213 matches
-
epileptoidul. Schneider a descris amănunțit zece clase tipologice de persoane psihopate, care au ghidat tipologia medicală a tulburărilor de personalitate din clasificările ICD. Acestea sunt: hipertimicul, depresivul, nesigurul de sine, fanaticul, apaticul (lipsit de stimă de sineă - instabilul afectiv, explozivul, abulicul, astenicul. Cu excepția situației în care accentul a fost pus pe un singur aspect dissocial ca în cazul psihopatului lui Cleckley, în rest, toți autorii și toate sistemele au comentat un număr finit de tipuri, de clase sau categorii tipologice de
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și paraziții sociali, boierul patriarhal, se consacră mai întâi prin opera lui. Astfel, Dan, personajul care dă titlul romanului de mare răsunet la vremea publicării (1894), ar fi, după formularea lui Gherea, însușită de V., „proletarul intelectual”, visătorul generos, însă abulic și egocentric, în cele din urmă înfrânt, dezamăgit în viața conjugală, dar mai ales incapabil să biruie împrejurările sociale potrivnice. Sfârșitul lui Dan, care înnebunește, asemănător cu al lui Eminescu, reflectă în intenția prozatorului destinul tragic al artistului. Dan rămâne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290607_a_291936]
-
în ultimele etape de campionat se petrec destule lucruri previzibile, se așteptau întru cîtva să pice aurora boreală pe ei. Au luat lucrurile ca atare, Cassano a dat puțină apă la șoricei, după care presa a arătat cu degetul jocul abulic al Squadrei, lăsînd în plan secundar cabala Nordului. Noi, dacă eram în locul lor, ieșeam în stradă, ungeam cu substanță maronie clanța ambasadelor respective și ne împrăștiam în patru zări bocetul de copii ai nimănui, striviți sub talpa îmbuibaților de prin
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
anii 1848 și 1859, jurnalul lui R. - Jurnalul meu - oferă o surprinzătoare, paradoxală imagine a omului politic de clocotitoare energie. Exaltatul cu gesturi fastuoase, făcând din fiecare apariție în public un adevărat spectacol, apare în notațiile de aici ca un abulic, bolnăvicios și lacrimogen, lăsându-se pradă unor chinuitoare frământări. O natură hipersensibilă și lucidă deopotrivă, analizându-se necruțător, în dorința de a se autoperfecționa. Auster până la puritanism, zbuciumatul lasă din când în când să i se întrevadă firea de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea este o trăsătură a celor tari și puternici. Cei slabi, cu o forță sufletească redusă, sunt umili, ipocriți, șovăitori, intriganți, bolnavi, abulici. Ei nu pot fi liberi și, din acest motiv, suplinesc „libertatea ca virtute” printr-o conduită de dependență, de factură servilă față de ceilalți. Un aspect conex privind libertatea este legat de responsabilitate, asupra căreia vom reveni. că Puterea ca acțiune
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
cum e posibil ca un scriitor să deteste să scrie? Răspunde el însuși: " Da, acesta este Cioran, cel mai ilustru metec al limbii franceze pe care l-a dat spiritul galic în secolul 20. Apatridul cel mai leneș și mai abulic din toți cei care au trecut prin patria lui Montaigne, dacă se poate spune că un gânditor genuin poate avea patrie". 58 Idem. 59 Ernesto Sábato, Respuesta al cuestionario Proust, articol publicat în ziarul "La Vanguardia", Barcelona, febr. 1980. 60
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dar fudulă vânează alianțe pe care, într-ascuns, le disprețuiește (În ciuda coanei Dochia). Lașitatea micului burghez proteguiește râvna căpătuielii și resignațiunea bicisnică împacă iute lucrurile. Se întâlnesc, în proza lui B., două mari categorii de personaje: pe de o parte, abulicii, timorații, făpturi asemenea celor din schițele lui Cehov, pe de alta, firile energice, eficiente, indivizi care nu se dau în lături să smulgă, prin malversațiuni, profitul pe care îl adulmecă. Slujbașul umil, soția aservită, târgovețul onest au de a face
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
totodată, eliptică de orice zăbavă descriptivă sau sentimentalism. Abil în practica reinscripției unor climate psihologice sub zodia fatalismului ce amintesc de "Oameni din Dublin" (Joyce) sau personaje și decupaje din narațiunile unui Maupassant sau Turgheniev (tipologia oamenilor de prisos, idealiști abulici striviți de angrenajul social), Trevor povestește cu o rece obiectivare viața și dezamăgirea afectivă a unei tinere provinciale, Mary Louise, alternând acest fir epic pre- și post-matrimonial cu cel al lungii claustrări a eroinei, pacientă într-un azil pe cale de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
