95 matches
-
o zestre de calități conside- rabilă. Constantin D. Stahi, un solitar în pictura românească, rămas asemeni altora în zona um- brelor și a uitării, etichetat nu o dată - din trecute motive ideologice - cu termeni și concepte de evaluare estetică convenționale drept „academist” convins, este supus din nou unui risc poate și mai mare - cel al uitării, da- torat grabei cu care întoarcem fața către, de- seori, superficialele și instabilele opțiuni este- tice ale „postmodernismelor”. Timpul lucrează necruțător acoperind uneori pe nedrept părțile
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
lucrările acelor perioade mai ales a picturii oficiale, a calităților stilistice și a importanței ideilor cu conținut social, politic sau filosofic care marchează profund conținutul acelor opere. Astfel, aproape de la sine s-a pro- dus procesul de reevaluare a artei academiste, anulânduse sensul “peiorativ și retrograd” care o însoțea pe nedrept. Rămâne poate mai aproape de adevăr sensul termenului de “academism” însoțit de conotațiile pur istorice, delimitând doar o epocă artistică. În virtutea acestor idei îl considerăm pe pictorul C. D. Stahi un
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
a fost supusă, cum am mai afirmat, reevaluărilor. În ea și-au descoperit sursele mulți dintre pictorii ”suprarealismului” euro- pean sau reprezentanți ai “hiperrealismului”. Prin comparație, vom observa că românul Stahi, în picturile sale de naturi moarte, a depășit artificialitatea academistă încorporând obiectele unui mod de compoziție propriu în care descoperim vibrațiile interioare ale sen- sibilității unui pictor care, îndrăgostit de acestea, le-a iubit și respectat ca pe semenii săi. O întoarcere în timp ne arată că în afara cataloagelor și
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
operei sale, care se dovedește a fi unitară, sub aspect stilistic și al repertoriului tematic și considerată tributară exclusiv academismului, în varianta sa peiorativă, atât de hulit în Europa chiar în timpul vieții autorului. Este cunoscut faptul că, ulterior, concepte academiste au fost reinte- grate postmodernismului, pentru valorile lor de meșteșug, cât și pentru unele soluții iconografice. Prin conținut, o bună parte din creația lui Stahi înseamnă altceva decât reprezentări convenționale și artificioase de tip academist anacronice. Poate în portretistică și
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
cunoscut faptul că, ulterior, concepte academiste au fost reinte- grate postmodernismului, pentru valorile lor de meșteșug, cât și pentru unele soluții iconografice. Prin conținut, o bună parte din creația lui Stahi înseamnă altceva decât reprezentări convenționale și artificioase de tip academist anacronice. Poate în portretistică și nici aceasta în totalitate, dar un segment care ocupă, după natura moartă, un loc privilegiat în ansamblul operei sale, vom putea vorbi despre definiții academiste în privința concepției, dar, în același timp, va trebui să notăm
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Stahi înseamnă altceva decât reprezentări convenționale și artificioase de tip academist anacronice. Poate în portretistică și nici aceasta în totalitate, dar un segment care ocupă, după natura moartă, un loc privilegiat în ansamblul operei sale, vom putea vorbi despre definiții academiste în privința concepției, dar, în același timp, va trebui să notăm și unele pânze care reprezintă tentativele sale de rupere a corsetelor convențiilor însușite în Academia din capitala Bavariei și definirea unei viziuni distincte, proprii și concordante cu spiritul ro- mânesc
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Analiza operei sale evidențiază cu certitudine resursele imaginative ale artistului, capacitatea de a crea atmosferă prin asocierea inedită a obiectelor și, nu în ultimul rând, expresivitatea cromatică în tonuri calme, sur- dinizate. Sintagmele "Stahi - pictor al imitați- ei", "Stahi - pictor academist", reducționiste până la exagerare, nu numai că dezavantajează, dar minimalizează creația unui artist cu su- ficiente elemente personale demn de atenția și considerația noastră postumă". (Ciucă Valentin - C. D. Stahi - Ed. Meridiane, București, 1983) Autorul însuși, cu meticulozitate, și-a făcut
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
