26,173 matches
-
formează cele două capitole care analizează construcții în cea mai mare parte contradictorii: Tombouctou, o prefigurare terestră a Paradisului, un oraș perfect, fabulos ce ascunde nu doar bogății, ci și universități și bibliteci, și regatul Dahomey, un teritoriu al cruzimii absolute unde au loc nenumărate sacrificii umane iar aberațiile monarhului nu cunosc limite. Așa cum ni-l prezintă cartea Simonei Corlan-Ioan, imaginarul lumii "civilizate" a secolului al XIX-lea se dovedește cel mai adesea monstruos și incapabil să treacă dincolo de propriile scenarii
În Africa neagră by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15446_a_16771]
-
ei înșiși puternic marcați ideologic, tot mai multă lume dinafara spațiului cultural vede în Omul recent nu ceea ce a pus autorul în ea - adică un eseu împotriva celor care-și ridică parti-pris-urile, oricare ar fi acelea, la rang de ideologie absolută și agresivă -, ci elucubrații pe care încearcă să le extragă, printr-o arheologie scremută, oameni incapabili să digereze succesul, într-adevăr uimitor, al Omului recent. însă de aici până la a-l transforma pe H.-R. Patapievici în pretext al creșterii
Pro-Patapievici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15462_a_16787]
-
relegă discursul psihanalizei: Evdokimov scria undeva, despre asceza pustiei, că este o "imensă psihanaliză urmată de o imensă psihosinteză a sufletului uman universal." Dincolo de Fecioara Maria se întinde imensul teritoriu al sacralității feminine din toate spațiile culturale: Coranul sau supunerea absolută, Africa neagră și transele inexplicabile, India și erotica mistică, apoi complicatele, genialele sfinte catolice. Psihanaliza feminității e punctul de plecare pentru reducții structuraliste "clasice". A fi femeie este echivalent cu "a fi cel slab" sau "cel care își permite nevroza
Despre psihanaliză și sfinți by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15492_a_16817]
-
Rânzei, încântat. Să mor dac-am mai auzit... Mai ales chestia cu deșteptătorul; ...ăsta da scriitor, nu ca ăia care scrie numai de ei... (dezacordurile lui Rânzei nu mă păcăleau, ele fiind un semn, pe față și disprețuitor de independență absolută).
Tocmeala by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15496_a_16821]
-
Patapievici divergențe de ordin politic. Horia are calitatea, dar și defectul, că recurge prea repede la absolut. Stă bine - ca să zic așa - cu absolutul. Are întotdeauna fermitatea unui punct de vedere extrem de tranșant, de impozant și intervine cu o grilă absolută în teritoriul de obicei plin de semitonuri și nisipuri mișcătoare care e viața politică. De aceea unele dintre judecățile lui mi s-au părut, de-a lungul anilor, excesive, crude, abstracte. Am avut și avem încă discuții în contradictoriu pe
"Să recuperăm obiceiul de a nu fi de acord cu cineva fără a-i dori Dispariția" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15476_a_16801]
-
staff-ului - 2002 ne întîmpină cu dușul rece al scorului sub care e strivit filmul european în repertoriul curent al cinematografelor autohtone. Un scor bucureștean mai expresiv decît oricînd, în a doua jumătate a lunii ianuarie, de o perfecție cifrică absolută (exceptăm filmele programate la Cinematecă și la casele de cultură străine): 33-3 (cifra din urmă include și un film românesc - bineînțeles de Sergiu Nicolaescu, cum sînt și toate producțiile locului difuzate de TVR 2, și, se subînțelege, nu din producția
Suferințele mafiei by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15525_a_16850]
-
peisagistică și fascinația pentru o sinteză aproape didactică a coabitării elementelor, ci și mecanismele de funcționare a fenomenului nostru artistic și întregul său spectru de sensibilitate. Posibilitatea participării neîngrădite la acest spectacol natural, absența oricărei birocrații și premisele unei libertăți absolute, plasează fenomenul Balcic într-un spectru valoric și stilistic foarte larg. Or, tocmai acest lucru demonstrează, cu o mare acuratețe, cît de unitară și de coerentă este, în esență, școala noastră de pictură interbelică. Indiferent de stilistica proprie și de
Un imn pentru Balcic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15524_a_16849]
-
Omul, omul renascentist, înțeles ca summum al firii, ca eflorescență ultimă a creației, nu este decît locul de întîlnire a unor multiple tensiuni și a tot atîtor relativități. Perspectivei teologice i se substituie una de tip magic, iar principiului coerenței absolute și al determinismului demiurgic îi este preferat orizontul alchimic al corespondențelor subtile. Romantic în sensul cel mai exact al cuvîntului și narativ în accepțiunea creatorului de scenarii inițiatice, el conservă ceva, în ordine morală, dar și în gîndirea sa artistică
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
