616 matches
-
prevesteau o cină reușită. Am ales din meniu saramura de crap, pentru că de obicei îmi place și pentru că nu o mai încercasem aici. Comanda a venit în aproximativ 20 de minute, deși era foarte aglomerat. Peștele părea apetisant, iar zeama aburindă și mămăliguța mi-au făcut imediat poftă să gust preparatul. Farfuria a fost echilibrată. Mă temeam că s-ar putea să găsesc gust prea picant în farfurie, pentru că la saramură se folosește ardei iute, dar de această dată nu s-
Saramură de crap la Roata Norocului [Corola-blog/BlogPost/96824_a_98116]
-
deja că dragostea trece prin stomac. Dar ce te faci când cel/cea în discuție ești tu? Nu contest nevoia de companie, de a sta la povești cu un prieten sau de a arunca priviri pe furiș peste o cană aburindă de cafea. Totuși, lucrurile sunt ceva mai complexe de atât și de multe ori o cafea bună și un dulce delicios pot fi secretul unei întâlniri de succes (indiferent că vorbim de afaceri sau de lucruri ceva mai intime). Eu
Dragoste la prima degustare … La Folie! [Corola-blog/BlogPost/97572_a_98864]
-
calde sub răset cristalin... Toate izvoarele m-au învățat așa! Subtil, abia vizibil, minusculă mișcare rotitoare într-un lac de idei ajungănd, devenită părăiaș de neoprit cuvintele mi-alunecă spre tablouri impresionante în sufletele voastre! Culorile văduhului nuanțate de dimineața aburindă le punem ca fundal... Nu avem taxe sau impozite! Este secretul nostru, nimeni nu-l bănuiește! Întindem măinile spre cer: S u n t e m l i b e r i i i!!!!! Referință Bibliografică: Aripi / Lia Zidaru : Confluențe
ARIPI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383814_a_385143]
-
ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Femeia de serviciu, nu prea o iei în seamă și treci pe lângă ea nepăsător Fără să crezi că-n ea trăiește-o doamnă ce șterge praful prin hârtiile de la birou . Ți-aduce pe platou cafeaua aburindă, înfășurat în mac, covrigul cald Gogoașa cu stafide și glazură ferindu-se s-atingă sticla ta cu malț. Tu o ignori, că ce-i respectul, oare când val-vârtej, ai întâlnit-o-n scară În timp ce mătura și culegea chiștoace fiind grăbit
FEMEIA DE SERVICIU (PAMFLET) de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380229_a_381558]
-
în răul absolut, după cum cred că binele absolut nu există pe Pământ, ci doar lângă Iisus, sau chiar este Iisus.”. Spre finalul capitolului 55, Tania creionează portretul tatălui ei, din care spicuim doar o linie fulgurantă, ca dintr-o guașă aburindă: ,,... visător, vorbind frumos și cu cei care îl înjurau, zâmbind și celor ce-l denigrau (...) Am învățat de copil ce înseamnă să trăiești frumos, să nu-ți otrăvești sufletul urând...”. Din întregul portret, de numai o jumătate de pagină de
Cristina Mihaela BARBU sau… TAINA tainelor tăinuite în Poveste [Corola-blog/BlogPost/93938_a_95230]
-
Se-așează nostalgia peste tei, Lin, vara se transformă-n amintire. Nu te-ntrista!... Voi fi mereu aici... Cu tine mi-s în toamna ce-mi răsfață În minte o iubire-licurici, Să-mi lumineze episodul viață. Nu te-ntrista!... Castane aburind Ne-mbie-n toamnă... Calde, dulci arome, Mere și struguri, amintiri sau vin Se împletesc în ale tale forme. Voi fi mereu aici și mai apoi... Nu te-ntrista!... Sub lacrimi clorofile, Vor trece mii de toamne... Noi vom fi
TRISTEŢE DE TOAMNĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378204_a_379533]
-
După ghebe, aduc versuri despre copilăria petrecută în Ardeal, cu ritualurile și obiceiurile pământului, impresionante prin acuratețea redării: “cândva toamnele n-aveau tristeți doar miresme de gutui prăvălite din soare/ de dovleac copt și brânză frământată/ de pâine de casă aburind a cartofi și a mâinile mamei/a untură și ceapă roșie zdrobită în ștergar de cânepă” (După ghebe). Locul natal, de basm, părăsirea lui, îl transpune într-o lume mirifică, plecarea echivalând cu un exil iar amintirea cu un disconfort
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
să i te pleci în genunchi, în delir de plăcere, că eram Dumnezeul cărnii tale de crini și de izmă, prin care curgea indiferența mea beată, de fiecare zi, Tamara, adu-mi sticla de vin să uit gustul tocănițelor tale aburinde, scaunul pe care nu mai stai și nu vei mai sta niciodată, patul în care nu-ți mai tragi sufletul din ceața păgână a uitării, pumnul meu strivit de pereți, ușile trântite cu scrâșnet, când mă priveai ca o scorpie
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
