311 matches
-
invită să se echipeze cu materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și, tiptil, s-a furișat în tindă, de acolo și-a luat toporul și a ieșit în curte. Luna plină de pe cer disipa întunericul și potența asprimea gerului. Zăpada scârțâia la fiecare pas și reflecta steluțe albastre-argintii. În jur nici țipenie de om. Numai câinele Ursu a apărut parcă de nicăieri și a început să i se gudure pe la picioare și să-i sară până la umăr pentru a-l săruta. De la fântâna din colțul ogrăzii și până la moară era o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nu mai cutezau să-i numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot. Destul că prin acele locuri nu se mai auzea nici țipenie de om. Numai corbii croncănind și vulturii dădeau târcoale plaiurilor de altădată pline de viață. Tu Mălină! Tu să știi că trebușoara cu Balaurul nu-i lucru de șagă! Anunță băieții să-mi mâne de la saivanul de pe Măgura doi huțuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vezi să nu-ți cadă în cap, din cer, vreo mortăciune de rață sălbatică..." Și mă lasă moale, prietenește, ca pe o cârpă de Sahara, cu botul în izvor; omenos. Cel puțin așa am apreciat atunci... Trece o eternitate. Nici țipenie de om. Soarele iar îmi topește ființa. Nu se poate să mă fi părăsit norocul. Înalț cu greu privirea. Cortul este destul de aproape. Mă târăsc. Mă odihnesc. Aproape adorm. Iar mă târăsc și îmi vine să strig de bucurie: cortul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a ieșit în cale, a petrecut mâneca, surducului cu care era îmbrăcat, peste frunte pentru a-și șterge fruntea de sudoare și privea neliniștit în jur. Se uita în stânga se uita în dreapta dar să vadă pe cineva prin preajmă, nici țipenie. „Măi, da cu cine am vorbit, că nu văd pe nimeni în jur”? Crângul l-a lăsat puțin și s-a gândit să-i spună până la urmă, că și așa era necăjit. -Eu sunt cel cu care ai vorbit, Crângul
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de stejar de ziceai că este fermecat; cum atingea un șarpe acesta sărea în sus apoi își continua fuga de nu s-a mai văzut niciunul. Au descuiat Poarta pustiului cu firul de plantă de la Dardailă și au înaintat. Nici țipenie de suflare. Au mers cale lungă și au dat de un castel mare la întrarea căruia era figura lui Dardailă pe un soclu de cleștar. Trotinel s-a uitat la Căiță întrebător. Nu a mai fost nevoie de acceptul acestuia
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
e ceva, adăugă Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște granguri, tipi importanți. Buni pentru viitorul tău. — Viitorul meu, repetă absorbit căpitanul, ca un ecou. Mascații Strada era Întunecată și pustie. Nici țipenie de om. Învăluit Într-o capă veche Împrumutată de la don Francisco de Quevedo, Diego Alatriste se opri lângă zăplaz și privi cu Încordare. Un felinar, spusese Saldaña. Într-adevăr, un mic felinar aprins lumina golul unei portițe, iar dincolo de zăplaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
părea o cumpănă de fântână părăsită. Doar vântul toamnei mai șuiera printre stelajele din șoproanele părăsite, unde, altădată, se uscau țiglele și olanele. Focul cuptorului se stinsese demult, iar printre stoborii rari și putrezi ai gardului nu se mai zărea țipenie de om. Măgarul trecuse la cele veșnice și totul s-a dus de izbeliște. Imaginea lui m-a urmărit tot timpul. Îl caut mereu, l caut peste tot: pe lungile cărări ale transhumanței, asudat, poate, sub greutatea samarului; n reprezentările
Un român scrie în Canada by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7017_a_8342]
-
căciula albe de zăpadă și a anunțat cu glas tunător: Ťhaidereți, că veni mașina cu buteliiť". Penuria de alimente declanșa veritabile expediții cinegetice în căutarea lor. Penibilele "cozi" aveau însă o dublură: "De pildă, la o alimentară. În magazin, nici țipenie: normal, sufla vîntul prin rafturi. În schimb, prin spate, pe întuneric, găseai o coadă mare, sumbră. Toți, ca r.d., cu pile, relații. Stăteau la rînd în tăcere, făcîndu-se că nu se văd și nu se cunosc, iar la sfîrșit
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