evaziune, în planul mare al existenței speciei el se comportă similar. Umanitatea lui, densă și precară în aceeași măsură, plină de o vitalitate primară și marcată simultan de oboselile extincției, este și ea așezată inconfortabil în acel punct de criză absolută în care vectorul mitic se intersectează cu cel apocaliptic. între naștere și expiere, momente aflate într-o perfectă relație de contiguitate, Omul lui Brauner nu are decît răgazul tragic al conștientizării propriului impas metafizic și al abisalei sale stări de
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
și filosofia fiind născocite pentru a da vieții sens). Dar nici măcar marile sisteme filosofice nu sunt universale - cracterizând doar orizontul individual al creatorilor lor. Cine ar putea percepe concomitent toate aceste perspective individuale, ar stăpîni, în infinita lor multiplicitate, adevărul absolut - ceea ce numai Dumnezeu e în stare. Cu claritate - "care este politețea filosofului" - Ortega y Gasset subliniază că "problema cea mai gravă a prezentului e omul și mulțimea", "problema formidabilei dualități pe care o reprezintă individul și colectivitatea". Mulțimea este nimeni
"Cu-același gând, noi totuși ne desfidem..." by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15527_a_16852]
-
mele. Un grup de artiști a realizat că zeii și filozofii greci au murit, că Dumnezeu a murit și el, iar viața de zi cu zi este artă adevărată. Pe care au început să o caute ca pe o divinitate absolută. În ei înșiși, în ceilalți, în cetate. Cel care mi-a înlesnit accesul în acest univers, în acest mod surprinzător de a organiza timpul și de a provoca nașterea semnificativului a fost chiar președintele fundației, Kostas Kartelias: poet, visător și
Kalispera, Lola Blau! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15523_a_16848]
-
aceea, nu împărtășesc rezervele și crispările regizorului Elie Malka exprimate în Caietul-program al spectacolului Bent de Martin Sherman pe care domnia-sa l-a montat la Bulandra. De fapt, este o recidivă. Malka reia acest proiect care a avut premiera absolută acum cîțiva ani, la Teatrul Național din Timișoara. Si atunci, și astăzi, textul lui Martin Sherman mi s-a părut cu mult mai interesant și mai profund decît tratamentul regizoral aplicat. Traducerea nuanțată, vie și rafinată a piesei îi aparține
Triunghiul roz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14386_a_15711]
-
pricina la Tv.! Nici prin marginea de jos a capului nu ne trecea ideea că vom plînge după programele de odinioară. Ho, ho, ho! Să ne întoarcem la Revelionul tv 2003. Doar vulgaritatea unor alde Garcea a întrecut completa, deplina, absoluta, teribila și oribila lipsă de idei a realizatorilor. Nimica-nimicuța, preț de ore și ore, pe toate lungimile de undă. Antena 1 a repetat stupida și populista idee de anul trecut: cum ar fi să facă Revelion în familie. Cu toți
A trecut și Revelionul by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/14390_a_15715]
-
asezonate cu figuri de stil, nu acceptă nici în ruptul capului să renunțe la ciolan. Prea s-a obișnuit, de doisprezece ani, cu urcușul pentru a ceda tocmai când a ajuns să atingă cu mâna merele de aur ale puterii absolute. Se vor schimba strategiile, dar esența conflictului rămâne aceeași. Năstase și-a dat seama că puterea lui în partid nu e atât de mare cât își închipuia, ba chiar că în guvern există destui oameni ce joacă pe mâna iliesciană
Cântecul scrâșnit al amânarii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14396_a_15721]
-
are o mare doză de seriozitate. Eu cred că poți analiza, pornind de la titlurile indicate de fiecare, nu doar niște gusturi în materie de lectură, dar și felul în care dorește fiecare să fie perceput. Nu sînt sigur de onestitatea absolută a răspunsurilor. În astfel de cazuri, oarecare paradă, mască, afectare par obligatorii. Nu sînt sigur nici măcar de mine însumi: cele zece titluri aparțin oare cărților care m-au format, celor pe care le consider fundamentale pentru cultura lumii sau unora
Biblioteca de zece cărți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14422_a_15747]
-
fi dispensat de mult de ea de n-ar fi fost testele și experimentele cele mai revelatoare pe care le-am întreprins în chestiuni de spirit și de moralitate, chiar în starea mea de suferință și lepădare de sine aproape absolută - plăcerea ce o aflu în setea mea de cunoaștere mă poartă pe înălțimi de unde triumf asupra oricăror torturi și neputințe." (p. 178) Marea revelație pe care o aduce acest pasaj este, cred, faptul că Nietzsche și-a făcut din propria
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
și timpurile când postmoderniștii, la rândul lor minoritari, își încărcau partiturile cu recolte ale unor stiluri și tehnici de compoziție muzicală din diverse epoci, și aceasta sub privirile furibunde ale avangardiștilor, ce atacau din toate părțile în numele insolitului și noutății absolute. Compozitori-peregrini, misionari, conchistadori, exploratori sau pelerini dădeau din coate, făcându-și loc într-o pădure a tendințelor și direcțiilor cu o topologie ce s-a răsfrânt totdeauna în coeficientul de primenire a limbajului muzical. Astăzi suntem martorii unei plictiseli generalizate
