344 matches
-
ta ți-o trimit înapoi și buze strânse și ascuțit-întins, eu am altceva pentru tine, uite, și ochiul se luminează cu aceeași intensitate și se dilată și îl văd cum moare, cum cedează clipind, întorcând capul în zâmbet moale, șmecher, țuguiat la față, nu-i prea convine, sunt obosit azi, n-am dormit, mi-e somn, ce-i cu mine azi, și-i spun, aștept acum să văd ce se mai poate întâmpla și eu știu că mai trebuie să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Dar de ce ai venit tocmai aici? o întreba Adrian. — În numărul de azi al lui Sentinel am două articole. Interviul cu dumneavoastră și un fragment de jurnal. Cea mai mare parte a jurnalului se referă la Diana. Tăcu o clipă, țuguindu-și buzele. — Mai să fie! spuse încetișor Șam. Când am auzit știrile, prima mea reacție a fost un amestec de uimire și neîncredere, le povești Fanny. Apoi mi-am adus aminte de fragmentul de jurnal. M-am gandit la oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
De unde știți? Fiecare om vrea să câștige un război, sau măcar o luptă acolo. O Încăierare cât de mică cu viața. Domnule profesor, În general e cum spuneți dumneavoastră. Acum Însă e vorba de ceva... Își miji ochii și Își țuguie buzele pentru a sugera greutatea mesajului și caracterul său confidențial. O să vă spun exact ce și cum... Șendrean Își pierdu răbdarea. Flecăreala poștașului Îl amuzase o vreme. Acea vreme trecuse Însă. Nu mă interesează, domnule Gheretă. Poștașul făcu ochii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ce anume pânze să ridice și cum să le orienteze. Și, parcă împins deodată de forțe cosmice, vasul a început să alunece cu viteză pe apa azurie. Motoarele au fost oprite, barca dansa pe valurile mici și dezordonate și-și țuguia din când în când pânzele cu fiecare șvung de vânt. După instalarea pânzelor, Santiago a luat loc lângă ea, s-a prezentat ei și prietenului ei, apoi le-a arătat în chipul cel mai firesc delfinii ce săreau afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cel puțin ai scăpat de muște, le a speriat potaia. E cîinele vostru, pînă acum a stat ghemuit în culcușul lui din spatele bufetului, l-am observat cînd am venit, a așteptat doar semnalul lui Tîrnăcop, am văzut cum ți ai țuguiat buzele și l-ai stîrnit, visezi Curistule, zice supărat Tîrnăcop, care începe să se schimbe la față, să fie tot mai palid, e de rău Curistule, îi comunică Gulie, privește matahala pe care o ai în față, bătăușul care abia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dîndu-i un bobîrnac cu degetul arătător. Nu putea să-i mai spună nimic, se resemna privindu-l chiorîș cum își scotea țigara și cum și-o înfigea între buze. Îl urmărea cum și-o aprinde și cum trage primul fum țuguindu-și gura în jurul filtrului pe care îl umplea tot de salivă, de parcă atunci ar fi fumat pentru prima dată în viață. Abia după aceea Poștășică începea să dea semne că e pregătit să se apuce de treabă. Scotea la iveală
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
însă de multă vreme să fie firească. Neavând exercițiul simplității, ea se încurcă în cuvinte. Arată ca o... cutie de carton care ar vrea să mângâie pe cineva: „Poate că iubirea trebuie să rămână așa ovală! / O bilă turtită și țuguiată la capete / În felul ăsta zona ecuatorială a iubirii / poate rămâne mereu caldă / Poate că de asta iubirea / trebuie să rămână mereu așa ovală.“ Cititorul care are o anumită bunăvoință ghicește, dincolo de toată această stângace punere în scenă, o sensibilitate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
tatăl său. Dar de data aceasta vedenia nu mai vru să dispară. Chiar tatăl său era în acea căruță care o pornise la drum în zori de zi, iar lângă el, cu un cojoc în spinare și cu o căciulă țuguiată pe frunte, se vedea vecinul Ivan, bunicul lui Mituș. După ce stătu puțin pe gânduri, Culae își luă inima în dinți și-o porni mai departe, în întâmpinarea căruței. Când ajunseră față în față, tatăl său smuci tare de hățuri, mai-mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
măi Giovan... Ia uite-i cum dorm toți patru cu burțile pline de franzele și seleam... Lasă-i să doarmă, Bianco! Să facă și ei câte un caca mare de român, ca să mă pot bucura și eu la vederea unor țuguiați cu adevărat gospodărești, că când văd pe prispă numai niște căcăraze, mă cuprinde tristețea... Și hai, fă, la strujac! Că, unde-s patru, a mai mânca și-al cincilea!... Bine, țigane! Așa să fie!... Așa să... Așa... Așaa... Aș...aa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