acolo până în dristor doar zece-cinșpe minute. o nimica toată. o plimbare prin cele zece ploi, pe sub o sută de vagoane de noapte. și vatra lumina ca un far liniștit în ceață și păsări nu se vedeau deloc și oameni, nici țipenie. am râs în liniștea aia înfundată pentru că era două și era ceață și zece ploi deodată mi se scurgeau pe obraz și noaptea ca un sac rostogolit de lilieci. m-am oprit. făcusem, ce-i drept, o sută de pași
teodor duna by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/10132_a_11457]
-
care a făcut o mică criză de isterie, cum că nu e posibil ca numele tatălui ei s-apară pe liste în condițiile în care e mort de vreo 3 ani. (cititorul aude un urlet în spatele său - se întoarce, nici țipenie de om. Continuă intrigat lectura.) “Lumea e o junglă”, îmi amintesc niște citate motivaționale de pe Facebook. N-or fi pe bune motivaționalele? Plutesc ușor-ușor spre un coș de gunoi, să îmi sting țigara. În fața mea, apărut brusc, din colbul poetic
Eu cu cine trebuie să votez? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18930_a_20255]
-
noapte!... Am venit aici pentru un scurt răgaz... Tovarășul era cumsecade. La el aveam măcar o sâmbătă liberă pe lună și puteam să-mi fac de cap pe unde vroiau mușchii mei, prin ținuturi sălbatice și îndepărtate, unde nu era țipenie de om. - Nu te supăra dragă... - Nu mă supăr, dar, mă rog, să nu te refuz tocmai pe tine că și așa ești destul de oropsită. Haide cu mine! Bătrânica își ridică privirea în noapte și la lumina lunii văzând straniul
LINIŞTE SUFLETEASCĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360241_a_361570]
-
seară ploaia se întețise. Marea fremăta, înecată în cenușiu. Rafalele răbufneau înăuntru ori de câte ori vreun client trecea pe ușă, iar covorul de la intrare era jilav. Neoanele de la firmele magazinelor din preajmă erau toate stinse și pe stradă nu se zărea nici țipenie de om. Când trecea câte o mașină, stropii de ploaie se vedeau în lumina farurilor. Mă pregăteam să închid casa de marcat și să sting luminile în hol, ca să mă retrag, când am auzit deodată o bufnitură, ca și cum ceva greu
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
17 septembrie, bărbatul consuma băuturi alcoolice pe o terasă din Izvin, când a văzut-o pe Diana P. , de 13 ani. El a pornit în urmărirea fetei, iar când aceasta a ajuns într-o zonă în care nu era nici țipenie de om, s-a năpustit asupra ei, i-a tras un pumn în față și i-a cerut să îl urmeze până în grădina unui imobil părăsit. Aici, în ciuda opoziției Dianei, Gheorghe L. a dezbrăcat-o și a violat-o. Înainte de
Agenda2005-44-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/284368_a_285697]
-
supărare, beau. Ei bine, alaltăieri, înainte s-ajungă la Cireșica, intraseră într-un La doi pași cumpărând un miniparizer și o franzelă. Se rugaseră pentru felierea produselor. Intraseră apoi în Cișmigiu. Găsiseră o bancă pe-Aleea șahiștilor. Era liniște. Nici țipenie de om. Mai erau niște ore până să vină împătimiții. Și mâncară hulpav, așezând strat pentru ce-avea să vină! Când isprăviseră, pe hârtia de ambalaj a mizilicului trona ultima felie de parizer. Însetați după gustare, dar și stârniți de
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]
-
nopții împreună cu dracul? Lacrimile îi inundară ochii și se retrase în odaia sa. Deodată, parcă auzi o șoaptă. Se opri din plâns și ascultă cu atenție în liniște. Trase de colțul perdelei și privi pe fereastră. Pe ulicioară nu era țipenie de om. „Majoritatea sunt la biserică, la sfânta slujbă”. Pentru sărmana Elena Valdescu minutele treceau, când prea încet, când prea repede. Soarele era deja sus și soțul său nu mai sosea. „Dacă se face noapte și nu apare? Ce s-
XII. PARADIS ÎN INFERN de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384620_a_385949]
-
salut și se îndepărtase destul de uimit. Interesant era că refuzul îi stârnise admirație, nicidecum uimire ori supărare. Grăbise pașii. Și, când să scoboare podețul, întorsese instinctiv privirea. Descoperise că cel întâlnit dispăruse, iar pe toată insula nu se zărea nici țipenie de om. O apucase spre una din ieșirile din parc, ducând cu sine senzația că-și întâlnise... geamănul! Da! Da! Și încredințarea asta îi deschise în suflet șuvoiul unei energii nebănuite. Nu mai era singur! Referință Bibliografică: GEAMĂNUL / Angela Dina
GEAMĂNUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382411_a_383740]
-
