66,867 matches
-
democrației occidentale. Nu știu ce-o vrea să spună dl. Geoană când vorbește de "resorbirea" securiștilor, dar cu siguranță că destui dintre ei cad greu de pe acum stomacurilor occidentale. În fond, e vorba de o mână de oameni, ce-au acționat la ordinele unui dictator criminal. De ce, pentru protejarea lor, se pune în mișcare un vast mecanism de dezinformare, minciună și nerușinare? întrebarea care-ți vine pe buze este următoarea: nu cumva unii dintre stăpâni țării, care, prin forța lucrurilor, nu
În N.A.T.O. se intră pe ușa din spate a Olimpului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14587_a_15912]
-
suntem nici prizonieri, nici incendiatori. De aceea, doresc să caut echivalentul scenic al acestei operații de scriere și spectacolul se va prezenta precum turnarea unui film plecând de la opera lui Ionescu despre Shakespeare. Piesa mă interesează nu atât în măsura în care Macbett acționează ca un nebun mânat de gustul puterii, ca Richard III, ca un solitar fanatic, ci, mai grav, ca un cuplu al puterii. O nebunie în doi, sau, cum spunea Ionescu, "un delir în doi." Nu este greu de citit în
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
se suspectează, desfășoară complicate stratageme pentru a se înșela unele pe altele, cu exasperare, cu brutalitate și candoare. Ființe besmetice se agresează reciproc, se maltratează burlesc într-o atmosferă de horror și comedie, dar și de ceremonial, în care violența acționează ca o forță arhetipală. Ion Caramitru compune un cocktail dramatic, în care combină semne din codul teatrului oriental și al teatrului folcloric românesc, elemente naturaliste cu cele stilizate. Acest mixtum compositum, un eclectism elevat, un amestec de stiluri făcut cu
Un spectacol autobiografic: Macbett - Caramitru by Ludmila Patlanjoglu () [Corola-journal/Journalistic/14630_a_15955]
-
am auzit." În sfîrșit, greu e pentru cei interesați să afle ce mai are de gînd acest Parchet, pînă vor stabili un preț convenabil cu careva dinăuntru. Toate aceste întrebări ale mele au rost, firește, numai în măsura în care Parchetul Anticorupție a acționat de capul său la primele arestări mai de Doamne ajută. Dar dacă n-a făcut-o? Dacă, pur și simplu, cineva din guvern a dat cîteva nume de arestabili pentru a lua ochii opiniei publice?
Misterele anticorupției by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14638_a_15963]
-
mulți români fac distincția între bine și rău, întrebați, de pildă, cum văd ei chestiunea dosarelor de securitate. După ce-o să vă treacă efectele șocului, veți constata că până și infima minoritate a "lucizilor" nu înțeleg de ce-ar trebui acționat pentru a schimba situația de fapt. "Ce câștig eu dacă se publică numele torționarilor?" - iată întrebarea-tip a românului "care se mulțumește cu puțin". Dacă în legea deconspirării Securității s-ar fi menționat că la fiecare bestie dată în vileag
Negrul de sub unghiile puterii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14615_a_15940]
-
nu tocmai abil, în ficțiune și se lasă atras de ritualul tainic, nu lipsit de dramatism. În ce constă ritualul? De la ce tip de magie tradițională se revendică? Și, dacă arta magiei "urmează strict regulile naturii", cum spunea Frazer, solomonarul acționează prin "magia mimetică". Gândirea lui, în stare de maximă concentrare, ca și gândirea poetului, se bazează pe raportul de asemănare. Bărbații angajați în scenariu sunt supuși unui proces de inițiere individuală, după care fiecare trebuia "să rămână mut", ajutat de
Utopia magicianului by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/14625_a_15950]
-
crede Radu Vasile, o realitate evanescentă, în spatele căreia se află Structurile, adevăratele deținătoare ale puterii. Iar oamenii politici pe care îi aplaudăm sau îi înjurăm în fața televizorului nu sînt decît niște marionete ale căror sfori sînt trase de alții. Structurile acționează permanent din umbră putînd să accelereze sau să pună frînă unor tendințe de evoluție politică. Paranoia sau realitate dramatică? Chiar dacă argumentele nu sînt foarte explicite, judecățile par credibile, iar Radu Vasile însuși promite că într-o viitoare ediție a cărții
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
cărora le ia în stăpânire pământul, iar aceștia se coalizează cu ucigașii plătiți de cuplul adulterin. Piticul arendaș își recită nemulțumirea într-un fel caraghios; nu e nevoie să ai chipul și intonațiile frumoase sau nobile ale revoltei pentru a acționa. Însărcinat cu crima, dar preocupat mai degrabă de popasurile de la cârciumă decât de îndeplinirea misiunii pentru care a fost plătit, grupul celor ce vor să ucidă, din convingere sau pe bani, funcționează la limita dintre amenințător și derizoriu, dar ridicolul
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
politice: Slavici n-ar fi fost în stare să strîngă cine știe ce cultură, deși studiase la Viena cu profesori eminenți, i-ar fi urît în sinea lui pe junimiștii care-i acordaseră, ca și lui Eminescu, stipendii generoase ( Maiorescu fusese și acționat în judecată, ca fost ministru, pentru a-l fi remunerat din bani publici) ( ură de țăran veșnic neacomodat cu boierii și cu orașul), s-ar fi făcut, în fine, detestat pînă și de ardelenii lui, care-l socoteau filomaghiar ( el
