1,451 matches
-
de Traian Ț. Cosovei, Ceartă cu haosul de Nina Cassian, Citadela sfărâmata de Horia Lovinescu sau Din calidor de Paul Goma? O coordonare prea... democratică Există o unitate de stil a dicționarului, asigurată de ținută intelectuală de la care nu se abdica niciodată și de seriozitatea prezentărilor. Eh, școala clujeana! ar spune - cu nostalgie și cu invidie - un bucureștean. Dincolo însă de această trăsătură unificatoare, specifică spiritului universitar, se constată multe inconsecvente, inadmisibile într-o lucrare de referință. Iată câteva exemple. Fiecare
BIBLIOTECA IDEALă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17674_a_18999]
-
de mai mulți ani încoace - vor respect, dar nu se comportă respectabil. Profesorul, aici e nenorocirea, la el la clasă e tot un fel de guvernant care poate folosi pîrghii pe care nici un prim-ministru nu le are. Dar dacă abdică temporar de la rolul său de guvernant, el nu prea mai are motiv să se aștepte la o guvernare liniștită după aceea.
Profesorul ca prim-ministru by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17290_a_18615]
-
ne lăsăm seduși de o asemenea remarcabilă actualitate, să nu cedăm în fața unei retorici care are forța apropierii, a degetului pus pe rană. Eu una m-am străduit să rămîn atentă la logica discursului, să-i urmăresc articulațiile fără a abdica din prea mult entuziasm de la rigorile criticii. Y Gasset este, astăzi cel puțin, citit retrospectiv, un orator înainte de toate, poate unul dintre ultimii mari oratori din tradiția occidentală. Calculat pătimaș (pînă la patetic), glacial rezervat dar și înflăcărat încrezător, neutru
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
emulație. Ceea ce-l distinge pe Constantin Țoiu chiar și printre contemporanii cu care seamănă este un stil boieresc în practicarea literaturii. Nu este vorba numai de estetism, rafinament, voluptate a digresiunii, ci și de o ținută de la care prozatorul nu abdică niciodată, de o incompatibilitate cu spiritul plebeian. Acest stil face și farmecul romanului Barbarius. Atmosfera este aceea din nuvela Moartea la Veneția a lui Thomas Mann. Un bărbat în vârstă de șaptezeci și trei de ani, Cezar Zdrăfculescu, se pregătește
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
într-un mod memorabil. Curajul de a face literatura din gazetărie este depășit doar de curajul - unui autor cunoscut pentru luciditatea lui - de a fi melodramatic. Pentru prima oara în cariera sa, Matei Visniec recurge la melodrama - și totuși nu abdica de la bunul-gust. De altfel, semnul distinctiv al mării literaturi îl constituie tocmai atingerea acestei performanțe care pare de domeniul imposibilului: să fii melodramatic fără să fii ridicol. Matei Visniec "povestește" în piesa să ce se întâmplă cu o femeie care
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
puțin cititori de bună credință, cultivați și onești, precum autorii scrisorilor luate în discuție. N-am dori să pierdem nici un colaborator. Și cu atît mai puțin unul de talia d-lui Mihăieș. Mai presus de toate, n-am dori să abdicam de la principiul nostru că dreptul la opinie (și implicit la replică) este sfînt și se cuvine protejat.
Dreptul la opinie, dreptul la replică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18080_a_19405]
-
asociația a arborat emblemă cinstei, a modestiei și a transparenței. De la cele dinții teste ale confruntării postdecembriste, Ana Blandiana a strălucit prin perspicacitate în dibuirea jocului politic. Convocată în Consiliul Revoluționar, s-a dezmeticit prima, împreună cu Doina Cornea, si a abdicat de la toate onorurile. A presimțit intrigă ce se urzea pe scara națională și, curmînd mascaradă, a convertit și pe alții, scuturîndu-i din toropeala. să despici în ceață începuturilor germenii strategiei duplicitare care va pecetlui în viitor ursita țării, era un
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
știa întotdeauna să le cîștige. La noi, atunci, guvernul nu era expresia alegerilor ci, paradoxal, invers. Personalitatea regelui Carol al II-lea, bine studiată, a marcat, de fapt, deceniul al patrulea, regele urcîndu-se pe tron la 8 iunie 1930 și abdicînd, silit, la 4 septembrie 1940. Autorul consideră că anii treizeci sînt dominați de un complex de trei factori: regele, Gardă de Fier și partidele democratice. Așa este, cu adaosul, cred, a faptului fundamental că regele a revenit în țară, încoronîndu-se
