95 matches
-
printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă." $4 1. Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, 2. abătuți de fățărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnați cu fierul roșu în însuși cugetul lor. 3. Ei opresc căsătoria și întrebuințarea bucatelor pe care Dumnezeu le-a făcut ca să fie luate cu mulțumiri de către cei ce cred și cunosc adevărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85043_a_85830]
-
intrării în biserică și că l-a salutat întâi pe mitropolit și apoi s-a închinat la icoana Mântuitorului. Privindu-și doamna în ochi și îndreptându-se spre tronul lui, fața lui Constantin Brâncoveau strălucea de o bucurie nemărginită. Ștefan, abătut, se apropie neprotocolar dinspre dreapta de tronul tatălui său. Printre dinți, cu buzele nemișcate, vodă îi șopti: — Să nu tulburăm sărbătoarea. Dă-mi răgaz patru zile. Vlădica e de partea noastră. După Paști, trimit daruri la Poartă. Visteria lor e
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lucrarea iar muncitorii să plece unde or vedea cu ochii. Dar orice argument fu de prisos, fiind nevoit să facă cale Întoarsă cu sufletul cătrănit. Tot Gică Popescu, Contabilul Șef al grupului de șantiere Îl scoase din Încurcătură.Văzându-l abătut, Îl invită la el În birou, iscodindu-l. „Mă băiatule, mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna bate la ușă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ce nu-l mai avea, fiind predat În schimbul pașaportului...! Deci, trebuia să dispară cât mai urgent...!! Cu două săptămâni Înainte de a părăsi țara, Tony Pavone făcu o vizită de rămas bun omului cu relații Înalte la serviciul pașapoarte, suficient de abătut: Atena nu primise Încă viza iar el urma să plece În lumea largă de unul singur. Zâmbitor acesta, evident mulțumit deorece Tony Pavone plătise până la ultimul bănuț Înțelegerea făcută, Îi strâse mâna, monologând. „Atena a opținut viza de călătorie turistică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atunci, totul se va sfârși, va fi pierdut fără speranță. Ațipi... Și, în somn alunecă într-un vis... ... Se făcea, că, Emil se pregătea să plece la scoală... parcă, fără tragere de inimă. ”- Mi s-a părut că era cam abătut!... murmură Iorgu uitându-se către Vasilica. Nu era în apele lui!” ” - Așa este!... Știi, doar, cât de mult a dorit să¬i dai cravata ta!... îi răspunse Vasilica, dar fără intenția de a-i reproșa ceva. I-ar fi plăcut
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
niște însușiri speciale. Și lucrul cel mai înțelept pe care l-am putea face în momentul acesta este să găsim o modalitate să declanșăm una dintre acele comprimări electrice pe care poți s-o faci tu. Băiatul scutură din cap, abătut. - Dar trebuie să derive dintr-o sursă de energie deja existentă. Un nor în care se produc fulgere sau un fir electric. Gosseyn dădu aprobator din cap. - Masa aceea de nori de deasupra - arătă cu degetul - și copacul de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
că i s-ar cuveni pe lună câteva sute de lei, din care și-ar fi putut plăti cu prisosință pensiunea, cu oricâte cheltuieli suplimentare. Lecții n-ar fi voit să dea, ca să poată studia în toată voia. Otilia, văzîndu-l abătut, îl descusu și nu-l lăsă până nu află pricina supărării. - Așa e papa, se indignă și ea, nu trebuie să te superi,trebuie să știi cum să-l iei. Lasă-mă pe mine. Într-adevăr, puțin după această convorbire
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
a stins candela, trebuie s-aprinzi candela! Când, prin consumarea untdelemnului, flacăra atingea stratul de apă și începea să sfârâie, Costache se înspăimînta ca de un limbaj cu înțelesuri sinistre. Toate aceste mici mizerii psihice nu făceau din bătrân un abătut. Nu. În fundul sufletului era încredințat că sentința doctorului trebuie interpretată în modul cel mai favorabil și că un om nu poate să moară, când un medic spune că e sănătos. De altfel, n-avea nici o cunoștință de medicină, nici o noțiune
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la uzină. Ai răspuns urît, înfuriat: "Un rahat! Mă uit la niște țevi și aștept să se întărească un șmac turnat în ele." Nu te-am mai întrebat nimic și nici tu nu mi-ai spus. Pe cît erai de abătut, pe-atît mă simțeam eu de fericită. Înțelesesem că n-ai făcut o glumă cu filmul, deci admirația ta pentru mine fusese reală. Într-un tîrziu, înainte de-a ne ridica de la masă, ai murmurat: Am pierdut o bătălie, nu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
