1,168 matches
-
două săruturi, risipindu-mă, îți simt îmbrățișările înconjurându-mă, pe trupul foșnit, ca pe-o recoltă a piratului tău reflux. al urechii din marginea sunetului ud, căzut printre cuvinteleXIII. cu care mă tac, cu care m-aud. Doar lumina garoafelor ațipite în vază mai bântuie umbra candelei RUGĂCIUNEde dinapoia ochilor tăi, înnoptând pâlpâirea rugăciunii Doamne, fă-mă dor pe frunză,picurate în mireasma genunchilor. ca să mă reazim de gândul copacului, retras în ploaia din pleoape. NU MAI AM ÎNVELIȘ Doamne, fă
Elena Farago, o poetă cu „viaţă de roman şi subiect de dramă“. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_70]
-
seara de dinainte de Crăciun, când am venit de la mine din sat, frânt de obosit. Revăzusem mormântul părinților și, ca într-un dialog în doi, le spusesem ce voiam să fac în viitor. Fără măcar să mănânc, m-am întins și am ațipit aproape o oră. Când m-am trezit, am deschis calculatorul. Olesya mă căutase în dimineața zilei deja trecută, și-mi lăsase, pe ecran, pupici, inimioare arzând și o adresă de internet la care am găsit colinde. Ideea mi s-a
De sărbători, dulcele plâns. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Nicolae Bălaşa () [Corola-journal/Journalistic/87_a_47]
-
goana" calendarului, din necruțătoarea rotire a Pămîntului? Cu ce intrăm în "luntrea lui Caron"? Nostalgia e parfumul-capcană a acestui spectacol, de la prima la ultima scenă. Uneori, nostalgia resimțită e de-a dreptul dureroasă, pentru că jocul actorilor menține tensiunea contrastelor, nu "ațipește" melancolizînd iar comicul și (auto)ironia sunt dozate cu rafinament. Ceea ce permite păstrarea nealterată a interesului spectatorilor. La acestea contribuie esențial muzica și eclerajul, desigur, ingeniozitatea scenografiei cu toate accesoriile ei. Spațiul se dezvăluie în clar-obscur cu focalizări de "lumină
Din eprubeta memoriei by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/16864_a_18189]
-
cunoștință mă rugase să am grijă de Margot îmbarcată în același avion, întîmplîndu-se să mergem împreună. De la Ircuțk pînă la escala de la Omsk, o ținusem numai într-un discurs despre Paris, Notre Dame, Mizerabilii, Contele de Monte Cristo. Margot ba ațipea, ba izbucnea în hohote de plîns. La Omsk, avionul făcuse o escală lungă. Am dus-o la bufetul aeroportului, am comandat o citronadă și am început să-i vorbesc, după sfatul unui medic de ocazie, - vorbiți-i, spunea el, - numai
ALCATRAZ by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17131_a_18456]
-
prinși în mirificul clipelor efemere... Dintr-o dată, la umbra unui mesteacăn, tăcerea ierbii se destramă, galopând spre câmpie, trădată fiind de pământul cleios al pădurii..., tăcerea ierbii se sufocă, în fuga ei nebună înfrântă de flăcările clocotitoare ale Iadului... Am ațipit sub roua dimantină a dimineții, memorând tăcerea ierbii și, răvășit de dorința revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
lui Balzac e uneori imposibilă. Stau, hâțâit de vagonul șubred, cred că din primul război mondial, moștenit de la austro-ungari, și mă gândesc la acel Îl est des marchands, în loc de Îl y a des marchands, spunându-mi că și bunul Homer ațipea totuși câteodată... E cum ai zice în românește e negustori care... Deși îl est are o formă neutră veche, expresie imposibilă în limba română. În fine. Mă uit pe geam și văd că ploaia s-a oprit și c-a
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
rare momente de neatenție, cînd moțăind sub o rază de soare ("drowsing in sunlight") sîntem suficient de detașați spre a ieși parcă din noi înșine, pentru a ne privi astfel din afară. Dar nu poți concepe o carte în timp ce ești ațipit în bătaia soarelui - observă pe bună dreptate Kermode. Nabokov mimează această stare de relaxare și detașare în Vorbește, memorie, dar o face destul de neconvingător. Soluția lui Kermode e cu mult mai simplă și mai intuitivă: a recunoaște că nu poți
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
dinainte de nașterea lui Cristos. Nu, însă. Asta se petrecuse dimineața. În aceeași zi, după amiază, găsisem adăpost temporar în căsuța unei familii sărace, în lipsa vreunui hotel liber, - casa scriitorilor din localitate fiind ocupată în întregime. Cred că eram gata să ațipesc. Cînd, mă trezi vuietul unei furtuni ce se pregătea să înceapă. Se spune că în preajma unei furtuni puternice magnetismul corpului uman, al creierului ca și în general, al mediului în care te afli, sporește. Curînd printre răbufnelile vijeliei care începuse
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