peste 4.300 de persoane, nici un evreu. Am ajuns în momentul când pleca ultima mașină cu turiști. Silueta elegantă a Bisericii din Deal, de la începutul secolului al XVII-lea, se profila pe colină în lumina dulce a amurgului. Jur împrejur, țipenie de om, privirea cuprindea îndepărtări, dealuri și văi, așezări. O măicuță se îndreaptă spre noi, intrăm în vorbă. E de trei luni aici, singură, nu, nu îi e frică, se simte bine, în primăvară vor mai veni 2-3 maici. Înainte
O CĂLĂTORIE ÎN COPILĂRIE de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383402_a_384731]
-
vinovată, proasta am fost eu. Se lăsă în voia somnului. O lăsă pe Dana la bucătărie și se întinse pe canapea. Adormi imediat. Și avu un vis ce o trimise undeva departe, departe. Nu cunoștea locurile, copaci foarte înalți, nici țipenie de om. O spaimă necunoscută puse stăpânire pe ea. Ar fi vrut să plece, să alerge, dar picioarele ei păreau parcă băgate în țărână. Deodată pe cer apăru un soare strălucitor și începu să plouă. În vis Delia se gândea
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
și păsărelele... — O, dar nu-i nevoie! - zise căpitanul Tresoro. Treceți spre adolescență, singura vârstă în care... — Aveți dreptate - îl întrerupse sora ușor ciupită. Pe mine mă cheamă Fibbia. Tatăl nostru, surugiu, văzând că intrăm în adolescență și că nu-i țipenie de om în jur, s-a gândit să ne dea la maici, la Ursuline. — Mare greșeală! - își aduse aminte Amada. — De ce? - întrebă Tresoro. — Nu știu dacă ați fost vreodată la Ursuline - spuse Fibbia. — Am fost o dată, în treacăt - spuse căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se vedea foarte bine de acolo. Se opri în loc cercetând cu atenție împrejurimile. Era foarte posibil ca Burcilă să fi renunțat la intențiile lui și să se fi întors la locul său de veghe. Însă lângă foc nu se vedea țipenie de om, flăcările mai scăzuseră puțin în intensitate dar continuau să lucească jucăușe în vatră. Aha, deci încă vrei să ne jucăm, mormăi Strugurel pe sub mustață. Bine, să ne jucăm atunci! Privi atent peste tot, sperând să-l vadă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
recunoștea nimic. Avea impresia că trece pe acolo pentru prima dată. Apoi simți din nou că nu sunt singuri acolo, sentimentul că este privit reveni iarăși. Fără să vrea se opri pe loc și privi în urmă. Nu se vedea țipenie, pădurea era pustie. Ce s-a întâmplat? întrebă Ileana. Nimic. Am senzația că ne urmărește cineva. E muntele. Începe să-și facă simțită prezența, stai cât mai aproape de mine! Aiurea! Afurisitul ăla de Pohoață se ține iarăși după noi. Nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
știau că gloanțele nu au nici un efect. Dacă n-ar fi pierdut timpul sus, pe platou, poate că ar fi apucat să îi pună în gardă. Când mașina intră în incintă, zgomotele luptei încetaseră. În curtea uriașă nu se vedea țipenie de om, totul părea pustiu. Ușa gheretei de la poartă era dată de perete. Pistolul celui care era de pază zăcea la nici un metru de bariera ridicată. Pe jos se vedeau și alte arme zăcând abandonate care încotro. Le ocoli, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai târziu a lui Dumitru Cojocaru, adunau cetățenii care aveau drept de vot și le vorbeau despre politică, promițându-le școală, poduri, dispensar, șosele, biserică etc., însă toate promisiunile rămâneau nerezolvate, după ce primeau votul. Prin comună nu se mai vedea țipenie de deputat, până la noile alegeri. Nu toți cetățenii aveau drept de vot; celor care aveau drept de vot li se dădea băutură la discreție... Prin 1928-1929, în timpul campaniei electorale, veneau de la Bacău, bancherul Cristea Cristoveanu, avocat din Bacău, cu Gr.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pămîntul Îmi tremură sub picioare. Pulsul fragil al luminii electrice care contura fațade și ferestre se risipi cîteva secunde mai tîrziu. Pe trotuarele pline de bălți, felinarele clipeau, stingîndu-se ca niște lumînări În vînt. Pe străzi nu se zărea nici țipenie, iar bezna creată de pana de curent se răspîndi cu un suflu fetid care urca din gurile de scurgere ce se vărsau În sistemul de canalizare. Noaptea deveni opacă și impenetrabilă, iar ploaia - un lințoliu de abur. „Pentru o astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]