370 matches
-
accepta ca pe un dat care hrănea substanța romanului Soarele Negru. Nu luă în seamă încă o umbră care se simțea tot mai îndărătnică în calea sa. Cu greu se trezi din teoremă, consfințind până la urmă că aceea care-i aținea calea era o femeie. Bântuia printre foșnete, speriată și umilă. Cum toate animalele au dublul feminizat, Nilă o lua sub protecție și o numi... Nilă! Și poate din acest motiv Nilă deveni volubil. El, care făcea apologia tăcerii ca atribut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ori chiar așa și erau. Nu auzeai aici vorbindu-se ungurește ori șvăbește, oamenii nu se salutau cu „servus“, ci cu „Lăudat fie Iisus“. Din șosea, nu porneau ulițe lăturalnice, românii nu apucaseră să-și Întindă gospodăriile peste pămînturi, se ațineau pe firul de cale, Între pădurea de arbori și cea de butuci de vie. Ai fi zis că partea de sus, Cerhatul, și partea de jos, Schwabendorful, erau două mici sate Împinse unul spre altul din cine știe ce Întîmplare. Totul le
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
hălădui În nopțile lungi de iarnă cu ghemo toace de cîrpe și resturi de blană muiate În seu și aprinse la capătul unor pari spre a-și lumina calea. Fumegau Îndelung și gros. Lupii destrămaseră Încercuirea, se depărtau, dar se ațineau la pîndă. Raiul de culori și de luciri din cer nu-i În fri coșase. Atîta doar că parcă nu se jeluiau la fel de tare ca-n alte Îm prejurări. Săniile trase de reni ale celor ce le veneau În Întîm
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mulțumesc, domnule doctor, pentru o asemenea veste. Cu Îngăduința dumneavoastră, voi veni Îndată... În timp ce a pornit pe culoarul primului etaj, a auzit Întrebarea: ― Pe cine căutați? ― Pe domnul doctor Suiedeal. ― Veniți pe aici - l-a condus femeia care i-a aținut calea. A bătut cu discreție În ușa În fața căreia a fost abandonat. ― Da. Poftiți, vă rog - a fost răspunsul de dincolo de ușă. A intrat. În fața lui se afla medicul Suiedeal, care l-a Întâmpinat cu familiaritate: ― Bine ați venit, domnule
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
țigănos și țanțoș, îmbrăcat cu dichis în uniformă ca de portar de hotel; iar lângă el se ivise și o țața Floarea, femeie de serviciu, cu măturoiul în mână, și mai încolo, în umbra coridorului care ducea spre secretariat, se aținea neclintit un individ în costum, care nu prea avea figură de profesor și căruia i s-ar fi potrivit mai bine o uniformă albastră cu epoleți înstelați. Individul era numai ochi și urechi și își ținea mâna dreaptă vârâtă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la chipul său oglindit În luciul vinului. Ceea ce Înseamnă cu Spania și cu Întreaga lume. Eu ascultam toate acele schimburi de cuvinte de pe taburetul meu de lângă ușă, uimit și neliniștit, intuind că În spatele cuvintelor amare ale lui don Francisco se ațineau motive obscure pe care nu le puteam Înțelege, dar care depășeau cu mult niște simple năbădăi ale caracterului său dificil. Nu pricepeam Încă, la vârsta mea necoaptă, că se poate vorbi cu o extremă duritate despre ceea ce iubești mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să stea de vorbă cu flăcăiandri aproape necunoscuți În mijlocul străzii - Începură să-mi strecoare În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține ceva periculos și tăinuit. Și m-am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele zile. Oricum Însă, orice relație Între Îngerul acela blond și bandiții de la Portița Sufletelor părea o imensă aiureală. Pe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne ațin pe cărări, / cîntări gîtuite, sub stele sfrijite, // ce stele, ce cîntări" (Spiridușii prozei). Autorul se arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
demi". Un grup de vînători îl dau de gol pe un coleg necinstit tăind limbile a doi iepuri proaspăt vînați, pe care apoi îi încredințează unui țăran, instruin-du-l ce trebuie să facă. Purtînd de formă o pușcă pe umăr, țăranul aține calea mincinosului și-i vinde cei doi iepuri. La ora bilanțului colectiv, unul din iscoditorii farsei exclamă cu tîlc: Dacă vînatul ar avea limbă, cîte n-ar povesti și el despre noi!" Iepurilor aduși de mincinos li se deschid gurile
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
