82 matches
-
despre oratorie nu se poate vorbi decît la trecut, ceea ce nu ar fi atît de îngrijotător dacă, în subsidiar, fenomenele care au dus la eliminarea retoricii nu ar provoca totodată sleirea limbii și destrămarea sufletului. Or astăzi asistăm la o abrutizare colectivă ale cărei cauze sînt cele pomenite mai sus. Peste tot vedem minți debile pătrunse de o psihologie rudimentară, a cărei expresie facială seamănă cu fizionomia senină a ființelor bătute în cap. Procesul pare cu neputință de întors din cale
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
iese în lume decît pentru a-și trimite coletele explozive. Un geniu malefic rupt de orice legătură cu civilizația, întruchipînd ipostaza absolută a anahoretului modern. Un om trăind libertatea ca autonomie absolută. Sălbaticie pe cont propriu, dar nu sub forma abrutizării suferite de un om degenerat (Ted Kaczynski este de o cinste verificată, nu are vicii și nu se dedă furturilor sau tîlhăriilor), ci ca o retragere din nevoia de a fugi de agresiunea tehnicii. Rece, calculat și fără ezitări, Ted
Cazul Unabomber by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8906_a_10231]
-
cărei rege a fost expulzat în Italia de regimul militar din Atena. Printre cele șapte țări convertite cu forța la republică s-a numărat atunci și România, iar detaliul istoric că am fost scoși din condiție monarhică a însemnat începutul abrutizării la scară națională, o abrutizare care mai durează și astăzi, în ciuda aparenței benigne date de răsturnarea din 1989. Pierzîndu-și conformația monarhică, România a intrat în deformație republicană, iar maltratarea de conștiință la care a fost supusă a dat naștere unei
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
în Italia de regimul militar din Atena. Printre cele șapte țări convertite cu forța la republică s-a numărat atunci și România, iar detaliul istoric că am fost scoși din condiție monarhică a însemnat începutul abrutizării la scară națională, o abrutizare care mai durează și astăzi, în ciuda aparenței benigne date de răsturnarea din 1989. Pierzîndu-și conformația monarhică, România a intrat în deformație republicană, iar maltratarea de conștiință la care a fost supusă a dat naștere unei ignoranțe cronice în privința rolului pe
Epoca moșmoanelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5329_a_6654]
-
monstruoasă care nu numai că nu ne delectează defel, dar chiar ne indispune prin spectacolul suferinței îndurate. Gafencu e inestetic prin decorul de bolgie în care moare. La asta se adaugă neputința de a explica de ce, la unii, suferința provoacă abrutizare, iar la alții, spiritualizare. De ce unii cad sub pragul umanului, iar alții urcă peste el. Apoi, ideologic vorbind, sfîntul e un personaj execrabil care încalcă regula democratică a mediocrității laice. O apariție obscură căreia nu-i poți găsi o minimă
Sfîntul fără moaște by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6136_a_7461]
-
motiv, firile active își pierd treptat fibra contemplativă, omul faptei nemaiputînd să fie omul ecourilor sufletești. Cu alte cuvinte, cine își trăiește viața sub forma actului n-o poate simți sub forma spiritului, la mijloc fiind un proces bizar de abrutizare: trăiești febril și agitat, dar pe dinăuntru îți lipsește voluptatea de a te adînci în gratuități plăcute. Actele nu mai sunt însoțite de reverberația lor în memorie. În acest caz, biografia are sens numai dacă e alcătuită din gesturi utile
Dansul lui Hipoclid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5484_a_6809]
-
se naște performanța. Prezențele publice din ultimii ani ale lui Titi Ceară marchează o apropiere decisivă de universul unei umanități frustrate și scoase abrupt din tiparele ei general acceptate: individualizare, viață interioară, definiție psihologică. Dacă inițial sculptorul glosa pe marginea abrutizării umanului și sugera anatomii nedesăvîrșite, realizîndu-și lucrările în textura moale și scămoșată a lemnului de plop - căreia-i punea în valoare accidentele de fibră -, în etapele ulterioare discursul s-a ordonat în jurul ideii de "ambalaj uman". Lucrările se construiesc acum
Sculptori români contemporani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14363_a_15688]
-
Abia în 1930 apare un mic volum cu prozele sale, plus minuscula "epopee" Fuchsiada. În anul 1928, Geo Bogza editează la Câmpina revista Urmuz, din al cărei program decupăm următoarea secvență: "Scoarța terestră obligă la zile cu preocupări mercantile până la abrutizare. Atunci Urmuz pare un vis absurd și adesea rușinea că ai fraternizat cândva cu un nebun menit să fie înghițit chiar de întunericul clipei următoare dispariției lui. Și totuși, nu e așa Urmuz trăiește încă. Prezența lui printre noi, sfârc
Înainte-mergătorul fără voie by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7550_a_8875]
-
trăiesc disperarea sub forma surescitată a viciilor. Paradoxul acestei boeme e că, deși meschină prin orizontul limitat, e suficient de rafinată ca să nu fie vulgară. Nici o clipă nu ai senzația că asiști la un spectacol al degradării, și asta fiindcă abrutizarea merge mînă în mînă cu cizelarea spiritului. Pictori, muzicieni, poeți și profesori respiră iluziile unei lumi închipuite, în care se ascund din repulsie de realitate. De aceea, deși detracați în majoritatea lor, personajele te atrag prin timbrul exotic al smintelii
În așteptarea pragului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4966_a_6291]
-
le-a scrijelit cu vorbe de tot felul, lăsând înăuntru o fiară psihologică. Suspiciunea. Alteori, în restul cărții, pregătește în același fel ritualul câte unei devoalări sfâșietoare, privind tensiunea extremă a vieții în doi sau pe aceea, tot extremă, a abrutizării profesionale (în Viață de aruncat și, respectiv, în Ultima). Nu mai am destul loc să le comentez în detaliu, dar, de recomandat, le recomand.
