1,220 matches
-
Don Quichotte. Ca o mănușă i-ar fi venit filosofului cu Un sentiment românesc al ființei. Despre care, Cioran, când îl vizitasem, pe vremuri, la plecare, în pragul ușii, venind vorba de Noica, exclamase râzând ca un bucureștean, haios, de absurditate: Un sentiment paraguayan al ființei! Am scris în Memoriile mele vechi, apărute. Nu știu cum, dar cred că nimeni nu a avut norocul să se afle în posesia acestei verbalități enorme a filosofului român, - cestălalt, nu românul. Păcat. Altfel, articolul pe care
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
oronimul (numele de munte) . Pentru mulți, termenul argotic actual e identificat cu numele muntelui (fiind de aceea și scris uneori cu inițială majusculă), chiar dacă nu se înțelege în ce ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
din foneme, vocale, consoane, zgomote, intonații -, în agitatele Cvartet nr. 2 și Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca singure remedii împotriva fricii existențiale. Este vorba mai puțin de absurdul dadaist sau suprarealist, căci Ligeti - deși apreciază și se inspiră din libertatea și imagiația nebună a lui Alfred Jarry, Tristan Tzara, Boris Vian sau Eugen Ionescu - simte că
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
unde primarul general aduce de aproape cu Dem. I. Dobrescu, micșorat de răutățile lui Arghezi. De care nu scapă nimeni din specia care se cheamă, în Kuty, "bărbat de Stat, un termen intraductibil". Descriptibil, în schimb, cu toată risipa de absurdități cu țintă de care e capabil un pamfletar dedat la fabulă. Ici-colo, stil de roman interbelic care-și rîde de propriile-i, fiziologice, scăpări: Era noapte, bine înțeles, și noapte cu lună. Naiv și pur, băiatul adormise, ca într'o
Un regat nițel absurd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10595_a_11920]
-
el Maria Magdalena. O cred și pe asta dacă mi se spune și care din cei doisprezece apostoli era inexistent... Sau poate s-o fi aplecat bietul om după ceva ce îi căzuse sub masă. Oricum, mă opresc la două absurdități dintr-o premisă simplă: filmul este remarcabil de prost, lipsit de orice viziune regizorală, așa că, dacă vă duceți de curiozitate, măcar să vă las plăcerea identificării aberațiilor. Ceea ce mă duce la un alt punct slab al peliculei: insultarea inteligenței spectatorului prin
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
de a munci oricum nu se conformează modelului, sigur că ajungem la forme originale. Propria mea experiență de muncă în alte țări și învățămintele sociologiei întreprinderilor sugerează mai multă modestie - nici disfuncțiile, nici reușitele din România nu sînt foarte originale. Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile prin sisteme de pile și recomandări sînt frecvente și în Vest și, bineînțeles, celelalte țări est-europene, membre UE sau nu, manifestă simptome similare. E vreun păcat că ne-am născut, cei mai mulți dintre noi
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
crezuse că era vorba de o capcană comunistă, în care Schechter nimerise fără să-și dea seama - nici un moment nu l-ar fi bănuit de rea-credință. Dar, cum să se întâmple una ca asta... Lui Cărăuțeanu i se părea o absurditate. Treptat, (...) dăduse crezare secretului, indispus că el, tocmai el, care era una din mâinile drepte ale celui căruia i se spunea căpitanul ..., habar nu avea." (p. 69) Martoră a confruntărilor de idei dintre Dinu și Schechter, Sisi își formulează propriile
Învingători și/sau învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10634_a_11959]
-
A publicat versuri de factură simbolistă, proze, romane, eseuri și articole despre teatru, dar a rămas în istoria literaturii în primul rând ca autor al piesei „Regele Ubu“, considerată o satiră a prostiei și grotescului, a tiraniei, tragedie metafizică evidențiind absurditatea condiției umane. Marți, 9 septembrie RECUNOAȘTERE RECIPROCĂ După 45 de ani de conflict, în 1993 au fost semnate scrisorile de recunoaștere reciprocă între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei. Israelul a acceptat autoguvernarea palestiniană în Fâșia Gaza și în Ierihon
Agenda2003-36-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/281428_a_282757]
-
în opera lui Caragiale, unde jongleria verbală se dezlănțuie irezistibil, efect al temperamentului locvace, sudic, încît substanța unor schițe (Petițiune, Căldură mare) stă chiar în voluptatea pălăvrăgelii. Iată un crochiu de dialog compus din șabloane gata făcute - simplu exercițiu de absurditate a limbajului (în treacăt fie zis, Eugène Ionesco de aici se trage): „Un domn către impiegat: Mă rog, n-a venit vreo scrisoare pentru mine? Impiegatul: Nu... Dar de unde era să vă vie? Domnul: Știu eu?, de la cineva. I: Nu
