263 matches
-
un rege mai înțelept, măi nobil și mai viteaz. În schimb avem regina cea mai tâmpita, măi scroafa și mai demnă de dispreț... remarcă Chimé din Farepíti, indicând cu un gest silueta prințesei, care rămăsese ghemuita la prova, cu privirea ațintita asupra insulei. De ce-o fi viața mereu atât de nedreaptă? — Ea nu va deveni niciodată regina insulei Bora Bora, replică Tapú Tetuanúi cu o seriozitate care îi surprinse pe prietenii lui. Puteți fi siguri de astă. —Ți-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a întâmplat? Luana îi arătă firișoarele de apă înroșite. Ernest zâmbi. Stai liniștită. Așa trebuie să fie... Întreaga noapte, în timp ce el dormea liniștit, fata îi privi chipul drag și trupul tânăr. Dimineață el o găsi sprijinită în cot, cu ochii ațintiți asupra lui. Ce faci? Aștept să învie minunea ochilor tăi. Ești nebună! Dumnezeule, tu ești nebună! Întoarcerea acasă a fost cel mai îngrozitor lucru care i se putea întâmpla. Altă dată plină de vervă obositoare, Luana afișa acum o tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vin puțin la tine... nu... te simți rău, ai nevoie de ceva... nu... mă suni atunci tu... te caut eu... să nu mai închizi telefonul... îl închid, trebuie să dorm, mă simt mai bine. În ziua aceea aveam privirea lărgită ațintită mai mult pe ureche, ca și cum informațiile le-aș fi căpătat altcum, printr-un nou organ senzitiv ca un fel de gândire situată după ureche, în rotundul gurii deschise, în periferia ochilor. Arăți ciudat azi, să nu mori. Am senzația că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
altă viață, trăită din povestiri până la 5 dimineața, când dădeam aerul rău afară pe fereastră cu brațele, propulsată în veselie de râsul lui, ce bine că râde Pinochio și nu e rece și imobil și căzut în el, cu privirea ațintită și întoarsă, și ce ai, hai să fim prieteni iar... hai să fim prieteni iar... Pinochio râde și face jocuri cu o bucată de brânză și creează unde care se înșurubează în jur cu viața, a fluturi, a curcubee, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
sunt că totul se-ntâmplă aievea încremenind brusc și părând, în neclintirea lor, niște siluete sculptate pe-o friza clasică. Adrian apasă delicat, cu vârful degetului, pielea lui Fanny, în timp ce studia fluturele cu interesul unui entomolog. Fanny rămase cu privirea ațintita asupra degetului sau. Nici unul dintre ei nu vorbi. Cea care a vorbit a fost Eleanor. — Va întrerup cumva din ceva? îi întreba ea din ușă care dădea spre bucătărie. Adrian se întoarse brusc pe călcâie sări trase cât colo de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
la un pripon de pe mal, Dorița, uzând de tot curajul unui căpitan foarte fricos, se urca În ciobac și folosindu-se de lopățele cu o mare neîndemânare, punea ambarcațiunea În mișcare pe o direcție total Întâmplătoare, având În permanență ochii ațintiți asupra copilului. Acesta, la fiacre val, striga: Au!, Au! Tremura la fiecare „tangaj” mai mare sau mai mic și la fiecare strop care-l săruta pe față sau pe picioare, În timp ce broaștele verzi, cu ochii bulbucați dădeau din mâini și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
masă erau salată de Beof, din care nu a gustat pentru că nu mai văzuse, gulaș, o mâncare zemoasă cu carne de porc și foarte condimentată, din care a mâncat cu reținere, clătite cu ciocolată și nuga. A surprins privirea profesoarei ațintită asupra lui, iar aceasta a simțit nevoia să se explice: No, că sameni la perfecție cu fratele meu de la Sighet, uite că acuma numa ce-am văzut! Ui, da ce binghe!, spuse fals emoționata profesoară care părea că a descoperit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
ține în brațul ridicat un băț gata să pedepsească! Aceasta în timp ce mama 母 apare redusă la esența ei de feminitate hrănitoare, portretizată fiind prin doi sâni uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi instinct (Triebnatur), al cărei motor îl constituie libidoul agresiv, prin care, iată, războinicul (samurai) apare stilizat sub forma unui
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de tip radial, model cinci sute, chiar și după ce-au explodat o grămadă 1. - E tipic, confirmă băiatul. Toate produsele pe care le cumperi sunt așa. Toate produsele americane. - Cândva eram cei mai buni, spune Harry, cu privirea pierdută, ațintită parcă asupra unui tărâm pe care el și cu Nelson s-ar putea înțelege de minune. - Așa mi s-a spus. Băiatul își coboară privirea spre carte. - Nelson, apropo de serviciu. I-am spus maică-tii că-ți înființăm un
