194 matches
-
Titlul, intermediar ca dimensiune, revine la italice. Singura intervenție grafică o reprezintă conturul circular în care e încadrată fotografia lui Traian T. Coșovei. (Un portret, de altfel, deja banalizat, cunoscut cititorilor, dacă nu de altundeva, măcar din antologia Băutorii de absint). Și altele, și altele. Nu pierd de obicei vremea cu asemenea mofturi colaterale. Dacă, totuși, nu mă abțin acum de la a critica actualul layout e pentru că unele dintre aceste detalii, să le zic tehnice, prejudiciază însăși înțelegerea poeziei. Am în
Pornind de la niște versuri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4983_a_6308]
-
Marina Constantinescu Teatrul „Sică Alexandrescu” Brașov: „Absint” de Magda Fertacz Traducerea: Luiza Săvescu. Regia: Claudiu Goga. Scenografia: Lia Dogaru. Distribuția: Iulia Popescu, Viorica Geantă-Chelbea, Mihai Bica, Marius Cordoș, Demis Muraru, Ciprian Mistreanu. În desenul timpului prezent, puțini dintre noi își mai urmăresc un program interior, un demers
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
performanței pure. Cină cu prieteni de David Margulies. Cerasela Iosifescu, Nadiana Sălăgean, Vlad Zamfirescu, Marius Cordoș. Patru actori minunați, două cupluri și o mulțime de probleme din noi. După cîteva luni, am fost la Brașov. Spectacolul lui Claudiu Goga cu Absint, după textul polonezei Magda Fertacz, m-a atins profund. M-a tulburat pentru că în două ore am parcurs distanțe imense între abis și zbor, între viață și moarte, între esențial și derizoriu. Pentru că nu am avut „Solidaritea” și asta nu
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
umple paginile cu ceva, iar aceste știri false se numesc „canard”. Caragiale explică etimologia, de fapt istoria termenului apărut în presa franceză. Numeroase texte din epocă vorbesc despre chinurile gazetarilor de a-și găsi un subiect bun: unii recurg la absint, alții la capuținer, iar mulți la cea mai bună soluție, gazetele colegilor. De aceea caricaturile epocii îi prezintă pe ziariști cu foarfeci uriașe alături. [...] Presa a dat cea mai mare lovitură tihnei, echilibrului, iar efectul pare a fi definitiv. În
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
în nopțile cu lună plină se prefăcea în lentilă o notă de plată pe care stelaru a scris numele unui zeu o brazdă din câmpul negru a lui danilov o scrisoare de pentti saarikoski adresată lui homer cu pete de absint măcieșul lui romoșan încă verde împotriva tuturor zvonurilor dantura lui nordbrandt exact scrumiera lui pavese halterele lui musil seringa lui pasolini ochelarii lui joyce cămașa de forță a lui jozsef attila creierul lui blake viorele culese de cornel ivanciuc în
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
de pescuit întinse la uscat pe garduri. Știu, știu: ultima pasăre din fiecare cârd, identică în felul ei cu un sufix, este biserica noastră, iubito. La ora asta, undeva departe, cineva este așteptat, în zadar, cu două pahare - neatinse - de absint sau poate doar de vin roșu, iarba din spărturile asfaltului dintre blocuri, pe terenul de fotbal din pantoful meu din stângul ninge, și tristețea a toate acestea, frați moruni, și tristețea a toate acestea, frate nor. Plase de pescuit azvârlite
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
din scenă anterior, la începutul secolului al XIX-lea, o dată cu John Keats, lăsând în urmă un nor de frumusețe lirică, o fetișizare a inocenței, viselor și viziunilor, precum și o îndoială radicală în ceea ce privește rațiunea. Baudelaire a sorbit toate aceste lucruri o dată cu absintul său parizian, numai că el n-a trecut peste rațiune la fel de ușor cum o făcuseră Keats sau chiar Rimbaud. În loc de așa ceva, a experimentat lumea exterioară ca pădure de (cel mai adesea indescifrabile) simboluri, un desiș înspăimântător care provoca paranoia. O
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că un motor din toate / încheieturile. / Aveam să constat în curând ce vă să zică „efectul de galben”. (Deh! - Efectul Coandă, Efectul Sorescu, între altele !). Aceeași sursă americană, citată mai înainte, a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
