89 matches
-
Cronică domniei lui Carol al IX-lea nici nu e vorba de altceva decît de fanatismul invertit și de futilitatea oricărei întreprinderi umane bazată pe intoleranță. Astfel, Noaptea Sfîntului Bartolomeu, moment de supremă erezie de la armonia istorică, e considerată o abjurare de la datul uman primordial, cît și de la corola de civilizație dobîndită de peste două mii de ani de tradiție democratică. "Noaptea Sfîntului Bartolomeu a fost o mare nelegiuire, chiar pentru acel timp". "Zarva, îmbulzeala gloatei de ucigași și lanțurile întinse în mijlocul străzilor
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
amintiți, sau la adresa altora aflați în aceeași situație cu ei, mereu vechile acuzații. Iată despre G. Călinescu, pentru că de la el am pornit discuția. Tot ce s-a spus acum, la Centenar, despre comportarea lui șerpuitoare din anii de după război, despre abjurările și virările lui tactice, despre bufonadele sale pretins subversive, este punct cu punct adevărat. Dar s-a mai spus. Și nu o dată, ci de zeci de ori. Aceasta poate conduce la impresia de urmărire abuzivă și chiar de persecutare postuma
DIN NOU DESPRE COLABORATIONISM by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17708_a_19033]
-
opinia lui Paul Cernat, „mai scriu doar despre prieteni, aliați ideologici, congeneri sau concitadini”) încerc să-i înțeleg criticului poziția de fond. Din rumoarea creată, s-ar zice că ea e una radicală și că ar fi echivalentă cu o abjurare. Am citit textul de mai multe ori, în lung și-n lat, și, spre rușinea mea, n-am văzut deloc așa ceva. Însuși titlul, parantetic cum este, dă la iveală o anume indecizie. Rămas bun (și nu prea) cronicii literare e
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
așa cum, prin secolele XII-XIII, luteranismul nici nu era de conceput față de catolicismul roman dogmatic cu inchiziția sa. Zadarnic s-a cerut iertare științei și marilor ei cărturari arși pe rug... Și totuși se mișcă, șoptit, a fost totdeauna refugiul oricărei abjurări silite. Evanghelia va ceda oare locul istoricului obiectiv, intratabil, de felul lui Cornelius Tacitus?... Acestui mod de a vedea lumea și de a relata, cum face latinul în istoriile sale: " Știu că cele mai multe din faptele povestite... vor părea neînsemnate și
Note 1954 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15274_a_16599]
-
instinctul de conservare. A trăit atât de intens, uneori prea palpitant, neocolind nici situațiile periculoase nici nonconformismul strident, iar biograful lui i-a urmărit atât de conștincios salturile imprevizibile de umoare, de atitudine, incursiunile în mereu alte medii și cercuri, abjurările și parțialele reconversiuni, încât ar fi nedrept ca rezumatul reconstituirii să fie înghesuit într-o singură pagină de revistă. Iată, pentru moment, lista câtorva dintre bravadele, apostaziile și ieșirile lui din rânduri. La Viena, unde studia pentru a deveni inginer
Maniheism la două capete (1) by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6284_a_7609]
-
păsări exotice, căi spațioase numite aici Ramblas. Ceva mirific. Nu mă mai aflu în Europa. Mă aflu în mijlocul unei utopii materializate, în lumea imaginară a conchistadorilor... Catedrala arhitectului Gaudi... E ca o poveste populară de turtă dulce. Cocoșul vestitor al abjurării. Aici, un element de bază, uman... Animale domestice descinse și ele din fabule țărănești. Credința este simplă, naivă, la îndemâna tuturor, ca pentru un regim politic ce nu s-a născut încă niciodată în lumea dominată mai curând de dogme, principii
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
Breviarul învinșilor”. Întors la Paris unde s-a instalat definitiv, avea să declare că a rupt cu trecutul. „J'avais rompu avec la Roumanie: elle n'existe plus pour moi”. Este lesne de înțeles motivul pentru care a făcut această abjurare. La Paris locuiește într-o mansarda în care este vizitat adesea de Eugen Ionesco, Mircea Eliade și Samuel Becket, un reprezentant al teatrului absurdului care va primi Premiul Nobel în anul 1969 și se înscrie ca student la Sorbona, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
