143 matches
-
piezișe ale soarelui se jucau în această baltă roșcată, reflectîndu-se pe fețele tuturor, încît se vedeau unii pe alții ca niște piei-roșii. în acest timp, prin răsuflătoarea balenei în agonie țîșnea jet după jet de abur alburiu, așa cum din gura ațîțatului secund ieșeau rotocoale de fum; pufăind de zor, Stubb își trăgea înapoi, după fiece lovitură, lancea îndoită și o îndrepta la loc, prin cîteva izbituri repezi în copastie, pentru a o înfige iar în trupul balenei. Ă Mai aproape, mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Hudson la venirea primăverii, întreaga oaste a cașaloților se năpusti spre centrul ei, parcă pentru a se strînge într-un singur munte. Starbuck și Queequeg își schimbară numaidecît locurile, Starbuck așezîndu-se la pupa. Ă La rame, la rame! șopti el ațîțat, apucînd cîrma. Trageți vîrtos la rame și țineți-vă firea, băieți! Dumnezeule, fiți atenți, băieți! Hei, Queequeg, trage-i una cașalotului ăluia, înțeapă-l, lovește-l! în picioare, rămîi în picioare! Hai, oameni buni, trageți vîrtos, nu vă mai uitați
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o țăpoaie sau cîte o lance și urmărindu-i cu atenție brațele negre de funingine, în timp ce muncea. Totuși, bătrînul acesta mînuia, cu un braț răbdător, un baros la fel de răbdător. Nu crîcnea și nu se arăta cîtuși de puțin enervat sau ațîțat. Tăcut, domol și solemn, își apleca tot mai mult spinarea veșnic încovoiată, muncind din greu, ca și cum munca ar fi fost viața însăși, iar loviturile barosului ar fi fost înseși bătăile inimii lui. Așa și era: o viață nenorocită! Mersul lui
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bucată de metal strîmbă și crăpată, fie ea din fierul cel mai tare, nu-i așa, fierarule? Ă Așa e, domnule căpitan, cred că pot netezi toate strîmbăturile și crăpăturile, afară de una singură. Ă Atunci, uite ce e, exclamă Ahab ațîțat, înaintînd spre fierar și sprijinindu-se cu amîndouă mîinile de umerii lui. Privește, uită-te aici... aici... ești în stare să ștergi o cută ca asta, fierarule? Și, trecîndu-și repede palma peste fruntea încrețită, adăugă: Ă Dacă ești în stare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Eminescu, Coșbuc și cronicarii. Cred în ceea ce crede crinul, care are curajul să scânteieze în mijlocul nopții, deși nu-l vede nimeni, niciodată.” Poemele celebrează lucrurile de zi cu zi; prins într-un delir vitalist, poetul, asemenea taurului sălbatic, cu privirea ațâțată și nervii încordați, intră într-o luptă hotărâtoare cu viața: „Într-o zi unul va fi doborât dintre noi, / Marea mi-e martor că n-am de gând, / Oricât m-aș strădui cu pieptul printre pietre antice, / Să-mi asigur
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
a oprit a fost extazul privat dintre picioarele mele. Știam că mi-ar fi fost luat. Nu vreau să supraestimez latura sexuală. Dar pentru mine a fost o forță importantă, În special la paisprezece ani, când ai nervii tăioși și ațâțați, gata să se lanseze Într-o simfonie la cea mai mică provocare. Așa s-a descoperit Cal pe sine Însuși, În apogeul voluptuos, lichid, steril, culcat peste două sau trei perne deformate, cu jaluzelele trase și cu piscina golită de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
existența unei singure Ființe Supreme ce guvernează tot Universul? Lui Moise i-a fost de ajuns să arunce doar o privire pe firmament pentru a respinge falșii idoli și a-l adora numai pe Dumnezeul Cel Adevărat. În jurul lui, luptătorii - ațâțați - au început să facă prinsori. — Eu pariez pe Anubis, rostește tare o voce din ultimele rânduri. Pun rămășag... Tracul adorator al lui Mithras întoarce mânios capul în spate: — Ce-i în mintea ta seacă? Crezi că egipteanul ăsta cu față de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
căruțe. Cu incuriozitatea mea de om comod, organizată de-a lungul vremii conștient și metodic, mi-aș fi făcut loc prin mulțime, fără să cercetez cauza îmbulzelii. Dar Adela n-a ajuns încă la indiferentismul meu filozofic. Din vociferările lumii ațâțate, am reconstituit evenimentul în liniile lui generale: un țăran - aducând șefului de post suprema insultă de a nu-i recunoaște dreptul de rechiziție asupra unui purcel - zăcea galben, strivit, nemișcat, în căruța care trebuia să-l ducă la spitalul din
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
