285 matches
-
zi. Ieșise pe „strada păpușilor“ laolaltă cu camarazii săi abțiguiți - dar și cu delatorii treji la minte care făceau pe marinarii beți - să se uite la ferestrele joase ale odăițelor rozalii, discret luminate. O lampă așezată lateral mascată de un abajur purpuriu punea În lumină portretul Doamnei, ca‑n maeștrii flamanzi, În ambianța unui interior violaceu, unde paravanul pictat cu stânjenei decadenți, eflorescențe licențioase, adăpostea misterioasa intimitate (care atrăgea prin discreția sa tot așa cum atrag faldurile ori croiala rochiei): sofaua dură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atunci s‑a apucat serios de treabă, picta neobosit, zile Întregi, tot timpul cu țigara În colțul gurii (când era liniște, din plămânii lui se auzea un șuierat ca de foale). Decora cu floricele tot felul de lăzi scorojite, porțelanul abajururilor, sticle de coniac, vaze din sticlă ordinară, borcanele de nescafé, caseta de lemn pentru țigări. Pe un sifon mai mare a Încondeiat pe fundalul acvamarin numele unor cafenele belgrădene, cu caligrafia lui de pe albumașele cu insule: Brioni, Boka, Pescărușul, Marinarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
invariabil ca ultim argument. La Îndemnul lui am revenit În Rusia și m‑am angajat la redacția revistei Der Stern din Moscova. Așa Încât să ne putem vedea zilnic. Trăiam În preajma lui, ca să nu zic la umbra lui. (Poezia „Soarele de sub abajurul roz“ fiind replica ironică a lui Mendel Osipovici la remarca mea. Iar, vai, nu „obsesia sângelui menstrual“!) Vă este cunoscut, domnule, că În acea perioadă M.O. era deja căsătorit și că avea o fiică (sau, cum spune Nina Roth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul lui Mendel Osipovici fusese supus nu mai știu câtor percheziții, el Îmi Încredințase corespondența noastră. „Mă Îngrozesc la gândul că indivizi fără chip ar putea să‑ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
era întunecat; o lampă cu picior înalt, care răspândea lumină electrică puternică, fusese așezată la un capăt al său. Am pornit spre ea. Apropiindu-mă, am văzut că lampa arăta ca scoasă dintr-un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un covor, unul roșu, scump, dar de modă veche. Alarma se auzea mai tare acolo sus. Ridicându-mă în picioare, camera mă duse cu gândul la un fumoar pentru gentlemeni. Două fotolii din piele verde, o veioză de birou, cu abajur din sticlă verde și lănțișor de aprindere, o masă cu pahar din sticlă șlefuită sau cristal, plin cu o licoare maronie, probabil o băutură alcoolică. Cu excepția unei uși, toți pereții fuseseră acoperiți cu corpuri de bibliotecă. Sau nu? Uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
strigând pis pis pis fără oprire. Coridorul cel nou părea mai îngust, cărțile erau mai aproape de mine, absorbeau sunetele. Larma din spate se stinse repede în pereți și-mi ieși din cap. Acolo, lumina era mai slabă. Becuri acoperite cu abajururi simple albe, atârnau din tavan la intervale nu tocmai regulate, așa încât cercurile de lumină galbenă nu se prea întâlneau, lăsând să crească în zonele întunecate dintre ele umbrele lungi ale cărților. M-am întrebat, fără să fiu într-adevăr preocupat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Iordan știa ce-i bine și ce-i frumos pentru mine; știa tot și ceva pe deasupra. "Hai, Dințișor, la tătișor!" M-a ridicat pe masa de sub măr și m-a rotit lent. "Mda..." Fusta plisată a devenit minijupă. Cît un abajur. Eșarfa (motive geometrice de un albastru rece, pe fond galben, tare) a fost prinsă asimetric în talie, aruncată pe-un umăr și lăsată să spînzure pe spate: "Știi ce spune asta? Suivez-moi, jeune-homme!" Mama a bătut din gene, dar, printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de boală, de tinerețe, de plimbare în noapte, de cules struguri, de însămânțat grădina, de soare cu dinți, de căldură toridă, de frig important, de lună neagră, de dragoste pierdută, de dureri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de perete cu abajurul lipsă. În fund, aflată într-un con de umbră, zări primele trepte ale unei scări în spirală care ducea la etaj. Dîndu-și seama cît este de dezorientat, Bulgarul îi mai făcu un semn scurt cu mîna că poată să se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cu curechi și slănină. Mama voastră de lepre! 