europene ale extremei drepte intebelice (cu excepția salazarismului, care a creat un stat creștin totalitar, cum scria Eliade în 1942) se știe că fascismul românesc a avut unele caracteristici specifice. Una dintre ele, foarte importantă pentru înțelegerea fenomenului a fost nu abjurarea creștinismului ortodox, ci - dimpotrivă - exaltarea lui. Așa se explică, printre altele, numărul mare de preoți și de țărani din cadrul Mișcării Legionare.( p. 11) De aici se poate deduce, într-o oarecare măsură, miopia politică a savantului cpare s-a încăpățânat
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
În 1967, și prietenul meu: „Îngânăm fiecare, altfel poate, aceeași tânguire. E semnul congenital al apartenenței noastre, cântecul singurătății, al fugii de singurătate, de noi Înșine, forma angajării și totodată modul În care fugim de responsabilitățile vieții, este religia și abjurarea noastră - rațiunea noastră de a exista”. Paharele erau pline, dar nu le ridicasem Încă, atunci când vorbitorul Începuse a se ocupa de sărbătorit. „Ne-a adus setea lui arsă de fericire, ne-a adus imaginile unei copilării incinerate de război și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un joc de poliții și servicii secrete, de infiltrări și delațiuni... Papa e strâns cu ușa și consimte să interogheze șaptezeci și doi de Templieri, care confirmă mărturisirile făcute sub tortură. Papa ține Însă cont de pocăința lor și joacă pe cartea abjurării, pentru a-i putea ierta. Iar aici se petrece Încă ceva - care constituia un punct ce trebuia rezolvat În teza mea, și mă găseam Împărțit Între două izvoare contradictorii: papa abia a obținut cu greu, și În ultimă instanță, deținerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei. Dar ce domeniu i-a scăpat? A devenit ideolog, șef de stat, ministru al Securității. În acest timp, specialiștii ne vorbesc despre nostalgia "măsurii". Textul exact al abjurării lui Galilei: "Eu, Galileo, în al 70-lea an al vieții mele, în genunchi în fața eminențelor voastre, având dinaintea ochilor Evangheliile pe care le pipăi cu propriile mele mâini, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". Era firesc
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
De câte ori îi simt pe trupul meu, nu-mi rămâne decât să mă scutur de nisip..." A trebuit să aștept să se potolească vântul, ca să aud răspunsul: "Șerpii sunt adevărați, Galilei". VII ― Să ne întoarcem la momentul în care ai abjurat. ― Abjurarea era o formalitate. Speram că toată lumea va înțelege asta. Ca să scap cu viață, am retractat de formă un adevăr pe care, oricum, nu-l poate modifica nimeni. Fie că retractam, fie că nu, pământul tot se învîrtea mai departe. Cu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Se bazează și pe zelul celor înfricoșați de a se arăta nepericuloși. Înfricoșați, ne grăbim să-i asigurăm pe inchizitori că gândim cum ne cer ei, nu e nici un motiv să fim bănuiți, chemați la interogatorii. Încât argumentul tău că abjurarea a fost o formalitate reprezintă, iartă-mă, o scuză șubredă. Inchiziția nu ținea să-ți schimbe ideile. Îi era de ajuns să dovedească tuturor că nici tu nu îndrăznești să spui ce crezi. În clipa aceea mulți oameni și-au
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
tu nu îndrăznești să spui ce crezi. În clipa aceea mulți oameni și-au spus, probabil, că nu mai puteau spera nimic " Dacă Galilei n-a cutezat, având probe clare că pământul se învîrtește, cum o s-o facem noi?" Așa că abjurarea ta a pus multor guri o pavăză. Și mai e ceva, Galilei. ― Uită-te mai bine cum își arde vara parfumurile. Ea e convingătoare fără patos. ― Bine. Dar va trebui să duc într-o zi logica mea mai departe. Desigur
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Leonardo, se naște mai iute ca orice. ― Ca să nu mai spun că nu cei care îndură frica sunt marea problemă, ci cei care produc frica. Nu există înfricoșați fără o cauză. Asta se uită . În schimb, se discută continuu despre abjurarea mea De parcă ea reprezintă rușinea. Eu și încăpățînarea mea de a trăi. Nu cei care m-au adus în situația să mă tem. E drept asta, spune-mi? ― Dar ești de acord, Galilei, că participăm la teroare prin frica de
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
la moarte a izbucnit în râs. Am crezut că era nebun. Dar răspunsul lui m-a trezit din somn: Mă cheamă Galileo Galilei." ― Înțeleg că ți-ar fi plăcut să ai curajul celui din vis. ― Spune-mi, crezi că orice abjurare e nedemnă? Chiar să nu conteze ceea ce te poate face să șovăi? ― E ceea ce aș vrea să aflu și eu, Galilei... Dar nu mi-ai mai spus nimic despre Ana. XXIV ― Aștept în flecare noapte să-i aud vocea puțin
