594 matches
-
-o și noi, fiindcă porniserăm revoluția încă de la 1821, iar ecoul revoltei de la Paris împotriva lui Carol al zecelea, ajunsese și la noi. Dar n-am putut, fiindcă ne ocupaseră rușii care ne-au dat un Regulament Organic pe măsura absolutismului lor și nu a speranțelor noastre liberale care veneau de la Paris, unde se cerea libertatea presei!... Am încercat din nou la 1848, dar dumneavoastră, susținătorii noștri, ați devenit imperiu iar pe noi nu ne-au mai lăsat turcii să acționăm
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
cu acest individ despre care se spune că a supt laptele mamei mele. Contesa Walewska m-a adus la Tuileries și i-am văzut lui Napoleon din nou fața când devenise mai umană, adică muiase teroarea din prima parte a absolutismului sângeros și venea spre ceea ce vrea să numească astăzi Imperiul liberal, cum chiar eu i-am sugerat, ca să scape de acuzația de tiran.
Editura Destine Literare by Corneliu Leu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_233]
-
sforțări ascetice și pretenții de sanctitate. Prin Ferapont, Dostoievski vrea să atraga atenția asupra vestigiilor păgâne și a interpretărilor greșite care au rămas prezente în structura creștinismului ortodox. Multe din ideile politice ale lui Dostoievski, legate de conservatorism și sprijinirea absolutismului monarhic, au fost inspirate și consolidate de lectura "Istoriei statului rus" de Nikolai Karamzin, un ciclu de volume pe care scriitorul l-a studiat în tinerețe. Autocrația țarului era esențială, în viziunea lui Dostoievski, pentru menținerea independenței și a unității
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
citat din „"Mein Kampf"”: După părerea lui Hitler, nu există nici o alternativă realistă la guvernarea dictatorială. Încă din timpul anilor petrecuți la Viena, el considerase democrația parlamentară slabă și ineficientă. Aceasta se opunea tradițiilor istorice germane bazate pe militarism și absolutism și, mai mult, încuraja răspândirea unui rău și mai mare: comunismul. Cel din urmă element al ideologiei naziste era naționalismul de tip agresiv, care se răspândise ca urmare a condițiilor specifice din Germania ultimilor ani. În opinia multor germani ca
Nazism () [Corola-website/Science/296739_a_298068]
-
un mod absolutist, deși guvernul său nu a fost foarte reacționar și opresiv. Când liberalii spanioli au impus o constituție fratelui ei, regele Ferdinand al VII-lea, ea a fost deschisă la ideea de a accepta o constituție, dar renașterea absolutismului spaniol din 1823 a încheiat intențiile ei. În 1820, a aranjat nunta fiului ei în vârstă de 21 de ani cu Prințesa Maria Tereza de Savoia, una dintre gemenele regelui Victor Emanuel I al Sardiniei. Relația cu fiule ei s-
Maria Louisa a Spaniei (1782-1824) () [Corola-website/Science/322336_a_323665]
-
nu vor exista prinți de sânge regal". Edictul regal însă sfida legea bisericii. În cazul în care ducele de Anjou ar fi murit, moștenitorul legitim urma să fie nepotul de frate al regelui, Ducele de Orléans. Foarte importantă pentru exercitarea absolutismului regal a fost armata. Ludovic al XIV-lea și-a dominat armatele prin profesionalism. El a câștigat respectul soldaților săi, de la gradele cele mai mari până la cele mai mici, demonstrându-și propria abilitate ca soldat. Deseori și-a condus singur
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
provinciile, cât și orașele. Pe parcursul domniei sale, Ludovic, sub influența lui Colbert, a intervenit în guvernarea locală. Acest lucru a avut o motivație: aceea de a strânge mai mulți bani din impozite. Nimic nu ilustrează mai bine eficiența în creștere a absolutismului lui Ludovic al XIV-lea decât uluitoarele sume de bani strânse din impozitări, mai ales către sfârșitul domniei. Succesorii lui Colbert, folosind și dezvoltând tehnicile sale, au fost capabili să finanțeze războaiele extrem de costisitoare care au durat din 1688 până în
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
din 1688 până în 1713. Nu numai că venitul a crescut considerabil, peste nivelurile înalte realizate deja pe vremea lui Richelieu și Mazarin, dar regularitatea și relativa ușurință cu care erau strânse aceste sume imense sunt extrem de semnificative și reflectă puterea absolutismului Era un lucru acceptat faptul că regii își moșteneau tronurile prin drept divin - adică ei nu stăpâneau prin consensul supușilor săi, ci erau aleși de către Dumnezeu. Ludovic era mândru de obiceiul de a-l denumi pe regele Franței "fiul cel
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Dacă la 1817, românii constituiau peste 75% din totalul populației, ultimul recensământ țarist înregistra scăderea ponderii românilor sub 48% (47.6%), aceștia transformându‐se din majoritate absolută în majoritate relativă. Însă datele statistice, obținute de către funcționarii ruși în epoca unui absolutism cunoscut prin politica sa de rusificare și oprimare a naționalităților, nu pot fi privite ca veridice în totalitate. Astfel, în anul 1912, Nikolai Lașcov, în lucrarea aniversară, intitulată "O sută de ani de la trecerea Basarabiei către Rusia, 1812‐1912", constata
