9,352 matches
-
de carte Un încurînd care nu va fi nicicînd sinele gol cum o armă fără vreun glonț într-însa. Inspirație Această adiere de vînt ce limpezește țărmurile glasului pline de pietricele murdare îl saltă pînă la văz. Apoi decade se-absoarbe în moliciunile pielii cum o alifie. Brutalul zgomot Brutalul zgomot neputînd nici să-nceteze nici să se mai prelungească în stare doar el să descrie accidentul izbindu-se aidoma acestuia de borduri de calcanul ce fixează depărtarea ne-o face
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
Nu mai avea timp nici că știa să mai numere: Drahmele, Dinarii, Cosonii, Sexterții De la Moscopole până-n Valea Heerții. Grecii se creștinară fără să dea seamă în ciuda marilor ziditori de doctrine Care pălăvrăgiseră-n Agora odată cu laptele de mamă, Fiind absorbiți de volbura gnoselor protocreștineD Schimbarea credinței nu se mai consideră mare rușine, Simbolul Istoriei a rămas Roata întoarsă, Peste noapte tragodia devine farsă. De două mii de ani dospește-acest gunoi La temeliile Creștinătății în care ne-am născut și-o să pierim
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
este scris numele meu." "Adică... Rață?" îndrăzni Nane să întrebe. Iar bărbatul își legănă bărbia de sus în jos și-o luă alene pe zăpada bătătorită de sănii. Nane avea sentimentul că a rămas singur, în afara timpului principal, care îi absorbise pe toți oamenii importanți din jurul său. Era aproape de prânz și pe deasupra cartierului plutea miros de carne prăjită și de usturoi proaspăt zdrobit. Ar fi trecut drumul, spre casa lui, unde însă știa dinainte ce-l așteaptă: sufrageria învăluită în mirosul
Prăvălia de peruci by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/6599_a_7924]
-
cânt și gândirea egală, prin învăluitoarea absorbție, nepotolită și neagră, ochii întâlnesc cele opt cercuri în rotirea neliniștitelor fecioare, cu tălpile aprinse calcă, fremătătoarele veșminte, pornite în splendidă posesiune - .totul se reface dedesubt, în canalul cu multe meandre: umede nisipuri absorb, o pată noroasă din ape acoperă cu iureș străbaterea înclinată, brațele nu găsesc sprijin, toiagul loc tare. 13. O, imposibilă egalitate - oprirea în vânt! O, judecată a stâncilor plutitoare - întoarcerea acasă! O, încercare a celui despărțit în ocolul lumii - unitatea
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/7102_a_8427]
-
înspăimîntă dragostea mea mică-mi alină spaima. Maleficiu Un vultur cade mort cînd zborul lui a fost copiat în textul tău. Răspuns și întrebare Ce te faci cu răspunsul acesta inextricabil ostenit de-a bîjbîi mereu după sine de-a-și absorbi propriul întuneric aidoma unui orb cînd nu mai există nici întrebarea. Călătorie Degetul de piatră-al statuii dezlegînd șaradele vîntului de dimineață ți se-ncrețește pielea cum apele Jiului devine dintr-o dată prea mult frămîntat mormîntul moale cum ceara și
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7242_a_8567]
-
lungi traiectorii pentru ce va veni cu fiece clipă ce trece poți plăti un preț de nimic dincolo de zâmbetul visat îți recunoști o mie de chipuri palidă vara te privește de la mari despărțiri ca un lac înghețat nerostite poeme oglinda absoarbe Ziua ce trece Mă visez amorfă uneori și prin vine alunecă stele de apă stau lângă țărmul întins în lumina de zi mă visez locuită de fire de iarbă mă visez locuită de ochii de cobalt ai norului mă visez
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
încă mult de visat O pereche de ziduri Și norii și apele reci dedesubt cum te-ai putea confunda cu femeia pusă la zid mirosurile vor veni cu o pace egală pe o fărâmă de stâncă îți încerci tăișul cuvântului absorbi aerul spre binele lacrimei fără scăpare cercul se strânge de jur împrejur nu poți să mai ieși afară din tine Arcade Mă temeam de după-amiezile lungi trăisem prea mult în albastru pietrele îmi măsurau tăcerea de la o secundă la alta
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/7219_a_8544]
-
miezuri ce-și preling lin mierea Pe buzele lor coapte a dezmățuri Scăpate într-o doară din dulci hățuri, Cînd sînii și cu coapsele, de-a valma, Sînt rotunjite de serafi cu palma Spre-a fi tainul unui Dumnezeu Ce-absoarbe tot în fragedul lui hău...
