96 matches
-
6 iunie fără ca relațiile între cei doi să se fi îmbunătățit. În primăvara lui 1861, colonelul Candido Augusto Vecchi i-a scris, la cererea lui Garibaldi, ziaristului american , exprimându-și simpatia lui Garibaldi față de Uniune. Garibaldi îl admira pe , un aboliționist care dorea să facă recurs la o insurecție armată cu scopul abolirii sclaviei. După eșecul din bătălia de pe Bull Run, președintele Lincoln era exasperat de lipsa de experiență a generalilor săi. Consulul american la Anvers, , i-a scris lui Garibaldi
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
la Louisville, între altele, fiindcă era un port prosper pe malul unui fluviu. Copilăria timpurie a lui Louis a fost marcată de Războiul Civil American care a silit familia să-și caute temporar adăpost în Indiană. Familia Brandeis avea vederi aboliționiste care supărau pe vecinii din Louisville. Tatăl lui Louis a construit o mare afacere de comerț de grâne. Cuprinsă la un moment dat de panică în legătură cu situația economică, familia s-a mutat în 1872 în Europa, de unde s-a întors
Louis Brandeis () [Corola-website/Science/335798_a_337127]
-
dreptul cu procurorul general al SUA William Wirt și a continuat să predea. A fost admis în barou în 1829. În 1830, Chase s-a mutat la Cincinnati, Ohio, unde a dobândit rapid o poziție reputată în cadrul baroului, ca avocat aboliționist. Și-a ținut o casă la țară lângă Loveland. A publicat o ediție adnotată a legilor statului Ohio, multă vreme considerată a fi un standard. Moartea primei sale soții, Katherine Jane Garmiss, în 1835, la scurt timp după cununia lor
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
din 1836, s-a asociat mișcării antisclavie. Chase era și membru al clubului literar Semi-Colon („Punct și Virgulă”), alături de Harriet Beecher Stowe și Calvin Stowe. Chase a devenit liderul reformiștilor politici, curent diferit și aflat în oarecare opoziție cu mișcarea aboliționistă Garrisoniană. Pentru apărarea sclavilor evadați și prinși în Ohio în conformitate cu Legea Sclavilor Fugari din 1793, Chase a fost poreclit "avocatul general pentru sclavi fugari". Argumentația sa în cazul "Jones v.Van Zandt" pe marginea constituționalității legilor sclavilor fugari în fața Curții
Salmon P. Chase () [Corola-website/Science/334724_a_336053]
-
Southampton, Virginia, în august 1931. Grupul lui Turner, care numără aproximativ 75 de negri, a ucis aproximativ 60 de albi în două zile înainte de sosirea milițiilor de stat locale să le copleșească. În nord, represiunea anti-sclavie va agită flăcările mișcării aboliționiste, aflată în creștere. Între 1830-1860, o mișcare pentru abolirea sclaviei în America a câștigat puterea în nordul Statelor Unite, condusă de negri , cum ar fi Frederick Douglass și suporterii albi, ca William Lloyd Garrison, fondator al ziarului radical Liberator, si Harriet
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
Statelor Unite, condusă de negri , cum ar fi Frederick Douglass și suporterii albi, ca William Lloyd Garrison, fondator al ziarului radical Liberator, si Harriet Beecher Stowe, care a publicat cel mai bine vândut român antisclavagist "Colibă unchiului Tom" (1852). În timp ce mulți aboliționiști religioși susțineau că sclavagismul este un păcat, alții au fost mai înclinați pe argumente non-religioase, morale și libertine. Negrii liberi din Nord au început în a ajuta sclavii fugari ca să scape de pe plantațiile din sud și să se refugieze spre
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
de Underground Railroad, a luat amploare reală în anii 1830 și, desi estimările variază foarte mult, sunt zvonuri că 40.000- 100.000 de sclavi au reușit să se elibereze. Succesul "Underground Railroad" a ajutat la menținerea și creșterea sentimentelor aboliționiste ce s-au răspândit în nord. Creștere economică și explozivă a Americii și expansiunea spre vest, în prima jumătate a secolului XIX, a oferit o scenă mare pentru conflictul în creștere în privința sclaviei și încetinind extindere. În 1820, o dezbatere
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
sclavia să fie legală. Raidul abolirii continua cu condamnarea la moarte a lui John Brown la Ferry Harper, Virginia, în 1859, când a stârnit tensiunile secționale; fiind executat pentru crimele sale, Brown a fost salutat că un erou martir de aboliționiștii nordici și privit ca un criminal josnic în Sud
Extinderea și divizarea Statelor Unite ale Americii (1789–1860) () [Corola-website/Science/329129_a_330458]
-
refugiu pentru minoritățile religioase. Williams a întemeiat prima biserică Baptistă în America, Prima Biserică Baptistă din Providence. El a studiat limbile Americanilor Nativi și a fost un susținător pentru relații corecte cu Nativii Americani. Williams a fost, fără îndoială, primul aboliționist în America de Nord, care organizase prima încercare de a interzice sclavia în oricare din cele treisprezece colonii originale. s-a născut în Londra în 21 decembrie 1603. Înregistrarea nașterii sale a fost distrusă în Marele Incendiu din Londra în 1666 atunci când