JOHN UPDIKE - Rabbit bogat (fragment) by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/6583_a_7908]
-
util al creației, umbra ei indispensabilă (căci îi ia măsura)“, cum se descrie - alege mitralierea neobosită, aproape frivolă (căci lipsită de prejudecăți), a fiecărui sem(al) al teritoriului cultural. Pentru el, textele sunt viori, gata să se cutremure sub gândul ațintit care le „ciupește” stârnind melodii latente. Temele pe care le dă în rafale testează inteligența proprie, suplețea limbii române, capacitatea de rezonare a literaturii la desene variabile. Andrei Terian descrie exact mecanismul: „Temele lui Nicolae Manolescu au în comun credința
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
impresii de lectură, oricând amendabile. Însă și cititul e „oglindă purtată de-a lungul unei cărți”. Așadar, iată, deocamdată, o schiță: Conceptivii își lucrează ficțiunea în colaborare și alături de lumea reală. Lumea concepută face concurență stării civile printr-o gesticulație ațintit cathoptrică. E Creație. Reproducere. Atoateștiutor și ubicuu, prozatorul nu-și neagă prezența, dar și-o păstrează în umbră, lăsând cititorului senzația că e singur și nevăzut în mijlocul lumii descoperite prin gaura cheii practicate în text. Totul e „ca în viață
Forme „ceptive“ ale prozei contemporane by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/5780_a_7105]
-
în care-și desfășura talentul de caracterizare a omului și a operei. Era aceasta o ediție critică? Las pe fiecare să judece. La inevitabilele greșeli de tipar ale textului folosit, se adăugau altele noi, atenția marelui critic fiind mai ales ațintită ca nu cumva să se strecoare vreuna în scrisul său." Departe de a fi ceea ce spusese E. Lovinescu, exagerând evident, cronica ediților scrisă de Cioculescu și adunată în volume precum Varietăți critice, Eminesciana și Itinerar critic, vizează chestiuni de fond
Editor și comentator de ediții by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/14852_a_16177]
-
deși am sunt orb cuvintele-n pîrgă nu le văd le aud doar la nașterea lor întotdeauna particip doar pe furiș ciulind urechile se lamentă Scribul în urma Stăpînului mergînd cît timp acesta nu-l băga în seamă avînd un ochi ațintit spre fruntea cerului iar celălalt spre floarea de lotus încremenită parcă plutind Ierihon De mai mult timp poema stearpă era nici un alt cuvînt din ea nu ieșise altele noi n-au fost auzite sau văzute intrînd poetul își chemă poemul
Octavian Doclin by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/10509_a_11834]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > MUGURE DE-ARIPĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori Și întrebându-mă în pripă: Să fi avut cândva aripă? Iar de-am avut-o, când a fost?... De-mi are întrebarea rost, Înseamnă că demult, cândva, Strămoșul meu chiar le avea... Și înger tainic, pământesc, Îl
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
fost?... De-mi are întrebarea rost, Înseamnă că demult, cândva, Strămoșul meu chiar le avea... Și înger tainic, pământesc, Îl văd, în cinul îngeresc, Zburând pe-acord de lerui-ler Între pământ și ‘naltul cer. * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori, Făcând de întrebări rispă: De ce, doar urmă de aripă? Și cum de noi, în timpul nostru, Pierdut-am zborului tot rostul? * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori Și mult mă mir cum poți să
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
pământ și ‘naltul cer. * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori, Făcând de întrebări rispă: De ce, doar urmă de aripă? Și cum de noi, în timpul nostru, Pierdut-am zborului tot rostul? * Îmi pipăi omoplatul uneori, Cu ochii ațintiți adânc în nori Și mult mă mir cum poți să cazi Dinspre un ieri înspre un azi Și cum, așa, din clipă-n clipă Rămâi cu-n mugure de-aripă. * Acum, în iarna mea de-aici, din sat, Adăst ca
MUGURE DE-ARIPĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373741_a_375070]
-
să se bucure de plăcerile oferite de corpul său de viespe. Dar pentru asta, trebuia mai întâi să ajungă la el. Orice interpunere între ei doi i-ar fi dat planurile peste cap și de aceea va fi cu ochii ațintiți la ce se va întâmpla în timpul orelor de meditație cu cei doi. De la Sorin își luase adio de cum a aflat de la Angela cele întâmplate. Chiar se simțea eliberată de grija lui. Să-l protejeze de acum Simona dacă i l-
