1,496 matches
-
și a dat un răspuns: "trebuie risipită din capul locului o neînțelegere: cele "trei sute douăzeci și două de vorbe memorabile" nu sunt simple vorbe de spirit, aforisme sau afirmații paradoxale, care stau laolaltă într-o vecinătate indiferentă, ci mai degrabă așchiile țâșnite din coerența unui trunchi invizibil. Ele poartă, toate, marca sursei unice a țâșnirii lor și, strânse laolaltă, recompun sunetul inconfundabil al lemnului original. Pe scurt, fragmentele trimit la sistem și, în îmbinarea lor, ele sunt sistem." Cu alte cuvinte
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
fiecare val de ploaie, invada grădinile și străzile, iar vegetația voioasă părea gata să explodeze pe zidurile jilave ale clădirilor, de pe care de ani de zile cădea tencuiala, scoțând la iveală uneori fragmente ale unor inscripții neînțelese. Scoteam din buzunar așchii mici pregătite dinainte. Mai întâi lansam la apă Santa Maria, apoi Magellan, Căpitanul Grant, Nautilius, printre care se mai strecura distrugătorul Furtuna din timpul ultimului război și, în cele din urmă, la sfârșitul lansării, îi dădeam drumul pe pârâu navei-comandant
Pawel Huelle - Eram singur și fericit by Radoslawa Janowska- Lascăr și Mihaela Cornelia Fis () [Corola-journal/Journalistic/2549_a_3874]
-
dorit să fie el însuși. Fără combustia necesară, fără viziune și, mai ales, fără curajul de a duce la capăt un mandat cu adevărat istoric, statuia domnului Constantinescu a început să se fisureze chiar din ziua dezvelirii. Crăpăturile ulterioare, desprinderea așchiilor, în fine, prăbușirea n-au fost decât o chestiune de timp. Când, disperat, președintele a căutat să aducă în juru-i oameni de valoare, a fost prea târziu. Nici una din personalitățile din țară n-a mai fost dispusă la girarea gafelor
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
salvatoare, din mizeria imediatului și din presiunea efemerului. Mai mult decât un areal poetic, altceva decât un pretext literar, Paradisul este chiar aspirația constantă spre acordul deplin cu sinele nostru, depășirea eului trecător, regăsirea unității într-o vreme a fractalilor, așchiilor întregului și a pierderii centrului în lumea noastră agitată și derutată. Cum cred cu tărie în Providență, deci într-un plan supraomenesc, divin, într-o ordine ascunsă a universului, cred și într-un Paradis, unde virtuțile și binele făcut au
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
Crezi că orice poet trebuie să scrie poezie de dragoste la un moment dat, ori e cazul să scoatem iubirea din poezie? Ca orice Desperado care se respectă, nu faci o obsesie din iubire. în același timp, o tai în așchii și o înfigi în fiecre vers pe rând. Ești afectuos, asta e. Scrii cu sensibilitatea, inteligența, ochii, amintirea? Ediția mea completă de Poeme în trei volume va avea în volumul trei tot ce am scris despre iubire, dorință și artă
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
cu toate filele destinelor puilor de om prinse în pasul Tău de abur molcom fulger în pocalul iubirilor răzvrătite răscolite prin om frate tată prieten iubit iubit iubit îngemănată umbră cu salcia în care dorul anotimpurilor îmi aduc încă o așchie la crucea pe care Tu ai sculptat-o cândva anume gândindu-mă la fel ca răsăritul amurgul în toamnă sting în sine prezentul rostindu-l mai este poate și mâine o zi... Anne Marie Bejliu, 5 martie 2015 Referință Bibliografică
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
a mă îndoi pînă și de ceea ce părea axa sentimentului păunescian al ființei: orgoliul. Ce lipsă de orgoliu, într-adevăr, ce lipsă de inteligență, în fond, să accepți vecinătatea unui sfîrîiac. S-ar zice că trunchiul nu sare departe de așchie..." Legea și ortacii lui Funar Reacțiile de tot felul provocate de adoptarea la Budapesta a Legii statutului maghiarilor din țările vecine Ungariei țin încordată presa de la București. Neinspirata lege despre care, pe bună dreptate, premierul Năstase afirmă că se ocupă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16059_a_17384]
-
ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de perete ușa de la biroul primarului. Rămâne în cadrul ei, ca o statuie, cu ochii bulbucați de groază și cu pieptul zguduit de suspine. Încearcă să spună
Apocalipsa s-a întors by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19976_a_21301]
-
a prins ieri unul. Cică nu avea dinți. Mai spunea că era și șchiop de un picior! Că îi căzuseră potcoavele... Bietul purece! Uită-te și tu cine îmi mănâncă mie zilele! Copil, mamă! a zâmbit Maria. Păi se putea? Așchia nu sare departe de trunchi! Când mă uit la ea, parcă te văd pe tine mică. N-am crezut, în ruptul capului, că o să și trăiești! Cât lingura și vânătă toată! Ai avut zile, fată! Asta e! Când vrea Dumnezeu