putea foarte bine să fie sforăitul unui om adormit undeva; că lumina dulce a negurilor și pâlcul de copaci de lângă rateș înjghebau figuri fantastice; că cele două stele de fosfor puteau să fie doi ochi de motan; - dar eu atunci, ațâțat, pregătit de ciudățenia împrejurărilor, nu puteam să cred decât anumite lucruri. Dar lucrurile acestea n-au nici o însemnătate - adică n-ar avea nici o însemnătate, dacă ar rămâne așa, fără sfârșit; ele trăiesc încă în mintea mea, după atâta vreme, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dintăi două împușcături. Sălbătăciunea, printre copaci, făcu o săritură, o zăriră amândoi după aceea ca o nălucă printre trunchiurile cafenii și o pierdură din vedere. Pădurarul începu să-și încarce pușca. Zise cu liniște: —A fost prea departe... Boierul era ațâțat și mânios. Cum dracu de a venit așa? vorbi el pripit. Nici nu m-așteptam... Eu ascultam cânii... Am tras prea repede... m-am grăbit... —A fost fără știre... zise încet Vasile. Da’ nu-i nimica... Trebuie să mâie cânii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
moarte, despre o bătaie. Sâmbăta, Haia venea gătită și veselă, după o mâncare bună, la care nici vinul nu lipsise. Ieșeau pe o rohatcă, se plimbau până sub dealul Ulmilor, și se întorceau cu un buchet de flori, vesele și ațâțate. Tineri palizi, stângaci în hainele lor nouă, treceau pe lângă dânsele murmurând frânturi de cântece; și Haia, alăturea de Tudorița, nici nu se uita la ei. Apoi prietinia între cele două fete se strânse și mai tare. Într-un rând, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu-i trebuia să-și mai aducă aminte de el. Ce putea să nădăjduiască de la dânsul? acuma vedea limpede. Ce-ar fi putut face ei în viață, alături? Pe lângă tatu-său, ar mai fi avut o sarcină. Și prin mintea ațâțată i se perindau toate căsniciile nefericite din mahalalele prin care trecuse, unde învățase să sufere, dar nu pricepuse îndestul viața. Acum înțelegea ceva cu strășnicie, cu încăpățânare, și nimic nu-i mai trebuia! Lucra și se gândea că va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
degrabă!... strigă Reiza bălăbănindu-și brațele în toate felurile. Și pe când capete curioase se grămădeau pe la ferestre, moașa deschise ușa dând drumul gemetelor, și intră înlăuntru. Îndată făcu lampa mare; căută în dulap cafeaua și zahărul, și împinse în focul ațâțat ibricul cu apă; își pregăti într-o ceșcuță undelemnul; grămădi pe bolnavă într-un colț, răscoli patul; trânti în curmeziș o pernă de părete și așeză pe fată cu șalele deasupra. Apoi își lăsă șalul pe-un scaun, se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Șargu. Da-l-aș dracului! vi-l vând pe cât l-am cumpărat. Doctorului Popa îi venea să râdă de asemenea vânătoare. El văzuse urs; iar acuma se afla încredințat că e Șargu. —Eu zic să trageți, domnule doctor, șopti Culi ațâțat. Ne înșală! Domnul Ionaș Popa a căutat a doua oară crucea lunetei și a pus-o în fantasma din ceață. A tras. S-a auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodată să râncheze un cal; pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
duce la piață și se puteau plimba uneori în grupuri mici pe străzi, însoțiți totuși de gărzi care aveau sarcina de a-i supraveghea și totodată de a-i apăra de accesele de furie ale câte unui soldat beat sau ațâțat. În cursul uneia dintre aceste preumblări i-a fost arătat tatei, în ușa unei taverne, un marinar genovez pe seama căruia întreaga Santa Fe făcea glume. Era numit „Cristobal Colón“. Voia, zicea el, să înarmeze niște caravele ca să ajungă în Indii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Salix. Paznicii și soldații încercau zadarnic să îndepărteze mulțimea. Cortegiul înainta încet. Închiși în carele ce semănau cu niște cuști, gladiatorii își țineau fețele lipite de barele de lemn. Unii râdeau, alții îi blestemau pe zei, pe Vitellius și mulțimea ațâțată, alții întindeau mâna să atingă vreo femeie. Un băiețaș aruncă spre ei o legătură de verdețuri putrezite. — Trăiască Skorpius! O să vă omoare pe toți! Băiatul fu împins deoparte de oamenii din jur. Cineva îi dădu un pumn și copilul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