Plictiseală generalizată by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14501_a_15826]
-
național prin publicarea unor opere anterior interzise, traducerile din literatura occidentală contemporană (alta decît cea sovietică) au fost biruințe ale obștii în mai mare măsură decît încuviințări ale oficialității. Oficialitatea a fost prinsă într-un joc de care inițial avea absolută nevoie și pe care l-a scăpat mai apoi de sub control. Reînghețul ideologic din 1958 și din 1971 este dovada faptului că PCR își dădea perfect seama de consecințele și de riscurile procesului de liberalizare. Mai mult, că încerca să
Dezgheț cu voiede la partid? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14508_a_15833]
-
gândurile în ordine. - Știu, reluă el, înseninat, intima dumneavoastră, Ama, colegii mei și cu mine, suntem foarte reali, pe când dumneavoastră nu sunteți. - Cam așa ceva, a răspuns domnul Carol. Adăugă după o mică pauză: Vedeți, domnule locotenent, fiindcă nu există realitate absolută, fiecare are dreptul să-și imagineze propria realitate sau irealitate, a celuilalt și, în general, a lucrurilor. Dar trebuie să te aștepți la ceea ce, mai devreme sau mai târziu, în acest dialog - sau interogatoriu, e mai potrivit - dintre dumneavoastră și
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
sau Carpentier, în Sărbătoarea Țapului ați transformat o ființă umană într-un tiran. Credeți cu adevărat că tiranii au suflet de om? - Vedeți, tiranii nu sunt niște accidente ale naturii, nu sunt nici monștri. Sunt oameni pe care puterea, Puterea absolută, cu timpul, îi dezumanizează și face din ei niște monștri. Acesta este întregul proces pe care romanul meu încearcă să-l descrie în cazul lui Trujillo: felul în care un bărbat care era autoritar și nutrea ambiții de putere, după ce
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
Credeți că tiranii trebuie judecați, aduși în fața instanțelor, sau iertați, prin prisma unui punct de vedere religios? - Nu, nu e vorba de un punct de vedere religios. Eu cred că mai curând moral și civic. Cred că dictatura este răul absolut al unei societăți, că daunele pe care le produce unei societăți un regim autoritar, brutal, sunt enorme. Cred că sechelele rămân să marcheze uneori multe generații și că, prin urmare, dictatorii și complicii lor trebuie să fie pedepsiți foarte sever
Cu Mario Vargas Llosa în direct by Alin Genescu () [Corola-journal/Journalistic/14504_a_15829]
-
două tabere pesediste. Tactica lui Năstase vizează, în principal, constituirea unui mecanism de perpetuare a propriei puteri. Logica lui e cât se poate de simplă: câtă vreme Iliescu nu se dă la o parte, încercările sale de confiscare a puterii absolute vor fi puternic stânjenite. Presupunând că alegerile prezidențiale se vor ține la timp, adică în toamna anului 2004, iar parlamentarele, după voia premierului, în toamna lui 2003, pe tabla de șah ar trebui să se afle doi jucători - Iliescu și
Tactica somnolenței provocate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14535_a_15860]
-
în registrul dramatic al operei sale - Artă narativa a "Scrisorii pierdute"). Un motiv pentru reluarea unor teme caragialiene din perspective diferite, "oblice", este sugerat de autorul însuși în Arta compoziției din 1983: Cine mai percepe astăzi, ca în vremea premierelor absolute, știința dramaturgului de a trezi și întreține curiozitatea, de a crea suspensii și de a rezervă surprize, de a produce lovituri de teatru, când aproape orice ins care pășește în sala de spectacol cunoaște piesă pe dinafara? (...) Remediul nu poate
Caragiale - "Jurnal" exegetic by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14593_a_15918]
-
învețe, cu o motivație cognitivă și voință supraumană. Fiind săracă, cu un copil, simțea totuși că își poate depăși condiția inferioară prin exercițiu spiritual. Ana este exemplu viu în contestarea ideii că femeile nu au geniu. Femeia comunistă a cărei absolută realizare morală și estetică este Ana Roșculeț se caracterizează prin voință, geniu și altruism. Din păcate îi lipsește simțul critic, și în politică, și la bărbați. Însă acest defect e compensat de multiplele calități: ea are capacitate empatică (cât p-
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
necesitatea lărgirii, cât a reconsiderării noțiunii de intelectual în comunism: acea persoană trecută de la beznă la lumina alfabetului și având conștiința importanței păstrării păcii. Gândirea abstractă era inutilă în comunism, necesară era doar eficiența practică. Ana Roșculeț realizează astfel destinul absolut al femeii despre care simțul comun afirma, pe vremea ei și astăzi, că este incapabilă de utilizare a emisferei drepte. Ana contrazice astfel implicit ideea lui Schopenhauer (și o dată cu el pe toți misoginii): "Cele mai eminente capete femeiești s-au
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]