după ce într-o fază intermediară luase și forma Resus. Remarcat ca un bun desenator încă din liceu, Camil Ressu se va înscrie mai tîrziu, în 1897, la Școala de Belle Arte și va lucra în atelierul lui G.D.Mirea, pictor academist bine cunoscut și prețuit în consecință. Dar pînă să ajungă la Mirea, care se ocupa cu elevii mai mari de la pictură, tînărul Ressu, aflat acum doar în faza incipientă care presupunea studiul desenului, lucra efectiv cu fostul consul al României
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
îi are colegi pe J.A.Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice
Camil Ressu - 125 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12095_a_13420]
-
N.Dărăscu, J.Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. La Academia Julian, de pildă, adolescentul Stoenescu dă un examen strălucit cu un bătrîn pictor academist, William-Adolphe Bouguereau, în vărstă de 75 de ani, iar profesorul său cel mai apropiat, J.-P. Laurens, cu toată reputația lui pedagogică, trăia în incontinente reverii medievale pe care le și oferea publicului sub forma unor impozante compoziții istorice. Nu
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
expune lucrarea Supa populară (La Soupe populaire), o compoziție complicată, cu numeroase personaje și arhitecturi colosale, care flatează în mod evident gustul de cronicar medieval și de comandant de oștiri pe pînză al lui J.-P. Laurens și al mediului academist, în general, iar la Craiova expune un Ciobănaș, o }ărancă, un peisaj dulceag, un studiu de compoziție etc., în evidentă filiație grigoresciană. Faptul că el nu încurcă lucrările, adică nu trimite Supa... la Craiova și Ciobănașul la Paris este o
Eustațiu Stoenescu (rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10706_a_12031]
-
asumat după o serioasă deliberare, este născut din acea nevoie imperativă, oarecum inocentă și romantică, a conștiințelor moderne de a-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona de interes a
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
asumat după o serioasă deliberare, este născut din acea nevoie imperativă, oarecum inocentă și romantică, a conștiințelor moderne de a-și regăsi și exersa libertatea pe spații expresive pure, necenzurate și nesupuse unei ordini artificiale de către normele abstracte ale pedagogiilor academiste. Dar, dincolo de posibile apropieri și de repertoriile comune ale unui interval dat, pictura Wandei Sachelarie se identifică limpede și pregnant. Chiar dacă unele dintre temele sale pot fi regăsite, în perioada inter- și imediat postbelică și în zona de interes a
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
faimă și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei". Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acestuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite decît atunci cînd normele academiste păreau amenințate prin interpretări nepermis de libere. Nu se știe nimic despre lucrările din această perioadă, fie pierdute cu totul, fie rătăcite anonim prin vreo colecție particulară, fie chiar păstrate în colecția artistului, dar niciodată făcute publice. Că faptele stăteau
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
argument ar fi acela că, înzestrat cu o îndemînare ieșită din comun pentru desen, Baba nu putea să nu-și folosească această calitate pentru a face cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție maximă, atît în mediile artistice academiste cît și în opinia acelui segment din public care se interesa de artă. Iar genul cel mai autoritar și cel mai prețuit era tocmai portretul, socotit o expresie maximă a talentului și a seriozității, dar și dovada irefutabilă a celei
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
de conceput la un om liber pînă la boemă, imaginativ și cu un inepuizabil tonus fabulatoriu în tot ceea ce face. Din această pricină te-am întrebat despre relațiile tale cu suprarealismul, pentru că și suprarealiștii au o disciplină a creației aproape academistă, pe fondul unei libertăți maxime, cultivată și întreținută uneori pînă la disoluție. Orice invenție, și acum revin la prestidigitație - îmi cer scuze că sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește pe exactitate și pe rigoare... Poți să revii la orice
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
de muzică. În 1904, va fi admis la Academia de Belle-Arte, în clasa profesorului Rudolf Bacher, un foarte apreciat artist modernist, format sub influența impresioniștilor, cel care a introdus un nou sistem pedagogic, potrivit dezvoltării artistice din acea vreme. Contrar academiștilor, era un adversar declarat al imitației în artă și îndeosebi al trucurilor în expresie. Cum în primii trei ani a studiat doar desenul, în vacanțe făcea studii portretistice și astfel unul dintre tablouri a fost remarcat de către un prieten al
