631 matches
-
-l și văd cum îi curgeau balele în noaptea aceea cînd am adus whisky; îi dădeam să bea, cu țîrîita, și-l excitam povestindu-i. Noroc, tăticu', noroc! ciocnește Lazăr paharele, în care a mai turnat un deget de whisky. Abătut, deși amețit de băutură, conștient că a făcut o gafă divulgînd cine l-a turnat pe Lazăr, profesorul, rămas numai în chiloții tip sport, soarbe paharul fără nici o tragere de inimă, mai mult din dorința de-a se încălzi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la capăt?!... Ei da, văd că nu ți-ai dezmințit originea... rîde Maria, înfruntînd privirea lui Mihai. Și chiar nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni tu acum arată Mihai spre telefon, apoi murmură abătut: Cît pe ce... În București, la Facultatea de Fizică, ajunsese un tînăr debusolat, urmărit pas cu pas, care tresărea noaptea prin somn... Dar... surîde el afișînd un crîmpei de fericire Dumnezeu are grijă să ne mai dea o șansă... Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Doamna doctor, doamna doctor, veniți vă rog la sală! aude strigătul disperat al asistentei care îi iese înainte pe culoar. Lazăre! se bucură Mihai cînd îl recunoaște pe cel care l-a oprit în mijlocul aleii, din mersul său de om abătut, cu privirea în pămînt. Ce-i, ce-i cu tine? întreabă Lazăr, bătînd zăpada cu bocancii, semn că a înghețat la picioare, mereu cu ochii pe sus, pe la ferestre ori la intrarea în clădire. Care-or fi geamurile de la sălile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Țăranul și țăranca pleacă spre gară, să ia, mai departe, trenul. Dorin se uită speriat la o femeie în doliu, aflată pe peron, se apropie de ea, își dă seama că nu e din familia lui și plecă spre spital. Abătut, arhitectul pornește către cartierul de lîngă gară, sprijinindu-se în baston, bombănind ceva la adresa constructorilor din Iași. Letiția a traversat curtea autogării și s-a oprit pe marginea șoselei de centură, cu gînd să traverseze. Ce faci, frumoaso, ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un anunț pe perete, prins În piuneze, pe care să scrie GĂSIT INEL - ÎNTREBAȚI LA ADMINISTRAȚIE. Însă el n-a făcut asta și, o săptămîna mai tîrziu, am remarcat inelul pe degetul lui. Altădată, cînd mă Întorceam acasă de la Rialto abătut, chiar cînd se crăpa de ziuă, am dat peste un bărbat și o fată care se ciondăneau din nu știu ce pricină pe strada Cambridge, pe care nu se aflau decît ei. Ea Îl făcea troacă de porci, strigînd Întruna „Fir-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
CAPITOLUL II CURĂȚENIA „Mai bine te-ai preda!“ Micul duce 1 Doamna Bellairs avea să se arate mai puțin demnă. De la croitorie plecară numaidecît spre Campend Hill, lăsîndu-l pe Davis să-și plîngă melonul stricat. Domnul Prentice părea Îngrijorat și abătut. — N-a ieșit bine, spuse el. Ar trebui să-i prindem de vii, ca să vorbească. O clipă am rămas uluit de curajul lui, zise Rowe. E un curaj neobișnuit pentru un croitor... deși țin minte o poveste cu un croitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
totul e În regulă? Întrebă el. — Nu prea. Îl găsiți pe domnul comisar Înăuntru. Coborîră din mașină și intrară pe poarta cea mare, ca doi conspiratori suspecți. Înfățișarea lor n-avea nimic impunător; erau amorțiți de atîta drum și cam abătuți. Ai fi zis că sînt niște vizitatori năuci, conduși de un valet pe un domeniu. Pe-aici, vă rog! le tot spunea polițistul, luminîndu-le drumul cu lanterna, deși nu există decît un singur drum. CÎt de ciudat i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