4 dimineața. Frig, întuneric, umezeală. Câțiva pași până la capătul holului. După ușă, o umbră lichidă, gelatinoasă, hâdă, ruptă din tencuiala zidului, crescută din mozaicul lipicios al pardoselii, cursă din clepsidra fisurată a abajurului, o umbră diformă, proiectată de razele lunii într-un ciob de oglindă. Liniște... Frica de întuneric începe în pântecele mamei, chiar dacă fătul vegetează nouă luni cu ochii lipiți de un cer oval și îngust. Începe și se încheie la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
copilăria, apoi m-am ridicat nu prea voinic, dar sănătos la minte. Dealurile, văile și pădurile viu colorate în verde, m-au modelat pentru a nu mă împiedica de ciulinii de pe câmpia vieții. Cu spiritu-mi în comunicare sănătoasă cu aștrii abajurului albastru și sufletul născut cu respect și frică de Sfântul Spirit și cu voia urmărită și coordonată de către îngerul meu păzitor m-am îmbarcat în corabia vieții. Când depăn trecutul cu bune și cu rele, trecut materializat în mantia umbrei
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
specimene expuse. Acum, cu donația lui Arason , colecția numără 275 de exponate. Cele mai multe dintre ele au fost donate de către prieteni și filantropi care apar la secțiunea "membri de onoare" pe pagina web a muzeului. Printre ciudățeniile expuse pot fi admirate abajururile făcute din testicule de taur, un falus de balenă de 170 de centimetri conservat în formaldehidă și un falus neobișnuit de mare al unei morse canadiene.
Muzeul penisului, cel mai ciudat muzeu din lume, a primit şi un falus uman () [Corola-journal/Journalistic/70344_a_71669]
-
mirosea gâtul, îți mirosea cutele taliei, cutele pântecului, și era gata să-ți mângâie pubisul, să simtă din ce țesătură ești făcută, când mâța, speriată de frenezia bucuriei mele, a sărit de pe cuvertură încurcându-se într-o lampă al cărei abajur s-a desprins luminând o secundă mobilele din odaie. Și imediat coatele tale s-au agitat, corpul s-a îndepărtat răsucind șoldurile și umerii care s-au desprins din bretele, și am rămas singur salivând a pagubă, legănat de vagoanele
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
în pete. Din toate izbânzile și nenorocirile Pe tine te iubeam mult, noctambul, Pentru că, împalidate luminile, Cu tine deveneau - mai albe ca albul. Și bezna mea, prietene, mă jur, Va ajunge, cumva, nu peste zile multe, Mai albă, decât aiurare, abajur, Decât tifonul alb bandajat pe frunte. Vara 1917 Cum mai jucai tu acest rol! Eu chiar uitam că suflor ți-aș fi! Că și în al doilea vei cânta, Oricine pe-ntâiul și l-ar însuși. În lung de nori
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
lui Gandzalin, la, să spunem, detaliul lampadarului roșu dintr-un separe, acum, din atelierul Zoikăi. Tot ce este pe scenă, fiecare detaliu, și este o abundență aici de detalii, de subtile intervenții ca elemente de decor, de recuzită, de schimbări - abajurele unei veioze se schimbă și comentează, parcă, stările personajelor, situațiile plăcute sau limită, iar planul doi, intuibil, sugerat prin cîteva obiecte, preia, cumva, ceva din tensiunea acumulată în miza acestei înscenări, acestei regii semnate de Zoia Denisovna și vărul ei
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
poartă în coadă Păuni-i lui: Ei poate văd în globul, ce arde după cărți/ Un Răsărit de lună prin negrii sicomori,/ Sau crengile ce joacă în vântul dinspre mare,/ Ce-aduce seara blândă pe drumuri și pe flori." (Sub abajurul verde). Trei inedite rămîn, pentru antologie, din versurile foarte tînărului și nepublicatului Horia Stamatu: "Suntem atât de străvezii/ Încât cine are ochi buni vede moartea/ prin noi ca pe o filigrană/ așa cum vedem cadavrele olimpice/ în ghețurile versurilor sonore și