la o ferestruică deschisă. Instinctiv m-am uitat într-acolo. O femeie dezbrăcată intrase în camera de baie. Am fost atât de surprins, încât am făcut câțiva pași într-o parte, căutând să mă feresc. Apoi am revenit, curios și ațâțat. O femeie de vis, mi se părea, așa cum o vedeam în lumina puternică a camerei de baie, își potrivea apa în cadă. M-am tras iar câțiva pași din dreptul ferestrei, rușinat și oarecum speriat. Curiozitatea însă era mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pe lângă geamul băii de la demisol. Și chiar s-a aprins lumina, doar că fereastra nu mai era deschisă. Am dat s-o împing cu piciorul, dar era zăvorâtă. Mi se părea că deslușesc umbra femeii mișcându-se prin cameră. Spumegam ațâțat, neputincios, umilit de destin. Când eram în toiul deznădejdii, a oprit o Volgă neagră. Au coborât doi. Nu a trebuit să se recomande. Sclipeau a Servicii: duhneau a cătușe și a beci cu pumni de-ți îngheța mațul. M-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o femeie lată în șolduri schimba ocheade cu tineri singuratici. Cu gene cîrligate și ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nu fie ei cei acuzați sau după prima bîrfă, îndemnul mi se ofilea. Căutam să rămîn și n pauze printre copii. Împreună cu ei parcă respiram un aer mai pur. Aproape adolescente, fetele din ultima clasă mă primiseră cu o curiozitate ațîțată. Cu ochi negri, lipicioși și tot timpul zîmbitori, Elvira mă studia îndelung. Crescută cu lipsa de măsură a vîrstei, de obicei își ascundea privirea, cocoșîndu-se în spatele colegelor. Tatăl ei era omul cel mai gros din sat. Ajunsese așa după ce, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
zbătea, vinovată, picioarele se muiaseră, brațele atârnau, mutra speriată nu îi tulburase pe judecători. Lucrau de zor, se auzea, din nou, murmurul vocilor, surdina refrenului voios. „Jigo, jig, jigodia. Jigo Jigo, s-o întinzi.“ Foile foșneau, sucite răsucite, refrenul susura, ațâțat. Străinul rămăsese țintuit, cu scaun cu tot, în rama ușii. Il priveau acum cu toții, disprețuitor, stăruitor, plictisiți,neobosiți. Ba da, ba da, obosiți! Dintr-odată și-au șters, ca la comandă, frunțile, sprâncenele fosforescente, măștile nădușite. Se încălzise! Soarele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
acesta suspect se numește joi. Până vineri mai e un secol. Anatol Dominic Vancea Voinov nu mai poate aștepta! Are nevoie de o provocare, un subterfugiu nevrotic. Acum, mai bine acum, în acest con încins și strâmt, numit joi. Grăbit, ațâțat, amestecă sucește truchează zarurile. Trișează frenetic, orbit, în transă. Mistica derizoriului va îngădui acest nou artificiu! Nu e decât o imperceptibilă dereglare. Iată, zarul: s-a acceptat trucul. Am scris vineri, e vineri, în loc de joi. Azi e vineri și mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atârnă pe ziduri cadavrele și le dau creștinilor cu tifla, râzându-le În nas cu nerușinare.” „Mauru-i crud”, zise Belbo. „Ca niște copii”, zise din nou Diotallevi. „Erau fioroși mai mult de-o grămadă, templierii ăștia ai tăi”, zise Dolores ațâțată. „Mie Îmi amintesc de Tom și Jerry”, zise Belbo. Îmi păru rău. În fond, trăiam de doi ani cu templierii În gând și-i Îndrăgeam. Obligat oarecum de snobismul interlocutorilor mei, Îi prezentasem ca pe niște personaje de desene animate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
este Mahapralaya, sau cel de-al Treilea Ochi al lui Kundalini. Și apoi, În aritmologia lui, Întemeiată toată pe numărul Fiarei, nu a luat În considerare Noile Numere, 93, 118, 444, 868 și 1001! „Ce Înseamnă ele?” Întrebă Diotallevi, imediat ațâțat. „A”, zise profesorul Camestres, „cum se spunea și În primul Liber legis, orice număr e infinit, și nu există deosebire!” „Înțeleg”, zise Belbo. „Dar nu credeți că toate astea-s puțin cam obscure pentru cititorul obișnuit?” Camestres aproape că sări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
suntem mai degrabă niște Palladieni, apoi, o știe toată lumea, pentru noi Lucifer e prensipiu binelui, la o adică Adonai e prensipiu răului, pentru că această lume a creat-o el, iar Lucifer Încercase să i se opună...” „Bine, bine”, zicea Bramanti ațâțat, „am spus-o, poate am păcătuit din ușurătate, dar asta nu-l autoriza să mă amenințe cu farmece!” „Allons! Allons! Făceam un metafór! Mai degrabă dumneata ești acela care drept răspuns mi-ai făcut envoûtement!” „Păi, sigur, eu și confrații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]