874 matches
-
de evident în constituirea verbului secund, se aud sonuri și rezonări în câteva poeme (de pildă, în Geometrul de la Păltiniș: „E nașterea în zonă a ideii / Fierbinte că un popas în somn / Se-aud retragerile-n vânt ale scânteii / Când aburesc în verticală unui dom”, p. 72; sau în Sâmbure personal, din incantațiile poemei După melci). Însă din „lecția” poetului-matematician, Marian Barbu și-a însușit mai mult. Și anume, acea aplecare asupra cuvântului și șlefuire spre a-l aduce la starea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
un alt profil decât cel contractat. Deși a solicitat schimbarea profilului sau diminuarea facturii cu diferența de preț, până la data controlului din partea O.J.P.C. Timiș, reclamația nu a fost soluționată. Un alt consumator a reclamat că geamurile comandate transpiră și aburesc, iar geamul montat la balcon nu se închide. La control nu s-a prezentat agrementul tehnic pentru activitatea de producție a tâmplăriei PVC. Unitatea nu are proceduri pentru diagnosticare și remediere a defectului. S-a impus soluționarea reclamațiilor și s-
Agenda2003-52-03-comert () [Corola-journal/Journalistic/281867_a_283196]
-
ajuns la București doctor în chimie,/El născut la Scornicești reparând la ghete/A ajuns la București să ne dea decrete“. Dar cele mai multe sunt grave, dramatice, dedicate eroismului extraordinarului oraș Timișoara: „Zile triste în decembrie/Petrecute în Banat/ Unde pământul aburește/De sângele cel vărsat. Am căzut gloanțelor pradă/Bărbați mulți, femei, copii. Toți avem inima arsă,/C-au rămas case pustii. Unde sunt ai noștri morți? Unde sunt, de ce nu-i dați? În pământ creștin să-i punem/Lângă alți
Agenda2004-51-04-a () [Corola-journal/Journalistic/283166_a_284495]
-
Doar palmele! Pâl mele, ascunse în mănușile că de ope retă, îi amintesc că trăiește; o supără, îi fierb că într-un ceaun cu untura dată în undă. Simte pe viu descăr narea pe oase, suporta căldură care i-a aburit ochii, a făcut-o să transpire la subsioara așa că o jupâneasa pe care o strivește, între pernele patului, fiul stăpânului paralitic. De ce, atunci, trupul său tremura că sub ger teribil? I s-a făcut iar piele de găină pe brațe
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
biroul ei cochet de la magazin, Eli Lăslean a stat câteva minute fără să vorbească. M-am ridicat discret. Afară taxiul aștepta de minute bune. Brusc și aparent fără legătură mi-a spus că vrea să uite totul. Ochii i se aburiseră a plâns. Ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, a început să vorbească despre culori, despre materiale, despre prietenii comuni. Am simțit că amintirea unei mari iubiri încă o doare. Am plecat spunând frumos „săru’ mâna“. Eli a rămas dincolo de
Agenda2004-26-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282573_a_283902]
-
pline/ clipocind înfundat ca-n butoaie un must/ fermentînd// mușterii se întrec/ în rîgîieli voluptuoase care de care mai vrednic/ lîngă toiuri golite și urină se scurge/ pe pulpe saxone, robuste/ debordînd din chingile-naltelor cizme.// sînt veseli guarzii. căni aburesc/ pe tăblii de mahon lustruite de coate/ degajă/ o disforie ușoară. endemica.// parcă-i împunge dracul în coaste. șuiera/ pe lînga urechi o ghiulea, o sudalma/ plescăind că o palmă pe ceafa aproapelui/ și ăla se apără slobozind cîteva salve
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
indecentă, un streap-tease metafizic, o dezbrăcare în văzul lumii de ceea ce opacizează ființă: "Cu părul râs mă plimbam prin sat/ în timpul în care poezia nu mai avea nici o putere./ Nimeni Nu Mai Avea Nici O Putere./ Din câteva case mărunte ieșeau aburi de fum./ vitele, în grajduri, nu-și mișcau decât trupul./ era timpul să vină întunericul cu pielea jupuita/ era timpul să vină noaptea plină de plăci de fier înroșit/ pe mîini ca niște șolzi/ era timpul să vină câinii și
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]
-
vineție a dezastrului/ cât de bine mi-o amintesc./ S-a strecurat tiptil anca din copilărie/ pe maidanul din spatele casei noastre,/ și-a făcut cuib, a inventat jocuri cu miez,/ mi-a sărit an față când tocmai treceam/ cu pas aburit dintr-o vârstă ăntr-alta." (O grămăjoara de ace). Al doilea mecanism al paradoxalei "cooperări" dintre poet și lume al alcătuiește procesul asimilării sensibile a celei din urmă, a luării an stăpânire, cum ar veni, a lumii ostile, transformată an idiom
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