Nedreptățitul Slavici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14053_a_15378]
-
mers", în concordanță cu cerințele școlii și ale mediului social în care au ajuns. Oarecum deprimantă, să admitem, o atare imagine a integrării vlăstarelor românești în Lumea Nouă, nu conține totuși o contradicție de nerezolvat. În realitate, noii veniți pot acționa, pînă la un punct îndeajuns de avansat, în virtutea modelelor culturale și comportamentale în care au fost educați, își pot păstra identitatea colectivă și personală. America e, din fericire, un mediu al unei largi toleranțe, rod, în bună măsură, chiar al
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
Nici o lege, nici o instituție americană, subliniază autorul, nu mă poate convinge că, dincolo de a-mi îndeplini datoriile față de societate, nu am dreptul să nu-mi exercit religia, sau să vorbesc limba nativă, să urmez practicile impuse de tradiție, adică să acționez conform standardelor mele de comportament, convingerilor mele, propriilor mele valori. Cu atît mai mult cu cît America civilizată manifestă o anumită toleranță de ordin religios, dar și o mobilitate socială pe care nu o întîlnești în alte societăți". Pattern-urile
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
romane despre lumea superb păcătoasă: Marea, marea de Iris Murdoch, Ultimul suspin al Maurului de Salman Rushdie, Darul lui Humboldt de Saul Bellow, Nemurirea lui Kundera ș.a. Pe lîngă toate celelalte "proceduri", cred în terapia cu literatură: și ea poate acționa pînă la nivelul celulei, poate produce hormoni benefici, te poate dota cu arme neconvenționale pentru lupta în linia întîi. Ar trebui ca bolnavilor să li se prescrie și cărți pe rețete compensate, de către specialiști care să știe ce opere și
În Eden, cu un bagaj de cărți by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14066_a_15391]
-
și Hera și Atena - ni se spune - erau de partea grecilor. Offenbach ne povestește - și cît de frumos o face - o variantă a vieții și a povestirilor lui E.T.A. Hoffmann. Un poet, învins de zei și predestinat să nu acționeze, ci să scrie, sufere, privească. Cel ce, între altele, la începutul operei, se îndrăgostește de o păpușă cîntătoare. O cheamă, ne amintim, Olympia. Și cîntă o minunată, complicată, rafinată arie de soprană spintă. Trebuie să fii poet ca să nu știi
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
au (pauză), ea (teatru), ia (biliard, meridian), ie (experiență, mitralieră), iu (domiciliu, stațiune), oa (coafor), oi (doilea) etc. (p. 88-89). Pronunțarea în diftong e descrisă ca un fenomen firesc și ca o continuare a unei tendințe mai vechi care a acționat în evoluția limbii române. Se știe de altfel foarte bine că în rostirea românească se tinde spre evitarea hiatului; diferențele de interpretare apar mai ales în evaluarea soluțiilor recunoscute (diftongarea șver-siu-neț, epenteza unei semivocale șver-si-iu-neț, sau monoftongarea, reducerea totală a
Ortoepie culpabilizantă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14141_a_15466]
-
a spiritului critic. Scrie, Ovidiu Hurduzeu: "Realitatea ca și arta își pierd caracterul obiectiv, devin prelungiri fantasmatice ale unui «eu» pasiv, incapabil să mai iasă din propria carapace pentru a iniția acțiuni de transformare a realității. «Individualistul» artei postmoderne nu acționează, ci reacționează la evenimente exterioare pe care nici măcar nu încearcă să le mai controleze" (pp. 11-12). Tendința artei postmoderne este aceea de a transmite imagini "plăcute", reconfortante. De aceea imaginea sa artistică este una "emoțională, evazionistă, lipsită de tensiune, mister
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
bună credință - un dialog între diverse culturi - ci un curent care "își propune să denunțe «cu mînie multiculturală» orice prejudecată sau punct de vedere eurocentrist, heterosexual, elitist, naționalist sau antiminoritar" (p. 87). Mai mult, el consideră că și atunci cînd acționează în numele dialogului între culturi, multiculturalismul nu face decît să joace rolul unui cal troian care "odată acceptat în cetate, sloboade din burta sa soldații separării etnice, enclavizării culturale și ai conflictelor etnice" (p. 88). Se simte în spatele acestei afirmații o
Pledoarie pentru irealizat by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14194_a_15519]
-
alături de, să zicem, Eugen Simion, Răzvan Voncu, Adam Michnik, Gabriel Liiceanu, Ileana Mălăncioiu, Liviu Ioan Stoiciu. Este clar că într-o perioadă de transformări, precum cea actuală, rolul ultimelor două categorii este - poate deveni - determinant. Important este sensul în care acționează cei în cauză. Or, simplele înșiruiri (neîntîmplătoare) de nume, pe care mi le-am permis, indică tot atîtea posibile direcții antagonice de acțiune. Care sînt cele corecte? Le-aș putea, fără îndoială, indica pe cele aflate pe gustul meu, dar
