205 matches
-
o aventură, un risc. Chiar și ceilalți, oricât de știutori, de competenți și meșteri în ale expunerii, erau, în comparație cu el, reci și abstracți. Chiar și Nicolae Iorga se dovedea că este mai ales artist și mare povestitor. Nici umbră de academism și profesorat scorțos (ori și bonom) la Nae Ionescu. Ci numai flacără și patimă, îngrijorare, nemilostenie, tehnică detectoare. Era crud și usturător cu sine, cu auditoriul, cu doctrinele"(19). În anii interbelici, ai libertății depline, Nae Ionescu pare a descoperi
FILOSOFUL ŞI GÂNDITORUL CREŞTIN NAE IONESCU – ÎNTRE MĂRTURISIREA SPIRITUAL AUTENTICĂ ŞI PROPOVĂDUIREA CULTURALĂ IREPROŞABILĂ… PARTEA A II A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377711_a_379040]
-
scandaloasă ca desnuda Olympie, dar, poate, și mai parșivă (tot freudian) decît aceea, îmi oferă decriptarea (naivitate!) unei ambiguități ce a stat probabil la baza scandalurilor din 1865, provocate de pictorul insurgent. Ce descopăr nou (neobservat în reproduceri) e tocmai academismul încă învederat al celui care, de altfel, îi iubea atît pe Rafael și pe Giorgione, extrem de vizibil acum, în... pompierismul fidelității anatomice, în întîrzierea, nepermisă, acolo de unde, altfel, urma să șocheze, să scandalizeze. Nu îmi pot refuza, iarăși, tentația tactilă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
interiorul acestuia, fără să poată (și fără să vrea) să-l distrugă. Dandy-ul artist rămâne fatalmente parțial dependent de vechile coduri, „prizonier al unei estetici deja recunoscute În cercul unde el se produce și, implicit deci, prizonierul unui anumit academism. Pentru a atinge veritabila originalitate, cea care, cu totul novatoare, perturbă Însăși concepția artei, el trebuie să iasă din dandysm”1. Așa să fie? Din nou, da și nu, dacă ne gândim la câteva cazuri, Începând cu Byron sau Baudelaire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sens, precum fierul, piatra sau plumbul rezistă deplin înaintea formelor îmbrăcate în comerț”. Revoluționarea limbajului poeziei și al artelor plastice de către Mallarmé, Apollinaire, Picasso și alții e prețuită pentru motivul că ea „a însemnat o temeinică și violentă zdruncinare a academismului”. Asemenea lui Ion Vinea, Voronca vrea „minunea cuvântului nou”, miracolul expresiei inedite, care să comunice un mesaj sufletesc în autenticitatea lui. Comunicarea interumană presupune convenții, nu se poate vorbi altfel, însă convențiile se cer primenite; atât în viață, cât și
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
puternică, contestatară, revărsând în pagină energie polemică, scriitorul devine, în bună măsură, ambasadorul lumii din care a plecat: periferia. Este, după cum afirmă el însuși într-un fragment de jurnal, „o lume fără ecou”. Groapa apărea într-un moment literar aservit academismului aseptic și pompierismului proletcultist, ce propulsa numai numele utile conjuncturii socio-politice; o perspectivă discreționară în valorizare, apelând la un tablou tematic normativ, construit prin conjuncția apriorismului sociologic cu realismul fotografic. Romanul dezvăluia, în schimb, un peisaj sordid, biciuind imaginația senzorială
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
îngăduie poetului să scoată o revistă foarte vie, neconvențională, în care cultura și realitățile românești sunt abordate fără prejudecăți, cu un spirit critic pătrunzător și inventiv, ceea ce i-a atras multe simpatii, dar și multe adversități. Publicația a respins orice academism, „cultivarea în eprubetă închisă, cu dop, a vieții politice și literare”, și a căutat să aducă un aer proaspăt în spațiul dezbaterii publice și al literaturii, stimulând în mod consecvent creativitatea și setea de afirmare a unor „condeie noi”. Foarte
BILETE DE PAPAGAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285739_a_287068]
-
Eugen Ionescu, Neagu Rădulescu, Horia Liman, Dan Petrașincu, Pericle Martinescu, Ieronim Șerbu, Hortensia Papadat-Bengescu (cu o recenzie la G. Călinescu, Viața lui Mihai Eminescu). Poezia e mai puțin însemnată: Ștefan Corin, Aurel Chirescu, N.R. Iulian, Dan Petrașincu - în limitele unui academism întârziat. Revista, cu bune caricaturi, are vioiciune. V.T.