era supusă noapte de noapte. După capturarea lui Batis de către numiții citauca și după zile și nopți de beție în așteptarea deznodământului, eroul nostru este luat prin suprindere de căpitanul vaporului sosit să-l recupereze. În starea de prostrație, abandon abulic și apatie în care singur s-a relegat, nu-i mai pasă că, aflat la far în patul lui Caffó, este luat drept acesta. Se comportă ca atare, în timp ce noul meteorolog ce urma să-l înlocuiască, un evreu elocvent pus
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fapt un sentimental. Își trăiește poate unica iubire a vieții cu camerista Lidia și nu ezită să se piardă în visul imposibil de a se însura cu tânăra Marcenda, care-i poate fi și fiică. Este un idealist, contemplativ și abulic, dar etic și cu simțul ridicolului, și prin urmare n-are cum să nu se disocieze sarcastic de triumfalismul dictaturii, menit să infesteze o națiune și o Lisabonă, devenită epicentru al unui sinistru carnaval, al mitingurilor de pe stadioane și al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
un cerc vicios nesfârșit de credință biunivocă, ea însăși nesfârșită, ca imaginile dintr-o oglindă reflectate într-o oglindă paralelă. Autoidentificându-se, protagonistul percepe migrația genei donjuanismului în propria personalitate, demnă de un urmaș al seducătorului mitic. Lașul, neputinciosul, șovăielnicul și abulicul se trezesc la o nouă viață indusă de Don Juan, de unde și subita temeritate de amant irezistibil, amintirile ce-i par străine de viața sa, gesturile sub dicteul unei puteri nepământene. Romanul inițierii tânărului spadasin din Salamanca, Don Juan, castul
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
fost în anii '90, când după noaptea morții pe care unii o numesc comunism, mi-am adus aminte, citindu-l, absolut din întâmplare, pe acel devilishly clever Greek born but veritable Romanian, care a fost Iorga și care a spus abulicilor români ai anilor '30 ai secolului trecut că drepturile unui stat asupra teritoriilor naționale cedate în momente de impotență morală cronică nu se prescriu... Nu este exclus ca vizionarul savant să fi prezis și apatia generației noastre, inapetența ei de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
grabnică așteptare și În speranța că ne vom putea revedea, cu mare prietenie, George Țanu 14 Cluj, 20 nov. ’78 Dragul meu Eugen, Era mai mult decât firesc ca eu să fi fost acela care scrie primul, dar o stare abulică pe care n-am putut-o Învinge vreo 3 săpt. m-a plonjat Într-o blazare din care am ieșit doar prin 20 oct. De ce? La 1 nov., a fost debutul sesiunii jubiliare (30 ani de la Înființarea Institutului ns.), iar
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
moartea? S-o fi adresat oare unui avocat? Sau poate că se preta doar la un joc subtil, așteptând ca nervii să-mi cedeze, așteptând ca eu să vin la el? Ori poate căzuse și el într-o apatie nervoasă, abulică, și nu mai știa ce vrea, nu mai știa ce trebuie să facă? Erau momente când eu însumi simțeam că ar fi mai bine dacă aș fi forțat să acționez, fie chiar presat de poliție, decât să continuu a exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
adevărat, dar ai îmbătrânit, funcția Te depășește, iar apostolii și locotenenții Tăi taie și spânzură în numele Tău, ori, în realitate, ești de o ferocitate abominabilă, iar "iubirea" și "mila" Ta sunt niște "chimvale răsunătoare" bune de adormit copiii retardați și abulici. Doamne, sunt complet derutat. Nu mai știu ce să cred. Care este adevărul? Care?? Unde vei găsi cuvântul ce exprimă adevărul?" (M. Eminescu) Nu socotiți că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venii să aduc pace, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ale propriilor scrieri etc. Cercul de ochi, Zeii obosiți (1969) și Dincolo (1970) sunt exerciții epice în care este stabilită tematica și se deprinde modelul prozei psihologice. Metafora „zeilor obosiți” devine paradigmatică pentru rețeta tipologică a autorului, personajele fiind ființe abulice, strivite de propria interioritate, ratați atipici, amnezici în planul și în „timpul social” (Ioan Holban). În Zeii obosiți se reține îndeosebi efortul de a scoate din materialul epic descentrat și difuz profilul feminității vulnerabile și orgolioase (Anca K.), iar în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289900_a_291229]
-
febrilă, realistă fără adjective, dramatică fără scrâșnete inutile, subtilă pentru că e simbolică dincolo de aparența aridă a cotidianului” (Dan Culcer). Povestirile impun prin seriozitatea scriiturii și înverșunarea introspectivă, mai puțin prin anvergură și efecte spectaculoase. În notă cehoviană, naratorul etalează existențe abulice, oameni oscilând într-o ceață existențială și cu răbufniri aparent absurde (ca Traian Trifu din Răbdare), psihologii sucite, aproape „contorsioniste” (Tiberiu Ilovan din Păsări stinghere), la un pas de coșmar, inși copleșiți brusc de gândul morții, precum șoferul din Livezile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]