Din brațele lui moş Gheorghe, spre lume. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/90_a_404]
-
pe mătușa ei, Benazir, că se află la originea atentatului. Benazir e de două ori prim-ministru și moare în 2007, tot în urma unui atentat. E rândul celei de a treia generații să-și spună cuvântul, dar, de data aceasta, așchia sare departe de trunchi. Fatima scrie un roman a cărui acțiune se petrece în zonele tribale ale Pakistanului, pe deasupra cărora zboară dronele americane. Cinci personaje, cinci destine diferite. Nimic despre familia Bhutto. Nu fără trădări, morți și supraviețuiri. Cum ne
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/2705_a_4030]
-
ei de cetățean și de angajat al primăriei să facă ceva. Clătinându-se, cu lacrimile șiroind pe obraz, pornește spre biroul primarului. E desculță, n-a mai apucat să se încalțe. Un fir de la ciorap i se agață de o așchie a parchetului și se deșiră. Începe să plângă în hohote. Cu ultimele puteri, dă de perete ușa de la biroul primarului. Rămâne în cadrul ei, ca o statuie, cu ochii bulbucați de groază și cu pieptul zguduit de suspine. Încearcă să spună
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
lăsa pe cititor bouche-bee (cu gura căscată): ,,...dar care nu va fi carte niciodată, vreau să rămână crâmpeie de viață, cu tine, cu el, lângă el, departe de el.” În viziunea prozatoarei craiovene, noianul de crâmpeie se vor (cel puțin) așchii dintr-un enigmatic joc de puzzle, din ceea ce a fost viața eroinei acestor pagini de proză. ,,Tu pune-le, piesă cu piesă, la locul lor, până când, la final, vei avea povestea” - o îndeamnă protagonista-narator pe Carmen, cea mai bună prietenă
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
recomandat - în termeni ultraconciși, dar ...criminal (și ei!) de elogioși - de reputatul critic și istoric literar, stilist imbatabil: Eugen Negrici. Fără a citi glosările Domniei Sale, mă gândisem - inițial - că mi-ar fi foarte ușor dacă aș împleti/ croșeta câte o așchie din aurul afirmațiilor sale cu ilustrări/ citate din carte și considerații succinte ale mele. Am renunțat (după modelul lui Al. Piru, care nu citea prefețele, postfețele ori recenziile confraților decât după ce el însuși își scrisese comentariile -, pentru a nu-i
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
-n cuvintele pe care le spun, între minciună și adevăr cu dreptul de veto necontestat. E unică și celestă în felul ei, mântuită-n simboluri sub care alunecă prin pletele Domnului cu o mână tremurată. Lumina nu mai sare în așchii, umbra nu mai coboară în oglinzile scut de uitare sparge clipa văzută în trecere. Iat-o îngândurat născătoare în carnea cuvântului copt, sunetul pe care-l cântă fiului meu luminând viitorul. Referință Bibliografică: Femeia / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377235_a_378564]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VALS DE FLUTURI Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1502 din 10 februarie 2015 Toate Articolele Autorului un ger cumplit schimonosește fumul în ghemotoace albe zgribulite ca așchii ascuțite cade scrumul din jaruri care ard încremenite în aer vălătuci inerți de aburi zac doar o clipă și se prăvălesc la fel cum țurțuri cad din ninse jgheaburi și pe trotuare ace risipesc o sanie alunecă stafie cioplesc copite
VALS DE FLUTURI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382323_a_383652]
-
o canonadă socială din care nu pot scăpa decît într-un singur fel: dispărînd. Așa se face că generalul e mai puternic decît particularul, masele sunt mai puternice decît indivizii, istoria e făcută de stihiile impersonale, iar scriitorul este o așchie în bătaia concursului de împrejurări, semănînd cu o marionetă supusă unor condiționări sociale cărora le dă glas chiar împotriva voinței sale. Conștiința lui e precum o gazdă pasivă, parazitată de influența unor focare de putere ce domină societatea în care
Habitusul literar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8487_a_9812]
-
să treacă afacerea sub tăcere. Altfel, ziceau, gestul (motivat) studenților putea fi interpretat ca "grevă", deci politic... Pentru un sfert de portocală..." 1. Nu mai știu dacă era o pătrime de portocală, știu doar furia noastră spontană, căldura ei și așchiile usturătoare din piept cînd, în locul jinduitelor portocale, ni s-au pus în față prăjiturile cremoase de ieri-alaltăieri de către acele, oho, cît de puternice figuri ale zilei, slujbașii de la o unitate de alimentație publică. Cîte nu puteau ei procura și la
