881 matches
-
inerte sau de Încetățenită formă a incantației, poezia lui Dinescu speculează un alt interval În a-și defini prerogativele. Întâlnim la acest scriitor un soi de "mutație" În conformația scriptică, lăsând la o parte stilul. Metafora e disociere pură Între abstracțiunea percepută de simț și angoasa autentică. Devotată, adică, spontaneității, stadiul cel mai fertil al trăirii: “Cu degete albe dacă bat În fereastră/ Voi credeți că ninge și nu m-ascultați” (din volumul Elegii de când eram mai tânăr). Apărut la editura
ALECART, nr. 11 by Sabinne Marie Tăranu () [Corola-journal/Science/91729_a_92873]
-
zborul fără aripi Ne trece de ghețarii îndoielii, Ne suie în adâncul unde gândul Alunecă din nume, din istorie. Imacularea-i ținta care șterge Din minte cicatricea întâmplării Și vindecă de umbre luminarea. Putea-vom specula până la capăt De dorul abstracțiunii preacurate, Când ca un mânz ne-adulmecă prezentul? Noapte de Apoi Era târziu. Cu mintea goală Am redeschis televizorul Dar pe ecran, în loc de filme Se legăna uriaș un clopot. Am comutat atunci pe radio Pe toate posturile însă Se auzea
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/12488_a_13813]
-
la patefon de adolescenții îndrăgostiți - “și noi ne sărutam în șifonier, / și pompele funebre sunau la vecin, / și iar ne sărutam, c-o legitimă bucurie”), cu “ieșiri” spre oniric, ca un fel de exerciții de imaginație pornind deocamdată de la o abstracțiune aproximată metaforic (“Sub becuri astenice / se dau gândurile la rindea / șerpi blonzi de talaj / se zvârcolesc pe mese afumate /.../ De unde atâta talaj blond / infinită perucă de înger / lângă mese înnegrite / capete cad”) sau “descriind” în chip mai direct atmosfera de
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
unui fel de experiențialism metafizic: oamenii textelor sunt "hrăniți cu evenimente imposibile" (Eu și miracolul). Nu doar evenimente imposibile caută Uranus, dar și "imponderabile", într-un limbaj deliberat geometrizat: "Mă reîntorc la meșteșugul meu de filtrat imponderabile și de condensat abstracțiuni, după o absență care n-a fost un zbucium, dar nici un răgaz." (Înapoi, la condei) Poetica unei arte fiziologice, digestive, pare tot urmuziană: "Procedeul poate părea naiv și simplist. Realitatea însă este că rezultatul obținut pe această cale se aseamănă
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
sculptura - acest gen ca și necunoscut în spațiul postbizantin și în sfera de influență a ortodoxiei - se înscriu decis în esteticile europene și în orizontul înnoirilor de limbaj, în timp ce hieratica icoanei și a frescei, cu schematismul ei formal împins aproape de abstracțiune, se retrage în penumbrele tainice ale spațiului eclezial și în lumina lăuntrică a unei spiritualități necontingente. Această separație, aparent dusă pînă la capăt, are totuși marile ei inerții și micile sale perversiuni. Deși, prin prezența sa publică, pictorul format în
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
critice și a neputinței intelective și creatoare a autorilor, postată în frapanta imaginație. Însă, la Marian Barbu, creator sorbit de idee, care consideră starea naturală a poemului ca fiind izbucnirea dintr-o idee, se manifestă un alt fenomen: universalul în abstracțiunea să îi solicită să configureze pregnant sensul și poetul se angajează la echivalări și apropieri de elemente la nivelul abstract al limbajului, forțând „metaforă”, expresia plasticizanta. Inconsistentei din primul caz îi corespunde, la acest nivel, o presiune ontica a poematicului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
footnote Ibidem, p. 5-6. footnote>. Gesturile afairetice ale miresei. Iubirea dorită a ei este cunoscută doar în necunoaștere Cu toate gesturile apofatice de ἀφαίρεσις<footnote Utilizăm termenii [afaireză] și [afairetic] într-un sens mai larg decât termenul cu rezonanță cerebrală „abstracțiune”, incluzând sensurile de abandonare, îndepărtare sau renunțare la imagini și concepte pe parcursul înălțării apofatice. footnote> ale miresei — revărsarea sa de concepte și abandonarea tuturor modurilor de comprehensiune — paradoxal, ea este etern fântâna întregii învățări potente pentru însoțitoarele fecioarei adunate în jurul
Unirea dumnezeiască în întunericul camerei nupțiale. Viziunea filosofico-mistică a Sfântului Grigorie de Nyssa din Comentariul la Cântarea Cântărilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
fior de culoare o frică/ în blana de animal rătăcit" (Sensul mirării). Dispoziția dominantă e un soi de indiferență produsă de egalizarea valorică a tuturor lucrurilor acestei lumi. O egalizare care dezamorsează posibilele conflicte, împingînd peisajul universal pînă la neutralitatea abstracțiunilor: "Să eșuezi/ pe o insulă încețoșată/ să plantezi nori/ cînd ziua e egală cu noaptea/ și ție totul îți este egal/ ca și cum granițele dintre ființe/ s-ar stinge pînă la simple ultime numere" (Numere ultime). O astenie rezumă de la sine
Prezența scriptică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10073_a_11398]
-
cu totul particulară. În această lume în care individul era respectat în mod natural, iar colectivitatea era însuși garantul bunei funcționari a mecanismului social și administrativ, s-a născut în timp un umanism cu coordonate proprii. Împăratul de la Viena, o abstracțiune, de bună seama, însă una cu o enormă autoritate, garanta coerentă simbolică și demnitatea supraindividuală, în timp ce rigoarea administrației, funcționarea firească a instituțiilor și a mecanismelor economice și sociale dădeau persoanei un sentiment de siguranță și de confort. Babă percepe destrămarea