Agenda2006-05-06-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284703_a_286032]
-
îi are colegi pe J.A. Steriadi, E. Stoenescu, S. Mutzner etc. Profesor admirat și iubit de studenți, Laurens îi va fi deșteptat lui Ressu interesul pentru compozițiile monumentale și pentru figurile puternice, decupate pregnant prin știința exactă a desenului academist. Unde, însă, nici Laurens n-a putut să-l convingă pe Ressu și unde eșuase și Mirea, erau temele tipice pentru academism, acele refugii în mitologii moarte și în efigii seci. Spre deosebire de Stoenescu, de pildă, care coborîse din creuzetele aseptice
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
ca membru de onoare al Academiei Române, iar mai apoi respingerea de către comisia mixtă "de specialitate" a Parlamentului a candidaturii lui Horia-Roman Patapievici pentru un loc în Colegiul Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității. Să le analizăm pe rând. Va să zică, Teoctist academist! Și încă "de onoare"! După zece ani în care am învățat să nu mă surprindă nimic, mărturisesc spășit că inițiativa "nemuritorilor" m-a uluit! Nu mi-aș fi imaginat că instituția care pe vremea comunismului s-a umplut de atâta
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
spațiul vechiului Regat. Cultul muncii, ordinea lăuntrica și exterioară, constiinta vie a apartenenței la o geografie fizică și morală anume, alături de unele reflexe ale civilizației vieneze pe care tatăl său le perpetua încă, la o anumită scară, în însăși rigoarea academista a picturii sale, l-au pregătit pe copil, si mai apoi, pe adolescent, pentru reintegrarea în peisajul uman din nord-vestul României și în civilizația originară a părinților săi. Urmate de experiență întoarcerii în Banat, în plin exod al administrației și
Corneliu Baba si Europa Centrală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17701_a_19026]
-
N.Dărăscu, J. Cosmovici, C. Petrescu și alții), se dezvoltă în climatul aristic al momentului care este unul sever formalizat, interesat mai curînd de măreții abstracte decît de viața nemijlocită și care cultivă excesiv obediența față de normele și de canoanele academiste, în disprețul fățiș față de libertatea gestului și de tentațiile spontaneității. 1 Tatăl său, Grigore Stoenescu, este un mare proprietar funciar și un cunoscut om politic (senator), iar bunicul său, Statie Stoenescu, al cărui nume pictorul îl duce mai departe, a
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
și aere de portretist, lucru justificat de un anumit orgoliu al vîrstei." Era încă perioada craioveană, cînd el lucra constant în atelierul tatălui său și cînd supravegherea acetuia se exercita atent, dar fără intervenții explicite, cu excepția momentelor în care normele academiste păreau amenințate prin interpretări nepermis de libere. Nu se știe nimic despre lucrările din această perioadă, fie pierdute cu totul, fie rătăcite anonim prin vreo colecție particulară sau chiar păstrate cu discreție în familie. Că faptele stăteau chiar așa, cum
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
argument ar fi acela că, înzestrat cu o îndemînare ieșită din comun pentru desen, Baba nu putea să nu-și folosească această calitate pentru a face cu precădere lucruri ce se bucurau de o atenție maximă, atît în mediile artistice academiste, cît și în opinia acelui segment din public care se interesa de artă. Iar genul cel mai autoritar și cel mai prețuit era tocmai portretul, socotit o expresie maximă a talentului și a serozității, dar și dovada irefutabilă a celei
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
întîlnire pentru sute de artiști, spațiu al democrației reale și al comunicării nemijlocite, el oferea, ediție după ediție, măsura profesionalismului și a performanței artei noastre. O multitudine de formule estetice, de la cele tradiționaliste pe linie pastoralo-etnografică, la cele de filiație academistă și pînă la acelea așezate fără echivoc în zona avangardelor și în aceea a cercetării limbajelor, coabitau fără crispare și fără frustrări, genul lor proxim nefiind componenta stilistico-formală, ci autenticitatea expresiei și nivelul valoric. Deși între Corneliu Michailescu, de pildă
Salonul Oficial, între memorie și proiect by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10690_a_12015]