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
premiul III la Interpretare, cântând “Rămâi cu mine” de Adrian Romcescu, iar la Creație a condus către premiul II piesa “Copii de cristal” de Paul Turcu, pe versurile Luciei Bubulac, piesă cântată în duet cu... fratele ei Raris. E clar, așchiile nu sar departe de trunchi! Dovadă exemplul următor. Am mai scris despre el, dar pasiunea cu care crește și lansează mici vedete la Iași ne face să revenim asupra cunoscutului cantautor Cristian Simionică. Acesta nu numai că-i descoperă și
Juniorii by Cornelia SAS () [Corola-journal/Journalistic/84322_a_85647]
-
prea încântată. A suferit în trecut și o semipareză, din cauza asta îi tremura mâna și a greșit ochii statuietei. Zâmbește a nereușită. Mihai are 55 de ani, suferă cu: inima, plămânii, ficatul, rinichii. Are în plus și Diabet. Lucrează din așchii de lemn o piesă de mobilier în miniatură. Își doresc numai liniște și sănătate. Un fapt trist este că sunt din ce in ce mai dese cazurile de boli cronice la vârste de 30-40 de ani. Alte forme de tratament Am vizitat diferite spații
Hospice Casa Speranței, o replică a frazei “nu mai e nimic de făcut" () [Corola-journal/Journalistic/81479_a_82804]
-
iulie 1933. Povestește că jocul și muzica populară i-au plăcut încă de mic. Mama, Iudita, era dansatoare de excepție, iar tatăl, Obrad, tenor în corul bisericii și al căminului cultural, dar și un foarte bun dansator și acordeonist. „Cum așchia nu sare de la butuc prea departe, de mic mergeam cu părinții de mână la horă-n sat. Când începea hora mă luau părinții între ei doi la joc și mă învățau pașii...“, spune nea Gale în cartea ce i-a
Agenda2006-17-06-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284938_a_286267]
-
vine acum în ajutorul tuturor celor cu probleme și necazuri. Se află în Timișoara și Arad, deschide cărțile de tarot gratuit la cabinet. Dacă aveți probleme în dragoste, aduceți trei fire de trandafiri, dacă simțiți că aveți farmece, aduceți trei așchii din pragul ușii, dacă nu aveți spor, aduceți trei solzi de pește. Apelați cu încredere, rezultat garantat. Tel. 0729761832. Valeria Zena, tămăduitoarea fără eșec, cunoscută în toată țara și peste hotare ca fiind o tămăduitoare serioasă și sinceră, dezleagă farmece
Agenda2006-24-06-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/285059_a_286388]
-
-și smerească rațiunea punînd-o în slujba unui sentiment pe care nici o filosofie nu îl poate deștepta: sentimentul sublimului. Neavînd talent, filosoful e un erudit care repetă convențiile epocii cu aerul că rostește verdicte grave, cînd de fapt sentințele lui sunt așchii desprinse din trunchiul clarviziunii artistice. Discursul speculativ e ritualul care se petrece în trena artelor, poetul sau muzicianul avînd un fler al misterului pentru a cărui atingere filosoful nu are înzestrarea cerută. De aceea orice concept e o noțiune moartă
Velle non discitur (III) by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3918_a_5243]
-
Cronicar Din Bucureștiul Cultural În BUCUREȘTIUL CULTURAL (nr. 118, octombrie) am remarcat grupajul de articole dedicate lui Marius Robescu. Daniel Cristea-Enache scrie despre romanul postum Trunchiul și așchia, publicat în 2005-2006 la Editura Muzeul Literaturii Române, roman lipsit de receptare critică la momentul apariției, iar doi dintre colegii de generație și apropiații poetului dispărut, e vorba despre Nicolae Prelipceanu și Constantin Abăluță, îl evocă în pagini emoționante: „Mă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4240_a_5565]
-
existența voastră, În primul rând. Îmi vine să râd de unul care a făcut orice ca să guste din cașcavalul vostru : Era mare reprezentant al celor obidiți la toate posturile de televiziune până Într-o zi, când i-ați aruncat o așchie din osul vostru. Din acea zi s-a schimbat total. Nu mai era reprezentantul categoriilor defavorizate ci al conducerii de partid și făcea pe vedeta de televiziune În favoarea partidului de guvernământ. Nici măcar nu-l interesau sarcinile primite de la șeful său
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
ca o locomotivă sub presiune. Se strecură prin gard. Ascultă. Nu se-auzea nimic. Aruncă, icnind, lădița. Se-ndreptă să răsufle. Ce-o zvârli așa! îl luă la rost Ghiță Todireanu. Stătea aplecat lângă stiva de zgură și scotea o așchie din palmă. Cămașa aruncată neglijent pe el atârna răsfrântă din pantaloni, lăsându-i bustul gol. Miluță își aminti valul uscat de căldură arzătoare de pe locomotivă. Strigă repede, disperat: Unde-i Irina? Ce-i cu Irina? Ce ți-a venit? Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]