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
Gheorghe Grigurcu * Pericolul capital al definițiilor: "Cel care mă definește, mă asasinează" (Kierkegaard). * Orice înfrîngere nu e decît o abrutizare. Analiza (care uneori posedă o componentă caritabilă) se silește a masca acest adevăr crud. * Rezistăm cu adevărat nu atît prin performanțele originalității, cît mai cu seamă prin locurile comune ale personalității noastre, prin acea sănătoasă nediferențiere sub semnul căreia viața
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
pierderea tocmai a acelor valori pe reazemul cărora s-a ridicat burghezia, și anume: limba, morala, educația, artele, religia. Se petrece o dislocare spirituală prin ștergerea din fața ochilor a oricărui reper stabil, urmarea fiind o dezorientare care va culmina cu abrutizarea clasei de mijloc. Și cum abrutizarea înseamnă un val de rebuturi umane menite a îngroșa rîndurile gloatei, cu timpul se ajunge la bipartiția societății: deasupra o elită și dedesubt o masă de manevră debusolată, al cărui orizont de viață se
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
reazemul cărora s-a ridicat burghezia, și anume: limba, morala, educația, artele, religia. Se petrece o dislocare spirituală prin ștergerea din fața ochilor a oricărui reper stabil, urmarea fiind o dezorientare care va culmina cu abrutizarea clasei de mijloc. Și cum abrutizarea înseamnă un val de rebuturi umane menite a îngroșa rîndurile gloatei, cu timpul se ajunge la bipartiția societății: deasupra o elită și dedesubt o masă de manevră debusolată, al cărui orizont de viață se mărginește la plăceri josnice și la
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
uriașă, fantastică explozie, expansiune și înstăpînire a prostiei, ca valoare. Prostia inteligentă, științifică, descurcăreață, șmecheră; prostia sublimă, cezarică, divină: prostia ca fundament, ca acoperiș, ca stil și ca Weltanschauung...". Umoarea intrinsecă a acelei epoci pentru care prostia avea semnificația unei abrutizări induse de tiranie, dar și cea a unui simulacru, ca mijloc de apărare împotriva apăsării enorme exercitate de aceasta, a fost frica. în fruntea obștii se instituie un Celălalt, fascinat de puterea totală, aspirînd a se înfățișa oamenilor nu doar
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9162_a_10487]
-
ne jucăm mereu rolul pe care ni-l dorim, iar atunci cînd sîntem împiedicați, ne prăbușim. Îl jucăm în fața prietenilor sau adversarilor, dar la fel îl jucăm în singurătate, cînd continuăm să fim actori față de noi înșine. Primul dezechilibru descrie abrutizarea lumii recente, o lume în care oamenii renunțe la nuanțe înlocuindu-le cu clișeele la modă, urmarea fiind aplatizarea gîndirii sub apăsarea șabloanelor. În loc de finețea unei limbi distinse, ajungem să ne exprimăm dacă nu onomatopeic, atunci în expresii copiate din
Domeniul nedefinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4165_a_5490]
-
personajelor decât cel consacrat, ca să zic așa: nu de a dovedi onoarea, ci de a scoate la iveală acea frică animalica din om, disperarea ridicolă și tragică totodată de a rămâne an viața. Dar numai această frică poate trezi din abrutizare eroi precum amorezul plictisit de viață calmă și banală alături de amantă de care s-a săturat definitiv. Duelul, la care e provocat mai curând din ăntămplare, ăntr-o clipă de nebunie, de un cunoscut care al disprețuiește intens pentru viața pe
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
zile de tatăl alcoolic. Vezi bolnavi psihic filmați pentru distracția celor din fața ecranului. Protestele opiniei publice n-au servit niciodată la nimic, pentru că singurul indicator de care aceste canale țin seama este audiența. Dar parcă niciodată, în acest ocean de abrutizare și lipsă de umanitate, n-am fost mai impresionat decât privind, de curând, câteva secvențe în care se filma dezmembrarea unei comunități țigănești de la o margine a Bucureștiului. Peisaj industrial dezolant, castele de apă în ruină, scheletul unei hale, mormane
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
