93 matches
-
6 iunie fără ca relațiile între cei doi să se fi îmbunătățit. În primăvara lui 1861, colonelul Candido Augusto Vecchi i-a scris, la cererea lui Garibaldi, ziaristului american , exprimându-și simpatia lui Garibaldi față de Uniune. Garibaldi îl admira pe , un aboliționist care dorea să facă recurs la o insurecție armată cu scopul abolirii sclaviei. După eșecul din bătălia de pe Bull Run, președintele Lincoln era exasperat de lipsa de experiență a generalilor săi. Consulul american la Anvers, , i-a scris lui Garibaldi
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
istoric, statul a fost locul de origine a multor nativi americani, care au vânat bizoni din timpuri imemoriale. Primii coloniști de origine europeană s-au stabilit în zonă la sfârșitul anilor 1840 și la începutul anilor 1850. Începând cu 1854, aboliționiști din Noua Anglie (New England), respectiv partizani ai sclaviei din statele învecinate, în special din Missouri, s-au grăbit a se stabili pe teritoriul de azi a statului pentru a înclina balanța sau nu în favoarea unui stat liber. În această
Kansas () [Corola-website/Science/303853_a_305182]
-
sociale, politice, economice și rasiale ale războiului au marcat perioada de reconstrucție care a durat până în 1877 și au continuat să se manifeste și de-a lungul secolului al XX-lea. Coexistența unui Sud sclavagist cu un Nord din ce în ce mai puternic aboliționist a mărit posibilitatea conflictului. Lincoln nu a propus legi federale împotriva sclaviei acolo unde ea exista deja, dar, în 1858, prin discursul „Casa dezbinată”, și-a exprimat dorința de a „limita răspândirea sa, și a o pune acolo unde conștiința
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
linii teritoriale. Atât Nordul, cât și Sudul erau influențate de ideile politice ale lui Thomas Jefferson. Sudiștii puneau accent, în ce privește cu sclavia, pe drepturile statelor în raport cu guvernul federal, idei menționate în Rezoluțiile Kentucky și Virginia ale lui Jefferson. Nordiștii, de la aboliționistul William Lloyd Garrison până la liderul republican moderat Abraham Lincoln puneau accent pe declarația lui Jefferson că toți oamenii sunt creați egali. Lincoln a menționat această propoziție în Discursul de la Gettysburg. Vicepreședintele confederat Alexander Stephens a spus că sclavia este „piatra
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
sclavia avea să devină o problemă, în urma războiului mexicano-american (1846-1848), care a avut ca rezultat Compromisul din 1850. Proviziunea Wilmot a fost o tentativă a politicienilor din Nord de a exclude sclavia din teritoriile cucerite de la Mexic. Extrem de popularul roman aboliționist "Coliba unchiului Tom" (1852) de Harriet Beecher Stowe a crescut masiv opoziția în rândul Nordului față de Legea Sclavilor Fugari din 1850. În 1854, Manifestul Ostend a fost o tentativă nereușită a Sudului de a anexa Cuba ca stat sclavagist. Planurile
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
și Doctrina Freeport a liderului democrat din nord Stephen Douglas. Această doctrină a reprezentat un argument pentru a ocoli decizia Dred Scott care, combinată cu înfrângerea Constituției Lecompton a lui Douglas, a divizat Partidul Democrat între Nord și Sud. Raidul aboliționistului din nord John Brown la Harpers Ferry Armory a fost o tentativă de a incita sclavii la revoltă în 1859. Ruptura Nord-Sud din 1860 din sânul Partidului Democrat datorată cerințelor Sudului pentru un cod al sclavilor în teritorii a fost
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
privită ca rasă inferioară și dependentă”. Secesionistul E. S. Dargan din Alabama a spus că emanciparea i-ar face pe sudiști să se simtă „demoralizați și degradați”. Începând din anii 1830, conducerea Poștei Federale a refuzat să mai transporte pamflete aboliționiste către statele din Sud. Profesorii proveniți din Nord și suspectați de înclinații aboliționiste erau expulzați din Sud, iar literatura aboliționistă era interzisă. Când republicanii au declarat că nu sunt aboliționiști, sudiștii au respins această apărare. Și Nordul se simțea amenințat
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
spus că emanciparea i-ar face pe sudiști să se simtă „demoralizați și degradați”. Începând din anii 1830, conducerea Poștei Federale a refuzat să mai transporte pamflete aboliționiste către statele din Sud. Profesorii proveniți din Nord și suspectați de înclinații aboliționiste erau expulzați din Sud, iar literatura aboliționistă era interzisă. Când republicanii au declarat că nu sunt aboliționiști, sudiștii au respins această apărare. Și Nordul se simțea amenințat, după cum constată Eric Foner, „nordiștii ajunseseră să vadă sclavia ca pe antiteza unei
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