Vartolomeu, iar după două săptămîni devine diacon. Slujbele de la Antim înregistrează, de la o vreme, prezența cotidiană a unei tinere și frumoase doamne, neclintită în genunchi pe lespedea goală de piatră în tot timpul serviciului divin. într-o seară, enigmatica femeie aține calea tînărului diacon, izbucnind "într-o foarte patetică, aproape tragică, mărturisire amoroasă"; "de mai multe săptămîni i se ruga fierbinte lui Dumnezeu, și cu sinceritate, să-i dăruiască o singură zi sau un singur ceas cu necunoscutul călugăr de la strană
„Ce straniu poate fi destinul unui om!“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7617_a_8942]
-
Mon foie, je l'ai donné aux vins,/ Mon coeur, je l'ai donné aux Dames." Parodiile, nelipsite din orice petrecere ușoară, între lume care știe a vorbi în poante, își iau și ele locul în carte. Calea vinului e aținută cu o oarecare La steaua, stoarsă de regretele ei înalte, și preschimbată în joc de cuvinte, nu fără tîlcul lui: "Cotnarul vostru din Maxut/ Încet la cap se sue,/ Era, pe cînd nu l'am băut,/ Azi l'am băut
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
desigur mai buni decât Carol Sebastian. Deconspirați, unii preferă să se retragă total din spațiul public, alții se apără (cel mai convingător a făcut-o N. C. Munteanu în cartea sa Ultimii șapte ani de-a-casă. Un ziarist în dosarele Securității), ații în fine o fac neîndemânatic și părând că se justifică. Dar într-un fel sau altul pedeapsa cea mai mare e interioară, iar cel ce n-o intuiește suferă de un grav handicap în ordine umană. Nu vream să spun
Un trecut care nu trece by Vasile Popovici () [Corola-journal/Journalistic/7146_a_8471]
-
canonic -, înstăpînită în cugete ca o chemare gravă, încă de la Michelangelo, n-are nevoie, anume, de grimase aplicîndu-se demonstrativ realului; îi ajunge aici, de pildă, situația fundamentală căreia îi face față eroul, cînd, cu sîngele și viața lui întreagă, se aține în calea unei soarte vrăjmașe, fără de preget concentrat să ducă la capăt cartea epopeică despre Mihai Viteazul. Bătălia acestui suprem testament patriotic îl ocupa cu atîta intensă determinare pe Bălcescu, încît N. Iorga, în niște pagini din 1893, avea dreptate
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
salutară sănătate chiar în secvențele sîngeroase ale devenirilor. Aerul e o rană, soarele se naște în zori ca un făt însîngerat de dinții mării, rana gurii mușcă rana mărului, rana limbii se asociază cu apa rănită, pe urmele poetului se ațin numeroase jivine care vor să-l sfîșie spre a- și umple burțile: „Prin rana sufletului se scurge,/ vai,/ fără întoarcere/ trupul” (Vînătoarea). Organicitatea carnală se extinde peste tot. Sînt descoperite „resturile de la conceperea ideii/ bucăți de piatră și bucăți de
Un manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4589_a_5914]
-
astăzi se exhibă la noi cu o cinică dezinvoltură, tropăind în disprețul sfruntat al valorilor și al unui minimum de bună cuviință. Nu-i loc pentru vreo întîrziere în a-i recunoaște efectele nocive, cîtă vreme iasma ei malignă se aține asupra noastră, asmuțită împotriva structurilor respectabile, elaborate în lungi decenii de trudă intelectuală. Unde au trecut Vasile Voiculescu, Tudor Vianu, Perpessicius, Ion Marin Sadoveanu, în tipare de nobilă creativitate, unde s-au auzit, sub răsuflarea hîdă a amenințării fasciste, Sfaturile
Sub tropotul rinocerilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/3297_a_4622]
-
legii mărunte un nou alfabet plăsmuit de Îngerul orb îți pui discul de aur al serii asurzitoarele voci să nu ajungă la tine să nu te smintească Poemul celor o mie de nopți Femei cu chipuri acoperite bărbați anonimi îți ațin calea ipostaze ale răbdării obiecte fără substanță trăiesc într-un azur descărnat de miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
o fi înhăitat cu alți câini sau și-o fi găsit perechea în vreo cățea zurlie. La fel de bine s-ar fi putut să-l ia hingherii, deși pe o vreme ca aceea parcă nu-ți venea a crede că se ațin haidamacii cu șbilțul pe străzi. Cum-necum, fapt e c-a mai trecut o noapte și Ionică nicăieri. Abia a treia zi, dis-de-dimineață, Dan Leonida, fiul unchiului Paul, a emis o ipoteză surprinzătoare: dar dacă bietul câine e tot acolo, așteptând
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