presiunea grijilor cotidiene mai tîrziu. Iar dacă nu se intervine la timp, dînd sufletului cele necesare, așa cum țăranii știau că-n ziua de sărbătoare trebuiau să lase plugul și sapa pentru a merge la biserică spre-a se purifica, riscul abrutizării e mare. Soția însă i-a întors spatele și a plecat imediat în altă cameră, poftindu-l s-o scutească de discuții despre țărani și mersul la biserică al acestora. Nu, Ana nu poate fi un partener de discuție. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
i se întâmpla să apuce a-și spune clar și conștient: „Da, pentru acest moment merită să-ți dai viața toată!“, atunci, firește, acest moment în sine prețuia cât viața toată. De altfel, nu susținea partea dialectică a concluziei sale: abrutizarea, bezna sufletească, idiotismul stăteau în fața lui ca o clară consecință a acestor „clipe superioare“. Desigur, nu s-ar fi apucat de polemizat la modul serios. În concluzie, adică în aprecierea pe care i-o acorda acestei clipe, exista, cu siguranță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Administrativ și intru în birou. Răsuflu ușurat, pentru că știu că partea cea mai dificilă a traseului meu zilnic s-a încheiat. Naveta în România abrutizează, ceea ce nu este deloc cazul în civilizatul Vest. O altă metodă de a te supune abrutizării colective. Codruț 16 martie 2006 Mi-am dat seama că fotbalul este noua religie a multor oameni postmoderni. O victorie a Rapidului, într-un meci absolut mizerabil, face mai mult ca orice. Dacă sportul în sine - fotbalul - îmi este simpatic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
astfel de situații, fie că vorbim de prevenirea lor sau de corijarea asistată a cazurilor ocurente. Autoritățile compentente ar trebui să realizeze că, fie și doar din punctul de vedere al eficienței eforturilor Întreprinse, este mult mai ușor să preîntâmpini abrutizarea ființei umane (proces de durată, rezultat al formării individului Într-un mediu socio familial nociv, mizer, violent și subculturală decât să Îți asumi reinserția adecvată a unei astfel de persoane În comunitate, fapt ce ar presupune adaptare socială prin Însușirea
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
deocamdată, îmi adun gîndurile), închid ușa după mine, mă întorc în "actualitate", cobor scara, predau cheia la recepție și ies, prin mica grădină a vilei, chiar în fața treptelor de ciment ce coboară, de pe faleză, pe plajă. Acolo... nisipul, stâncile, marea, abrutizarea luminoasă a ceasurilor petrecute pe plajă ori în apă. Certitudini! Nici o îndoială! Și de ce nu? Tinerețea s-a dus. Nu mai sunt decât o epavă a ei. Dar e vară, cerul e tânăr, marea n-are azi nici un rid. Stai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sau pentru carnea lui, pentru pielea lui sau pentru colții săi, face o faptă rea și el însuși, se preface atunci într-o fiară sălbatică. De aceea, sfârșitul fiarelor sălbatice prin intermediul lui înseamnă totodată și sfârșitul său ca om" (animalizarea, abrutizarea sa). Apoi, altul a spus: "Moise, mai marele Israelului, a dat voie strămoșilor noștri să mănânce carnea animalelor curate și le-a interzis oamenilor carnea animalelor necurate. Atunci Tu de ce ai interzis carnea tuturor animalelor? Care lege vine cu adevărat
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
aventuri, cufundându-se Într-un climat exclusiv poetic și moral. Televiziunea Îl interesa mai puțin. Urmărea totuși, cu inima strânsă, emisiunea săptămânală Viața animalelor. Gazelele și căprioarele, mamifere gingașe, Își trăiau zilele sub teroare. Leii și panterele trăiau Într-o abrutizare apatică traversată de scurte explozii de cruzime. Ucideau, sfâșiau, devorau animalele mai slabe, bătrâne sau bolnave; apoi recădeau Într-un somn stupid, deranjat doar de atacurile paraziților ce-i consumau din interior. Unii paraziți erau atacați de paraziți și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
bea lapte de capră dintr-un burduf împuțit e om civilizat. Oricum, mai mult decît cosocietarul nostru mutat la bloc care mănîncă, se îmbracă și trăiește din gunoaiele unei civilizații pe care n a creat-o el. În loc ca, prin abrutizare, să silească la adaptare pe purtătorii unor vechimi, noua orînduire ar fi trebuit să-și făurească propria cultură. Inventînd cu consecințe imprevizibile reguli, omul a creat un mod de supraviețuire care a ucis forme ce-ar fi trebuit salvate măcar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]