388 matches
-
în rezervă, poate erau chiar în retragere, oricum, arătau cam bătrâiori, îi vedea vorbind la nici doi pași în fața lui și nu-i auzea ce-și spun. Oricît s-ar fi străduit nu auzea și atunci se trezea cu urechile țiuind. Cum să auzi ceva dacă îți țiuie urechile? A fost recunoscător domnișoarei și pentru cît îi spusese. În fapt nu avea nici o obligație față de el și totuși a fost amabilă și i-a dat firul de care să se agațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
oricum, arătau cam bătrâiori, îi vedea vorbind la nici doi pași în fața lui și nu-i auzea ce-și spun. Oricît s-ar fi străduit nu auzea și atunci se trezea cu urechile țiuind. Cum să auzi ceva dacă îți țiuie urechile? A fost recunoscător domnișoarei și pentru cît îi spusese. În fapt nu avea nici o obligație față de el și totuși a fost amabilă și i-a dat firul de care să se agațe. Așa că atunci cînd i-a întâlnit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
clipind în lumina puternică a farurilor. Bărbatul nu se poate să nu-i vadă. Șoferul nu se poate să nu-i vadă. Fata țipă: Vă rog. Țipă: Numărul mașinii... și e trasă înapoi înăuntru. Portiera se trântește și roțile demarează țiuind, lăsând în urmă doar sângele fetei și urme negre de pneuri. În rigolă, alături de paharele de carton de la fast-food, căzută pe jos în timpul încăierării, o ureche smulsă, palidă, în care scânteiază încă doi cercei de aur.. Abia în timpul micului-dejun în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
o clipă. — și?... — și ce? — Păi, a ezitat el. Trebuie să știm ce... crezi. Nu i-a răspuns. La intrarea hotelului defilau limuzinele. Zgo motul neîncetat al motoarelor și gazul de eșapament i-au făcut greață, iar fluierele ușierilor Îi țiuiau În urechi și i sporeau Începutul de migrenă. Voia să plece acasă. El rămăsese tăcut și o privea. Margaret Își zise că era gata să stea acolo și toată noaptea În așteptarea răspunsului ei. În cele din urmă, el a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și unul pentru tineri? mă întreb înainte de-a intra în somn. O fi avînd Dumnezeu vreo strategie? Morții tineri se întîlnesc ei înde ei sau ne regăsim cu toții, laolaltă? Și-atunci Iordan ar fi mai aproape de vîrsta mea. Îmi țiuie tîmplele la gîndul ăsta: ce oră o fi "dincolo"? Dimineața ninge iară " Dar lumea e grăbită, dar strada e pustie Dar cine să mai citească acum poezie?" Ileana Mălăncioiu miercuri, 1 ianuarie, 2003 Trag o linie de zece puncte sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cari, te-au cam lăsat de tot balamalele bătrîne, se gîndește ascultînd trosniturile lemnului, încercînd să facă slalom printre mizeriile aruncate peste tot. Cît de tare m-oi fi îmbătat? începe să se întrebe ducîndu-și palmele la tîmple, simțind un țiuit în urechi, dîndu-și în sfîrșit seama că este desculț, ai dormit fără ciorapi, să vezi dacă n-ai să faci iar o criză de prostată. — Ia să vedem cum stăm, zice Dendé, răsucind robinetul chiuvetei, slobozind apă într-un ibric
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ne lovim, de un an și mai bine nu l-am văzut, n-a mai dat și el o bere cu bucurie, la o terasă... Să-i lăsăm un bilețel amendă pe parbriz, ho, taci cu tata și nu mai țiui că nu te-am violat, las’că-ți trece... Ia stai să te pipăi pe la capace, motorul e rece, dacă n-o folosește zilnic, dacă o fi furată, sedusă și abandonată?! O altă idee nașpa îmi trebuie. Explozivă, percutantă, penetrantă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
proști? Proști sînt cei care au dat banii. Înspre ziuă, cei trei studenți, încătușați bine, au ieșit din casă și au urcat în dube. Luați-mă și pe mine! răcnește Maria ca la mort. Casa rămîne pustie și urechile femeii țiuie a pustiu. Nu concepe să rămînă singură nici măcar o zi. Nu-și imaginează viața fără cel pe care l-a crescut singură, fără scopul principal al vieții ei! Un elev și student eminent. Diplome, premii, laude, toate s-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
buruiană aista de Păpădie, și tu, cătinel, te ții de noi la vreo zece pași. Ceilalți trei băieți nu-și schimbă locul” - a hotărât Toader. ― Și ce s-a Întâmplat mai departe? - a Întrebat profesorul Hliboceanu. ― Am pornit cu urechile țiuind de Încordare. Din când În când, zgomotul de mișcare a unor garnituri de tren răzbătea până la noi destul de deslușit. După un timp, Toader ridică mâna și se oprește. Alerg la el. „Ce e?” - Întreb eu. Iar Toader Îmi răspunde: „Terenul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