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
Viborg, și în iulie 1656, în Christiania, Norvegia. Cristian a fost sub conducerea lui Christoffer Parsberg într-o călătorie lungă în străinătate, în Olanda, Anglia, Franța și acasă prin Germania. El a primit prin această călătorie, posibilitatea de a vedea absolutismul cum avansează în realizarea sa cea mai splendidă sub tânărul Ludovic al XIV-lea, și teoria dreptului divin al regilor. În august 1663, Cristian s-a întors acasă. Fiind primul care a fost urcat pe tron ca rege unic, la
Christian al V-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/317524_a_318853]
-
1663. În 1679-1680, țara cehă a avut de suferit după o epidemie de ciumă și o răscoală a iobagilor. Domniile Mariei Terezia și a fiului ei Iosif al II-lea, Sfânt Împărat Roman și coregent din 1765, a fost epoca absolutismului luminat. În 1742, majoritatea Sileziei, atunci aflată în posesia coroanei Boemiei, a fost ocupată de regele Frederic al II-lea al Prusiei în Războiul de Succesiune Austriacă. Marea Foamete, care a durat între 1770 și 1771, a ucis aproximativ o
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
pentru împărțirea regiunii în două entități naționale: poloneză în vest și ucraineană în răsărit. Revoluția din Lemberg a fost înăbușită de trupele imperiale, care au atacat orașul cu artileria și infanteria. După revoluția de la 1848 a urmat un deceniu de absolutism, dar pentru a opri agitația naționalistă poloneză, a fost numit în funcția de vicerege nobilul polonez podolian Agenor Romuald Gołuchowski. El a început polonizarea administrației și a respins cererile rutenilor pentru împărțirea provinciei. El a încercat fără succes să forțeze
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
negocierile cu La Rochelle, devenit capitala protestanților. Eșecul acestor negocieri duce la izbucnirea celui de-al patrulea război religios. La nivel politic evenimentele poartă la o chestionare profundă asupra naturii puterii regale.Monarhia absolută este pusă în discuție. Pamfletiștii ostili absolutismului regal sunt de părere că puterea regelui ar trebui să fie limitată (inclusiv prin organizarea "Statelor Generale" regulate). Reflecția se naște în rândurile protestanților după masacru, iar în cursul anului 1573 apare și în rândurile catolicilor moderați ostili puterii autoritare
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
o religie unică de stat, cea catolică, era menită, în mod deghizat, să constituie un element de unitate, un liant solid al imperiului habsburgic, atât de eterogen și să servească drept instrument politic de dominație, paralel cu celelalte instrumente ale absolutismului. În al doilea rând, prin "Unire", se urmărea să se dea o lovitură de grație calvinismului patronat de nobilii unguri, cu scopul de a-i atrage și pe aceștia la credința împăratului. În al treilea rând, Curtea de la Viena urmărea
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
a fost dizolvat. În 1746 cetățenii din Eisenach au prezentat ducelui un memorandum care detalia prerogativele naționale, în care el a fost denunțat pentru infracțiuni contra drepturilor constante tradiționale. Gestul a demonstrat că cetățenii ducatului au fost rezistenți la introducerea absolutismului, prin urmare, anumite politici pe care Ernst August le-a planificat nu au putut fi complet realizate. Moartea ducelui a împiedicat o controversă teribilă între nobili și cetățenii din Eisenach. După moartea sa, Ernst August a lăsat ducatul ruinat, și
Ernest Augustus I, Duce de Saxa-Weimar-Eisenach () [Corola-website/Science/335993_a_337322]
-
mai trebuiră să-și cumpere slujbele și să stoarcă oamenii spre a-și scoate banii. Strângătorii impozitelor fură supravegheați cu atenție; o justiție bună și rapidă fu asigurată tuturor, chiar împotriva celor puternici. În sfârșit, șefii aristocrației, adversarii obișnuiți ai absolutismului imperial, fură loviți cu o asprime deosebită. În adevăr, în aceste chestiuni, Andronic, care-și bătea joc ușor de lucrurile cele mai grave, înceta de a mai glumi. Autoritar, aspru, imperios, el înțelegea să fie ascultat orbește. Ceea ce spun eu
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
anul 1742, în timpul locotenenței lui György Vásárhely. Georgius Nemes fecit"” (executat de Georgius Nemes). Cu acest clopot se anunța începerea Adunărilor Generale ale orașului. Numele de “constituțional” provine de acolo, că nu a fost tras de la 1849 până la 1867 (perioada absolutismului), numai după 1867, după restabilirea stării constituționale. “Casa Orașului” (“Palatul Orașului”) a fost folosită ca primărie între anii 1812-1849. În timpul absolutismului (1849-1867) a fost ocupată de funcționarii județeni, care, după restabilirea constituției în 1867, au fost îndepărtați de acolo. În