Duminica-i cu mandarine... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7450_a_8775]
-
plângi pentru mine, mamă, când mama ta moare? În neamul meu e lege scrisă ca femeile să nu-și plângă mamele atunci când plâng copiii. În neamul nostru e lege în piele ca femeile să plângă în nisip, lacrimile să se absoarbă repede. Câinii beți de vâsc Câinii mei. Copite nepotcovite în fugile lui decembrie. Părinții mei au cântat despre vâsc. O să-i găsesc mormântul după crucile proaspete. Câinele alb adulmecă mâinile tatălui nostru pe numele ei. Părinții mei au adus în
Poezie by Cătălina Cadinoiu () [Corola-journal/Imaginative/7424_a_8749]
-
se vor mai putea deschide viitorul alături un șarpe domesticit înciudată privești cum începe amiaza și nu te mai saturi culoarea părului tău face coperta răsfiră paginile nici un gest de prisos amănuntele verifică spațiul familiar și-acest parfum ieftin ce-absoarbe lumile cum o pompă o melodie lascivă schimbă prețurile-n vitrină piscuri împachetate sub brațul gospodinei ieșind pe ușa supermarketului un întreg oraș se scufundă într-o singură propoziție. Migrenî Migrenă a frazei o linie brută întrerupe aidoma unei sonerii
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
Acum are/ cioc de barză” (A fost afurisit de cineva, ori singur s-a blestemat). S-ar putea face o apropiere cu ciclul La lilieci al lui Marin Sorescu, acela totuși de un pitoresc jucat într-un perimetru mai strîmt, absorbit de anecdotă. Personificată, moartea e ð„durdulie, văduvă, cu un puf/ fin pe ea, galben, numit de cei vechi «praful/ strigoiului»”, ori o „femeie cochetă”, „decolorată, mînjită pe față cu făină,/ cu dinții mari, tăiați din/ cartofi”, pe deasupra îmbrîncită de
O tradiție eretică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13135_a_14460]
-
dezbrăcîndu-se de toate podoabele, sfîșie voalul ale cărui zdrențe cad ca niște coji pe pardoseaua rece a bisericii și aleargă spre fericirea nevăzută ce luminează în spatele preotului și a altarului pentru a nu se supune viitorului care așteaptă s-o absoarbă, așa și ea zdrobise capul propriului copil-șarpe, înțelegînd că din burta ei violată în copilărie nu se putuse naște decît o asemenea făptură lungă, interminabilă, iar ea, ca mamă, nu făcuse decît să întrețină iluzia că a născut un om
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
milei împletind/ pe față sau pe dos ciorapii/ solidarității cupide.// Cînd vom fi cu adevărat/ nimeni și nimic/ nu ne mai încurcă deciziile./ Cînd vom fi - se mai poate/ vorbi de la inimă la inimă...?” (La modă sînt cuantele). Golul ce absoarbe ființa fără scăpare capătă o naivă aură gnomică: „Nimic-nimic n-ajunge pentru veșnicie...” (Tristeți de sezon). Ori: „viața răsare timid te întrebi dacă e” (Tablou de iarnă). Ne putem întreba dacă o asemenea criză, o asemenea deplețiune a eului care
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
pentru că știu textul. Muzica Adei Milea - extraordinară - poate fi un spectacol în sine, ea concurează starea de pe scenă și rezolvă, de multe ori, situații, emoții absente acolo. Nu există crescendo în înșiruirea episoadelor din care se formează povestea. Iar muzica absoarbe mult, induce acuzat și permanent atmosfera unei tragedii. Pentru Ada Milea - compozitorul pentru muzică de scenă - este o nouă etapă, consistentă, sofisticată. Pentru spectacol devine un comentariu puternic, pe care regizorul nu-l controlează. Cred că alternarea registrelor sau lăsarea
Crima lui Kurt by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13169_a_14494]
-
De asemeni, urmărește polemicile privind acuzația de imoralitate a romancierului Mircea Eliade. Citându-l pe nefericitul poet Bogdan Amaru, care, în reflecțiile sale despre E. Lovinescu, spusese că marelui critic „Sburătorul i-a pătruns în sânge” și că l-a absorbit „total și definitiv”, Cornelia Ștefănescu are curiozitatea să verifice afirmația în revistele vremii. Într-adevăr, ele (Mișcarea literară, Viața literară, România literară) menționau regulat ședințele cenaclului lovinescian. Tot pe atunci (1932), Hortensia Papadat-Bengescu avusese o vorbă inspirată: „Sburătorul este o
Un istoric literar de vocație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13238_a_14563]
-
un fenomen cu o nobilă infrastructură intelectuală și cu o foarte largă deschidere spre creație precum Cercul Literar de la Sibiu, pe care-l comentează mereu pieziș: „La Sibiu cerchiștii beneficiază de o îndrumare exemplară, activitățile cenaclului lor fiind aproape exclusiv absorbite de Universitate, accentul căzînd pe studiu, pe formația intelectuală. Cînd vor să depășească însă arealul universitar, ei fac apel tot la un critic; mai întîi își asociază pe publicistul cunoscut și nu pe universitarul anonim Victor Iancu și disociind între
Despre „generația amînată” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13237_a_14562]
-
pe cea impusă, concentraționară, cu miros de formol”... Citind cartea, nu poți să nu recunoști, încă o dată, ceea ce știai de mult: că Pintilie e un maestru al acestui privilegiu, privilegiul de a te “sustrage”, privilegiul de a-ți trăi viața absorbit de artă, undeva “în spatele colinei”. Deși are, cum zice (cu un sarcasm auto-flagelator în perpetuă ciocnire cu un narcisism robust), “o biografie de «artist interzis», excepțional de densă, de pitorească, Pintilie își trage această biografie - cu pitorescul ei cu tot
