a mai mers N-a mai fost ca-n tangoul albastru în care-a spart o clepsidra - când eu începusem s-o sărut pe sub piele pe sub noaptea din obrazul ei stâng pe
Poem pentru pian și-o altă seară by Stoian G. Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/6336_a_7661]
-
nu minte, face cruce: „să nu se închidă groapa peste mine", și spune că asta nu e încă nimic, uitați aici mușcătura mielului! Aici și aici. Își deschide larg pieptul. Pierdut s-a aruncat la pământ și a început să țipe. Că mă tem de mine însumi, nu mai pun bază pe nimic, sunt pierdut. Că s-au întors toate cu susul în jos, „nu-mi mai arde de nimic, nici să mă sinucid", nu mai am nici un apetit, ce voi
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
nu o simt dar nici pe tine nu te întreb despre geografia beznei bocetul de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în inima uscatului, departe de mare cheamă pașnic, familiar, parcă ar fi acasă
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele tale intră în mine prin poarta deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
noaptea s-a strîns în brațe cu guri de sticle sparte fiecare vis e-o sită de praf spaimele tale intră în mine prin poarta deschisă sîmburi de cireșe negre mai multe vieți vom uita să avem în sfîrșit una. Țipat de mac Dar vipera urîtului cînd mușcă de sîn tu vii la mine cu gînd de pierzanie cu mers amețit îmi ceri să-ți sug tot ce este otravă a minții foc ce îți arde părul roșu cum al păpușilor
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
apăr de aripi și zimți, prind fără voie, un fruct, un pește, din marea de belșug. Zbor în lumina Este un copil calm, veghind de sus o piramidă, înăuntrul ei, coridoare negre, apoi o sală mare și un copil care țipă și iar un veșnic întuneric între pereții de piatră, dar, iată, în mijloc, sus, parcă prin somn, copilul de aur te va topi, cu o chemare înceată, în razele sale. Izvoare Și rătăcim printre lucruri ale noastre. Până departe nu
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/6754_a_8079]