pilotul-șef, în bărbat avînd alura unei vedete, îl cunoscusem și pe navigant, un vechi radiofonist, iubitor de poezie, nu de romane, ținînd seama că sunetul... Navigantul era mai posac, părînd tot timpul distrat. Ne apropiam de munții Himalaia. Pilotul ațipise cu șapca lăsată pe figură. Intrasem în vorbă cu navigatorul. Ședeam amîndoi în picioare în cabina de pilotaj. La manșă trecuse pilotul-secund. Radiofonistul era ocupat cu stația și mesajele lui. Zburam la mare înălțime. Ne pregăteam să trecem peste Himalaia
Spre China by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16596_a_17921]
-
se exprimă cu aceeași vocabulă (ruah, pneuma). Reproducem un fragment din halucinanta scenă a comunicării, prin vers (prin foarte frumoase versuri, izvorâte din condeiul scriitoarei), dintre Tudor și Corina, acest straniu, crepuscular cuplu metafizic, cum l-am numit mai sus: “...ațipise din nou, căci îl auzi pe Tudor atât de limpede, de parcă el s-ar fi aflat chiar acolo, în același salon cu ele. Recita versuri, de-a valma...Volbură, volbură, iarbă de rai.../ Vântul se zbate de-a sângele-n
EUGEN DORCESCU, DESPRE INIŢIEREA ÎN SUFERINŢĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382706_a_384035]
-
pe Toader Bejan, de 25 de ani, și Edit Maria Zsamboki, de 26 de ani, într-un bar din Remetea Ma-re. Cu toții se duseseră la primul acasă unde au mâncat și au băut. Către ora 4,30, gazda a ațipit, iar când s-a trezit, a constatat că fusese jefuit. Vizitatorii au plecat la Orșova, apoi la Caransebeș, vânzând din lucruri. Ei au fost prinși la Topleț, în județul Caraș-Severin. Parchetul a decis, în 15 aprilie, arestarea lor l Un
Agenda2003-16-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280925_a_282254]
-
harul indeniabil al celei care numai îndepărtarea de valori a celor care conduc România de peste 60 de ani fac a nu fi în lume cunoscută.” Ascultă curentul culorilor tenebroase” ca “Să pătrunzi vibrațiile cele mai repezi, mai depărtate”.//” Dorințele au ațipit într-un somn obosit”...”Mâinile; îți amintești cele două animale inteligente și mici?/ Mișcările lor reprezintă gestul sufletului incandescent”. De notat că poeta aduce termini noi, din vorbirea curentă, cărora le dă valoare poetică.” Ți-am vorbit de fiziologia ființelor
Puterea de a fi fiind. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Traian Bădulescu-Şuţanu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_108]
-
băiatul meu, la 9 ani, îmbrăcat la costum, forțat să stea două ore în sala de spectacol să asculte romanțe. Mica cravată i se sucea la spate, haina se șifona, el se prelingea pe scaun până ajungea pe jos, mai ațipea puțin, iar, din când în când, dar suficient de des ca să deranjeze pe cei din jur, întreba: „mai e mult până se termină?” Acum, la 16 ani, dacă-l întreb dacă-i plac romanțele, mă privește surprins: „ce-s alea
Apologia Simțurilor. In: Editura Destine Literare by Corina Diana Haiduc () [Corola-journal/Journalistic/85_a_460]
-
de puf galben-cenușiu. Când să te pronunți privitor la vreme, printre nori înțeapă arțăgoase sulițe. Va fi soareee! Și matinalul, de orice soi, acționează exuberant. Unul din zona rezidențială veche a urbei se ițește în ușa vilăului, își apucă ziarul ațipit de așteptare de-a lungul pragului, după care înșfăcă sticla de lapte ce se lăfăise până atunci într-o nișă ornamentală de la nivelul mezaninului, răsturnând în trei recipiente conținutul, să aibă de limpăit pisicile grădinii. Încă neobosit de-atâta trudă
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
de puf galben-cenușiu. Când să te pronunți privitor la vreme, printre nori înțeapă arțăgoase sulițe. Va fi soareee! Și matinalul, de orice soi, acționează exuberant. Unul din zona rezidențială veche a urbei se ițește în ușa vilăului, își apucă ziarul ațipit de așteptare de-a lungul pragului, după care înșfacă sticla de lapte ce se lăfăise într-o nișă ornamentală de la nivelul mezaninului, răsturnând în trei recipiente conținutul, să aibă de limpăit pisicile grădinii. Încă neobosit de-atâta trudă, soarbe cele
REACŢIE ÎN LANŢ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384167_a_385496]
-
facem? Am plătit și am urcat cu porumbi cu tot, dar vă asigur că nu eram singurii care am urcat și am mâncat în mașină. Toată lumea era veselă, deși se citea pe fața multora oboseala. O oboseală care i-a ațipit pe unii, pe ici-pe colo, pe alții i-a îndepărtat încet-încet de încercările Lidiei de a-i înviora cu muzica și pe alți câțiva i-a trecut în conversații purtate-n șoaptă. Silvia era obosită. A închis ochii și părea
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