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
meu nu-i aici. dar unde?/ e undeva?” (bastonul de orb). Avem probabil a face, în acest tip de lirism negru tot mai răspîndit, cu simțămîntul unui sfîrșit de ciclu istoric, căruia individul vulnerat îi slujește drept fidel receptor. Particularul absoarbe precum o ventuză semnificațiile generalului, de unde efectul invers, de amplificare a discursului (ca și cum ar fi rostit la portavoce), în fața unui auditoriu ce se presupune că se recunoaște într-însul... Al doilea capitol al descompunerii se referă la transcendență. Aceasta e
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
căci „a inventa înseamnă a descoperi” - argentinianul spulberă credința într-un Creator omnipotent și original. Maurice Blanchot spune: „Borges înțelege că primejdioasa demnitate a literaturii nu constă în a ne face să presupunem că în lume există un mare autor, absorbit în mistificatoare visări, ci în a ne face să simțim apropierea unei puteri stranii și impersonale.” 6) Noua religie este asumarea iluziei. De aceea Borges este cel mai reușit personaj al lui Borges (vezi obsesia din Borges și eu reluată
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
aproape la o inflație de feerie, făcîndu-se să se vorbească despre “moda poveștilor cu zîne”, Perrault s-a distins și delimitat de contemporanele sale printr-o formulă unică a poveștii, cu o scriitură foarte rafinată, elaborată, deosebit de densă, care a absorbit și a integrat în doze variate doar ce i se potrivea din curentele și módele timpului. El este, după cum se știe, autorul a trei povești în versuri și a opt în proză, corpus extrem de redus, dacă ne gîndim că alți
Charles Perrault și jocul șăgalnic cu povestea by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13287_a_14612]
-
există sau sunt destul de puțini. Dacă Ministerul Culturii, precum și Ministerul Învățământului, consiliile comunale, direcțiile județene etc. vor să facă un act de cultură eficient, ar trebui să subvenționeze bibliotecile (universitare, județene, orășenești, școlare). În felul acesta cartea bună ar fi absorbită, și-ar atinge scopul pentru care a fost scrisă, ar câștiga și editorul și nefericitul de autor, care, acum, în afara satisfacției morale, nu are absolut nici una. Se mai crede - grav este că și de către persoane cât de cât avizate - că
Harababură editorială by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13357_a_14682]
-
ca o disoluție a puterii administrative de la toate nivelurile. Dacă primăriile, administrația drumurilor și alte instituții cu vaste competențe în problema zăpezii n-au avut minima decență de a decide suspendarea ninsorii, atunci, în mod obligatoriu, trebuia ca ele să absoarbă instantaneu troienele și să le depoziteze în siguranță acolo unde le este locul. Deși, cel puțin în București, intervenția autorităților a fost promptă și eficientă, poate pentru prima oară în ultimii ani s-a circulat absolut decent pe străzile Capitalei
Ziua Internațională a Zonelor Umede by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12031_a_13356]
-
tot felul, să-I învețe să se informeze, să citească, să asculte muzică. Greu. Foarte. Uriașe responsabilități. Cîți, oare, din profesorii școlii știu și pot să facă asta și atîtea altele? Pe de altă parte, teatrele nu au cum să absoarbă acest număr mare de tineri. S-a creat un soi de suprasaturație. Nu cred să mai existe vreun orășel care să nu aibă școală de teatru. Actoria, îndeosebi, a ajuns o profesiune supralicitată, din multe puncte de vedere, demitizată, s-
Șase nopți cu Casandra (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12033_a_13358]
-
sentința și după aceea se făcea rechizitoriul, și în cazul Muzeului... mai întîi s-a făcut repartiția și abia după aceea s-a început, printr-o sofistică sincopată și greoaie, inventarierea calităților arhitecturalo-metafizico-psihologico-etc.etc. ale locului, care, ca nisipurile mișcătoare, absoarbe și aneantizează tot ce-i intră în raza de bătaie. 6. Pentru că, în loc să se manifeste liber, așa cum i-ar fi stat bine, spiritul contemporan, ferecat zdravăn între zidurile ultimei cazemate staliniste, a început să vorbească, monoton și exclusiv, chiar despre
De ce este un eșec Muzeul Național de Artă Contemporană? (o întrebare cu zece variante de răspuns) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12078_a_13403]
-
primul rînd de scriere, nu de pronunțare: "Genetiv-dativul singular articulat al femininelor în -ie are finala -iii (conform regulei pomenite chiar acum), pe care în scris o redăm totuși prin -iei (cel puțin așa recomandă Academia). Din cauză că ultimul i este absorbit de cel precedent, pronunțarea ei reală apare, în gura celor mai mulți români, ca -ii (cu doi i sonanți)". Regula specială era constituită "ca să evităm prezența a trei i consecutivi, care chiar la pronunțare par incomozi (sau neeufonici). De aceea mulți dintre
Normă și eufonie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12072_a_13397]