-
mintea lui plin de strălucire, poate chiar o capodoperă. Cine o să-i mai redea vreodată clipa aceasta de măreție a inspirației, pe care el o irosea acum?... A luat totuși trenul și a pornit spre orășelul Serenite. A participat confuz, abulic la toată ceremonia funerară, desfășurată cumva în clandestinitate, oricum foarte discret (doar mama, el și o parte dintre apropiați, cei mai curajoși - pe tata nu putuseră să-l cheme, îi trimisese mama vorbă prin cineva, dar nu știa dacă ajunsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de față, în statuia lui; am sperat că poetul își va extrage făptura din bronzul în care este încastrată și se va furișa undeva, fiindcă astfel este "greu de trăit pe pământ". Dar a rămas cu soarta lui de revoltat abulic. Festivalul continua... "trăiască primarul!"... Trecerea de la "concret" la starea de reverie constituie un mister tulburător. Reveria nu este efect al unor acte sau trăiri neapărat semnificative; nici chiar traumele psihice nu declanșează automat visul cu ochii deschiși, caracteristic acestei trăiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
com plexitățile fericite ale unui secretar de redacție găsesc o utilizare neaș teptată sub porecla, schimbată În renume, cum spune Alecsandri, de „șef de stat-major“ În cele mai grave clipe ale răz boiului. - Pomenitul colonel cu eghileți la umăr devine abulic În fața primejdiilor și Îngrijat numai că nevasta-i tânără și frumoasă va rămâne pradă dulce și plăcută nemților. - Bacăul din 1916-1918 - al poeților, al ovreicuțelor tempe ramentale, al refugiatelor aventuroase și al „Învârtiților“ din comandamente. - O galerie cu portretele câtorva
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
industrios, neîndemânatic - cu obsesii, pulsiuni, procese de conștiință, fatalități obscur motivate etc. Nuvela care se poate, la rigoare, reține, este Alexe, omul lui Dumnezeu, posibil vag reflex al faimoasei Cănuță, om sucit de I. L. Caragiale, cu un personaj becisnic și abulic, oropsit de bizare fatalități. Registrul narativ merge de la inofensiv-glumeț până la tragic-tenebros. Personajele au o psihologie „primară”, analizată expozitiv și insuficient, într-un limbaj sărac, pedestru, inadecvat. O proză mediocră despre o omenire mediocră, caracteristică reperabilă și în alte scrieri ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289631_a_290960]
-
opinteli și căderi. Anii nu-mi aduc împliniri. În mare parte, realizările mele sînt niște simulacre, de a căror insignifianță sînt pe deplin conștient. Ce-i mai grav, ca toți inșii care privesc prea mult în ei înșiși, am devenit abulic. Aș fi putut barem să-mi exploatez literar aprehensiunile și nervii iscați de conflicte. Mi-a fost lene și jenă să-mi culeg propriile-mi impresii și idei. Iar cînd mi am învins indolența și am făcut-o, am răsucit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu vremurile apuse, îmbogățindu-mă. Iată! În stânga paginii, masca lui Tutankhamon stă parcă mărturie spuselor mele. Am încercat să scriu despre senzațiile avute, deoarece, dacă m-aș apuca să comentez obiectele văzute aș face-o diletant. Și, oricum, încă eram abulici. Presimțeam chiar și în muzeu că nu sunt în fața celor mai mărețe mărturii, care urmau să ne primească în zilele următoare, după kilometri parcurși prin deșert sau pe Nil. Oricum, tot ce-am văzut a rămas întipărit și cine știe
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
inconfundabilă). Dacă Rodica Tapalagă este de nerecunoscut (marea actriță dispărând efectiv în spatele personajului său), Mama RomâNica este imediat recognoscibilă, cu toate ticurile, țâfnele și înduioșările sale. Este România orală și viscerală, canibalizată de politica la televizor și ea însăși canibală abulică, șleampătă, rătăcită-n tranziție cu aceeași sacoșă și pe care o înțelegi, dar cu care nu te poți înțelege. E monstrul născut din coșmarul ceaușist și care încă nu s-a trezit ; uneori îl iubești, căci e de-al tău
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
limbajului biblic este și acum urmat și parodiat simultan. Barabas este un hagiu dintr-un Isarlâk de cartier bucureștean, un Iisus la mâna a doua, ratat, un profet bețiv al timpurilor noastre, acel tâlhar arghezian, dar nu revoltat, ci nouăzecist, abulic, un profet indiferent și iresponsabil - totuși nu mai puțin profet. Demitizarea temei religioase (mai degrabă în sensul unei coborâri în mundan, în cotidian) este paralelă cu mitizarea propriului limbaj. G. încearcă să atingă, în această înlănțuire de scurte proze poetice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287133_a_288462]