bine în evidență ochii ce scânteiau de dorință îmbinată cu o dulce alintare, când, plimbându-se în tovărășia mea, își legăna șoldurile în mers, care semănau leit cu acele unduiri ale plopilor înalți în bătaia vântului, în sfârșit, când își țuguia buzele umede și fragede, printre care vorbele-i ieșeau într-o desăvârșită armonie, toate laolaltă - credeam eu - se află în strânsă legătură cu ceea ce simte femeia, atunci când se îndrăgostește de un bărbat și vrea să îl ațâțe, speculând cu iscusință
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai iau un rând, nea Ghețule, se smiorcăie Mărgărit. - Atuncea du-te odată, mânca-ne-ai p... Nu mă ține să mă usuc. - Cred că-mi mai trebui' douăj' de mii pentru un rând de încă cinci halbe... Nea Ghețu țuguie buzele spre Rafael. Seamănă încă și mai mult cu un sobol gras, cu gușa cotropită de rețeaua deasă a unei bărbi de-o săptămână. - Mânca-ne-ar p... pretenu' ăsta al tău. Așa face mereu. Dacă-i merge cu noi
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
ar putea scrie o istorie a vieții literare din secolul trecut, fără studii pozitive de factura celor din File de istorie culturală. O foarte necesară istorie a promovării culturii române în străinătate, bunăoară, poate să înceapă de la studiile lui Pavel Țugui despre Lucian Blaga în diplomație, Aron Cotruș. Demersuri de popularizare a culturii române în Italia, Ilarie Voronca, slujbaș de stat și propagator al culturii românești. Noi documente sau Tristan Tzara și regimul democratpopular din România. Dincolo de amănuntele picante extrase din
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]
-
în orice istorie a literaturii române din a doua jumătate a secolului XX. Referința de la care s-a pornit în alcătuirea ediției de față o reprezintă ediția „semi-critică" (formula le aparține celor doi îngrijitori) în două volume, scoasă de Pavel Țugui la Cartea Românească, la începutul anului 1990. Spre deosebire însă de aceasta, noua ediție este proiectată să cuprindă absolut tot ce a scris Baconsky: poezie, proză, relații de călătorie, eseuri și publicistică. Primele două volume reflectă, prin urmare, ambiția totalității
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
a fi judecat ca scriitor în primul rând prin opera sa autentică, dar și imperativul istoriei literare, care cere editorului să ofere inventarul complet al creației lui A. E. Baconsky. Desigur, se poate obiecta că, prin acest mic artificiu, ediția Țugui -Safta își încalcă propriul principiu cronologic: Baconsky nu începe, totuși, să scrie în 1956 și, oricât de mult am aprecia gestul lui de curaj și valoarea operei de după aceea, nu putem escamota volumele rușinoase, fie și numai pentru amănuntul că
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
ciudate din piatră cu acoperișuri țuguiate, scrie consilierturism.ro. Numite trulli, căsuțele liliputane din Alberobello sunt construite din calcar, fără mortar, ciment sau alt liant pentru îmbinare, după o tehnică care se pare că datează din antichitate, iar acoperișurile sunt țuguiate cu vârfurile pictate în alb, oferind o imagine de basm. Deși ai putea spune că toate căsuțele seamână între ele, fiecare căsuță trulli se diferențiază prin stilul propriu în care proprietarul și-a construit acoperișul și a ales însemne proprii
În ce loc al lumii poți admira căsuțele trulli by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/63551_a_64876]
-
și aduce aminte, răspunse la repezeală, sigur pe sine, Iadeș. - Ba io zic că ăla care se uită ca prostu..., i-o reteză Pârnaie. - Atunci te pomenești că io-s ăla..., conchise Iadeș, fără să trădeze vreo surpriză. Fesul era țuguiat, cu un pompon multicolor în vârf, și-l trase adânc pe frunte, de parcă ar fi vrut să se ascundă. Apoi întinse brațele lateral, lovi ceva, se ridică în cot și privi câteva clipe, încercând să înțeleagă. Se ridică în șezut
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
cu privirea, observai că, de fapt, binecuvântarea pe care o strângeau degetele sale era un chiștoc de țigară pe care, de altfel, îl duse la buze, trăgând din el, cu un ochi pe jumătate închis. Chiar și așa, cu buzele țuguiate pe mucul îngălbenit, ar fi sugerat duhovnicie, dacă n-ar fi fost privirea aceea fixă și înjumătățită care aducea mai degrabă cu aceea a unui măcelar care cumpănește cum să potrivească hartanul pe butuc, pentru ca satârul să-l despice dintr-
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