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]
-
de stăpânii lor. Un număr mic de boieri, simțind vremurile în schimbare, chiar și-au eliberat robii. În secolul al XVIII-lea, opinia progresistă din Europa s-a întors împotriva sclaviei, însă aceasta era apărată de puternice interese constituționale. Mișcările aboliționiste au apărut din două principii fundamentale: răspândirea noilor idealuri filozofice și politice, dezvoltate din principiile Iluminismului, care culminează în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului (1789) din cadrul Revoluției franceze, și extinderea unui nou model economic apărut în urma Revoluției industriale engleze
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
este unul dintre cei care asigură apărarea contelui de Rochambeau în fața Adunării și care asigură achitarea acestuia. Urmând majoritatea Adunării care dorea abolirea sclaviei în Antile, Vaublanc îi pune totuși în gardă, printr-un discurs ținut la 20 martie pe aboliționiștii cei mai duri, cum era Brissot, care cunoșteau prea puțin viața din colonii, cu privire la riscurile de război civil, date fiind diversitatea categoriilor etnice și sociale ale populației din Saint-Domingue. Susține, printre altele, legea din 4 aprilie 1792 care acorda cetățenia
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
plecările din partid recrutând veterani unioniști, și atrăgându-și susținerea facțiunii „Stalwart” partidului său, și partidelor republicane din Sud. Grant a câștigat lejer alegerile, iar Partidul Liberal Republican s-a destrămat și numeroși foști susținători ai săi—chiar și foști aboliționiști—au abandonat cauza Reconstrucției. În Sud, se acumulau tensiuni politic-rasiale în sânul Partidului Republican. În 1868, democrații din Georgia, cu ajutorul unora dintre republicani, i-au exclus pe toți cei 28 de membri negri ai Partidului Republican (spunând că negrii aveau
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
micii fermieri, negustorii locali și vânzătorii de bumbac au dat faliment. Închirierea pământului cu plata într-un procent din recoltă a devenit, atât pentru albi cât și pentru negri, un mijloc de a împărți riscul deținerii de pământ. Vechiul element aboliționist din Nord se învechea, și s-a pierdut din interesul acordat acestui subiect. Mulți dintre "carpetbaggers" s-au întors în Nord sau s-au alăturat grupărilor "Redeemers". Vocea negrilor s-a auzit mai puternic în Partidul Republican, dar acesta a
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
educarea lor și înrolarea în armata revoluționară care lupta contra britanicilor. Oricum, statul Carolina de Sud a rămas "faimos" prin acordarea unui clar veto propunerii. S-a opus comerțului cu sclavi, fiind co-fondatorul și președintele celei de-a doua societăți aboliționiste a țării. Deși există niște "umbre" asupra viziunii rasiale a lui Hamilton, întrucât nu era un adept al egalitarismului ne-echivoc, concepția sa era una dintre cele mai progresiste ale timpului său, a fost concluzia istoricului James Horton. Hamilton este
Alexander Hamilton () [Corola-website/Science/303198_a_304527]
-
Nesupunerea civică (1849), el povestește În acest text despre șederea sa În Închisoare ca urmare a refuzului de a plăti o taxă destinată să finanțeze războiul cu Mexicul. În 1859, tot el i-a luat apărarea lui John Bown, terorist aboliționist. Printre inițiatorii mișcării, Îl mai putem cita pe Ghandi (1869-1948), care a fost avocat În Africa de Sud, unde i-a apărat pe indieni de politica de segregare rasială aplicată În această țară (1893). Întors În India, a lansat la rândul său
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
instrument privilegiat de mântuire (Martin, 1990, p. 145 și urm.). În ciuda acestor rezerve, este neîndoielnic faptul că Învățătura marilor religii, deși nu a fost pusă totdeauna În practică de credincioșii lor, a avut un efect benefic. Pentru lumea occidentală, primii aboliționiști au fost quakerii din Pennsylvania, care, la 1688, au publicat „Protestul din Germantown”, În care atât sclavia, cât și comerțul cu sclavi erau În mod clar denunțate. La mijlocul secolului al XVIII-lea, renașterea evanghelică engleză, suscitată de predicile lui John
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
supuși adesea aceștia din urmă. Și totuși, recitindu-l astăzi, realizăm cu oroare care trebuie să fi fost condițiile de viață de atunci. Abia pe la Începutul secolului al XVIII-lea au Început să se Înmulțească semnele de umanism și manifestările aboliționiste. Vreme de cincizeci de ani, acestea rămân Însă izolate și lipsite de consecințe. Tot sub influența quakerilor, protestele vehemente ale lui Anthony Benezet, de origine hughenotă, au constrâns În 1772 „Societatea Prietenilor din Philadephia” să condamne comerțul cu sclavi. Benezet
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