unii, pe ici-pe colo, pe alții i-a îndepărtat încet-încet de încercările Lidiei de a-i înviora cu muzica și pe alți câțiva i-a trecut în conversații purtate-n șoaptă. Silvia era obosită. A închis ochii și părea că ațipise. Eu priveam pe fereastră. Încercam să descopăr și la întoarcere frumosul din toate locurile ce defilau sub privirea mea în funcție de viteza de deplasare a mașinii. Se înseninase destul de bine, dar se apropia momentul înserării. Soarele era aproape de pământ și foarte
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
lebădă peste piept, după ce inițial îi încheiase delicat nasturii pijamalei. Apoi trase perdelele și-i trimise niște ocheade languroase, asigurându-l de liniște deplină până vor reveni pentru analize. Părăsi, în final, scena. Singur în penumbră și-n confort, Marcel ațipi, cu gândul la tratamentul de care se bucura cel care-i luase locul în salonul cu opt pacienți distribuiți în șase paturi. Într-adevăr, bietul politican era demn de milă. Scârbit de lenjeria mizeră, după ce se culcușise în patul lui
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
că cine știe care este adevărul? Să aștept să vină ei acasă. Se liniști și urmări serialul palpitant, cum el o înșeală pe ea, cum ea pune la cale răzbunarea etc. Nu trecură două ore și cei doi s-au întors. Ea ațipise la serialul ei preferat. Când au sunat la ușă, s-a trezit și buimacă le deschise ușa. Se uita la ei, nimic pe fețele lor. - Ce-i? Care este rezultatul? Cu ce vești ați venit? - Dă-ne drumul în casă
NOROC NESPERAT NUVELA de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384238_a_385567]
-
căutări arzânde. Peste brume Am alergat desculță. Am fugit Și-nspre lumină și-nspre întuneric, Și-nspre apus și înspre răsărit. Prin vălul ceții diafan, eteric Sau prin cuprinsul gândului trudit Mi-am desenat cărări de întâmplare. Și-n cuib de disperare-am ațipit! Munți am mutat. Și-am răsturnat și-o mare Da’-n nicio zare nu te-am mai găsit! În tălpi am iarăși spini de resemnare Îmi e atât de frig și-am obosit M-ai blestemat cu-această căutare Ce
CĂUTĂRI ARZÂNDE de AURA POPA în ediţia nr. 1238 din 22 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/383740_a_385069]
-
O sună pe Delia să-i comunice exact denumirea substanței găsite la analiza. — E un termen medical, voi lua legătura cu o prietenă, buna chimista și farmacista. Vom discuta la telefon. S-au despărțit atât de triști la vamă. Băiatul ațipise, era încă sub impresia neplăcută a despărțirii de tatăl său. Îi era dor de el, i-ar fi spus mamei că dorește să rămână la tata. Acele câteva zile de vacanță, petrecute împreună cu Virgil, i-au dat băiatului o anume
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
a fost în Bucegi. — La revedere, Ștefan, îi spuse Ovidiu. Nu-ți face griji, tata e bine și dacă mama îmi dă voie, voi veni din nou în următoarea vacanță. Acolo sus, la munte, va fi încă zăpadă. Dar acum ațipise. Orele de somn au fost prea puțin l-a doborât și căldura din mașină. Sărutul de despărțire este cel mai dureros. Cand ființă iubita pleacă de lângă tine se oprește ceasul, timpul curge încet, fără un rost anume. Prea încet pentru
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383746_a_385075]
-
m-am înspăimântat de cantitatea de sânge pe care a pierdut-o în timpul operației. Uneori îmi este prea mult. Voi, femeile sunteți mult mai expuse riscului decât noi bărbații. Vă apreciez pentru asta. Vă iubesc. Vorbea de unul singur, Carmen ațipise. După ce se dezbrăcă și corpul său obosit simți trupul tânăr și sănătos lângă el, uită de oboseală. Trezită din somn, Carmen se dărui pe jumătate adormită. La serviciu îi spusese uneia dintre colegele de birou că are migrene și că
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383747_a_385076]
-
rai Și-ai adormit la mine-n gând... Și tu erai ca o copilă, Cu părul răvășit de dor, Nu te-am trezit, îmi era milă De trupul tău mistuitor Și-asemeni unui curcubeu, Mereu cu brațele deschise, Târziu am ațipit și eu Lângă cuvintele nescrise; Când se făcuse dimineață Râdeai atât de fericită! Și m-am trezit cu tine-n brațe Ca o mireasă nenuntită... Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Lectură... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1860
LECTURĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380181_a_381510]
-
Acasa > Impact > Relatare > AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAȚI ȘI BARBĂ ALBĂ Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului Ațipisem ceva mai devreme ca-nalte dăți. Noaptea era cu lună plină, dar luna stingheră și leneșă îmi apăsa greu privirea rătăcită undeva pe turla din lemn a bisericii din sat. Mi-aduc bine aminte cum în adolescență luna îmi urmărea
AZI NOAPTE AM VORBIT CU DUMNEZEU, UN BĂTRÂN CU OCHII STICLAŢI ŞI BARBĂ ALBĂ de TEODOR DUME în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380203_a_381532]