petrecută împreună cu Vaughan e inseparabilă, în mintea mea, de exaltarea pe care o simțeam când mă gândeam la aceste morți imaginare, euforia de a fi aproape de Vaughan și de a-i accepta pe deplin logica. În mod ciudat, Vaughan rămase abătut și deprimat, indiferent la reușita sa de-a mă converti într-un discipol zelos. Pe când luam prânzul într-o cantină de pe marginea autostrăzii, el își hrănea gura înconjurată de cicatrice cu tablete de amfetamină, însă aceste stimulente nu făceau decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ei. Oamenii care au pierdut pe cineva reacționează adesea astfel. Nu există nici urmă de răzbunare în sufletul lor, vor doar să știe ce s-a întâmplat. Asta-i tot. Carla se lăsă pe spate în scaun, cu o privire abătută. — Nu știu ce să zic... Oswald se va mânia dacă o să spun ceva... Mma Ramotswe o întrerupse. — Oswald știe și e de acord. Atunci de ce nu-i spune el? ripostă Carla, dintr-o dată furioasă. El a făcut-o. Eu am mințit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și după acea dimineață, când avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atâta emoție. În sfârșit, venise ziua! Stăteau așa sub coviltirul cu marginile ridicate, Înfășurate Într‑o cergă călduroasă, prefăcându‑se că moțăie, căci erau tare abătute. Vântul fremăta printre crengile stejarilor. Deschideau din când În când ochii, pe furiș una față de alta, și se uitau În sus, peste umărul tatălui, la bolta de frunze pe sub care treceau ca printr‑un tunel. Din când În când vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să sfârșească astfel cu această situație insuportabila. O să ieșim noi din asta, îl asigura într-o zi Miti Matái. Era mai rau atunci cand apele deveniseră solide, iar tovărășii mei mureau de frig... Se uită cu ochi triști la echipajul sau abătut și adaugă cu amărăciune: E rau să vezi cum ți se scufundă piroga, dar și mai rău este să vezi cum ți se scufundă echipajul, în timp ce piroga continuă să plutească. Totuși, adaugă, trebuie să-ți păstrezi speranța, fiindcă sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
inima Luanei. Iubindu-i pe amândoi, își dorea din tot sufletul ca ei să se înțeleagă și să se gândească, măcar o dată, la răul pe care i-l făceau. O conduse pe Sanda la gară și mama îi mângâie părul, abătută. Bărbatul ăsta îți va frânge inima, draga mea. Nu e potrivit pentru tine. Fata încercă s-o împace. Nu-mi spuneai tu să mă mărit cu un om titrat, cu un inginer? Femeia dădu din cap, disperată. Ăsta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
avea unde să se ducă, nu mai putea să facă nimic. La Președinție făcuse tot ce fusese În stare să facă, pusese În joc tot ce stătea În puterile ei, dar nu fusese destul. Nu mai fusese niciodată atât de abătută, nici nu știa cum ar trebui să se simtă. Furioasă? Nemulțumită? Speriată? Umilită? Nu, nimic din toate astea, și totuși toate laolaltă. Se sim țea neputincioasă, da, ăsta era cuvântul, neputincioasă, Însă conștiința neputinței n-o umplea de spaimă, așa cum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuvânt. În tot cazul se întorcea din nou acasă cu traista sufletului goală, atârnând moale ca o gușă, bălăbănindu-se într-o parte și în alta. Efectiv nu mai avea la ce se gândi în interiorul său și era așa de abătută... Ea nu era persoana care să se poată hrăni cu amintiri, cu himere, ea avea nevoie de ceva apropiat, palpabil, altfel se temea să nu simtă că trăiește în gol... Venise, îi sărutase în hol obrazul, apoi o apucase puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu fac rău, se încurajă, mai ciupi din spinarea unui pește, ca să-și dreagă gustul, pe urmă porni cu farfuriile în mână spre chiuvetă, târând papucii. Fără să vrea neapărat, privi pe fereastră. O văzu pe Carmina traversând, mergea încet, abătută, când ajunse pe celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență, îi spuse și câteva vorbe, tânăra nu-l luă în seamă și el o petrecu cu privirea țintuit locului. Eh, vorbi tare Sidonia, viața le rezolvă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nimic! Asta e toată averea mea. Ți-o las ție. Și a plecat. Iar eu am rămas cu palmele Întinse. Într-una țineam rahatul, iar În cealaltă nimicul. De Sărbători Îmi trimitea câte o vedere. Cutreieră lumea și e mereu abătută. Domnul Zegrea și-a Înmormântat soția la un an după plecarea Sabinei. Am avut grijă să aibă o Înmormântare frumoasă. Copiii Sabinei Învață bine. Sabina lucrează În echipa unui arhitect român, iar soțul ei predă matematica la o universitate americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de fată pe măsură ce mașina lui Marcovici se apropia de poarta doamnei Ster. Spuse tare, răspicat, convins de adevărul său: Fata fost violat. Se poate spune și așa ceva, dacă la mijloc nu ar fi acordul ei, ba