BOBI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285772_a_287101]
-
invocă adevărul. Prima beneficiază de o aderare spontană la valorile electronice ale modernității, cea de-a doua suportă rigorile unei aculturații de ucenicie și de competență. Este Cuvîntul viu împotriva Scripturii, parohul din Horsaint împotriva lui Jean Guitton, charisma împotriva academismului. Adevărul rostit prin viu grai contra spunerii adevărului, sufletul contra culturii. Best-seller-ul exploziv contra tirajului scăzut cu vînzare lentă. Este, ar fi spus Michelet, locuitorul de la munte împotriva celui din Gironde, inspirația împotriva scribului, spiritul credinței împotriva spiritului legilor. Or
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și cu prăbușirea „politicii culturale” creștin-democrate. Și aceasta din simplul motiv că ea nu a existat niciodată. Într-adevăr, având caracter dominant, adică fascist, Creștin-democrația a continuat să elaboreze, în cheie mai accentuat catolică și ipocrit democratică, vechile retorici fasciste: academismul, oficialitatea etc. Ca partid care dă glas lumii țărănești și este supus (cel puțin formal, dar foarte formal, după cum s-a văzut ulterior) Vaticanului, Democrația creștină a trăit în cea mai înspăimântătoare absență a culturii, adică într-o totală, degradantă
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care se desfășoară aceste ședințe. Cornel deja reclama faptul că, În cadrul dezbaterilor, se simte urmărit, de-a dreptul hăituit de microfon prin sală, ceea ce constituie, dacă ar fi să traducem, o formă de critică la adresa unei seriozități și a unui academism În haina căruia am intrat prea adânc, În care stăm prea scrobiți. Horea Poenar: Te-ntrerup - era vorba, cum spune cineva Într-o revistă apărută de curând, de o carte-bibliotecă la care veleitarii nu pot ajunge, așa că noi, cunoscându-ne
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
interior i-au pregătit terenul. Condițiile unui consens ambiguu fuseseră deja Îndeplinite la momentul schimbărilor politice din 1989-1990 și nevoia de a umple acest gol ideologic creat prin volatilizarea vechiului discurs dominant l-au favorizat. Sfidarea lansată de Nae Ionescu academismului filosofic neokantian din epoca să a fost recitit o jumatate de veac mai târziu În contextul «post-marxismului» și prin intermediul consacrării sale de către moștenitori că un profet Împlinit. Este principala explicație a metamorfozei acestui anti-model În mode intelectuale și a menținerii
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
căror destin literar rămâne legat de paginile S. sunt Sanda Movilă, căreia E. Lovinescu îi găsește chiar numele literar, Ticu Archip, dar și Victor Eftimiu, I. C. Vissarion, D. D. Patrașcanu, Eugen Relgis, Ludovic Dauș, Ion Călugăru, Anton Holban. La antipodul academismului „științific” profesat în amfiteatrele Universității bucureștene de Mihail Dragomirescu, care stă permanent sub lupa critică a S., pentru morga judecăților de valoare și pentru lipsa de nuanțe a discursului analitic (Germanofobia culturală, Mihail Dragomirescu), metoda lovinesciană se dovedește seducătoare și rodnică
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
modernă occidentală, determinată de un capitalism alienant, este expresia imposibilității comunicării, scrie S. ipostaziind alegoric prima paradigmă. Citând cazul entropiei în artă, prin Norbert Wiener sau prin Max Dvořak, eseistul o deduce pe a doua, cea a supralicitării patrimoniului existent (academism, naturalism, formalismul lui Paul Klee, manierism), și invocă o serie de teoreticieni ai artei (Weidlé, Sedlmayr) și critici (Croce, Gramsci) pentru a arăta că aici accentul cade pe „cum” al actului, pe retorismul poeziei despre poezie, pe retorismul picturii despre
SCHILERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289554_a_290883]
-
Eisner și Vallance au publicat Conflicting Conceptions of Curriculum 43 - lucrarea a avut un efect de trăsnet, lovind în „inima raționalist-logicistă” a teoriei curriculare moderniste. Eisner și Vallance au identificat „cinci paradigme aflate în conflict”: cognitivismul, tehnologismul, subiectivismul, reconstrucționismul și academismul raționalist. Tuturor le-a făcut un rechizitoriu dur. Cognitiviștii susțineau că menirea curriculumului se reduce la dezvoltarea unui repertoriu de abilități intelectuale, aplicabile oricărei probleme, din orice domeniu. Pentru ei, disciplinele de învățământ și temele de studiu sunt simple „instrumente
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
20 martie și 10 aprilie 1908 (în total trei numere), secretar de redacție fiind Ion Minulescu. Publicație simbolista, R.c. afirmă în articolul-program Aprindeți tortele!, semnat de I. Minulescu, intenția de se desprinde de linia tradițională și de a respinge academismul, în vederea impunerii unui nou mod de a scrie, proiect susținut de tinerii scriitori grupați în jurul ei. Se inserează versuri, proza, studii, biografii, traduceri, revista revistelor, semnalări editoriale. Colaborează cu poezie I. Minulescu (Romanța regelui), N. Davidescu (De profundis), Eugeniu Ștefănescu
REVISTA CELORLALŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289188_a_290517]
-
genul științelor comunicării, acceptabilitatea sa va trece printr-o golgotă academică îndelungată. Chiar și după acceptare, va fi tratat ca un domeniu „soft”, cu o semiștiințificitate ce trebuie să-l păstreze în periferia mai îndepărtată de nucleul academic tare. Acest academism al diviziunii cunoașterii nu este însă singular. El își asociază alte valori și principii, de genul autonomiei instituționale și al libertăților academice nelimitate, al armonizării instrucției cu cercetarea, ultima având în mod clar și definitiv preeminență, al valorizării cercetării fundamentale