aceea avusesem un somn adânc, lung și fără vise Soarele era sus pe cer când mi-am deschis ochii și am avut un moment de derută. Eram singur, sau dintr-un moment în altul va apărea cu ceașca de cafea aburindă în mâini, așa cum mi se întâmplase în ultimele dimineți? Amintirea serii își făcuse repede loc printre gândurile încă somnoroase și... m-am bucurat. Eram libeeer! Am sărit sprinten din pat să-mi curăț trupul . Într-o uzină ilocalizabilă , o secție
UNITATEA ÎN DIVERSITATEA NOPȚII SAU ILUZIA CA BAROC AL AMINTIRILOR, ARTICOL DE AL.FLORIN ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382150_a_383479]
-
răcoresc la capăt de nopți știi tu poți alunga verdele uni ierbi am uitat să te caut la scăpătat la adăpat de cuvinte monosilabice azi din sori de pește tomnateci nori răsar ploi dalbe că flori de salcâm și ninge aburind rochiță ta tu primăvară din poveste s-a măritat cunună-mă și tu necununatule anotimp Referință Bibliografica: PROMENADA 4 / Florica Ranta Cândea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica
PROMENADA 4 de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382181_a_383510]
-
râmătorul își afla obștescul sfârșit, incinerat pe grilele fierbinți. Mirosul ademenitor, care punea stăpânire pe faleză și pe plajă ,se pierdea destul de greu ,undeva în mijocul mării cristaline. - Asta am găsit,sper să fiți mulțumită, îi spune întinzându-i farfuria aburindă, umplută de cotlete fripte. - Da ,este bine .... Tu nu vrei să mănânci cu mine ? Nimeni dintre clienți nu îl invitase până acum la masă și de aceea se simțea destul de încurcat. - Nu, mulțumesc, eu am mâncat deja. - Și ?! Ce-i
VIAȚA LA PLUS INFINIT (8) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382278_a_383607]
-
cum împodobeam împreună bradul.../ cu steluțe decupate din bucurii/ și îmbrăcate în cioburile anilor trecuți,/ cu biscuiți rotunzi, copți de bunica/ la focul dragostei ei.../ dacă-ți mai amintești.../ de mirosul de pâine coaptă ce ne inunda/ seara,/ de cozonacii aburinzi acoperiți c-un ștergar/ cusut de mama din sufletul ei blând și iubitor/ și de colindele cântate de bunic la gura sobei” (Un decembrie al amintirii). În tensiunea amintirilor și regretelor, a singurătății și a unui cumplit zbucium sufletesc declanșat
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
dintre fragilitate și consistență, în analogie cu lucrarea unui mozaicar: "Acesta alege și fixează pe o suprafață micile pătrate din smalțuri felurit colorate sau din aur, în timp ce, de pildă, forjorul își scoate lucrarea fierbinte dintr-o singură bucată de metal aburind". Să precizăm că, în pofida grațioaselor precauții pe care le ia autorul său, scrierea în cauză accede la o unitate împlinită poate chiar prin cultura intensă a fragmentului asumat cu forța vitală a autenticității sale, aceeași autenticitate ce determină întregul. "Fărîmiturile
O carte somptuoasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8422_a_9747]
-
France", și camera care se plimbă pe dealuri, cu debutul acțiunii într-o familie de fermieri care dacă n-ar vorbi franceză i-ai putea foarte bine plasa și în Kentucky. Poți adulmeca în aer aroma unui delicios western-spaghetti servit aburind de le chef, Sergio Leone. Cum aluzia și-a îndeplinit misiunea, Tarantino trece la acțiune; în mijlocul pastoralei cu iz de western debarcă un ofițer nazist extrem de protocolar, vorbind impecabil franceza, cu maniere aristocratice, cu gesturi fine de prestidigitator sau de
Carnavalul Tarantino by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6956_a_8281]
-
să se uite la nimeni ca și cum s-ar fi strecurat printre bușteni, printr-un teren mlăștinos, atentă să nu alunece și să se strivească de buturugile ieșite în cale -, se rezemă de tejghea să-și tragă răsuflarea și așeză farfuria aburindă lângă teancul de ziare din fața Invalidului. Poftă bună! Mulțumesc! spuse Invalidul, adulmecând mirosurile de mărar și ouă topite-n ulei. E Toma-n oraș, îi șopti și se-ntoarse să plece, dar se trezi asaltată din toate părțile. Cântă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la gând, Ana. Ai citit? - Pe nerăsuflate. - Îți voi mai da ceva... Te aștept după amiază, la mine. Cu adresa bine întipărită în minte, am ajuns în fața ușii. M-a poftit înăuntru. Pe o măsuță rotundă, în sufragerie, două cești aburinde. - Cum a fost lectura? Ca o poveste. - Chiar așa, Maria (îmi ceruse să-i spun pe nume), cartea este inspirată din propria ta viață? - Da. Îți voi povesti. De fapt, vei citi singură. S-a ridicat, a scotocit puțin într-