filme, retrăgîndu-se cu redactorul în biroul său, să citească noua variantă. Mihai trece pe la editură însoțit de regizor. Secretara îl informează că redactorul e la o ședință la municipiu. Dar să fie fără grijă, cartea este la lectură. Vă văd abătut, rupe tăcerea regizorul cînd ajung în Herăstrău. Cred c-ați înțeles, facem filmul! încearcă el să însenineze atmosfera. Am auzit că nu mai au rezerve. E o șansă! Cam...., dar e! De fapt, pare regizorul că s-a hotărît să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
coborau, rispindu-se În umbră. Julián s-a Întors o clipă și i-am Întîlnit privirea. Am văzut În ea teamă și disperare, ca și cînd ar fi presimțit bezna. Am tăgăduit În tăcere, implorîndu-l să nu coboare. S-a Întors, abătut, și s-a cufundat În Întuneric. Am pășit pe pragul de cărămizi și l-am văzut coborînd pe scară, aproape clătinîndu-se. Flacăra tremura, acum o slabă suflare de albastru străveziu. — Julián? N-am auzit decît tăcerea. Puteam zări umbra lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei era Redband. Ei bine, era furios că trebuia să-i Însoțească pe toți pînă la Atelierele de Sacuri Postale Unu și Doi doar pentru douăzeci de minute, așa că-i duse, În schimb, În sala mare. Mergeau fără să vorbească, abătuți, supuși, toți la fel ca Duncan, cu părul pieptănat Îngrijit și pantaloni bine Întinși și mîini curate. Sala părea imensă pentru că era goală. În momentul În care cei opt oameni Își tîrÎră picioarele pe trepte, coridoarele Începură să vibreze și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
vechi și un teanc de tăblițe cu caractere chinezești pe o parte și litere englezești pe cealaltă, relicve, presupune el, ale unui joc de cuvinte. Un pat exagerat de mare, plasat în mijloc, domină încăperea. La început, Pran nu pare abătut. Asha l-a încălzit, producându-i o senzație intensă, aproape animalică de bine. Străbate încăperea cu pașii săi mari, bărbătești, oarecum împiedicați din cauza sariului. Abia în ultimul moment își pierde siguranța de sine, când aude cheia răsucindu-se în ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Pochidia, Adam. Într-o fotografie, la „Dealu Mare”, în tovărășia fraților Nițulescu, Toma Chiricuță, G. Tutoveanu, Ruxandra și Alexandru Vlahuță, autorul Poemelor cu îngeri de mai târziu, medicul de campanie Voiculescu, «este văzut stând în picioare, cu mâinile încrucișate, privind abătut, ca și ceilalți, către persoana nevăzută, către cel care îi fotografia. Poartă pantaloni de culoare închisă și haină albă, probabil o bluză de spital, și nu mai are figura juvenilă pe care i-o reținusem din fotografia făcută la mobilizare
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
mistică ci una de cunoaștere și contemplare. Acum îngerii lui Voiculescu nu-i sondează propria credință, ci neliniștea lui, interpretările : Stam pe prispă, halucinat: M-a văzut... nu m-a văzut? Că nu mi-a luat aminte... Era așa de abătut, Că n-am mișcat, n-am strigat, L-am lăsat de-a trecut înainte. (Din «L-am lăsat de-a trecut»). În Îngerul din odaie, idealul poate fi văzut, dar nu și atins. Miracolul și misterul pot fi împreună, cu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
plic am scris adresa părinților ei, cu mențiunea că scrisoarea este pentru Naoko. Profesorul intrase deja în clasă și când am ridicat privirile, l-am văzut ștergându-și sudoarea de pe frunte în timp ce f\cea prezența. Era mic de statură și abătut. Deoarece avea probleme la mers, se rezema întotdeauna într-un baston din metal. Nu pot să spun că mă amuzau cursurile lui, dar spunea lucruri interesante și își pregătea întotdeauna orele ca lumea. După ce a remarcat că este foarte cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lonașcu găsise pentru mine o soluție, nimeni nu-mi spusese că nu puteam să mă mai întorc și să urmez acolo cursul superior. - Mă învoiesc mâine dimineață de la serviciu și vin cu tine, a mai spus Diaconescu văzând cât de abătut arătam. De ce să nu-ți dea o bursă? Atâția neisprăviți o primesc. Vin mâine și te iau. Și a plecat. Scena care a avut loc însă la școală a fost și mai lamentabilă, de astă dată pentru amândoi. Cât am