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
la categoria de absurd, afirmă: "De îndată ce exista decalaj între ideologie și realitate, apare absurdul. Nu este același absurd, e un sentiment al absurdului practic, moral, nu al absurdului metafizic. Însă acest absurd pare voit de om. Poate că omul creează absurditatea istoriei, fiindcă nu se mai știe căror legi le răspunde istoria". Și, mai înainte declarase: "Absurdul este o noțiune foarte imprecisa. Absurdul este poate neînțelegerea unui lucru, a legilor lumii, el se naște din conflictul voinței mele cu o voință
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
de tot felul rostind acel dramatic "non possumus"... Dumnezeu să mă ierte, dar asta s-a întîmplat uneori și în politica; și poate că peste o jumătate de secol așa se va scrie despre ceea ce azi multora li se pare absurditatea sîrbă. Nu cîștigă temeinic cei ce nu înțeleg să jertfească nimic; cei cărora numai la dobîndiri le stă capul. * Vom trăi și vom vedea. Pe linia de idei de la început, catolicismul n-ar fi romano-catolicism, dacă ar ceda ceva din
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
interviul. Încordarea ideologică este subminată la tot pasul de o inteligență sfidătoare. Afirmația lui Thomas Mann, "antibolsevismul este neghiobia fundamentală a epocii noastre", cunoaște un comentariu ucigător de simplu din partea autoarei "Originilor totalitarismului": "Epoca noastră este atat de bogată în absurdități încât e foarte dificil să îi atribui uneia primul loc". (Hannah Arendt, Crizele republicii, Ed. Humanitas, 248 pag., f. preț.)
Vietnam, violentă, revolutie... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17813_a_19138]
-
tot posibilul să ne despartă iau băgat tot felul de tâmpeni că sunt bolnavi sunt singuri nu au pe nimeni nu le ajunge pensia și culmea că nu îi mai lasă apartamentul dacă nu renunță la mine da sunt niște absurdități dar sunt adevărate", prin introducere de conectori gramaticali și logici (dar, căci, de aceea).
Scriere și rescriere by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17300_a_18625]
-
Beowulf (deși mă îndoiesc că va fi vreodată citit de lectorul obișnuit), sumbru și bîntuit de moarte, sau aventurile lui Harry Potter? Faptul că un poem medieval și un roman de aventuri pentru copii se întrec astăzi e de o absurditate care nu a lăsat pe nimeni, cum s-ar fi cuvenit, perplex. Firește, se poate argumenta, într-o analiză sociologică sau mitologică a lecturii, că există un filon comun al acestor cărți, că undeva războinicul greu încercat de acum zece
Fantasticul de pretutindeni by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17341_a_18666]
-
membru al Academiei, și cine putea scrie cel mai bine și mai la obiect despre piesă decât tot... Chapelain!? Așa au și apărut acele Sentiments de l'Académie Française sur le Cid, model al celei mai patente rele credințe și absurdități în interpretarea unui text. Nu spun că nu sunt dureroase, chiar crude, unele caracterizări și vituperări ale lui H.-R.Patapievici (pe care, în treacăt fie spus, fiecare dintre noi le cam gândește câteodată într-ascuns). Dar ele au, invariabil
Cabala mediocrilor by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17387_a_18712]
-
o parodie a exaltării subiectului romantic care decade în obiectul pur, concret, tangibil, derizoriu. Stilistic, Gabriel Chifu operează o conjuncție între suprarealism și expresionism. Din cel dintîi extrage libertatea halucinanta a asociațiilor, din cel de-al doilea suflul cosmic, acea absurditate stihială care umflă pînzele de corabie ale dezolării sale programatice. Notațiile suprarealiste poartă în genere pecetea unei încrîncenări, a unei durități ce le reduce gratuitatea plutitoare, vagul în care visul Neantului s-ar putea zbengui în voie. "Dicteului automat" i
Un nou "rău al veacului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17889_a_19214]
-
de informații furnizate de autoritate și acceptate fără discuții, o parte mai mică sau mai mare era asimilată, pe diverse trepte culturale. Scară pornea de la minerul din fundul galeriilor, până la un filosof că Dinu Noica, sedus de ideea împăcării cu absurditatea istoriei - implicit cu comunismul. În jocul general de interese și în strategia instituțiilor, comunismul a întâmpinat greutăți în eliminarea religiei și distrugerea familiei de tip tradițional, avansând concesii, de transformat în câștiguri: atât Biserică - și mai ales cea catolică -, a
Scurtă privire peste umăr by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18113_a_19438]
