13,876 matches
-
ceea ce vedem este prelungirea lui într-o stare, sau mai multe, în tensiuni care se zbat mereu între două "margini" ale lumii: viața și moartea. Ce se află între aceste două limite? Halucinațiile fiecăruia. Dacă unele dintre montările sale au abandonat textul dramatic - și mă gîndesc repede la Zoon erotikon, Ioana d'Arc și Uitarea - cu Intrusa, Măniuțiu revine la suportul dramaturgic, dar nu în sensul clasic. Dansul și teatrul-dans, exprimarea conținutului și sensului unui cuvînt printr-un gest sau printr-
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
un bătrân ramolit ca Mihail Cruceanu, un timid fără vocație didactică, precum Silvian Iosifescu, emancipat mai târziu ca teoretician, ca și Savin Bratu, fost ofițer de Securitiate." "Opozant bășcălios", Paul Georgescu se dovedește un "tip inteligent, care peste ani va abandona critica dogmatică, relevându-se ca romancier". Sau G.C. Nicolescu, "a cărui știință s-a înecat în platitudine și în conjuncturalism", ca să nu-l mai pomenim pe "un obscur activist, numit Orzea, care în calitate de decan avea să-i concendieze, fie și
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
reduce, în final, la sex - de la primele la ultimele pagini, aproape fără excepție, Plexus este romanul celui de-al doilea episod. Acum, fata a fost cucerită (June Mansfield, a doua soție a lui Miller), slujba mic-burgheză la "compania cosmodemonică" fusese abandonată, și personajul Miller se pregătește, sub aripa protectoare a "Monei", Să Scrie. Ce va scrie? Cum va ști să scrie? Contează prea puțin, atâta vreme cât Mona are încredere oarbă în el, el trăiește doar pentru a înmagazina informație pentru viitoarele romane
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
principiu" ce fixează condescendența britanicilor neaoși față de "naturalizați": "naturalizații au dreptul să aibă case, dar nu au dreptul să le stingă dacă iau foc"! Dar jocul de-a alienarea e atît obiectiv, cît și subiectiv. Simțind nevoia de a-și abandona eul sau, mai bine-zis, eurile succesive ori simultane, scriitorul adoptă la un moment dat el însuși identiatea... englezească, precum o exasperare a ficțiunii. O ficțiune în ficțiune, de natură sado-masochistă: În fața operei sale, Ionesco însuși se comportă ca un «englez
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
mireasmă/ putredă (...) în spațiul degradat al obsesiei/ nu mă aștept la nimic bun" (Intermezzo). Sau: "dumineci brînzoase/ arabescuri compact camuflate/ în mătasea broaștei/ oho se lățește greața/ ca laba libidinoasă a tîrfei/ pe reflexele apei" (Exil). În circumstanțele unui univers abandonat de ființă, însuși poemul nu e altceva decît un obiect între altele: "Doamne s-a făcut tîrziu/ în trupul lui Dumnezeu/ lumea e bătrînă și moartă/ poeții au abdicat/ poeții au plecat din Univers// piatra/ firul de nisip/ iarba/ valurile
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
mântuire mai domestică / crimă să fie oare dacă mobilăm vidul / și strigăm furioși și nemulțumiți / oblojindu-ne complexele / să ni se întoarcă memoria / căci viitorul fuge de sub picioarele noastre / cu viteza minciunii"(semn de carte) Basarabia este, pe rând, „temniță abandonată", „muzeu al erorilor", „land leprozat", iar istoria ei o paranteză. Intrigat și amenințat, în același timp, de „cultivarea amneziei", poetul-călător printr-o Europă liberă, unde comunismul e abordat esteticește și doar în cărți de specialitate, nu se poate sustrage sentimentului
Made in Basarabia by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14162_a_15487]
-
urmele acestor oameni mari (care, de altfel, nici nu erau romancieri) și a murmurat încetișor: "Libertatea va fi sartriană sau nu va fi deloc". Sfârșitul poveștii este cam trist, căci autorul redutabilului manifest sartrian, al cărui titlu provoca frisoane, a abandonat el însuși destul de repede partida. După ce a făcut o mică Greață, s-a pierdut pe Drumurile libertății, s-a învârtit în cerc cu eroii săi, și l-a abandonat în nori pe eroul principal, Mathieu, profesorul de filosofie, când, acesta
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
căci autorul redutabilului manifest sartrian, al cărui titlu provoca frisoane, a abandonat el însuși destul de repede partida. După ce a făcut o mică Greață, s-a pierdut pe Drumurile libertății, s-a învârtit în cerc cu eroii săi, și l-a abandonat în nori pe eroul principal, Mathieu, profesorul de filosofie, când, acesta, asaltat de nemți într-o clopotniță dintr-un sat în 1940, trimitea câteva gloanțe spre cer unde dădeau târcoale avioanele germane. Acest sfârșit lamentabil este ultima manifestare a libertății
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