sudiști să se simtă „demoralizați și degradați”. Începând din anii 1830, conducerea Poștei Federale a refuzat să mai transporte pamflete aboliționiste către statele din Sud. Profesorii proveniți din Nord și suspectați de înclinații aboliționiste erau expulzați din Sud, iar literatura aboliționistă era interzisă. Când republicanii au declarat că nu sunt aboliționiști, sudiștii au respins această apărare. Și Nordul se simțea amenințat, după cum constată Eric Foner, „nordiștii ajunseseră să vadă sclavia ca pe antiteza unei societăți bune, și ca pe o amenințare
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
1830, conducerea Poștei Federale a refuzat să mai transporte pamflete aboliționiste către statele din Sud. Profesorii proveniți din Nord și suspectați de înclinații aboliționiste erau expulzați din Sud, iar literatura aboliționistă era interzisă. Când republicanii au declarat că nu sunt aboliționiști, sudiștii au respins această apărare. Și Nordul se simțea amenințat, după cum constată Eric Foner, „nordiștii ajunseseră să vadă sclavia ca pe antiteza unei societăți bune, și ca pe o amenințare la adresa valorilor și intereselor lor fundamentale”. Carolina de Sud a
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
este unul dintre cei care asigură apărarea contelui de Rochambeau în fața Adunării și care asigură achitarea acestuia. Urmând majoritatea Adunării care dorea abolirea sclaviei în Antile, Vaublanc îi pune totuși în gardă, printr-un discurs ținut la 20 martie pe aboliționiștii cei mai duri, cum era Brissot, care cunoșteau prea puțin viața din colonii, cu privire la riscurile de război civil, date fiind diversitatea categoriilor etnice și sociale ale populației din Saint-Domingue. Susține, printre altele, legea din 4 aprilie 1792 care acorda cetățenia
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
plecările din partid recrutând veterani unioniști, și atrăgându-și susținerea facțiunii „Stalwart” partidului său, și partidelor republicane din Sud. Grant a câștigat lejer alegerile, iar Partidul Liberal Republican s-a destrămat și numeroși foști susținători ai săi—chiar și foști aboliționiști—au abandonat cauza Reconstrucției. În Sud, se acumulau tensiuni politic-rasiale în sânul Partidului Republican. În 1868, democrații din Georgia, cu ajutorul unora dintre republicani, i-au exclus pe toți cei 28 de membri negri ai Partidului Republican (spunând că negrii aveau
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
micii fermieri, negustorii locali și vânzătorii de bumbac au dat faliment. Închirierea pământului cu plata într-un procent din recoltă a devenit, atât pentru albi cât și pentru negri, un mijloc de a împărți riscul deținerii de pământ. Vechiul element aboliționist din Nord se învechea, și s-a pierdut din interesul acordat acestui subiect. Mulți dintre "carpetbaggers" s-au întors în Nord sau s-au alăturat grupărilor "Redeemers". Vocea negrilor s-a auzit mai puternic în Partidul Republican, dar acesta a
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
1852, romanul a avut un profund efect asupra atitudinilor față de afroamericani și față de sclavie în SUA, intensificând și conflictele sociale care au condus la declanșarea războiului civil american. Stowe, o predicatoare de la Hartford Female Academy, născută în Connecticut și activistă aboliționistă, a concentrat romanul pe personajul Unchiul Tom, un sclav negru în jurul căruia se dezvoltă poveștile celorlalte personaje — sclavi și stăpâni de sclavi. Romanul sentimental descrie realitatea sclaviei, enunțând punctul de vedere că iubirea creștinească poate depăși ceva atât de distructiv
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
creștinească poate depăși ceva atât de distructiv ca înrobirea oamenilor. "" a fost cel mai bine vândut roman al secolului al XIX-lea, și a doua cea mai bine vândută carte a secolului, după Biblie. Cartea a ajutat la alimentarea cauzei aboliționiste în anii 1850. În primul an după publicare, s-au vândut de copii doar în Statele Unite. Impactul său a fost atât de mare încât atunci când Abraham Lincoln s-a întâlnit cu Stowe la începutul războiului civil, Lincoln ar fi declarat
Coliba unchiului Tom () [Corola-website/Science/315986_a_317315]
-
a născut acasă pe 28 iunie 1967 când Rowling avea 23 de luni. Familia s-a mutat într-o vilă aproape de Winterbourne când Jo avea doar 4 ani. A studiat la St Michael`s Primary School, o școală fondată de aboliționistul William Willberforce și Hannah More. Profesorul ei de la școala St Michael, Alfred Dunn, a servit ca sursă de inspirație pentru directorul Albus Dumbledore din "Harry Potter". Copilă fiind, Rowling scria des povești fantastice, pe care obișnuia să i le citească
J. K. Rowling () [Corola-website/Science/296819_a_298148]
-
a luat naștere numele de Sierra Leone, care înseamnă ""Muntele Leului"". Pe lângă portughezi, olandezii și englezii au întemeiat și ei centre comerciale. Comerțul cu sclavi și cu aur, precum și exportul de fildeș le-au adus acestora câștiguri frumoase. În anul 1787, aboliționiștii englezi în frunte cu Granville Sharp au ridicat, în apropiere de Freetown, o așezare pentru sclavii eliberați. În 1808, Sierra Leone a devenit colonie britanică și centru al luptei împotriva traficului de sclavi, declarat ilegal de Marea Britanie în 1807. Urmașii foștilor