oară această variantă de devenire întru profesie. Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegea cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul. Am rupt toate schițele acelea, pentru că mi se păreau a fi blasfemia blasfemiei, dar nici până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
capului provocarea teribilă dintr-o revistă românească: "Din ce tablou ai vrea să faci parte?" Am dat răspunsul într-o clipă: "Din Gloconde, a lui René Magritte!" Știu, recunosc, am o aplecare aproape bolnăvicioasă către această ploaie umanoidă, existențială, care țiuie de singurătăți, din Gloconde. Mi s-ar potrivi ca o mănușă să fiu singură printre singurii lumii. Dar, mi-am zis în următoarea clipă, după ce-am oferit acel răspuns: Cred că aș vrea să fac parte din Cina cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
la noi doi, am imaginea unui pustiu... Știi, am vrut de mai multe ori să realizez un portret al lui Dumnezeu, dar de fiecare dată am dat greș. Nu-mi ieșea de sub penel decât o entitate revoltată, ceva în care țiuiau toate singurătățile lumii, dar care, simultan, era prizonierul unui strigăt, pentru că nu înțelegeam cum poate fi atât de singur cineva care a creat Totul... Mi-ar fi plăcut să plâng, noaptea târziu, lângă pătuțul unui copil de-al nostru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am zis. Din îmbrățișarea de cu seară se scuturase polenul, pe care îl culegeam delicat cu vârful degetelor. Era suficientă memoria furtunii, ca să se stârnească vânturi răzlețe și vârtejuri tandre să răscolească rămășițele serii. Curând, detectoarele de pietre prețioase au țiuit...La început mai slab, apoi tot mai tare, până urechile s-au înfundat și gâtul a prins să se usuce. Știam de diamantul ascuns bine între petale, dar nu-l cercetasem niciodată de aproape. Mi-am amintit și ziua și
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
și nu s-a stins nici după ce m-am întors în România. Anumite momente mi-au rămas în minte pentru multă vreme. Pe Aeroportul Otopeni mi se cere să mă descalț, pentru că un mic ornament metalic de la pantofi face să țiuie detectorul de metale de la punctul de control. Trebuie să-mi scot și cureaua de la pantaloni, pe care, împreună cu cheile și portofelul, o pun pe o tavă de plastic, pentru radiografiere. Mă uit în jur și văd bărbați și femei supuși
Țara de cincizeci de stele by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7342_a_8667]
-
Ca să ai noroc tot anul, în această zi e bine să verși vin pe masă, să spargi un pahar alb, să răstorni cutia de chibrituri sau să dai de pomană unui om sărac același lucru fiind valabil și dacă îți țiuie urechea stângă. Dacă vrei să fii curat și sănătos tot anul, trebuie, de Sfântul Vasile, ca după ce te speli pe față, să te ștergi cu un prosop în care pui un ban de aur sau de argint. Tot în tradiția
Sfântul Vasile, părintele monahismului oriental, serbat la 1 ianuarie. Ce trebuie să facă fetele nemăritate by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/52843_a_54168]
-
simpla, joasa anecdotă. Nu chiar hodoronc-tronc, o lectură de sărbători: David Lodge, Mort de surd (de fapt, „condamnat la surzenie", „pedepsit cu surzenia"). Am râs cu lacrimi de detaliile vieții (mele) de ins hipoacuzic, dependent de o proteză auditivă care țiuie când ți-e lumea mai dragă, detalii prinse afin și cu umor de unul care ia ușor handicapul și nu se prea sinchisește de ceea ce pierde din spusele celorlalți. Știu, asemeni lui Camil Petrescu, cât de marginalizat poți fi („aici
Divagări (in)utile: Mai bun decât tăcerea by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/6525_a_7850]
-
nu las parastase/ zile cocoșate în firul prea egal al mătăniilor/ nu vreau să fiu rău cu pereții mînjindu-i/ cu circumvoluțiile speriate ale unui scrib bărbos/ scriu ca să sparg lentila microscopului/ cu fulgerul unui microb" (Parastas). în temerarul verb poetic ,țiuie setea neîntoarsă de om" (missa computerensis șdicteuț), setea realului ,total", pururi proaspăt cu fața îndreptată, prin intermediul abisului, spre originar. Din punctul nostru de vedere (și nu numai), Constantin Abăluță e unul din poeții cei mai de seamă pe care-i