ROMAN , CAP. OPT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384074_a_385403]
-
a adunat în jur de 400 de persoane a început la monumentul care anunța VIA CRUCIȘ. În limba română cuvântul a fost adresat de Camelia Ducă: “Într-un timp al regasirii de sine, al credinței și al speranței, cu ochii ațintiți și cu inima deschisă asupra lumii în care trăim, vă mulțumim că sunteți aici, alături de noi, să parcurgem drumul vieții împreună. În 1997, la sfințrea Crucii de pe dealul Kasarnului avea 13 ani. Astăzi este soție și mama unui băiețel de
Drumul Crucii/ Drumul Vieții- Kreuzzweg/ Lebensweg [Corola-blog/BlogPost/93299_a_94591]
-
că nimeni nu băgase de seamă. Teofilo fu cel care curmă tăcerea. — Domnia ta vei Înțelege acum de ce obișnuim să ne referim la mica noastră tovărășie cu numele de adepți ai celui de al Treilea Cer, zise el ținându-și privirea ațintită asupra femeii care se Îndepărta spre fundul sălii, cufundată Încă Într-o tăcere ireală, pentru a se face mai apoi nevăzută Îndărătul unei perdele ce ascundea o ușă. Cu toții Își reluară vorbele și râsetele, Însă fără veselie, ca și când fiecare trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
tigru. Las mâțele pentru șobolani ca voi! Cu inima În frământare, poetul privi Împrejur. Probabil că și dânsul era răvășit, judecând după sângele care Îi bătea cu furie În tâmple. Încetul cu Încetul, Începu să se destindă, păstrându-și ochii ațintiți asupra lui Lapo. — Da... poate că e mai bine să ne Întoarcem la datoria noastră, zise el Înșfăcând pergamentul cu degetele care Încă Îi tremurau de emoție. Ați spus că e vorba de numai o sută de arbaletieri. Însă compania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
urzeala imaginilor se recompusese, iar falaciosul argumentărilor lui Cecco Angiolieri apărea cum nu se poate mai lămurit. — Nu e așa, izbuti el să spună În cele din urmă adunându-și forțele. Bărbații din Studium păreau spectatorii unei comedii, cu ochii ațintiți asupra lui, așteptându-i cuvântul lămuritor. Aveau ochi de sticlă opacă. Simți o mână cum i se așeza cu blândețe pe umăr și auzi cum glas care Îi păru cunoscut. S-ar fi rotit să vadă cine era, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
stai pe trepte și să privești pinii de pe deal cum se leagănă pe fundalul cerului. M-am uitat la tanti Mae. Părul ei galben i se răsfira pe toată fața, iar ea nu se ostenea să-l îndrepte. Avea ochii ațintiți asupra orașului, nu știu exact pe unde. Privea fix în jos, spre oraș, atâta tot. S-a întunecat pe verandă după ce norii au început să acopere luna. Curând nu mai era decât o strălucire palidă pe cer, acoperită de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
chemări în biroul CI-stului, și un interogatoriu și mai amănunțit. După mai bine de o lună, Cerkatov îi propusese să meargă la școala de subofițeri. Nu vreau, tovarășe căpitan! răspunsese răspicat Boris, nemișcat în poziție de drepți și cu privirea ațintită undeva deasupra capului ofițerului. Nu? rostise acesta, descumpănit. Nu, tovarășe căpitan. Nu-mi doresc să fiu subofițer. De ce, soldat? întrebase acesta scurt. Nu-ți place armata? Ba da, tovarășe căpitan. Atunci? Eu vreau să fiu ofițer, tovarășe căpitan, așa ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mai auzea nici un strigăt, nici o respirație. Mulțimea stătea Împietrită, cu ochii ațintiți la cer. PÎnă și orbii Își Înălțau privirile pustii spre cer, căci după liniștea aceea năprasnică pricepeau că se Întîmplase ceva Într-acolo unde lumea stătea cu privirea ațintită. La fel și Petru Înțepenise cu gura Întredeschisă de uimire. Nu credea În minuni, În afara minunii credinței, iar minunea putea veni doar de la El, de la Singurul Făcător de Minuni, de la cel care prefăcuse apa În vin; orice altceva erau Înșelăciuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
iarăși o parte a Europei și să se știe, în același timp, la adăpost de amenințările Chinei și ale Islamului; India și Pakistanul vor căuta să se elimine reciproc dintre țările limitrofe; China și Rusia vor fi mereu cu ochii ațintiți asupra acelorași regiuni frontaliere. Japonia, Statele Unite și China vor rivaliza pentru dominația asupra estului Asiei. Se vor încheia alianțe militare ce vor asocia deseori parteneri nesiguri: Iranul va coopera cu China și Rusia; China cu Pakistanul; Rusia cu Uniunea Europeană; Pakistanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]