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
complex de acțiuni artistice: expoziții, spectacole de teatru, concerte, prezentări de modă, lansări de carte, performance, animație etc. Prin alegerea acestui moment și a acestui loc, se încearcă, la adăpost de orice suspiciune de inocentă, o exploatare maximala a unor abstracțiuni filosofice; adică a Timpului și a Spațiului. Această exploatare nu se referă însă la niște concepte aride, ci la un fel de comprimate senzoriale, de forme dense și explicite, sugerate metonimic prin repere exemplare: primul prin eclipsă, adică prin expresia
Eclipsa în drum spre muzeu (preambul) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17734_a_19059]
-
sau de revoltă - pe care omul le traversează sub impactul revoluției industriale și al deselor reconsiderări în raport cu imaginea consacrată despre sine. Astfel, titluri cum sînt Între două lumi, Romantismul, Realitatea, Impresioniștii, Simboliștii, Postimpresionistii, Perioada crizei, Cubiștii și futuriștii, Avangardă, Expresioniștii, Abstracțiunea, Dadaiști și suprarealiști și Între cele două războaie nu sînt doar capitole de istoria artei, ci și, daca nu cumva mai întîi, încercări de autoclarificare ale unei umanități aflate într-o goana irepresibila. Cei o sută unu de artiști care
O panoramă a picturii moderne by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17867_a_19192]
-
o înțelegere înaltă a lumii, cel care modifică, prin acuitatea minții lui, percepția obștească a unui fenomen, cel care trezește la o nouă viață ceea ce părea la un moment dat înțepenit și caduc - evident că referentul este acum o simplă abstracțiune -, nu poate fi supus unei probe care se sprijină fundamental pe platitudinea rețetei și pe nimfomania memoriei. Altfel spus, calul de curse, cu glezna lui subțire și cu nervii încordați ca strunele viorii, nu mai poate fi dus înapoi la
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
un "secret" tot atît de delicat, de volatil, precum propriile-i trăiri, pare a-l capta de la sine, a-l transcrie cu spontaneitatea cu care ar vorbi în mod curent. Versul sau e fluid, plutitor, aerian. Ininteligibilul n-o înspăimînta, abstracțiunile n-o fac să dispere, vidul n-o împinge la replici absconse: "Forme de neînțeles -/ dublă existența a lucrurilor/ o iluzie/ cît să-și țină treze speranțele// un colț de țesătura abstractă/ prin care poți zări/ un alt fel de
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
ca obiect o renaștere extramundană: "sîngele meu e o teamă subțire/ alcătuită din frig/ din scrum luminos// sîngele meu/ orînduiește o altă făptura" (Ruga la St. Patrick). Poeta își filtrează meticulos făptura carnala pînă obține materialitățile ultime, tangente la frigul abstracțiunii, la grafia Neantuluii: "ce limpede pot măsură/ starea de frig/ starea de nuanță de virgulă// zile și nopți depozitez/ linii și forme/ întîmplări transparente/ dănțuitori aburii lumii/ o sinteză amară de inconsistente// ce limpede pot măsură/ o pereche abstractă/ un
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
sex/ translucide răclite/ în care-s închiși bărbați adormiți/ vietasi/ nepromiși nașterii, morții/ sau valuri uriașe de lavă răcindu-se, modelate de vînt/ în răsucire luînd chip femeesc" (Infern cu floarea soarelui). Contrariile se îmbină cu frenezie. Decăderea concretului mistuie abstracțiunea: "noi sîntem cei mai nemernici, cei mai de jos,/ cei mai umili/ cadavre boite/ galvanizate/ de forță sexuală a unei abstracții/ cercetînd facerea-contrafacerea-desfacerea/ exegeți ai infernului/ iluminați. înrăiți" (Oameni cu lămpi sIesireat). Dacă știință e, după cum vedem, iluminat malignă, sărbătoarea
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
la care un Casanova ancorat în prezent nu putea avea acces. Dar Casanova nu ar mai fi Casanova dacă nu ar trăi tocmai în clivajul care există între prezentul absolut, cu efemeritatea lui, și viitorul absolut, cel etern chiar prin abstracțiunea lui. Aventură se definește, la Simmel, printr-un paradox similar: ea reprezintă o enclavă grefata în plină existența noastră, o clipă de rătăcire și de nebunie, în care ne comportăm altfel decît am face-o de obicei și sîntem de
Veverita intelectuală by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18014_a_19339]
-
iasomiei/ învăluie melancolia" ("Lira meditativa"). Melancolia "și moartea incomensurabila/ povară mai grea decît toate/ te fac să înveți să trăiești/ fără cîntec/ și începi să iubești neantul/ și farmecul indiferentei? ("Ușor și greu"). Iubirea neantului, farmecul indiferentei sînt premisele construirii abstracțiunilor, ale legăturii dintre tristețe și metafizica; ele duc, în finalul volumului la geometrizarea spațiului poetic: "Din toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea curioaselor urme de galaxii/ în roua
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
toate florile încep să iasă peste tot/ cercuri și numere/ în care se înscriu petale/ Și reapare întrebarea curioaselor urme de galaxii/ în roua întunericului" ("Primăvară abstractă"). Geometria nu limpezește, ea doar subliniază o stare, "lira", abia aici, în plină abstracțiune, devine "meditativa".