Sierra Leone () [Corola-website/Science/298143_a_299472]
-
Peru și Insulele Galapagos. Tatăl lui Charles Darwin se opune participării fiului său la aceasta călătorie planificată să dureze peste doi ani, considerând-o o pierdere de timp, dar cumnatul său, Josiah Wedgwood (1769 - 1843) (membru al Parlamentului britanic, cunoscut aboliționist, care detesta sclavia) îl încurajează să participe. Darwin a plecat în expediție pe 27 decembrie 1831, la bordul navei Beagle, voiaj în decursul căruia avea să înceapă formularea teoriei evoluționiste. Călătoria a durat aproape cinci ani, perioadă în care Darwin
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]
-
Clopotului Libertății, majoritatea istoricilor consideră că și el a fost unul dintre clopotele care au fost trase atunci. După obținerea independenței de către SUA, clopotul a rămas în anonimat mulți ani. În anii 1830, a fost adoptat ca simbol de societățile aboliționiste, care l-au poreclit „”. Crăpătura cea mare care îl caracterizează a apărut cândva la începutul secolului al XIX-lea—o legendă de largă circulație afirmă că a crăpat în timp ce anunța moartea Judecătorului Suprem John Marshall în 1835. Clopotul a devenit
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
lui Pass și Stow a primit porecla "the Liberty Bell" pentru prima oară în jurnalul Societății Anti-Sclavie din New York, "Anti-Slavery Record". Într-un articol din 1835, „The Liberty Bell”, philadelphienii au fost acuzați că nu fac mai mult pentru cauza aboliționistă. După doi ani, o altă publicație a aceleiași asociații, ziarul "Liberty", a publicat pe frontispiciu o imagine cu clopotul, cu cuvintele "Proclaim Liberty" ("Vestiți slobozenia"). În 1839, Prietenii Libertății din Boston, o altă grupare aboliționistă, a intitulat publicația sa "The
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
fac mai mult pentru cauza aboliționistă. După doi ani, o altă publicație a aceleiași asociații, ziarul "Liberty", a publicat pe frontispiciu o imagine cu clopotul, cu cuvintele "Proclaim Liberty" ("Vestiți slobozenia"). În 1839, Prietenii Libertății din Boston, o altă grupare aboliționistă, a intitulat publicația sa "The Liberty Bell". În același an, publicația anti-sclavie a lui William Lloyd Garrison "The Liberator" a retipărit un pamflet aboliționist de la Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell” în care scria că, la acea
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
clopotul, cu cuvintele "Proclaim Liberty" ("Vestiți slobozenia"). În 1839, Prietenii Libertății din Boston, o altă grupare aboliționistă, a intitulat publicația sa "The Liberty Bell". În același an, publicația anti-sclavie a lui William Lloyd Garrison "The Liberator" a retipărit un pamflet aboliționist de la Boston care conține o poezie intitulată „The Liberty Bell” în care scria că, la acea vreme, în ciuda cuvintelor inscripționate pe el, clopotul nu vestea libertatea "tuturor" locuitorilor țării. Mare parte din imaginea modernă a Clopotului Libertății ca simbol al
Clopotul Libertății () [Corola-website/Science/320721_a_322050]
-
natural, singura sa apărare împotriva unui atac pe flanc constând din două tunuri îndreptate către desiș. De asemenea, Corpul XI avea și moralul scăzut. Comandantul lor fusese generalul de brigadă Franz Sigel, un general numit politic pe baza părerilor sale aboliționiste. Deși incapabil ca lider militar, el era foarte popular în rândul etnicilor germani din armată, care aveau o vorbă: „I fights mit Sigel”. În primăvara lui 1862, corpul lui Sigel a fost detașat de grosul Armatei Potomacului și a fost
Bătălia de la Chancellorsville () [Corola-website/Science/321749_a_323078]
-
(14 iunie 1811 - 1 iulie 1896) a fost o aboliționistă și scriitoare americană. Romanul lui Stowe, "Coliba unchiului Tom" (1852) înfățișează viața african-americanilor sub sclavie; romanul a fost foarte bine primit în SUA și Anglia dar și-a atras ura celor din sudul Statelor Unite care erau în favoarea sclaviei. Când a
Harriet Beecher Stowe () [Corola-website/Science/317289_a_318618]
-
nordice. La 6 ianuarie 1836 se căsătorește cu profesorul Calvin Ellis Stowe, iar la 29 septembrie naște primii săi copii, două fete gemene. Între timp au loc tulburări civile stradale anti-aboliționiste în Cincinnati, iar în 1837 este asasinat publicistul progresist aboliționist Elijah Lovejoy (n. 1802), un apropiat al familiei Beecher. În 1843 publică "Mayflower", prima versiune a unei schițe despre prima corabie cu coloniști puritani britanici debarcată în America în 1600. În 1845 publică nuvela "Emanciparea imediată" în revista "The New York
Harriet Beecher Stowe () [Corola-website/Science/317289_a_318618]