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
academică este singura cale de organizare și conducere, de selectare și promovare în universitate. Performanța este strict individuală, iar colegialitatea creează baza de consacrare a unui autoritarism moral pe care profesorii îl promovează cu un sârg fără limită. Universitatea consacrată Academism: - diviziune academică a cunoașterii pe discipline consacrate și separate prin granițe stricte; - detașare de aplicativ; - armonizarea instruirii cu cercetarea și preeminența cercetării; - autonomie universitară și libertăți academice nelimitate; - servicii sociale (comunitare) minime. Etatism al finanțării: - finanțare publică generoasă și exclusivă
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
totul similară ca a uneia pentru profit, întrucât proprietarul este unic, iar cheltuielile și investițiile sunt minime. Conducerea este de timp managerial-corporatist. Colegialitatea academică este cvasi-inexistentă, autonomia este corporatist-privată, adaptarea la piață este regulă și principiu unic. Universitatea de piață Academism oportunist centrat pe piața calificărilor universitare: - programe de instruire în domenii cu cerere de instruire universitară mare și costuri de funcționare minime; - detașare de cercetare; - personal academic minim cu o periferie de împrumut; - satelizează universitățile tradiționale pentru expertiză și personal
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
de învățământ (învățământul fiind conceput ca forma cea mai organizată de realizare a instruirii și educației). Cu alte cuvinte, numai starea de bun didactician/metodician nu conferă cadrului didactic și succesul pedagogic. Alte puncte de vedere limitative sunt cele corespunzătoare „academismului pedagogic” reprezentat de concepția vetustă conform căreia pregătirea științifică a cadrului didactic este condiția necesară, dar și suficientă pentru reușita didactică. „Profesorul trebuie să fie un munte de știință”, afirmă cu nonșalanță unele cadre didactice, numai că această convingere firavă
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
patrulea ale secolului XX, România are o contribuție decisivă în orientarea și dezvoltarea culturii și economiei Braziliei. Astfel, "Săptămâna artei moderne", organizată la Sao Paulo în zilele de 13-17 februarie 1922, a constituit, grație manifestului lui Tristan Tzara, ruptura cu academismul portughez și începutul unei epoci de încredere în valorile naționale, reprezentând intrarea modernismului în Brazilia. Propunerea dadaistă a fost primită cu entuziasm în Brazilia, având un impact profund în viața cultural-artistic, socială și politică braziliană. Teoria protecționismului a economistului roman
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Da, domnule Dobridor! Cu ce vindeci disperarea în fața morții? Anulezi ultima dorință a condamnatului la moarte? Îmi sorb cafeaua ca să pot gândi mai din subconștient, cum ar spune Ilarie Dobridor, care face praf literatura creatorilor evrei din secolul XIX, dărmătorii academismului și inventatorii dadaismului, impresionismului, sintetismului, subiectivismului, intenseismului, aristocratismului, bonismului și vivantismului. Poate are dreptate. Nici eu nu am agreat creațiile integramiste. Totuși, au fost și încă mai persistă și astăzi altcevaisme, modele de autor, ambiții de autor, pentru a nu
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93028]
-
ultimele decenii - să-și transcrie interviurile de la Radio România Cultural într-o suită editorială menită să devină rival citibil pentru „fonoteca de aur“? De ce, oare, se perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la o antologie de cronici
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ajuns, oficial, profesor. A îmbrăcat redingota și, în loc să mai pună mâna pe satâr, le-a explicat artiștilor cum să taie singuri "prisosurile". El a ținut prelegeri la Academia lui Colbert despre limitele inspirației artistice și a întemeiat chiar o doctrină, academismul. Iar când nu l-a interesat arta, și-a făcut intrarea cu cele două paturi ale sale în camerele de tortură ale Inchiziției, unde și-a exercitat meseria nu ca răufăcător, ci pentru a se stârpi sămânța otrăvită a ereziei
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
evoluția artei în perioada postindustrializării când arta a cunoscut noi direcții de manifestere. Apariția abstracționismului, ce a apărut ca un protest împotriva a ceva (ca de altfel multe alte stiluri sau concepte), în cazul de față împotriva naturalismului și al academismului și își propunea să îndepărteze din imaginea plastică elementele lumii vizibile, redate până atunci de așa-zisa artă figurativă, a modificat în mod radical modul de ”consumare” al obiectului de artă și a dat un nou sens artei deoarece din
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
are loc prin intermediul lui Ovid Densusianu, pe linia unui latinism francofil de sensibilitate neoclasică. Declarat simbolistă, longeviva publicație Vieața nouă (1905-1925) va milita - la fel de dogmatic ca și adversarele ei tradiționaliste - pentru modernitate și citadinism. „Simbolismul” ei e, de fapt, un academism modern, atras de vitalismul solar al lui Verhaeren și Vielle-Griffin, iar versul liber e cultivat în ideea unei armonii ritmice superioare celei romantice. Lipsa de gust modern a directorului, dogmatismul său îngust și mediocritatea majorității colaboratorilor vor precipita însă revolta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]