90 matches
-
albaștri). De observat cum renunțările în ordine lumească tind să se suprapună cu cele în ordine poetică. Marginalitatea despre care vorbeam nu e, în Folfa, exclusiv socială, cu toate că numeroase versuri configurează și deplâng existența pe un fund obscur de ,mare ațipită", de ,baltă uscată", fundătură purtând numele ,orașului adormit/ întru Domnul Craiova". Mai gravă decât această lipsă de vizibilitate a autorelui, decât ,ratarea" biografică, este ratarea marilor teme, conștiința acută a faptului că viziunile fulgurante nu pot trece în ,pagina răbdătoare
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
de lucru, introduse pentru a lărgi ambitusul vocilor deponente. Insistența privirii e cu bătaie dublă - restaurează panorame ale trecutului, lămurind circumstanțe care ar trebui să informeze firesc prezentul, dar evocă și din plăcerea strict personală de a descoperi că tezaurul ațipit al minții poate fi provocat, stârnit, răscolit (cartea e și un bildungsroman). S-a vorbit de proustianism și balzacianism, dar la Mircea Tomuș atenția pentru detalii în rememorarea și reconstrucția trecutului are, înainte de toate, o motivație și o țintă morale
O amplă frescă transilvană by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4779_a_6104]
-
cu caracter ideologic, dar care reprima deopotrivă exprimarea unor convingeri religioase, politice, morale, estetice sau chiar a unor idei științifice, precum și a comportamentelor publice derivate. De-a lungul timpului, cenzura și-a schimbat părul, nu și năravul. A mai și ațipit câteodată. În România, a fost desființată ca instituție în 1977, ceea ce nu înseamnă că a și dispărut. Ideologia însăși pe care se baza s-a modificat. Marxist-leninistă la început, așa dar, internaț ionalistă, a devenit ulterior naționalistă și chiar șovină
Despre un alt fel de cenzură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3131_a_4456]
-
învârti în jurul unei noi iubiri, tot dominatoare, Katerina hotărând singură evoluția cuplului și aruncând în eclipsă cele două coordonate ale existenței de până atunci a personajului: Orlando și Anamaria. O oarecare ruptură se petrece când intervenția Ambasadei Române stârnește revolta ațipită a celui cândva socotit un primejdios opozant al regimului (i se citiseră fragmente de proză la „Europa Liberă”). Toate detaliile legate de comunismul românesc, de securitate, de spitalele psihiatrice, de exil, de tensiuni între state și ideologii sunt rezolvate în
Schimb de dame by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4139_a_5464]
-
păr traversa frontierele, luminînd pămîntul ca o mie de sori (Părul ei negru). În unul și același text apare tranziția de la detaliul umil vibrant la amploarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată, cu aparența unui contrapunct al resignării, constituie de fapt un procedeu menit a o scoate în relief. De la gradația cea mai scăzută
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4270_a_5595]
-
întunecînd dealurile, munții și cîmpiile, ba chiar luminînd pămîntul ca o mie de sori necunoscuți. Întrun alt text apare aceeași tranziție de la detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt de neclintit/ pe lîngă care rîsul țîșnește/ spre gheara tăcută a menhirilor/ cîte un gang ațipit/ în care/ întunericul pilește mînere de uși/ somnul ca o răsplată/ îndărătul unor perdele/ aducînd vorba/ despre craniul pleșuv al paradisului// din ghiozdanul unui școlar/ rostogolindu-se pe asfalt/ cifra obeză:/ doi” (Orașul ca un fosfor tăcut). Taedium vitae, solilocviul
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]
-
cele mai bizare apendice. Am privit, minute în șir, fără să scot un sunet. O casă se dorește copie fidelă după Tribunalul din Caracal - aveam să descopăr asta peste o oră - multe parcă sînt butaforie pe un platou de filmare ațipit, altele poartă ceva din aerul kitschos de la Disney sau de prin studiouri americane unde se fac filme prăfuite cu cowboy. De duzină. Fiecare detaliu este halucinant. Ireal. Peste puțin timp am oprit în Caracal, în fața unei clădiri cu o arhitectură
Promisiunea (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5524_a_6849]
-