chiar alegerea ei, zise abătută doamna Ster. Ea poate să facă asta oriunde, pe orice vreme și cu oricine... Asta a Învățat ea, printre altele. Când a venit la mine, acum câteva luni, avea două geamantane: unul plin cu haine, celălalt cu desuuri din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care-i pătrunsese și-i crescuse-n plămîni l-a lăsat fără suflare. A murit la 4 noiembrie, cu optsprezece ani în urmă. Știu cum a murit, ca și cum aș fi fost acolo, în camera de spital, la patru dimineața: singur, abătut, cu spatele la geam, dînd să tragă un fum de BT. Un cîine gemea în curtea din spate. În rezerva unde mor zi și noapte, proasta mea dragă..." Așa începea scrisoarea. Singura pe care am primit-o de la el: "Grăbește-te. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
greutate inversă, te apasă precum forța lui Arhimede, de jos în sus, contra firii, de aceea este atât de greu de suportat. "I don't know why nobody told you how to unfold your love." ............................................................................................................... În capul aleii stă Licornul abătut, sprijinit în corn; privirea tristă, ochii plânși, forează asfaltul cu cornul în căutarea unei soluții. Îl evit. Astăzi nu am răbdare pentru el. Mă urmărește de la distanță cu ochii lui melancolici. N-aș ști ce să-i spun, întrebările lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
La capătul a numai câtorva ore de lectură febrilă și neîntreruptă, la pagina o sută cinzeci și trei, a știut imediat că a găsit fragmentul căutat. A recitit pasajul, de altfel foarte scurt, de câteva ori, apoi s-a sculat abătută, a pus cu ușurință cartea la loc în bibliotecă, exact la locul ei, înțesat de praf, de unde nu a dislocat-o nimeni timp de mai bine de douăzeci de ani. Celelalte cărți i-au făcut loc reverențios, semn că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot mai des pe fereastră. — Zic și eu ce-a spus Tîrnăcop adineaori, adaugă Gulie. Că n-aveți nici un motiv să fiți îngrijorat. De unde ați tras voi concluzia că aș fi îngrijorat? întreabă Roja. — După felul cum vorbiți păreți cam abătut, zice Gulie. Asta ar mai lipsi, zice Roja, la cîte s-au întîmplat să te mai poți preface că totul e o fericire. — Vă păgubiți singur gîndind în felul ăsta, spune Gulie. Am altceva mai bun de făcut? zice Roja
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul. Fereastra luminată o rană în zid. Pese chipul lui Matei, cu fiecare proiecție, se suprapuneau mereu alte chipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
își desfăcea blestemele. 68. În munții Bârgăului, noaptea cobora pe la 18. La ora 20, procurorul Ieremia a încheiat ancheta "la fața locului". Arhi-mandritul Ioan a semnat câteva acte de constatare, apoi, împreună cu obștea, a urcat în duba jandarmeriei. Erau triști, abătuți, osteniți, deprimați, erau precum niște sfinți martiri duși spre jertfelnic. Din 25 au rămas 20. Părintele stareț își relaxa hoitul într-un sertar confortabil de morgă (nu avea pe nimeni în lume), posibil urma să fie topit în crematoriu, posibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
DRAGOMIRESCU Daniel Dragomirescu Întunecatul noiembrie EDITURA JUNIMEA IAȘI, 2005 PARTEA ÎNTÂI CAPITOLUL I 1 Când Virgil se trezi întro dimineață, la secția financiară, cu Mitică al lui Caloianu intrândui pe ușa biroului, cu pălăria în mâini și cu o figură abătută, el își dădu dintr-o singură privire seama că omul acela, care își petrecuse aproape toată viața în satul lui, nu bătuse drumul de la Vărăști și până la Brănești decât pentru a-i aduce vestea că mama sa, atât de greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Unchiul Virgil, a venit unchiul Virgil!... Da mari v-ați mai făcut! îi lăudă Virgil și le dădu câte cutiuță cu bomboane. Copiii luară bomboanele și se apucară să țopăie prin casă în culmea bucuriei. Norica avea, însă, o figură abătută și, după ce schimbă cu sora sa câteva cuvinte de complezență, Virgil vru să afle ce se întâmplase. Norica, de felul ei o persoană care știa să-și țină cumpătul în aproape orice fel de împrejurare, fără să verse lacrimi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]