Scriitorul în secolul totalitarismelor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14220_a_15545]
-
neologismelor au pus în umbră, în genere, opțiunile sintactico-stilistice ale limbii române literare. Cultivatorii limbii n-au dat multă importanță sintaxei, în domeniul căreia întîlnim puține normări explicite (recomandarea unor construcții, interzicerea altora). În evitarea unor îmbinări sintactice par să acționeze mai mult simțul individual al limbii și principiul eufoniei decît presiunea unor prescripții. Un caz semnificativ, care ne poate permite să verificăm tradițiile normative și eventualele lor efecte actuale, este cel al succesiunii mai multor substantive în genitiv - necoordonate, ierarhizate
Lanțul de genitive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14227_a_15552]
-
fapt, infinit mai mult decât atât. Pe de altă parte, în raport cu aspirația de a accede la propria existență profundă, la o regăsire autentică de sine, voința ca și eroică de a crea - cum scrie criticul - "opere de artă care să ’acționeze’ precum fenomenele naturale", realizată în scris, are, paradoxal, un efect contrar de alienare: " Între ele și lume scriitura s-a strecurat ca o străină și îl retrimite în mod constant, sub numele de artă, la o a doua natură care
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
însuși șeful statului, cel mai .tolerant. fiu al națiunii, tuna și fulgeră împotriva gradaților. S-a făcut mult caz că destituirea câtorva capete ale poliției s-a produs sub presiunea lui Ion Iliescu. Nu știm ce fel de pârghii a acționat prezidentul și e greu de spus cu câți milimetri a depășit prerogativele funcției. Să ne bucurăm că în felul acesta s-au retezat, măcar pentru o vreme, orgoliile generalilor ce se credeau eterni și intangibili. Lovitură de teatru de la sedint
Creditele neperformante și performanțele statului polițienesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14243_a_15568]
-
această cale, pentru că a fi contra însemna, poate, o speranță de a beneficia de norocul de a fi pus în discuție și nu interzis și de a ajunge în primele pagini ale unor reviste din afară. - Nu cred că toți acționau cu un astfel de gând. - Cine făcea gălăgie intra într-o arie de cunoaștere mai largă și pe cuprinsul țării. Nu pot vorbi că s-a falsificat literatura noastră, dar nu pot nega că n-ar fi fost cu putință
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
psihanalitică, Hitler fiind, adică, primul nume compatibil cu Antonescu apărut în mintea înaltului personaj din guvern. Felul acesta de a ne preface că nu vedem problema când ea e peste noi cât capra arată gradul de incoerență cu care se acționează în România. După doisprezece ani de gândire liberă nu am abandonat reflexele patriotismului de partid și de stat. Nu avem încă mecanismele de protecție ale democrației și nici instinctul a ceea ce se cade și a ceea ce nu se cade. Nimeni
Capra Antonescu sare Trump Tower by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15013_a_16338]
-
special în cazul limbii 'materne'- se formează precumpănitor în procesul de comunicare, mai ales prin imitare, pe care vorbitorul nu o poate evita în copilărie, dar nici mai tîrziu: 'modelele'- pozitive sau negative - oferite de ambianța lingvistică de fiecare zi acționează insidios, sprijinite de frecvența lor în comunicarea socială, influențînd modul, de exprimare al locutorului. Astfel se propagă deprinderile de pronunțare și cele gramaticale, ca și preferințele lexicale, atît cele 'corecte', cît și cele 'incorecte'. (Uzul lingvistic social a înregistrat în
Media electronică, model de exprimare by Valeria Guțu Romalo () [Corola-journal/Journalistic/15014_a_16339]
-
alarmist: Toate acestea sînt adevărate, dar de un lucru nu sînt așa de sigur - că fenomenul se poate caracteriza prin alarma: "se strică limba". Ce se întîmplă sînt diferite transformări lingvistice naturale, cerute de legea lenei universale; aceeași lege a acționat și în trecut cînd, să zicem, latina clasică și-a pierdut terminațiile cazurilor, cînd a dispărut deosebirea între vocalele lungi și cele scurte. Contemporanii lui Gregorie de Tours și Fredegaire - cronicarii regilor merovingieni - scriau o "romană" care "arăta barbar la
Rafinament și umor by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15043_a_16368]
-
de expediere sunt 22 octombrie și 26 decembrie 1882. Cum ne apar scrisorile, citite astăzi? Doar oglindă a lumii văzute prin intermediul datelor și al locurilor, sau scenă a lumii asupra căreia imaginația interpretativă a celui care le-a scris a acționat, îndrăzneț stilizator? Exact pentru această particularitate, scena se transformă în univers provocat de amintiri. Mai bine zis, de șocul surprizei de a i se fi dezvăluit ceva profund cunoscut și profund redescoperit. Redescoperit, atâta vreme cât Ion Ghica îl recreează, iar recrearea
Între verb și imagine by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15072_a_16397]