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
simțit ce am simțit și eu: o uriașă recunoștință că există oameni ca tine care dovedeau că Inchiziția nu e, de fapt, atotputernică, unele adevăruri putând fi spuse, măcar, în șoaptă. Și, dintr-o dată, peste recunoștința noastră s-a prăbușit abjurarea ta, ca un val de frig, care a înghețat toate speranțele. Inchiziția își demonstra, cu o obrăznicie solemnă, puterea. Din această descurajare s-au născut reproșurile care ți se fac, Galilei. ― Vrei să spui că viața mea nu-mi mai
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
poți fi măsurat cu măsura comună. ― V-ați așteptat să dau mai mult decât sunt în stare să dau. Și ați uitat esențialul. Că viața e ultimul lucru pe care-l dai. ― De fapt, regretul celor care nu-ți iartă abjurarea e că te-ai dovedit prea asemănător cu noi. Nu suntem niște eroi care n-au avut ocazia să-și demonstreze eroismul. Suntem niște biete ființe înfricoșate. Ne temem pentru viața noastră atât de tare încît n-am fi riscat
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit, blestemîndu-ți ereziile. Ne-am simțit nu numai dezamăgiți, ci și mai vulnerabili, mai expuși pericolelor. După abjurarea ta, suntem mai dezarmați, Galilei. Asta nu ți se iartă. Că prin slăbiciunea ta, ne-ai arătat slăbiciunile noastre. În fapt, oamenii îți aduc un omagiu recunoscând că, fără tine, sunt mult mai slabi. Până când tu ai abjurat, am trăit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
zic ție. Nu cred că trebuia să confirm, prin moartea mea, că Inchiziția e odioasă. O victimă mai puțin n-o face mai acceptabilă. Ea rămâne ce este chiar dacă eu mai privesc încă soarele și cerul. ― Recunoaște, cel puțin, că abjurarea ta putea stârni confuzie. ― Până și Dumnezeu era de aceeași parte cu ei. Îl invocau continuu. Pe rug aș fi fost singur. Să mă simt vinovat și pentru asta? Acolo, se vorbea despre rug nu în general, teoretic, ci cu privire la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să crezi o iotă din retractarea ta, cu toate că ai rostit-o cu mâinile lipite de Evanghelii. ― Părerile mele erau bine cunoscute. Nu era nici un risc să-și închipuie cineva că mă îndoiam cu adevărat de ceea ce susținusem până atunci. O abjurare formală era soluția cea mai inteligentă în situația în care mă aflam. Sfântul Oficiu apucase să decidă că teoriile mele erau erezii și să anunțe public asta printr-un edict. Nu mai putea da înapoi fără să se compromită. ― Singura
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
spui în legătură cu viața e corect. Numai că, din acest fapt, perfect normal, că omul ține la viața lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că nu trebuie decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
lui, Inchiziția trage o concluzie abjectă. Ea a înțeles că nu trebuie decât să amenințe cu moartea ca să-și impună dogmele. Astfel, orice abjurare devine, fără voia celui care a abjurat, o invitație la practicarea terorii ca metodă de convingere. Abjurarea ta, Galilei, a fost una din cele mai mari izbânzi ale Inchiziției. ― Dar asta nu e vina celor care se văd constrânși să abjure. Ei se trezesc într-o situație în care sunt nevoiți să fie egoiști. Dacă nu-și
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
plină de surprize urâte. ― Erai un om vesel. Un răsfățat. ― Mă întreb uneori, ce anume m-a făcut să văd lumea într-un chip diferit. Spectrul rugului? Sau ce am aflat după? ― Poate și bătrânețea. Mi-ai atras atenția că abjurarea s-a petrecut la șaptezeci de ani. ― Pe lângă multe slăbiciuni pe care le aduce, bătrânețea ne pricopsește cu "darul" de a vedea mai bine unele lucruri pe care, înainte, nu prea le observam, din fericire. După ce am studiat cerul atâția
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Ea cheamă doar disprețul, nu-i așa? ― Nu, Galilei. Tu ai preferat să trăiești. ― Nu m-am ferit să consimt că tot ce sper eu se leagă de partea din mine care a abjurat. ― Mă gândeam într-o zi că abjurarea ta a avut, în realitate, un tâlc mai grav decât afirmația că pământul se învîrtește. Inchiziția nu și-a dat seama de asta. ― Ce vrei să spui? ― Umilindu-te, tu le strecurai oamenilor ideea că tot ce e important se
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]