vor dreptate/ Făcând lumina una cu pământul!” - cf. Sonetul XIX) și cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual...): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
cvasi-impresionist (probabil, conform propriei doctrine, a reflintextului (reflex literar intertextual...): apar, uneori „opalul” și „topazul” („Miresmelor cu trupul de lavandă,/Topaze fine ’ndoliind vegherea” - cf. Sonetul XII) minulesciano-verlaine-iene, alteori, „absintul”, specific unor întregi generații, simbolisto-impresioniste („Ianuarie mă ceartă, ’mi beau absintul!” - cf. Sonetul X) - și, chiar, încercând experiența singurătății și angoasei expresionist-existențialiste: „Mă tem de tine-n vis, singurătate!” - cf. Sonetul XXII. Dar: Cine vrea să guste și, apoi, să vorbească, în cunoștință de cauză, despre Poezia românească adevărată, despre zbaterile
SOTERIOLOGIA IUBIRII. IMN AL GLORIEI RE-TRÃIRII SINELUI ÎN UNIVERSUL CREAÞIEI, PRIN IUBIRE DIVINÃ: VOLUMUL FIIND – 365 +1 Iconosonete de THEODOR RÃPAN. In: Editura Destine Literare by ADRIAN BOTEZ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_256]
-
-n gări/ Ți-or fi lăsat cenușa zării-n plete?". Sau cele sub semnul lui Bachus: "Cum eu veneam, cum tu veneai/ Prin unda verde de alcool/ Te risipeam, mă risipeai/ Ca vîntul mut prin cerul gol.// Pe stelele de-absint lucea/ Trupu-ți răsfrînt poate de-un semn/ Și eu vedeam cum curge noaptea/ În părul tău de untdelemn". Imperturbabilă viața la țară Jurnalul de la Filipeni al medicului Viorel Pătrașcu este, cum s-a semnalat și la prima lui ediție (tot
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13706_a_15031]
-
adormit peste geana-ți apusă, trec secunde grăbite printre frunze și ploi, eu ascund în batistă umbra ta nerăpusă, și,înnod dimineți în apusul din noi. Simt,cum sufletu-ți tace, desenând amintiri, ochiul lunii se-nchide în tristeți de absint, mai adulmec iubirea când, prin gând mă răsfiri, mai ascund trista toamnă când sub gene o...simt! Referință Bibliografică: Simt... / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1778, Anul V, 13 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Doina
SIMT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1778 din 13 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342736_a_344065]
-
Nu se poate nega faptul că multe din picturile care au devenit celebre s-au născut în atmosferă atât de specifică a locantelor. De la Edgar Degas la Pablo Picasso, la pictorii interbelici și contemporani, romani și de aiurea, băutorii de absint sau de bere, de vin sau de spirtoase, au intrat în panoplia figurilor memorabile. Oameni trudiți care își îneacă în băutură necazurile, cheflii fără grijă zilei de mâine, prieteni veniți să sărbătorească un eveniment, parveniți dornici să fie văzuți în
ARTIŞTII ŞI BOEMA de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384601_a_385930]
-
nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș plin cu gogoșari scofîlciți. Am intrat În octombrie, părinții vecinilor mor la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
el acasă. Nu prea știam cum o să primească fraza pe care mi-o pregătisem. — Am venit să vă văd din partea soției dumneavoastră. — Tocmai ieșeam să sorb o băuturică înainte de cină. Ar fi mai bine să vii cu mine. Îți place absintul? — Îl pot bea. Atunci vino. Și-a pus un melon care nu mai fusese periat de mult. Putem cina împreună. Știi, îmi datorezi o masă. — Firește. Sunteți singur? Mă măgulea satisfacția că am izbutit să plasez foarte firesc întrebarea aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Parisul? l-am întrebat. — Nu. Am fost aici doar în luna de miere. De atunci n-am mai venit. — Dar cum Dumnezeu de v-ați găsit hotelul ăsta? — Mi-a fost recomandat. Căutam unul cât mai ieftin. Ni s-a adus absintul și cu solemnitatea cuvenită am picurat apă peste zahărul care se topea. — Cred că ar fi mai bine, să vă spun de la început pentru ce v-am căutat, i-am zis, nu fără oarecare jenă. I-au sclipit ochii: — Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am învoit ca Stroeve să treacă pe la mine în seara următoare și să mă ducă la cafeneaua unde aveam șansa de a-l găsi pe Strickland. Mi s-a părut interesant să aflu că este aceeași cafenea la care băuserăm absint împreună când venisem la Paris să-l văd. Faptul că nu se schimbase câtuși de puțin sugera o toropeală lenevoasă a deprinderilor, care mie mi se părea caracteristică. — Uite-l colo! spuse Stroeve când ajunserăm la cafenea. Cu toate că eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