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
cunoscut. Îl apreciez, de asemenea, și pentru că nu este atras de pompa și ceremonialul monarhiei; pentru faptul că simte, așa cum mi-a spus odată, că „întotdeauna pare să lipsească ceva” cu aceste ocazii. Tatăl său, Carol al II-lea, a abdicat la 6 septembrie 1940 și mai târziu a scris că „în toată drama aceasta cea mai emoționantă persoană a fost micul Mihai, care a rămas singur, victima circumstanțelor, lipsit de putere și neexperimentat în mijlocul acestei haite de lupi și hiene
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
tratat (pe Rege - n.tr.) cu mai puțin respect, iar la sfârșitul lui 1947 au decis să-l îndepărteze. I-a fost pusă în față alegerea dintre abdicarea imediată, și executarea unei mii de studenți deja arestați. Astfel, el a abdicat și a plecat în exil. Potrivit unui raport al Legației Britanice, „pentru români, sau cel puțin pentru cei care și-au exprimat opiniile ... singura alinare în situația lor actuală este că Regele lor a scăpat cu viață.” Exilul a însemnat
Despre 23 August şi despre Regele Mihai () [Corola-journal/Journalistic/25400_a_26725]
-
benedictin pune ratio fidei („rațiunea credinței“, adică flerul mistic menit a ghida noțiunile abstracte). Din acest moment, pledoaria lui Damianus capătă un accent obsesiv: intelectul, ca să înțeleagă tainele divine, trebuie să se smerească, și pentru asta tăișul minții trebuie să abdice în fața rațiunii credinței, iar la acest liman se ajunge lesne dacă filosofia acceptă să treacă în condiție servilă. Cu alte cuvinte, ceea ce este imposibil după criteriile intelectului e foarte posibil după puterile lui Dumnezeu, caz în care logica trebuie să
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
ca pe cineva jovial, un cititor lucid și atent, înconjurat întotdeauna de ceea ce el considera a fi lucrul cel mai important: soția și cele trei fiice. Diplomat de carieră, era la Oslo cînd, în august șsic!ț 1947, Regele Mihai abdică. Neputînd reprezenta un guvern cu care nu era de acord, el decise să se refugieze într-o altă țară din lume. Să luăm un atlas" își amintește văduva sa Ulrica Dyrssen "și degetul nostru căzu pe Perù". Astfel, la începutul
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
și mama sa, erau nevoiți să se poarte amabil cu cuceritorii și oamenii lor din țară. Regele a fost și rezistent, opunîndu-se o săptămînă încheiată presiunilor sovietice de a fi numit premier Petru Groza. Regele era decis, atunci, chiar să abdice, ceea ce sovieticii amenințau că o vor înfăptui ei dacă nu li se satisfac cerințele. Apoi, Regele, în urma deciziei Conferinței de la Moscova a miniștrilor de Externe ai Angliei, SUA și URSS, i-a cerut lui Groza demisia. Cum acesta n-a
Un destin tragic (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16842_a_18167]
-
întreaga Macedonie). S-a întîmplat totuși ca, în ciuda adversităților comentate, poporul, cuminte, continua să-și iubească și să-și stimeze regele pentru politica sa moderată. Evenimentele se precipitau și, în iulie 1917, regele Constantin, tatăl Elenei, să fie nevoit să abdice la presiunea politică a Franței și a Angliei, care aveau nevoie ca Grecia să se alieze cu Antanta. A rămas pe tron fratele ei Alexandru. Familia, desțărată, se stabilește în Elveția, unde, treptat, simte colții sărăciei. Dar, în țară, poporul
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
iar Carol nu era un soț agreabil și iubitor. Noroc de grija protector afabilă a reginei Maria și de blîndețea cărturărească a regelui Ferdinand. Îi plăcea țara și o îndrăgise. În septembrie 1922 tatăl ei e din nou nevoit să abdice, stabilindu-se, în exil, la Palermo, murind, repede, în mai 1923. N-a putut pleca la înmormîntare pentru că, în noua ei țară, se pregăteau festivitățile pentru încoronarea suveranilor pe tronul României Mari. Cînd festivitățile s-au încheiat, a plecat (însoțită
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
a dictaturii regale, teribilul an, anul 1940, cînd România a trebuit să suporte dureroasele rapturi teritoriale, pierzînd Basarabia și Bucovina de nord, nordul Ardealului și Cadrilaterul. La 6 septembrie 1940 regele Carol al doilea e silit de Ion Antonescu să abdice în favoarea fiului său Mihai (atunci un tînăr de 19 ani), părăsind, cu peripeții, țara. Arthur Gould Lee, Elena. Regina-mamă a României. Prințesă de Grecia și Danemarca. Traducere din engleză de Liana Alecu. Editura Humanitas. 2000.