obținând, cu oarecare dificultate, cetățenia germană. Exilarea lui Petru Dumitriu a constituit o uriasă pierdere pentru literatura si cultura română, iar recuperarea operei si a biografiei, acum, se face lent si cu intermitențe. [București], 26 iulie 1959 Mult stimate tovarășe Țugui, Soția mea mi-a spus prea târziu că a vorbit cu d[umnea]v[oastră] și m-am supărat că nu m-a trezit: scrisesem până la 6 dimineața și dormeam ca mort. Mulțumesc din tot sufletul pentru solicitudinea ce-mi
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
Dar aici nu știu ce să fac, în fața persecuției sistematice de care am parte de la Beniuc, care în același timp mânjește hârtia și pune în scenă niște lucrări literare care nu plac nimănui, nu folosesc nimănui, și sunt lăudate de frică. Tovarășe Țugui, vă rog, să se isprăvească odată campania surdă pe care o duce Beniuc împotriva mea, prin vorbe, intrigi, prin Gazetă, prin direcția gen[erală] a editurilor, pe toate căile. Nu mai pot și nu mai știu ce să fac ca să
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
de familie. Dar dacă se va găsi ceva, ceea ce eu nu pot prevedea, și la Biografii contemporane? La trei ani după apariție? (căci Cronica a apărut în 1956)? Înseamnă că lucrez în zadar și că trăiesc degeaba. Vă rog, tovarășe Țugui, să găsiți o soluție; eu nu văd, deoarece Beniuc e atotputernic în viața literară și știe cum trebuie lucrat ca să împingă la disperare un om care nu-l adulează. Regret că nu vă pot da alte știri mai bune. Mai
O epistolă necunoscută a lui Petru Dumitriu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6001_a_7326]
-
a îmbogățit cu desăvîrșire în tufișurile suav încîlcite-n subsuorile ei ample, ardeiat-mirositoare. Iată cum a fost! M-am furișat elastic din spatele tejghelei, am țopăit în vîrful picioarelor galvanizate asemenea labelor fragile de broască din laboratoarele de fiziologie și, cu buzele țuguiate a sărut lacom, i-am acoperit gura mare, despicată fraged și-orizontal peste dinții lați, sclipitori în saliva sălcie. O patimă nouă, copleșitoare, de conchistador al cărnii alb-roz-liliachie, îmbelșugată-n țărmuri necunoscute încă, o dorință invincibilă m-a aruncat brusc
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16254_a_17579]
-
paragină despădurită - nu vor cunoaște nici atât. Pe când în Occident meșteri pietrari ridicau catedrale, la noi, ca să trăiești în oarecare siguranță în ciuda unor prea dese vizite - dar să nu turnăm gaz peste foc - trebuia să alegi cu maximă grijă un pisc țuguiat de munte prăpăstios, de codri împrejmuit, din patru părți inaccesibil, iar pe strâmta platformă, izgonind vulturii, să zidești o cetate cu cât mai groase ziduri. O mie de trepte trebuia să urce vrăjmașul, pe ploaie, caniculă, viscol, iar odată ajuns
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
și curcubeie prelinse din norii bolnavi de nuanțe și melancolie apoasă. Nicidecum o speranță oarbă te va călăuzi. Ochii, larg deschiși, chiar răniți, suportînd corpuri străine pe retină, spălați de pînze de lacrimi sărate...pasul alegru, virtutea flamurilor pe turnuri țuguiate de-un destin sever: iată izbînda ta de cititor-scriitor încăpățînat în reverie, dedat la grușence babane, piroști untoase și emme flambate a la bombalaul Flaub! Brusc, vei avea un trecut! Amintirile prind floare crudă. Coropișniți bleu trec lin. Omida fluieră
Dincolo de "marfă" și ,nașpa" by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10555_a_11880]
-
în timp, a căror oficiere îți dă putința de a pune ordine în starea de agitație lăuntrică în care te afli cînd stai la masa de scris. Fumatul țigării, gestul cu care o duci la gură, felul în care îți țugui buzele suflînd fumul, graba sau tihna cu care o scuturi în scrumieră, nervozitatea cu care o îndeși înlăuntrul ei, după ce ai observat fie că s-a stins singură, fie că s-a rostogolit peste marginea scrumierei, arzînd mușamaua sau fața
Patimile condeiului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/13493_a_14818]
-
ale Timișoarei, organizate la intervale de jumătate de veac „Nici unul dintre iluștrii violoniști n-a creat planuri sonore, perspective, peisaje mai vii. Am cântat împreună mulți ani. Mi-aduc aminte de una din variațiile Sonatei Kreutzer de Beethoven. La repriză, țuguia răgușit tema și parcă apărea în depărtare turla unei biserici de cătun, și auzeai un cocoșel cîntînd a sărăcie. De câte ori ajungeam la pasajul acela îmi curgeau lacrimile”. (Cella Delavrancea, „Dintr-un secol de viață”). Două sunt momentele în care Timișoara
Agenda2005-34-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/284107_a_285436]