Cronica unei clipe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18052_a_19377]
-
devoalează. Pornind de la un material diferențiat în fond, de la tonusuri mentale ireductibile și de la o multitudine de formule expresive, Sorin Dumitrescu a imaginat, asemenea presocraticilor, un Univers finit, de o ireproșabila acuratețe, înlăuntrul căruia marile concepte și cele mai înalte abstracțiuni își găsesc corespondentul lor particular și determinat. ansa, în ciuda gravitații ei metafizice și a proiectului spiritual pe care și-l asociază, expoziția lui Sorin Dumitrescu are multe elemente de jubilație ludica, preluate parcă direct din recuzita unei narații postmoderne. În
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
ci pe omul separat de ceilalți, divin sau bestial, blajin sau strivit de o extremă mizerie". Dar fetele bestiala și genială (sinonim renascentist pentru divin), ca și mizeria, nefericirea, formează o platformă pentru marea personalitate creatoare, pentru înălțarea ei în abstracțiune și metafizic. Unul din poeții de curte ai lui Lorenzo de Medici, Bartolomeus Fontius, se rostea astfel, într-o Carmina a sa: "Tempora nunc tandem per te Saturnia surgunt/ Nunc surgunt artes, nunc șunt în honore poetae" ("Grație ție renasc
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
eseist: "Sinistra clădire ce domină de cîțiva ani Bucureștii, monument caricatural dar neoclasic, arată în ce măsură toți dictatorii din lume seamănă între ei, fără ca reflexul artistic al preferințelor lor să varieze în mod semnificativ". Figurativul e preferat de totalitarism stilizării sau abstracțiunii, întrucît el împiedica extinderea zonei interpretabile. Prin mijlocirea unor mărci iconice, clar marcate, arta poate fi mai ușor supravegheată și dirijata: "Autoritățile comuniste sau cele fasciste și-au dat repede seama că mișcarea culturală începută în Europa o dată cu romantismul, accentuată
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
exclusiv pe reflecție și exprimarea concluziilor, lupta lui Stephen e cu „un proteu al intelectului” (Blamires, 1996: 14). Deplasându-se pe coasta mării, nu-l preocupă nici peisajul, nici frumusețea (sau ariditatea) peisajului, ci o chestiune intelectuală de-o maximă abstracțiune. Și anume, înțelegerea felului în care, deși ineluctabilă, realitatea ni se înfățișează sub o multitudine de înfățișări. Mai precis spus, tehnica prin care ochiul deslușește exterioritatea, în necontenită prefacere și evoluție, a formei, culorii și consistenței. Prima propoziție a dialogului
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]
-
femeii e de a-i inspira pe beligeranți. A intra într-o asemenea cruciadă e pierdere de vreme și totodată semnul unei degenerescențe. Pe femeia de rasă filosofia o lasă indiferentă, dar, în schimb, e fascinată de gladiatorii mînuind armele abstracțiunii. De aceea o doamnă făcînd filosofie e un accident al speciei, derizoriu precum o sufragetă hotărîtă să joace rugby. Dintre umaniștii trăitori în epocă, Bembo s-a apropiat de Pico della Mirandola, cu care a întreținut o vie corespondență, numai
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
tropilor. Dar, fără rădăcină etimonică, cele mai simandicoase figuri de stil sînt pași de menuet pe o scenă șubredă, a cărei podea se crapă din prea multă sterilitate. Cele trei tipuri de paraziți lexicali care omoară azi limbile sunt: clișeul, abstracțiunea și neutralitatea. Clișeul e simptomul mimetismului social, mintea vorbitorului fiind stăpînită de expresii-șablon pe care le repetă ca atare. Abstracțiunea e ștergerea reziduului viu din carcasa fonetică a unui cuvînt, intelectualii fiind categoria cea mai expusă riscului de a intra
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]