-
reprezentând un accident că oricare altul. Pentru scriitori, însă, el este expresiv și demoralizant, simbolizând umilință ultima la care poate fi supus un mare spirit. După consumarea momentului de stupefacție, s-au făcut auzite multe voci care au protestat împotriva absurdității destinului sau i-au acuzat - mai precis și mai prozaic - pe apropiații lui Marin Preda că l-au îndemnat să bea pe un om sensibil și vulnerabil, în loc să-l ocrotească. Fără nici o reținere, tristul episod a fost repede folosit că
MOARTEA LUI MARIN PREDA - SUBIECT DE ROMAN POLITIST by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17496_a_18821]
-
un eseu publicat în 1991, relevă în acest tip de judecați un caracteristic procedeu de falsificare a memoriei practicat de comuniști, deoarece "dacă omul este convins că viața înaintașilor săi a fost doar o îngrămădire de gunoi, rușine, obtuzitate și absurditate perpetua, el se va simți în mod sincer obligat binefăcătorilor săi, pentru că l-au scos la lumină din condiția să esențială de vită". Să recunoaștem că, într-adevăr, comuniștii au asigurat, inițial, scriitorilor dispuși a li se subrdona condiții de
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
socială, și a căror vehemență apare pe deplin justificată, cea de-a doua are un caracter oarecum folcloric, a circulat și circulă în cercuri de opinie largi cu nuanțe diferite, stârnind uneori hazul și relevând nu atât suferința propriuzisă, cât absurditatea și ridicolul situației. Ciudatul mod de constituire a memoriei colective, ce degenerează adesea în paradox, a determinat sistematizarea deloc științifică a acestei critici postfactum, ca să nu mai spunem că a zădărnicit analiza, prin urmare judecarea ansamblului, cu toate laturile lui
Evocări din „prima fază“ by Dumitru Popescu () [Corola-journal/Journalistic/2472_a_3797]
-
e z i c e r i l e B i b l i e i s u n t z a m o l x i a n i s m u l u i configurații astrale legate de absurdități care de-a lungul contemporan? Eu lucrez încă la ziua de 21 decembrie 2012 sunt timpului au tot hrănit frica de PE CALEA LUI ZAMOLXE D Lestine iterare Dumnezeu. Mintea omului de astăzi le contestă veridicitatea. Profesorul Bârnea prezintă așa
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
optica lui Vlaicu Bârna, un util punct de plecare pentru o investigație critică (p. 191). Din pricina numelui, care, pretindeau politrucii epocii, ar fi putut afecta relațiile cu Uniunea Sovietică, manuscrisele ei au fost amânate ad nauseam în planurile editoriale. O absurditate printre altele. Astăzi, când prejudiciul ar putea fi îndreptat, Ana Carenina lipsește din DGLR-ul editat de Academie. Ca și din debutul doctoral al Biancăi Burța- Cernat. Al doilea exemplu, mai puțin obscur, e cel al aventurosului Dinu Nicodin. Despre
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
decît cu gîndul la un sens transcendent. Fără propteaua providenței, gingașii își pierd mințile. E delicatețea anemică a artiștilor hipersensibili, care înnebunesc dacă intuiesc că placiditatea metafizică a acestui univers e iremediabilă. Pentru Dennett, adevăratul eroism cognitiv e să contempli absurditatea vieții fără să recurgi la surogate de înfrumusețare, pe cînd la Plantinga eroismul cunoașterii stă în puterea de a te lepăda de aroganța faustică a celui care vrea să știe tot. La Plantinga precumpănește privirea alegorică, la Dennett cea aporetică
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
divină par picate din cer. E o retorică atît de imponderabilă în paginile cărții că autorul pare să plutească în eterul unor distincții care nu au legătură cu lumea, de aceea cititorului i se întipărește impresia că asistă la o absurditate doctă. Atîta doar că absurdul nu vine din aberația unor minți medievale cărora bunulsimț le-a răposat sub extravaganța temelor discutate, ci din prăpastia dintre maniera scolastică de a pune problemele și obișnuința actuală de a le trata. Maladia e
Incendiul de foc, potopul de ape by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2388_a_3713]
-
militare, ci prin elaborarea unei noi orientări, să-și valorifice influența. Ar trebui să ne gîndim serios cum trebuie procedat în unele țări socialiste"." Interesant e că, în acel moment, nici Gorbaciov nu era conștient că sistemul e condamnat. Diverse absurdități normalizate Înainte de a fi ajuns la soluția Marian Munteanu, spune un lider al PUNR, Alianța Națională alcătuită din partidul d-lui Tabără (Valeriu) și cel al d-lui Măgureanu s-ar fi tocmit cu Florin Călinescu pînă în ultima clipă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16759_a_18084]