comentariul chiar așa metaforizat cum e... 1) "Se trage în Parlament", expresie care, în funcție de posibilitățile cultural-mentale ale telespectatorilor se poate traduce după cum urmează: a) se trag aghioase; b)se trage de timp; c)se trage discret de mânecă vreun parlamentar ațipit; d)"se trage la temă", în cazul dezlegătorilor de cuvinte încrucișate, precum și alte... trageri, specifice locului, cunoscute doar de către domnul senator Antonie Iorgovan. 2) Este vorba despre un nou tip de televizor, de fabricație străină, care permite comunicarea directă dintre
Semantica dadaisto- cubistă by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12364_a_13689]
-
se sparse. În sfârșit, mi-am închis ochii strâns. Mi se păru că doica se sculase pentru a veni la mine și că mă privea. Îmi încleștam pumnii sub cuvertură. Dar nu se întâmplă nimic extraordinar. În sfârșit, pe jumătate ațipit, am auzit scârțâitul ușii dinspre stradă, pașii doicii care, târându-și sandalele, se ducea să ia pâine și brânză. Apoi răsună vocea îndepărtată a unui negustor: „Dude negre, bune pentru fiere!“ Nu, viața reîncepea, istovitoare, mereu la fel. Lumina era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ai să mai auzi. - Zi, finule, îl îndemnă gazda, cuprinsă de buna dispoziție a omului. - Cum am fost eu ieri după lemne în pădure pe Chihan, am venit sara cam trudit. M-am lăsat oleacă pe cuptor și, după ceam ațipit, parcă îmi trece prin gând să mă duc la grâul din bahnă, că parcă era vară. Mă duc eu și numai ce văd pe zonă unul cu șapcă și cu halat alb. Călca mărunțel pe cărare. I-am dat bonjur
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Iarna, după tiruri întețite cu bulgări în ferestrele lui de la sufragerie sau de la dormitor, face cunoștință cu asprimea gerului, mătură cioburi și e nevoit să caute un geamgiu. Se pot întâmpla multe, foarte multe, mai ales că trezirea unui conflict ațipit nu seamănă cu flacăra unei candele, ci cu o vâlvătaie. Gustul acela dulce, ca halvița, este însă ispititor și pervers, creează un soi de dependență, așa că perioadele de acalmie care precedă pacea finală se înmulțesc și se lungesc, din excepții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o întortochere de străzi slab luminate de câte un bec chior, până am ieșit la șosea, pe unde mai trecea huruind câte un camion, câte un tramvai. Am așteptat mult în stație și apoi am călătorit legănîndu-ne, lângă o taxatoare ațipită, prin orașul fantomatic. Din cauza luminii portocalii din vagon, pe geam nu vedeam decât fețele noastre pământii și scaunele de șipci galbene, lustruite. Ajunși acasă, ne-am dus la culcare. M-am zvârcolit toată, noaptea într-o semitrezie amorțită, cu fragmente
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce n-ai iubit și crește cu tot ce iubești, încît se prelungește cu aceeași căldură în gândurile vrăjmașe, ca și-n cele plăcute vieții. Ea te cuprinde-n plină stradă, în zori, în după-amieze și-n nopți, treaz sau ațipit, între oameni și departe de ei, în speranțe și în absența lor. Fiorurile ei - asemenea unei ascetice îmbrățișări - te topesc lăuntric într-un extaz neîmplinit, ascultând murmurul zadarnic al ondulațiilor sângelui și șoaptele nostalgice ale anotimpurilor interioare. Și de mi-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
când Dante, când mitropolitul Dosoftei. Bâiguia prin somn, cerând mereu apă și Cetatea Albă. De pe scăunelul lui, eunucul îl privea cu milă și nota tot cu un plaivaz. Broanteș se trezi în jurul prânzului, se îmbrăcă iute și trecând pe lângă eunucul ațipit și el, ieși în urbe, postându-se într-un colț al pieței Balgi-Bașlâc. Cosette apăru la ora 5. Văzând-o cum se furișează unduindu-se pe lângă ziduri ascunsă toată într-un voal purpuriu, Broanteș simți cum îi crește inima în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și împliniri tainice, pătând așternuturile în lumina copleșitoare a după-amiezii de atunci, din copilărie... Mama, răbdătoare, mare, albă în capotul lejer, verde, mă momea mereu să dorm în timpul zilei, măcar un sfert de oră. Se culca lângă mine, îmbietoare, deja ațipită, învelindu-ne pe amândoi cu un cearceaf subțire... Se auzeau, de afară, acarii (Bujoreanu și Munteanu), înjurând domol, ca într-un descântec infinit, duios aproape, folosind cele mai grele vorbe, da, boscorodind acele (macazele!); neunse cu păcură când trebuia, se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