convins că ai vrea să afli ultimele vești despre ea. A râs scurt și ochii i-au clipit șireți: — A, am petrecut o seară agreabilă împreună. Cât timp să fie de atunci? — Cinci ani. A mai cerut un pahar de absint. Stroeve, vorbind volubil, i-a explicat cum m-a cunoscut și prin ce întâmplare a descoperit că amândoi îl cunoaștem pe Strickland. Nu știu dacă acesta îl asculta. S-a uitat de vreo două ori gânditor la mine, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Câtuși de puțin. A ricanat: — Te lauzi. Dacă aș face-o cu adevărat ai fi copleșit de remușcări. — Încearcă și o să vedem, i-am replicat. I-a licărit un zâmbet în ochi și a continuat să-și amestece în tăcere absintul. — Ai vrea să facem un șah? l-am întrebat. — N-am nimic împotrivă. Ne-am așezat piesele și le-am privit mulțumit. Există într-adevăr un simțământ de satisfacție pe care ți-l dau piesele pregătite de luptă. — Chiar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am spus: — Uite ce e, dacă ești la ananghie, arată-mi tablourile. Dacă există ceva care-mi place, cumpăr. — Du-te naibii, mi-a răspuns. S-a ridicat și a dat să plece. L-am oprit: — Nu ți-ai plătit absintul, i-am spus zâmbind. M-a înjurat, a trântit banii pe masă și a plecat. Nu l-am mai văzut câteva zile, dar într-o seară când ședeam la cafenea și citeam ziarul a venit și s-a așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste, să ne umilească sau să ne distrugă. Nu era posibil ca tânăra să locuiască în apartament. Primarul era uluit. Naviga prin aburii alcoolului, era la al șaselea pahar de absint, pe care îl bău dându-l peste cap, fără să aștepte ca zahărul să se dizolve, cum făcuse la cele dinainte, ca să-și revină cât de cât după ce dăduse ochii cu întunericul ce zace în fiecare dintre noi, și toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
că ar servi fabulațiilor mitului, Lucrețiu scrie aceste mii de versuri pentru a-l converti pe Memmius la conversația filosofică epicuriană. Doctrina pare amară, seamănă cu o băutură de leac austeră, e ca un medicament cu gust puternic, cam ca absintul, dar asta n-are importanță: poezia va acționa precum mierea, acest excipient dulce care îi permite poțiunii să fie eficace, în ciuda unei ingestii neplăcute. Paharul fiind uns cu lichid dulce, medicația merge și singură. Memmius, orator, politician, retor, poet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
juru-mi totu-nvie se-mbracă-n flori dorința/ Dar astă primăvară... Mălinul nu-nflorește... ” (Nectar din suflet, Oradea, 22 februarie 2010”. Deosebit de relevantă pentru creația poetei este dragostea față de satul natal, „satul cu dor”, unde „Miroase codru-a floare și absint”, sat pe care ne asigură că nu l-a uitat și unde se reîntoarce cu nostalgie să-i sărute glia: „Sub munte plin de doruri, răsfirat/ Pe firul apei ce oglizi împarte,/ Râtul Romanilor a fost odat'/ Sătucul ce mi-
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
va trece flămând peste magice praguri până se vor deschide uși, cărare prin timp făcând turme de zimbri cu sânge înnebunit de lună. Lumina-i va locui în trup, se luptă cu întunericul și altul în extaz va bea tot absintul. Dincolo de înțelegere, mările aromelor vor mângâia Pământul pe umeri cu miresme sălbatice, îl vor scoate din minți fugind fără veste cu Venus în Calea Lactee. Referință Bibliografică: Va trece flămând / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1599, Anul
VA TRECE FLĂMÂND de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368064_a_369393]