acesta, asaltat de nemți într-o clopotniță dintr-un sat în 1940, trimitea câteva gloanțe spre cer unde dădeau târcoale avioanele germane. Acest sfârșit lamentabil este ultima manifestare a libertății sartriene, și înțelegem cu ușurință că Jean-Paul Sartre și-a abandonat definitiv ciclul romanesc cu acest ratat. El va confirma, de altfel, în 1960, într-un interviu publicat de Madeleine Chapsal în "l'Express", că cearta sa cu Mauriac romancierul era nedreaptă, că nu avusese dreptate să-i reproșeze intervențiile auctoriale
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
ilegale de Cruce Roșie care să se ocupe de ajutorarea intelectualilor persecutați în acei ani de început ai totalitarismului comunist. Experiența s-a încheiat dramatic, în 1948, prin arestarea lui Constant Tonegaru, dar ideea rezistenței prin cultură nu a fost abandonată. Iordan Chimet a continuat să scrie texte parabolice care s-au bucurat de real succes în țările socialiste aflate pe o treaptă superioară de liberalizare (Cehoslovacia, Polonia), dar și în Occident. La 5 noiembrie 1986 (în preajma aniversării ";Revoluției din octombrie
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
cît se poate de convingătoare. Istoria culturii nu este făcută numai din dezertări morale. Au existat în cele două epoci controversate ale secolului XX și scriitori impecabili din punct de vedere moral, care, în împrejurări adesea tragice nu și-au abandonat crezul. În mod paradoxal, nici măcar astăzi atitudinea lor demnă nu este (re)cunoscută la scara societății, iar numele lor au rămas într-un nemeritat plan secund. Spirit justițiar, Iordan Chimet realizează și trei superbe portrete recuperatoare, pentru uzul tinerei generații
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
Cavalerul Tristei Figuri (2001), îl lăsa pe autor proaspăt transbordat la București (se dovedește în în jurnalul de acum a fi închiderea unui cerc familial - tatăl încercase la rîndu-i o mutare în Capitală, neîmplinită din refuzul soaței de a-și abandona casa de la părinți, aceeași vîndută de fiu vreo 50 de ani mai tîrziu), cu umoruri negre cauzate de murdărie, zgomot, mitocănie (deși, într-un sfîrșit, găsise și vînzătoare care să răspundă la bună-dimineața), Livius Ciocârlie se întoarce cu &comp. în
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
os printre gratii.../ Ar trebui să tac!" Nu pierdeți speranța că într-o zi pădurea se va deschide în luminișuri de popas. Poemul Veghe mă îndreptățește să cred aceasta. Spuneți "de vorbe încâlcit./ Zadarnic elanul"... și ceva mai la vale: Abandonat de iubire/ în zodia copacului,/ ancorat în realitate,/ veghez (eu aș spune supraveghez!) ispita trădării/ de care ei, copacii,/ nu știu"... (Vasile Ghinea, Râmnicu Sărat)
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14210_a_15535]
-
costum, la machiaj și coafură. Claudiu Stănescu pare într-un fel copleșit de dimensiunea personajului său, Aaron, iubitul Tamorei, un personaj pe care regizorul se bizuie mult în miza montării. Îl duce corect, dar pînă la jumătatea drumului, și-l abandonează, ostenit, acolo. N-am înțeles ce anume ar trebui să joace Marian Râlea în Marcus, fratele lui Titus. Cred că este prea groasă atitudinea lui Adrian Ciobanu și Marius Capotă, cei doi frați criminali, Demetrius și Chiron, fiii Tamorei. Înfățișarea
Lavinia vorbește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14231_a_15556]
-
era „Căderea lui Treize". În cele din urmă am scris L’invention... și nu La Chute de Treize. După câțiva ani m-am gândit din nou la roman, am scris chiar vreo sută de pagini, dar nu prea mergea, am abandonat (a fost singura dată când am lăsat un manuscris început și e tot prima dată când am dat atâtea târcoale unui proiect...) și am scris Méroé. După asta, într-un sfârșit, cea de-a treia încercare a fost „cea bună
Tigru de hârtie(fragment de roman) by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/14181_a_15506]
-
încredere într-un anumit rost al scrisului ca purtător de mesaj uman, implicare în mișcarea vie, prezentă a literelor în relație cu societatea, dezavuare implicită a izolării în desuetul "turn de fildeș". "Preocupările politice", cum sună un titlu, nu sunt abandonate nici după momentul troțkist, întoarcerea din lagărele naziste (și sovietice!) ale unor vechi camarazi de crez obligă la reconsiderări majore, revelațiile lui Soljenițîn despre Gulagul comunist îl fac, ca membru al unui juriu important, să susțină premierea romanului Primul cerc
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
De ce eu? Voi folosi știința împotriva Ta. Voi produce câteva granule ca niște bombe antisubmarin. Iartă-mă, iartă-mă, nu-l contracta mai tare. Nimic nu ajută, asta vrei să-mi dovedești? Omul scremându-se cocoțat pe colac se pregătește să abandoneze toate metodele. Lasă-mă fără speranță, fără catedrale, fără radio, fără cercetările mele. Mi-e greu să renunț la ele, dar la rahatul din mine mi-e și mai greu. Da, da, renunț până și la metoda renunțării. În sala