Un destin tragic (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16861_a_18186]
-
întrutotul dreptate cînd afirmă: "La această generație a existat un comandament etic accentuat care n-a permis compromisul sau pactul cu diavolul. Comandament etic din păcate cam lăsat în paragină după '89, cînd foarte mulți, orbiți de noile posibilităti, au abdicat relativ ușor de la respectarea principiilor în numele cărora au luptat înainte". Din fericire, Cassian Maria Spiridon nu face parte din rîndul celor ce "au lăsat în paragină" principiul etic. D-sa e un anticomunist fervent, nedispus a înclina steagul poziției adoptate
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
dacă nu pe Blaga, atunci pe L. Rusu, pentru același lucru. Refuzul, reprodus textual, a fost urmat de acuza: "Atitudinea dumitale, tov. Sîrbu, nu este deloc marxistă". Răspunsul lui Sîrbu: "...este în orice caz morală". Pentru că n-a vrut să abdice de la conduita morală a fost destituit împreună cu profesorii săi, iar la "dosarul" lui a apărut, prin falsificarea răspunsului, incriminarea: "A afirmat în plină ședință că marxismul nu e moral"". Interesant este tipul de luciditate pe care-l cultivă I.D. Sîrbu
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
regele Carol al II-lea și țara e în revoltă. Fără a avea altă alternativă, îl desemnează, la 4 septembrie 1940, pe generalul Ion Antonescu ca șef de guvern și acesta, înțeles cu liberalii, național-țărăniștii și legionarii, îl silește să abdice (cam cu revolverul la tîmplă, cum reiese din al treilea volum al memoriilor lui Ion Hudiță) și pleacă, cu un întreg tren, cu Lupeasca, Urdăreanu și alții apropiați, abia scăpînd, în gara Timișoara, de gloanțele legionarilor. Și astfel se încheie
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
vorbească fără ea, să citească romanele, cărțile de poezie, eseurile critice și celelalte de după 1971. E ușor să arunci cu noroi. Dar pentru generațiile tinere, pentru care 1971 e deja istorie, informarea corectă e obligatorie. TVR n-are voie să abdice în acest fel rușinos de la datoria morală de a spune adevărul.
Scriitorul român față cu reacțiunea comunistă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15959_a_17284]
-
democrație care a mai rămas sînt torpilate sistematic și împinse spre caricatural, monarhia este izolată și constrînsă la o prezență strict decorativă pînă în 1947 cînd, prin forță, prin abuz și prin șantaj, tînărul rege Mihai I este constrîns să abdice și să părăsescă țara. Odată dispărut și ultimul garant al vechiului sistem democratic, comunizarea României intră în linie dreaptă. în 1948 are loc naționalizarea, începe colectivizarea în agricultură, partidele politice sunt decapitate și apoi dizolvate, iar elitele românești, de la cele
Arta românească între 1945-1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15971_a_17296]
-
fără stăpân. 6. Se poate vorbi despre necesitatea unei psihologizări a societății cel puțin în aceeași măsură în care se pune problema informatizării ei. Mai înainte de a fi politică, morală, sau economică, minciuna epocii noastre este psihologică. Insul nu poate abdica de la psihologia sa. E ceea ce Occidentul știe de mai bine de 60 de ani, asociind criticii sociale o componentă psihanalitică. 7. Nimic nu exprimă mai contradictoriu fuga de realitate decât clasificarea observației psihologice ca fugă de realitate. Cheful de viață
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
realitate a investit numai talent. Principalul său merit îl constituie restaurarea condiției actorului. În spectacolul său, actorul este din nou rege, ca în vremurile bune ale teatrului. Depinde numai de el, de actor, dacă își poartă cu demnitate coroana sau abdică... Mircea Rusu, acest Jack Nicholson al nostru, care nu joacă niciodată exterior, care cheltuiește ceva din propria lui ființă jucând, s-a depășit de data aceasta pe sine, făcând un Protasov de neuitat. Un Protasov grandios în umilința lui, un
Grandios în umilința lui by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16237_a_17562]
-
bruiază literatura și-i diluează efectul artistic. Spun comună pentru că, în ciuda complexității, nu ne mai e străină problematica feminității și a scriiturii asumat feminine. Nu substanța conflictului de gen mai face azi diferența, ci stilul, compoziția, construcția. Or, Ștefania Mihalache abdică din primele pagini pe un ton cam teribilist: "Scriu o carte despre mine și despre spațiile din mine și din afara mea, iar eu sunt evident un hățiș pentru că încerc să fiu o conștiință feminină în spațiu și să umplu sau
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
o mare măsură, adică autoritate, comenzi, glorie și bani; cazul lui Boris Caragea, Oscar Han sau Constantin Baraschi. Cea de patra categorie este, poate, cea mai interesantă, pentru că îi privește pe acei artiști care, practic, nu pactizeză cu regimul, nu abdică de la ordinea lor interioară și de la normele estetice demult fixate, dar care, paradoxal, sunt aproape înfiați de regim și tratați cu un amestevc de respect, curtoazie și, nu o dată, severitate. în această situație se găsesc Camil Ressu, Corneliu Baba, Cornel
Inventarea unui nou realism (o schiță istorică) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16072_a_17397]