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
Generale ale orașului. Numele de “constituțional” provine de acolo, că nu a fost tras de la 1849 până la 1867 (perioada absolutismului), numai după 1867, după restabilirea stării constituționale. “Casa Orașului” (“Palatul Orașului”) a fost folosită ca primărie între anii 1812-1849. În timpul absolutismului (1849-1867) a fost ocupată de funcționarii județeni, care, după restabilirea constituției în 1867, au fost îndepărtați de acolo. În anul 1889 funcționa în această clădire Tribunalul, iar autoritățile orașului (Primăria) au fost mutate într-o casă mai mică din vecinătate
Judecătoria din Turda () [Corola-website/Science/307134_a_308463]
-
a întreprins o serie de campanii militare victorioase împotriva marilor puteri europene ale timpului: Austria, Rusia, Prusia și Anglia. Primul imperiu francez este abolit în 1815 după înfrângerea lui Napoleon la Waterloo. Între 1815 și 1849 Europa se află între absolutism și liberalism, perioadaă în care Europa trece prin anumite schimbări, care duc la revoluția de la 1848-1849. Destrămarea Imperiului napoleonian a pus problema reorganizării politico-teritoriale a Europei. În acest scop, puterile învingătoare au convocat Congresul internațional de la Viena (septembrie 1814 - iunie
Istoria Europei () [Corola-website/Science/296901_a_298230]
-
cel Puternic (; ; ; 12 mai 1670 - 1 februarie 1733) a fost Elector de Saxonia (ca Frederic Augustus I) și rege al Poloniei și Mare Duce de Lituania (ca Augustus II). A fost o figură pregnantă a luxului de la curte și a absolutismului german în perioada căruia s-a clădit mult în stil baroc, a fost un colecționar al operelor de artă, Dresda devenind în timpul său o metropolă culturală.În timpul domniei sale nobilii de la curtea sa se amestecă în războiul nordic (1700- 1721) război
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
era goală, August este nevoit să accepte prin intermediul țarului "Pacea de la Varșovia" cu condiția ca armata saxonă să părăsească teritoriul Poloniei.După anul 1716 se liniștește situația politică în Polonia, făcând posibilă introducerea anumitor reforme, dar fără nici o perspectivă în privința absolutismului și asigurarea succesiunii pe tron a urmașilor regelui. După războiul nordic, Polonia se reface economic are loc un schimb intensiv de mărfuri între regatul Poloniei și Saxonia, comerțul fiind înlesnit prin stabilirea unor taxe vamale, pe piața organizată în Leipzig
August al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/306144_a_307473]
-
a ieșit victorioasă, monarhia a fost înlăturată (1649) și s-a instaurat „republica”, apoi „protectoratul”, avându-l în frunte pe Oliver Cromwell. La puțin timp după moartea acestuia, se va produce restaurația Stuarților (1660-1688). Tentativele regilor Stuarți de a reinstaura absolutismul monarhic, precum și frica de catolicism a unora dintre supuși, va determina burghezia, aliată cu noua nobilime, să înlăture definitiv de la tronul Angliei dinastia Stuart și să-l aducă pe Wilhelm de Orania, ca regent al Angliei, în noiembrie 1688. Instalarea
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
a fi incapabil să facă față opoziției, permițând astfel victoria regaliștilor. Restaurația stuarților a apărut ca o soluție acceptabilă atât pentru burghezie cât și pentru mare parte a nobilimii. Restaurația s-a produs datorită faptului că opoziția era îndreptată împotriva absolutismului monarhic, nu asupra monarhiei, ca instituție. În perioada 1660 - 1688, cât a durat restaurația, pe tronul Angliei s-au succedat Carol al II-lea Stuart (1660 - 1685) și Iacob al II-lea Stuart (1685 - 1688 ). Carol al II-lea a
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
toate funcțiile statului. Cel mai important document promulgat de rege a fost Habeas Corpus Act din 1679, care garanta libertatea individuală și stabilește normele de arestare și judecarea deținuților. Prin această lege, Parlamentul încerca să contracareze tendințele de reinstaurare a absolutismului regal. Trecerea la catolicism a urmașului la tron, Iacob al II-lea, și nașterea fiului acestuia, a determinat o puternică reacție populară. Iacob al II-lea a promulgat Declarația de indulgență (1687) care acorda catolicilor, libertate religioasă și politică. În
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
permitea să întrețină o armată redutabilă. Văzând în această alianță o amenințare, Parlamentul face apel la Wilhelm de Orania, stathouder-ul Olandei, soțul fiicei lui Iacob al II-lea, Maria. Deoarece regele Iacob al II-lea Stuart a încercat să restaureze absolutismul monarhic, opoziția a hotărât abdicarea regelui. Instalarea în noiembrie 1688 ca regent al Angliei, fără nici un fel de incident, a lui Wilhelm de Orania a intrat în istorie sub numele de ,Revoluția glorioasă”. În 1689 este elaborată "Declarația drepturilor" () care
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]