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
mintea înaltului personaj din guvern. Felul acesta de a ne preface că nu vedem problema când ea e peste noi cât capra arată gradul de incoerență cu care se acționează în România. După doisprezece ani de gândire liberă nu am abandonat reflexele patriotismului de partid și de stat. Nu avem încă mecanismele de protecție ale democrației și nici instinctul a ceea ce se cade și a ceea ce nu se cade. Nimeni, absolut nimeni n-a spus conducătorilor lui Penn State University că
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
pune automat accentul pe latura veridicității jurnalului (adică o autentificare autoritară a propriilor impresii diaristice). Altfel spus, ar fi urmat o chestionare dură din partea criticului: dacă nu ai dorit să faci literatură, atunci care este mesajul tău? însă problematica este abandonată rapid de criticul nostru. în rest, precauția, tonul egal sînt cele care domină. Critica lui Ion Pop este una de tip defensiv, este protectoare, rigidă, dar puternic militantă. Cum spuneam, avem un lung șir de exerciții de admirație. Niște "exerciții
Biata mea cumințenie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15020_a_16345]
-
cartofi și pîine, bîrfesc pe băncile din fața porților. Pîlcuri și pîlcuri, ierarhii și ierarhii pe ulițele satelor ce se înșiră toropite pînă la Joița. Peisaj hibrid în jurul meu: un amestec de industrie părăsită - vagoane de tren ruginite, scheleți de fier abandonați - și agricultură neîncepută decît de vînt și de însămînțările făcute de el cînd se-nfoaie. Văd, ca prin minune, un lan, nu prea viguros, de floarea soarelui. Este ceva viu în această pată de culoare. Ca să nu merg cu mîna
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
încît, poate, nu mai era nevoie să insist asupra lor. Dar vine, iată, dl Ștefan Borbély și afirmă rituos că, după 1989, o dată cu impunerea postmodernismului, criticii foiletoniști de ieri nu mai au obiectul muncii. Nu din motive conjucturale, am fi abandonat eu și alții recezia, ci pentru că n-am mai putut spune "nimic relevant" despre o literatură nouă, iar atunci cînd, totuși, am făcut-o, am "supus-o unei grile conceptuale revolute". "Aceasta e situația în care trăim, astăzi - se plînge
Dl. Borbély față cu reacțiunea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15077_a_16402]
-
azi n-o mai considerăm bună și îi lăsăm să ofteze de dorul ei pe vrednicii parlamentari ai puterii și pe amicii lor de la UDMR și PRM care au votat-o cu deplină tragere de inimă. Legea n-a fost abandonată, cum își închipuie naivii, ci a fost pitită, potrivit principiului că mai trebuie și altă dată. Am ajuns chiar în situația neverosimilă ca persoane care au votat pentru forma cea mai dură a legii acum fac piruete din care presa
Presa a fost păcălită by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15121_a_16446]
-
exacte și cele umane. Caracterul neinfirmabil sau neverificabil al adevărurilor psihanalitice ar pune-o sub semnul îndoielii la o abordare mai riguroasă. Pare incredibil că după o sută de ani Freud este denunțat ca șarlatan pentru faptul de a fi abandonat Proiectul de psihologie din 1895 (apărut postum în 1950) prin care dorea să transforme psihologia într-o știință naturală (intenție deloc originală în epocă) și să creeze astfel încă o "mitologie cerebrală", pozitivă. Un psihism conceput astfel ar fi avut
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
schimb, nu-l iartă că a renunțat la ale sale. Unitatea de apreciere diferă. Și ce fel de disimulare (termenul autoarei) e aceea prin care Eliade își dovedește fidelitatea, și ce fel de oscilație e aceea prin care Cioran își abandonează trecutul? Lavastine nu numai nu pare preocupată de a fi necontradictorie în demersul său, dar pare, din contra, atît de fascinată de propriile revelații, încît forțează nota pînă la absurd. Identifică, de exemplu, în istoria religiilor, așa cum o gîndește savantul
Istoria ca proces politic by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15164_a_16489]
-
perspectivele: "Occidentul ni se prezintă drept lumina lumii", dar industrializarea feroce, războaiele "ce-au inovat tehnica mobilizării totale", "nu mai puțin ferocea colonizare", sinistrele societăți totalitare (exportate), au fost concepute în societățile democratice vest-europene. într-o lume occidentalizată care își abandonează treptat valorile, "trebuie să provocăm neliniști, să surprindem, să facem să se nască spaime, într-un registru de ipoteze și propoziții paradoxale ce îndepărtează de la început virtuțile de tranchilizant ale consensului la un moment dat". După o primă ediție românească
Minunata lume nouă by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15214_a_16539]