mult; fiecare rînd al Scrisorii pierdute va trebui însoțit de un altul de comentarii. Ceea ce noi simțim deadreptul va fi pentru urmași o priveliște trecută printr-un geam aburit; cu cît timpul se va scurge cu atît geamul se va aburi și mai mult“. Din fericire lucrurile s-au petrecut altfel și o putem spune sprijiniți de mărturia celor o sută de ani și mai bine (deci nu doar cincizeci !) câți au trecut de la reaua prevestire a lui E. Lovinescu. Marele
Subiecte deschise by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2384_a_3709]
-
Grigurcu Pictor și prozator, Val Gheorghiu își compune o existență artistică centrată pe începutul de veac XX. Tablourile d-sale sînt stăpînite de linia expresiv-dramatică și de cromatismul abrupt al expresionismului, dar într-o variantă îmblînzită, rodată prin studiu și aburită de contemplație. Fin vlăguite, ele probează mai curînd un soi de postexpresionism distilat, distins, ușor mixat cu Jugenstilul. Grăunțele dure, colțuroase, ale viziunii au fost reținute de o sită ce-a lăsat să se prefire doar nisipul. Care e situația
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
el numește Premisele Ciorbea: "Nu înțeleg cum fostul premier, cel care de fapt a spart PNȚCD-ul, poate acum să-l acuze pe Vasile Lupu că pune în pericol unitatea partidului! Și face asta cu seninătate, fără să i se aburească lentilele ochelarilor și să-i tremure mușchii feței. Nu-și dă seama Victor Ciorbea că, beneficiind de premisa de nevinovăție, ca și alți colegi ai săi, nu beneficiază automat și de premisa de onestitate? N-a fost cercetat de nici un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16007_a_17332]
-
provocator. - Sunt sătul până în gât de apa asta cu viermi - spuse. A fost ca și cum ar fi aruncat pe masă o grenadă. Doamna Forbes păli, buzele ei se crispară până prinse a se împrăștia fumul exploziei, și lentilele ochelarilor i se aburiră de lacrimi. Și-i scoase, îi șterse cu șervetul și, înainte de a se ridica, îl puse pe masă cu amărăciunea unei capitulări fără glorie. - Faceți ce poftiți. Eu nu mai exist. Se închise de la șapte în camera ei. Dar înainte de
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
o simți tainic. Nu te sufocă, nu te aruncă în clișee, în false disperări. Poți înnebuni ușor și de-adevăratelea. E pe muchie de cuțit. O știu toți. Și cum miroase! A tămîie, a lemn, a cărbune, a brad, a aburi de ploaie... Regizorul acesta, Yuri Kordonski, nu obosește pe durata construirii spectacolului. Imaginația nu se epuizează după o jumătate de oră. Descoperă tot timpul ceva nou, un gest, un gag, o privire, pe care le adaugă în permanența întregului. Nu
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
și-i privit. Sînt nesfîrșite și elementare Și strașnic împlinesc cuvîntul vechi De a spori natura, în perechi Nesățioase, treze și fatale. Această lume vană și incertă O prelungesc în mreaja lor alertă, Și vezi spre seară cum le-a aburit Suflarea unui om ce n-a murit. Cristalul ne pîndește. Între patru Pereți de-alcov oglinda de apare, Nu-s singur. Mai e unul. Duplicare. Reflex ce iscă-n zori un tainic teatru. Se-ntîmplă tot, nimic nu ne-amintim În
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
ți crapă obrazul că l-ai votat. Marea greșeală s-a făcut în momentul spargerii USL-ului ! Atunci, Parlamentul a devenit peste noapte ilegitim. Organizarea de noi alegeri ar fi fost gestul firesc. Însă sistemul cripto-mafiot din nou ne-a aburit. A nu știu câta oară în ultimii 25 de ani. „Noi continuăm, noi vom realiza ce ne-am propus ! Dreptate până la capăt !!!!!!” Iată unde am ajuns! Suntem în situația în care un partid intrat prin vot în Parlament, PPD, să
TABLETA DE WEEKEND (100+8): HOŢII DE ÎNCREDERE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382691_a_384020]
-
pastă de dinți, zisă Dormident, structurată pe aluzia sexuală ("La mine sau la tine?", îl întreabă frumoasa blondă pe puștiul care tocmai se spălase cu acea pastă!)... Nae Caranfil nu e un rău, un dur, un necruțător; prin lentilele lui aburite de rîs, lumea noastră, așa mizerabilă cum e, capătă farmec și mister. După ce ieși de la film, dacă te oprește un cerșetor și-ți cere, pur și simplu, bani, îl privești nedumerit: cum, vine fără nici un text?, unde e povestea?... Apoi
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
ea. Se poartă foarte mult blondul în iarna 2009-2010. După aia, mai vedem. - Ai puțină răbdare, păsărică, mai sunt altele de rezolvat pân-atunci. - Traiane, tu m-ai păcălit? Mi-a zis că o să fiu premier doar așa, ca să mă aburești? - Nu, păsărică, hăhă, dar mai întât tre’ s-ajung eu președinte... Ai răbdare, o să vedem atunci dac-o să fie blond, roșcat sau brunet cu șuvițe. - Brunet cu șuvițe e exclus, iar roșcat... nu, nu sunt de acord nici cu roșcat
Traiane, te faci odată președinte? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19980_a_21305]