învierea de-o mie de ori mai grea căci e ca o scrisoare de-o mie de ori împăturită scrisă într-o limbă pe care n-o cunoști pe care trebuie s-o citești cu ochii închiși dar învierea se-aține pe-alături cum un aparat de proiecție ce te-nfățișează așa cum ai fost cînd - încă-n fragedă copilărie - ai scris tu însuți scrisoarea. îndemn Fii scurt. Brăzdată de chinuri e fila albă pe care sturioni și privighetori și romanițe și
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/16432_a_17757]
-
loc strîngîndu-se-n penajul primei povești iar în dimineața următoare se desfac altele (unde-au pierit poveștile dintîi?). Serile În drum spre seara asta sînt alte seri vechi mai libere cumva mai dezinvolte de parcă nu ne-ar mai cunoaște care ne-ațin calea cînd ne-ntoarcem spre casă ar vrea parcă să ne spună ceva sofisticat (rochiile lor au o alură doctă) ori poate - de ce nu? - ceva deocheat (sînii lor - munți inaccesibili ai tinereții noastre) dar pînă la urmă ne-ngăduie să
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/3346_a_4671]
-
după ce îi promit solemn că-i voi reda curând numele și demnitatea pierdute. La Otopeni îl ridic ușurel, îl pipăi ca să mă asigur că e teafăr, îl proptesc pe un cărucior deosebit de instabil și mă precipit spre ieșire. Aici îmi ațin calea alte două Scorpii, a căror limbă maternă seamănă surprinzător cu a mea. Ce-i cu contrabasul ăsta? Vă poftesc să-l declarați! Dar româncele noastre, așa grase, neparfumate și prost vopsite cum sunt, au inimă: îmi ascultă povestea, se
Dama cu contrabasul by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Imaginative/13265_a_14590]
-
un sîmbure de lumină. Partea umbroasă, fără să dispară, se retrage treptat în imperiul umbrei, de unde revine mai anevoie. Spun, cum vezi, lucruri știute de toată lumea. De obicei, nu vrem să ne mai aducem aminte de relele care ne-au aținut calea, ne-au mîhnit și ne-au îndurerat. Privirea interioară ni se îndreaptă aproape instinctiv spre dîrele de lumină ale vieții noastre, care au făcut ca ea să merite trăită.“ Cartea din care am reprodus acest pasaj destul de amplu se
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13564_a_14889]
-
Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Bătătorite palme, cu degete cu noduri, Obraji pe care timpul a adâncit crevase, Spinarea-ncovoiată sub zile nevoiașe, Tu te-ai ales cu truda iar ații cu onoruri. Bătrână și uitată prin sate prăfuite Tu mamă și bunică trăiești în lacrimi clipa, O viața ai trudit și-acum nu ai nimica, Odraslele prin lume ți-s astăzi rostuite. Te chinuiești și-acum printre răzoare, Te roade
POEMUL MAMELOR UITATE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360786_a_362115]
-
răspunde... Cand strig depărtării pecetluire. Aștepți să mă uiți, ai plecat, spre niciunde, Si fumegi pierdut în perdeluire. Balet într-o iarnă, pe stradă, cu tine, Că dânsul din nori, pe soare și stele, Se stinge cum focul din sobă aține, Sau cum tu mă pierzi pe brațele mele... 21 mai 2016, Constantă Sursă foto: #Ballerina #Painting - #Marzanna #Sabo #poezie #literatura #poezii #ArsMuriendi Referință Bibliografica: Baletul de matase ÎI / Lorena Georgiana Crăia : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2277, Anul VII
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
de negură, unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi, ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de ceață și nelinișteau caii. Pentru a nu se pierde în întunecimile de cerneală ale Văii Întunericului, grupul se aținea mereu în apropierea malurilor Râulului Negru, ale cărui izvoare se nășteau în măruntaiele stâncoase sub temeliile Muntelui de Foc, chiar acolo unde cele două creste ale muntelui se împroșcau reciproc cu șuvoaie de foc și pucioasă precum doi uriași dragoni
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
are 180 de pagini cuprinse între coperte executate de mare profesionist: Valentin Ovidiu Ciorobea, precum și machetarea grafică, la fel. Romanul Comoara blestemată e compus din treisprezece capitole, pe care le puteți găsi și în Confluențe literare, Revistă internațională de cre- ație literară și cultural-artistică, publicate de către autor pe o perioadă de 7 săptămâni: 29 septembrie, 2014 - 22 noiembrie 2014. Titlurile acestor capitole amintesc, cum afirmă în Prefața - Legenda ca un sumum de adevăr istoric și imaginație - criticul literar, domnul Al. Florin
CÂTEVA IMPRESII DESPRE ROMANUL COMOARA BLESTEMATĂ DE ION NĂLBITORU de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384553_a_385882]