Poezia la 1934 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7352_a_8677]
-
construcție. Restul e destul de discutabil, din punctul meu de vedere. Amestecul de stiluri, de culori, de materiale, barocul kitsch mă năucește de fiecare dată. Dar asta este o altă discuție. Spectacolul începe bine. Lumină frumoasă, decor minimal - o lampă cu abajur brodat, o sugestie de ferestruică, un godin, o ladă de zestre din lemn pictat. E iarnă, deduc, ninge liniștit într-o parte a scenei. Femeia se luptă să tranșeze un cap de porc. Din ladă se aud gemete și alte
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
opiniei prin procedura numită proba contrară", în care nu acuzarea trebuia să aducă dovezi spre a incrimina, ci inculpatul trebuia să producă dovada irefutabilă că nu săvârșise delictul pentru care era acuzat, fie el acela de "nap porcesc" sau de "abajur", decretul privitor la alfabet și pronunție (tocmai fusese dat, în 1954, decretul lui Gheorghiu-Dej cu privire la simplificarea ortografiei). Hotărându-se să intre în disidență, scribul înțelege că "noi e un cuvânt pentru ceilalți", de fațadă, care înseamnă de fapt voi, iar
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]
-
vopsit până la jumătate cu un cenușiu-verzui, despărțit de cealaltă jumătate de o linie urâtă, verde. Podeaua era acoperită cu linoleum negru. Acel linoleum îi dădea un aer de spital sau de închisoare. M-am străduit, am cumpărat o vază, un abajur, un afiș alb-negru cu imagini new-yorkeze, dar prezența acelor lucruri nu făcea decât să accentueze apăsarea absenței. Absența a ce? La această întrebare n-aveam răspuns. M-am întrebat dacă în alt spațiu m-aș fi simțit mai bine. Nu
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
de la 93 de specii de animale, printre care 55 de balenă și 36 de focă. Primul penis uman a fost al unui bătrân de 95 de ani care a decis să-și doneze organul genital muzeului. Printre exponate se află abajururile făcute din testicule de taur, dar și un falus de balenă de 170 de centimetri conservat în formaldehidă.
Ofertă pentru bărbatul cu cel mai mare penis din lume by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/62277_a_63602]
-
portret de grup atemporal: Pe zidul dinspre curte urca aristolochia/ (un soi de clematită: curcubețea sau remf);/ se auzea, la radio, din casă, Wilhelm Kemff, -/ când a intrat pe poarta de fier forjat, în rochia// de organdi, subțire ca roșul abajur/ din hol și foarte aspră la pipăit (mai caldă/ decât mătasea, însă); și ca o Esmeraldă,/ a vrut să le ghicească în cărți... Dar cei din jur// au declinat oferta, căci preferau să joace/ un preferans cu-aceste cartele de
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
și pietros, dominând, cu mai mult de un cap, popoarele pestrițe și nenumărate pe cari le conduce, prin furtuni de flăcări și peste râuri de sânge, spre victoria socială [...]. Retras într-o cameră mobilată de undeva din Europa, înclinat sub abajurul lămpii care-și juca reflexele pe chelia lui tot atât de lucie ca și sărăcia exilului, Lenin a lucrat ca o cârtiță la demolarea imperiului moscovit, artificial și putred. A putut să-și aleagă o mie de disperați, de imbecili și de
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
Liverpool. Din Anglia am luat trenul până în Germania și-apoi în România. Ne-am întors doar noi doi, eu și cu tata, noi cu singurătățile noastre și cu dorul de mama în suflet căci mama rămăsese la Montreal. La lumina abajurului îmi scoteam rând pe rând, din cufărul fără fund, cărțile, câteva rochii matlasate, câteva rochii de puplin, câteva rochii de voal și pantofii cu care dansam step. Venise lume buluc să ne vadă. Veniseră și prietenele mele de joacă, surorile
Montrealul din sufletul meu sau Noaptea curcubeelor. In: Editura Destine Literare by DORINA MÃGÃRIN () [Corola-journal/Journalistic/101_a_266]