-
profesionalismul... moralitatea... după care, scursurile aruncă bolovani. Desigur, după acest articol care, cu siguranță, cârcotașii, hrăpăreții, lichelele...imoralii, vor da din coate, vor face spume - cum noi, să primim sfaturi? Noi, tocmai noi... Vor încerca tot ce știu ei, să aburească... Însă, iubitorii de neam, de țară, cei care doresc și luptă ca România să nu mai fie codașa Europei, obligă mai marii, să ia exemplu, să învețe să aprecieze cu adevărat, „Lucrul bine făcut”. Să scoată la lumină exemplele pozitive
COMPLEXUL DE LÂNGĂ FÂNTÂNA LUI MIHAI VITEAZUL de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381598_a_382927]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > PEISAJ Autor: Rodica Elena Lupu Publicat în: Ediția nr. 1390 din 21 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Tufișuri verzui... Umbrele negre-ale stâncilor cad pe pământ... Câmpuri cu miriști rostogolite Reflexe de apă... Munții se-nvăluie-n aburi de-argint strecurat. Nori nemișcați - blocuri metalice - apasă pe visuri... Sus, foarte sus, pe stânca cea mai înaltă stă atârnat un copac... Figură de visător... La picioare, supărat, un torent... Se-aude plânsetul muntelui... Și eu, rătăcind printre toate... ................................................................................... http
PEISAJ de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383789_a_385118]
-
bolta folclorului din care am extras textele corespunzătoare a clădit-o maestrul Benone Sinulescu. Mi-a fost ghid, mi-a fost inițiator, mi-a fost corector, mi-a fost prieten. Cine îl cunoaște pe maestru, înțelege bine ce pâine caldă aburește și revarsă din bunătatea inimii sale, ca aburii și aroma colacilor din cuptorul mamei, ca iuțeala flăcării spiritului, hazului, bunăvoiei cu prieteni prieteni, cu oameni oameni. Nu m-a lăsat din mână o clipă, maestrul. Când suna telefonul, dacă nu
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
să ajut, încrengătura asta genetică dintre cal și măgăriță, numită catâr, dându-i o căldare de apă și o pătură. Să-i țină de cald!... Parcă, de frică, cer permisiunea să nu sară să mai dea în catârul, care scotea aburi ca o locomotivă. Privesc către urechile ascuțite, care mă aud, dar nu reacționează. Catârul era căzut de-acum pe lateral, cu picioarele dând bezmetic prin aer, ca o zbatere de moarte. Știa că sunt de partea sa și voia, parcă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
Acasa > Poezie > Cantec > NO NAME Autor: Angi Cristea Publicat în: Ediția nr. 1528 din 08 martie 2015 Toate Articolele Autorului orașul își schimbă pantofii de coral la intersecții suflete blurate aburesc geamul tramvaiului niciun doctor nu practică autodisecții plouă cu tăcerea unui somn ce rupe plasa captivantă liftul claustrofob urăște zidurile necomerciale se sare cu parașuta de la etajul șapte în curse nelegale soarele îmi împarte anii ca pe niște cai în
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]
-
pot fi deosebiți de cei alăturați, părând în unele momente un singur corp, format dintr-un conglomerat de membre. Nu mai sunt persoane de sine stătătoare, nu mai sunt personalități distincte, trăiesc într-o simbioză promiscuă cu ceilalți. Transpirația lor aburește pereții cabinei, dând o tușă specială imaginii acestei scene apăsătoare. În seara când am văzut eu "spectacolul", care durează o oră, au fost și momente de oboseală ale interpreților și, implicit, ale spectatorilor, ca un prea mult, greu de suportat
Corpul "conglomerat" by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8480_a_9805]
-
nu refuză bănuțul, nici păhărelul. Eugénie e la post, ea îi dă și una și alta. Stăpânul nu s-a întors încă, rotofeiul nu mai așteaptă, lasă scrisoarea. Grégoire recuperează iapa, nici de data asta nu a fost cruțată, ies aburi din ea. Nu-i spune nimic dlui de l'Aubépine care se îndreaptă în goană spre intrare. Se duce după el, fuge: o hârtie pentru dumneavoastră, domnule. Cum? Dobitocule, și nu spui nimic? Vrea scrisoarea imediat. Păi, scrisoarea, ce-ai
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
de aventuri". Ulysses (numele conspirativ al lui Odysseus) a făcut spionaj (în Troia), a rezolvat solii dificile (care?) și a avut mai multe înfățișări (vă mai amintiți "chestia" cu sosia lui, șoferul, care s-a plimbat prin fața domiciliului, ca să-i aburească pe jandarmi și jurnaliști?); și nu e destul textul lui Homer pentru serviciile supărate? Dar la drama lui nu se gîndește nimeni? A ajuns în Siria - se zice -, apoi, poate, în Irak, Afganistan, Absurdistan, cu vorba poetului: cine va fi
Ulysses, contemporanul nostru by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8134_a_9459]