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
într-o seară de joi. Îmi pare rău, începu ea, ați venit prea târziu. Bucătarul a plecat deja acasă. Fran gemu. Singurul lucru care o mai putea salva acum, hotărâse, era o porție de paste. Tocmai se pregăteau să iasă abătuți, unul câte unul, când Mamma C dădu cu ochii de Jack, care stătea de vorbă cu Stevie în spatele grupului. — Domnu’ Jack! strigă ea. Sunt prietenii dumneavoastră? Intrați! Intrați! Grupul vesel năvăli înapoi înăuntru, iar proprietara, cu chipul uscățiv luminat deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
multe șanse, plecând la drum cu o experiență completă. Ceilalți n-au prea gustat gluma. De fapt, comparația n-avea nici un rost. Spitalul în care mă găseam nu era propriu-zis un ospiciu și nici eu nu fusesem nebun. Am rămas abătut și toți s-au simțit obligați să mă încurajeze, să mă asigure că nu trebuia să pun la inimă gafa colegului lor care mă jignise din exces de simpatie, urîndu-mi să ajung un artist tot atât de cunoscut și de mare ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ar strica, poate, să le repetăm". 11 ianuarie Înoți într-un râu, fiind în același timp dus de curenții apei. Așa e viața. Chiar dacă am înotat, curenții m-au dus unde au vrut ei. 12 ianuarie Augusta m-a văzut abătut și m-a întrebat: "Ce ai, puișor?" Proasta! Crede că sufăr de gelozie. 14 ianuarie Noi îi spuneam "Zerou". Făcuse nu se știe ce ispravă, iar prenumele său începe cu Z. L-am întîlnit azi. Mi-a explicat: "Îmi ador
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Pe urmă am aflat că placa a fost spartă cu ciocanul și aruncată la gunoi. De ce? Probabil, fiindcă numele unui premiant nu convenise cuiva. Mi s-a făcut frig. Mai bine nu știam. Fusesem, parcă, pedepsit în contumacie. Am ieșit abătut pe poartă, hotărât să nu mă mai întorc niciodată în curtea cu nisip auriu unde adolescența mea a murit azi a doua oară. 14 aprilie N-am mai notat nimic de o lună. Nici nu aveam ce spune. Am fost
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nasul drept și ascuțit, își plimba o mustață ca din păr de porumb tânăr, cu vârfurile înnegrite de pomadă și prelungite ca doi țepi lungi și drepți. Venea și dânsul să asculte pe trompetul Gheorghe Chihaia, și clătina din cap, abătut, nemulțumit de pierderile suferite de ai noștri, pentru ocuparea unui biet petec de pământ, răscolit de obuze și îngrășat cu sânge. „Veni și ziua în care sentinela cu arma la baionetă, nu se mai prezentă ca să mă ceară corpului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
VIII Pe masă licărea o lumânare. Flacăra pâlpâitoare arunca umbre înfricoșate pe chipul sleit de oboseală al lui Velasco. Încrederea sa obișnuită îi dispăruse cu totul din priviri făcând loc mâhnirii adânci a celui înfrânt în bătălie. „Speranțele...” murmură Velasco abătut, „ni s-au risipit.” Vlăguiți și ei de puteri, cei trei soli se uitau la flacăra lumânării ce se zbătea ca și cum și-ar fi dat ultima suflare. Se zbuciuma întocmai ca o molie ce se stinge după ce și-a isprăvit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
dat câteva sfaturi regizorale. Să-l ocrotească Dumnezeu acolo unde este, ca a fost om bun și lam iubit toți foarte mult. Iar noi - chiar pe la 70 de ani și mai încolo să fim sănătoși și să nu ne lăsăm abătuți încă multă vreme din „veselul vieții pas”. Să nu numărăm anii ci amintirile.
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Gheorghe Nandriș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93342]
-
i-o restituie, deoarece cu siguranță Petru a pierdut-o, a pierdut-o chiar în el însuși. Isus i-o restituie și i-o restituie într-o manieră constructivă, astfel încât să devină pentru Petru o „Evanghelie”, o Veste Bună. Petru, abătut, trist, cu dorința de a se întoarce la pescuit, în mod gradual se vede restituit în încredere și readus la stima de sine, la capacitatea de a fi din nou cineva. Cum îi restituie Isus încrederea? Nu prin intermediul unui interogatoriu
E Domnul!: aceasta este credinţa noastră by Carlo Maria Martini () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100981_a_102273]