larg difuzate În Anglia și Franța. Conform unei opinii larg răspândite În epocă, ar fi fost de-ajuns să fie interzis comerțul cu sclavi pentru ca sclavia să dispară; aceasta a fost și perspectiva În care s-au Înscris eforturile primilor aboliționiști. Mișcarea a căpătat elan În Anglia. Începând cu anul 1765, Granville Sharp, simplu funcționar londonez de confesiune evanghelistă, a inițiat mai multe procese pentru a obliga justiția engleză să recunoască, În 1772, că „sclavia nu ar putea exista fără o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sclaviei n-a venit Însă decât În 1833, după noi lupte. În Franța, reacția este condusă de filosofi. În 1798, Declarația universală a drepturilor omului și cetățeanului proclamă că „toți oamenii se nasc și rămân liberi și egali În drepturi”. Aboliționiștii sunt plini de speranță, Însă cunosc prea puțin puterea negustorilor și a prejudecăților, În special a celor rasiale, care, În ciuda discursurilor frumoase, sunt bine instalate În mințile oamenilor. Franța datora cafelei și zahărului din Haiti echilibrul balanței sale comerciale, iar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fel, transportul africanilor care semnaseră contracte de angajare În coloniile franceze din America se efectua În condiții atât de Îngrozitoare, Încât 20% dintre cei Îmbarcați puteau să moară În cursul traversării oceanului (Schmidt, 1994, pp. 172-173). În mod paradoxal, eforturile aboliționiștilor au avut uneori ca efect agravarea sorții sclavilor prin presiunea economică creată de aceste eforturi. Există astfel o strânsă corelație Între profiturile scontate ale comerțului cu sclavi negri și condițiile În care se efectua acest comerț, creșterea dificultăților de achiziționare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
oficial al comunității. Teoriile care dezbat justificarea pedepsei încearcă să găsească răspunsul la întrebarea care este fundamentul dreptului de a pedepsi. De-a lungul timpului această întrebare a primit diverse răspunsuri, care pot fi clasificate în două grupe principale: teoriile aboliționiste, care nu recunosc necesitatea pedepsei, militând pentru eliminarea ei și teoriile justificative, ce susțin că societatea nu poate renunța la pedeapsă. Teoriile aboliționiste susțin nelegitimitatea pedepsei, considerând că suferința provocată de acestea este inutilă. Din această clasă nu fac parte
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
lungul timpului această întrebare a primit diverse răspunsuri, care pot fi clasificate în două grupe principale: teoriile aboliționiste, care nu recunosc necesitatea pedepsei, militând pentru eliminarea ei și teoriile justificative, ce susțin că societatea nu poate renunța la pedeapsă. Teoriile aboliționiste susțin nelegitimitatea pedepsei, considerând că suferința provocată de acestea este inutilă. Din această clasă nu fac parte teoriile care susțin înlocuirea pedepsei cu programe pedagogice sau terapeutice, nici cele reformatoare care propun înlocuirea pedepsei închisorii cu pedepse care produc mai
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
sunt amenzile penale. Aboliționismul neagă orice justificare a pedepsei, nerecunoscând niciun drept al statului de a interveni prin aplicare unor sancțiuni. Primele idei se găsesc în gândirea iusnaturalistă și evocă societatea primitivă de dinainte de apariția normelor juridice. Mai târziu, ideile aboliționiste au fost vehiculate de teoriile anarhiste și marxist-leniniste, precum și în teoriile apologetice cu privire la devianță și societatea dezorganizată și violentă 89. În ceea ce privește justificarea pedepsei, există două mari abordări filosofice rivale: retributivismul și utilitarismul. 3.5.1. Teoriile retributive ale pedepsei Retributivismul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
juridic, 11, 56, 57, 115, 126, 128, 133, 235 sistem normativ: al dreptului, 126; al moralei, 111 sociabilitate, 39, 43, 44, 45 stare naturală, 41, 45, 89 T teoria imperativistă a dreptului v pozitivism juridic, 50 teoria valorii, 23 teorii aboliționiste, 192 teorii consencințialiste, 23 teorii neteleologice, 23 teorii nonconsecințialiste, 23 teorii teleologice, 23 U utilitarism: hedonist, 26; preferențial, 26; și context public, aplicabilitate, 26; și justificarea pedepsei, 192 utilitate, 25, 26, 27, 79, 112, 153, 195, 224, 231 V vălul
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
militară a generalului António Bernardo da Costa Cabral împotriva nobilimii liberale de stînga. 1846. Crearea unei Junte revoluționare; căderea guvernului Costa Cabral. 1891. Răscoală republicană nereușită la Porto în timpul domniei regelui Carol I§§§§§§§. Statele Unite 1854-1854. Ciocniri militare în Kansas între aboliționiști și partizani ai sclaviei (așa-numitul "război civil din Kansas"). 1861-1865. Războiul civil de secesiune (prin crearea Confederației Statelor Sudiste). Asasinarea președintelui Abraham Lincoln. 1881. Atentat asupra președintelui James Garfield. 1885. Înființarea organizației teroriste Ku Klux Klan. China 1850-1864. Războiul
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]