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
misterele întunecate, dar de data asta rezistă ispitei. Nu se mai hazardă să cutreiere prin locuri necunoscute și primejdioase. Se întoarse în casă și își făcu o cafea. Îi plăcea mirosul cafelei, era ca un drog pentru ea. Duse cănița aburindă la buze, încălzindu-și palmele reci. Aroma cafelei îi invadă nările. Drogul îi destinse mușchii încordați, iar întrebările se evaporară fără să mai aștepte răspuns. Ieși afară apropiindu-se de leagăn. Se așeză în el și se lăsă legănată de
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
poate că totul era doar în mintea ei. Cumpără ziarul și se întoarse în casă așteptând cu înfrigurare să citească noul mesaj din partea lui. Vraja îmbrățișării dispăru, lăsând loc curiozității. Va primi iarăși sfaturi? Sorbi o gură din cafeaua încă aburindă. Mai întoarse încă o dată scrisoare pe ambele părți, gândindu-se că i-ar fi putut scăpa ceva la o primă privire, apoi rupse cu grijă marginea îngustă a plicului. În interior se vedea scrisoarea, dar mâinile Karinei nu îndrăzneau să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
rău nu i se putea întâmpla în îmbrățișarea aceea. Plângea. După mult timp în care lacrimile nu veniseră atunci când avusese nevoie de ele. Acolo, în brațele lui, în sfârșit putea să plângă. Ana intră în cameră cu cănița de ceai aburind în mână. - Karina, ceaiul e numai bun de băut. Karina deschise brusc ochii, dezorientată. - Ai adormit? Atât de mult a durat pregătirea lui? Ana o privea nedumerită observându-i lacrimile curgându-i pe obraji. - Am adormit? - Se pare că da
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Ieși pe hol. Deschise.In prag se afla Nic.Evident obosit. Bună,verișoară.Singurică? -Nu.Cu Emil.Doarme.Gata distracția? -Da.Am condus-o pe Alex acasă.Te rog,fă-mi o cafea.Presimt că o să adorm... In fața cafelelor aburinde,Nic îl mâmgâia pe Onix.Alinta fuma.Sosi și amorezul. -Bună dimineața!Sunt Emil Vrăjescu.Tehnician. -Salut,Emil.Sunt Nic.Nic Beiușan.Profesor. Iși strânseră mâinile.Alinta îi oferi o cafea. -Cât e ceasul? Trebuie să plec. -E nouă.Mai
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
răpăiala de-afară, încercam să-mi imaginez care vă sunt sentimentele. În clipa aceea, am auzit vocea mamei din sufragerie. -Am încălzit laptele. Vino, te rog! E atât de rece azi, c-a trebuit să-l înfierbânt. În timp ce beam laptele aburind, am vorbit despre artist. — Nu mă potrivesc deloc cu el, nu? — Nu, absolut deloc, răspunse mama, liniștită. Dacă ținem cont de faptul că sunt capricioasă, că nu-mi displac artiștii și că, în plus, are și un venit substanțial, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Fort Sud - de pretutindeni venea și fusese aici dintotdeauna și tu ai crescut acolo înăuntru înalt. Acum scotocești în fotografia veche: Vedeți ușa albastră modestă deschizîndu-se odinioară prietenilor familiară ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
șezlong longilin, și-o lumină căzută-n păcat, cu mari raze sugrumate printre frunze deja cercetate de slăbiciunile anotimpului, leșurile lor străvezii putrezind pe paginile întoarse încet, ticăit, de sufletul calm cititor. Și o ceașcă măreață de teracotă, cu cafeaua aburind extatic deasupra ierbii subțiri, și-un tren marfar, c-un singur vagon de persoane, adăugat chiar lângă locomotivă, trecând, trecând, trecând, metameric, râmă uriaș-translucidă, la care să privesc pierdut femeile de-o clipă de la geamuri... și-un aer limpede și
Amintiri, lecturi şi vise by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9888_a_11213]
-
un parc pustiu, iarna."(pag. 9) Deși nițel bovaric, gestul ritual invocat de Cosașu nu e tocmai, pentru grăbita lume de azi, unul venit din alt, straniu, univers. Îl mai fac poate câțiva dintre noi, cu gândul la matinala cafea aburindă și la fotoliul plușat; îl întrețin fără s-o știe și fără pic de șarm al limbajului devoratorii canalelor TV din familia Discovery sau Animal Planet; îl repetă, lipsiți de memorie, internauții dependenți, care scotocesc în vastele domenii virtuale pentru
Pururi tânăr by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9048_a_10373]
-
fund, deapănă lumina și întunericul în zeci de gheme aromitoare, albul vrâstat cu negrul în proporții infinitezimale, în dulci și aspre ninsori îngroapă totul într-un cocon. în mijlocul lor își dau rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]