fulgi. Cerul albastru va exista mereu astfel. Eram gelos pe toți cei care vor privi după moartea mea cerul. N-am avut curajul să mă ridic. Mi se părea că la prima mișcare plămânii mei vor exploda. Moartea stătea cuibărită, ațipită undeva în pieptul meu, și-mi era teamă să n-o trezesc. Abia când soarele a coborât puțin după copacii din spatele lacului, m-am ridicat cu mii de precauții. Seara, m-am dus la doctorul B. I-am povestit despre
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
iubeam Levy Pants mai mult decât propria mea viață. Că fiecare oră de veghe mi-o petreceam gândindu-mă cum să îmbunătățesc mersul întreprinderii. Aveam adesea chiar și noaptea viziuni. Fantome de la Levy Pants se perindau glorioase prin fața sufletului meu ațipit. N-aș fi scris niciodată o asemenea scrisoare! Am iubit Levy Pants. Uitați-vă! Citiți, domnule! Domnul Levy luă dosarul și citi acolo unde indica arătătorul gras al lui Reilly: „Astăzi biroul nostru a fost în cele din urmă onorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz-ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgîn, ori poate trimis de strămoșii săi păgîni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
considera lipsiți de orice valoare în continuare. Înțelegi? Pe când Craig era condus spre dormitor, îi părea că scopul lor nu putea fi expus mai clar decât fusese. Rămase treaz, nădușit de spaimă. De două ori își spuse, zăcând pe jumătate ațipit, că vizita în fortăreața de sub fermă fusese un vis. Dar, de fiecare dată, înțelegerea sumbră a situației îi izgonea iluziile din minte. Cu o zi în urmă, când pericolul părea destul de departe, se mângâiase cu speranța că vor fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărând Într‑un ecou al cărui sunet nu Înceta, ci se stingea, căci nu atingea străfundurile de nepătruns, ca și cugetul lor treaz‑ațipit. Poate era vis ori nălucire a cugetului său ațipit, un vis al trupului său păgân, ori poate trimis de strămoșii săi păgâni, idolatrii lunii, ai lunii pline, ai străbunilor care acum Îl chemau. Afară era de bună seamă lună plină sau poate lună nouă, se deșteptau sufletele strămoșilor, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cucernicie și numai din cucernicie te îmbrățisem: Crezând acolo unde nu putem dovedi... etc., etc."1 " Ea m-a părăsit la ceasul tăcut Când luna a încetat de a mai ivi Cărarea de azur a cerului Și-asemenea unui albatros ațipit Se leagănă pe aripile ei de lumină Tremură în purpura nopții; Mai înainte de a-și căuta cuibul ei oceanic În încăperile vestului..."2 " Și atunci cum noaptea scăpăta Și minutarul stelelor arată dimineața 1 Tennyson: In memoriam. 2 Shelley: The
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
peron unde și dormeam, pe bancă. Noaptea, țânțarii îmi ciuruiau mâinile și obrazul. N-aveam energie să mă apăr și, oricum, ar fi fost inutil. Erau prea mulți. "Din afurisita aia de mlaștină vin", mi-am zis. Trăiam cu simțurile ațipite, ca într-o cameră cu storurile trase, în care nu pătrunde de afară decât puțină lumină, cât să nu te împiedici de lucruri, să știi dacă e noapte sau zi și că aștepți să te lămurești asupra celor ce ți
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din cauza luminii orbitoare și a căldurii care vine, ca o răsuflare fierbinte, de-afară, prin geamul deschis. De o parte și de alta a autostrăzii, culmile acoperite de măslini pitici, argintii, cu petele albe ale satelor străvechi, cocoțate În vârf. — ...Ațipit?!... Ei, aș! Fii sigur că ai dormit de-a binelea! Cred că ai și visat... Bolboroseai ceva, ca atunci când vorbești În somn românește... Mai vorbește, oare, românește În somn, așa cum crede Christa? Ce spui, dragul meu? Ce spui...? Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din buze și din mâini, ți-ar spune: Poftim la masă!" Mi-e somn, sunt obosit, bună seara, Ela de departe... Marți. O slugă mică, Hamiri, îmi deretică prin cameră. Ies și, singur, o pornesc. Pe drum, un cimitir mic ațipit. Pe deal, mormintele turcești. Apoi în grădina publică. Unul face un spirit local: "E așa de mică grădina, că dacă s-ar culca un măgar, i-ar rămâne coada afară"! Miercuri. Pe stânci cu Irina. Am cățărat-o cu de-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]