Nedreptățitul Abăluță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10784_a_12109]
-
primul ei proiect. Și nu reușesc să mai aud nimic. La tot Q&A-ul am stat cu capul plecat de emoție. Încercam să mimez seminteligența critică și modestia. Și, din când în când, creierul se activa din tot acest țiuit de amintiri. Și asta dintr-un singur motiv. Puneau întrebări al dracului de pertinente. Explodase inima în mine. Înțeleseseră atât de bine despre ce fusese filmul ăsta. Și asta datorită lor. Datorită publicului. Albulescu face o pleiadă întreagă despre nu
„5 euro, bitte”. Cum m-am vândut ca actriță () [Corola-blog/BlogPost/338192_a_339521]
-
pe care le auzise în viața lui. De la țară am plecat cu inima cât un purice. Îmi părea rău de tataie că îl lăsam singur cu mamaia, care, la plecare m-a sărutat și mi-a șoptit: “Fără tine ne țiuie urechile de singurătate. Să vii la vară să păzim la vie și să ducem vițelul la păscut!” Un singur lucru mă bucura, eram cu mami, cu frumoasa mea mami, de care eram așa de mândră când mergeam de mână prin
GLORIE COPILĂRIEI V de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357079_a_358408]
-
pezevenghi, chiar și aurolaci, toți cu fețe hlizite, se-nghionteau spre ceva care le stârnea curiozitatea. Buluceala crescută abundent acționa în afara instinctului de apărare și-și spațializase depășitul volum dincolo de trotuarul devenit strâmt, invadând prima bandă a carosabilului. Un infernal țiuit de claxoane grăbite încerca s-avertizeze pe infractori. Dar în zadar! Aceștia îngroșau grupul dornic să intre-n posesia tainei ascunse. Dinspre centrul insolitei întruniri se-nălțau spre cerul dimineții vernale când și când luciri argintoase care se-adăugau grozav
MIRAZA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385146_a_386475]
-
rămâi! Hotărăște-te Târăști șalul idealurilor după tine până când se-nțepenește în roțile automobilului, sugrumându-te. fă-ți curaj și sparge-i stresului o arcadă: pe cea stângă să-ți pulseze arterele mai mult febră, pe cea dreaptă să-ți țiuie circuitele de bucurie... Ars poetica Cufundare subită în terme, Ca în Stix, rod heraldic să-nsemne. Terme vechi, de sorginte latină, Vor imperiul de gânduri să-mi țină. Amorțire cu fața spre viață, De un gând rătăcit se agață. Ca
EU NU POT TRĂI FĂRĂ TINE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384424_a_385753]
-
note de certuri conjugale ce se scurg repezit prin învechitele plafoane Ochiul broaștei de ușă se cască larg privind neclintit pe geam se scurge gălbenușul lunii pline și-o latră un maidanez răgușit. Motoare ambalate în parcare o alarmă auto țiuie iritată ca de-un pantof cu tocul cui călcată. Trosnete zumzet astmatic de aspirator cu zel de subaltern oropsit că-i iar peste orele de program corvodit. Ceasul numără-n ritm tahicardic secunde pe toboganul limbilor fosforescente scurse. Lucrurile dintr-
ASALTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2049 din 10 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382499_a_383828]
-
ca de sfârșit de lume. În zori, un vuiet crescu și tot crescu, apropiindu-se cu învrăjbită iuțeală. Când simțise pocnindu-i urechile de larmă, tânărul ieșise-n drum, își dusese la gură șuierica și se pusese pe fluierat. Și țiuise până când zărise năvala dalbă apropiindu-se în iureș din fruntea steiurilor. Degeaba copilul cu ai săi îi strigaseră să intre degrabă la adăpost, omul se făcuse zid în fața zăpezii ce-nainta! Îndemnul rămas fără urmare, pățiții anilor trecuți se-ascunseră
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
-l cheamă și-mi vine-n fiecare zi. O fi el aerian, dar punctual de mamă-mamă, poți să-ți pui ceasul după el! Se înființează regulat, fără fițe, nu-ntârzie niciodată. Asta-i cam înfurie pe unii turiști. Pasămite le țiuie urechile de-atâta aer ozonat, dar habar n-au ei că vântul ăsta e motivul pentru care la mine e veșnic primăvară, nici prea cald, nici prea frig. Briza asta bine temperată îmi vine plocon taman de la suratele Azore și-
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92957_a_94249]