95 matches
-
regina Maria, artiste și protectoare ale artelor în România, "Rodin se impusese prin amplitudinea tematicii simboliste ce acoperea un vast registru uman de pasiuni, ca și prin noutatea limbajului său de tip pictural și apoi sintetic, rupând cu elaborata formă academistă"300. Interesul pentru sculptură al casei regale, manifestat către finele secolului, se ramifică în două direcții, în opinia Ioanei Beldiman, una a academismului de amprentă neoclasică (Regele Carol), cealaltă a academismului de amprentă simbolistă (Regina Elisabeta)301 la care o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o zestre de calități conside- rabilă. Constantin D. Stahi, un solitar în pictura românească, rămas asemeni altora în zona um- brelor și a uitării, etichetat nu o dată - din trecute motive ideologice - cu termeni și concepte de evaluare estetică convenționale drept „academist” convins, este supus din nou unui risc poate și mai mare - cel al uitării, da- torat grabei cu care întoarcem fața către, de- seori, superficialele și instabilele opțiuni este- tice ale „postmodernismelor”. Timpul lucrează necruțător acoperind uneori pe nedrept părțile
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
lucrările acelor perioade mai ales a picturii oficiale, a calităților stilistice și a importanței ideilor cu conținut social, politic sau filosofic care marchează profund conținutul acelor opere. Astfel, aproape de la sine s-a pro- dus procesul de reevaluare a artei academiste, anulânduse sensul “peiorativ și retrograd” care o însoțea pe nedrept. Rămâne poate mai aproape de adevăr sensul termenului de “academism” însoțit de conotațiile pur istorice, delimitând doar o epocă artistică. În virtutea acestor idei îl considerăm pe pictorul C. D. Stahi un
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
a fost supusă, cum am mai afirmat, reevaluărilor. În ea și-au descoperit sursele mulți dintre pictorii ”suprarealismului” euro- pean sau reprezentanți ai “hiperrealismului”. Prin comparație, vom observa că românul Stahi, în picturile sale de naturi moarte, a depășit artificialitatea academistă încorporând obiectele unui mod de compoziție propriu în care descoperim vibrațiile interioare ale sen- sibilității unui pictor care, îndrăgostit de acestea, le-a iubit și respectat ca pe semenii săi. O întoarcere în timp ne arată că în afara cataloagelor și
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
operei sale, care se dovedește a fi unitară, sub aspect stilistic și al repertoriului tematic și considerată tributară exclusiv academismului, în varianta sa peiorativă, atât de hulit în Europa chiar în timpul vieții autorului. Este cunoscut faptul că, ulterior, concepte academiste au fost reinte- grate postmodernismului, pentru valorile lor de meșteșug, cât și pentru unele soluții iconografice. Prin conținut, o bună parte din creația lui Stahi înseamnă altceva decât reprezentări convenționale și artificioase de tip academist anacronice. Poate în portretistică și
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
cunoscut faptul că, ulterior, concepte academiste au fost reinte- grate postmodernismului, pentru valorile lor de meșteșug, cât și pentru unele soluții iconografice. Prin conținut, o bună parte din creația lui Stahi înseamnă altceva decât reprezentări convenționale și artificioase de tip academist anacronice. Poate în portretistică și nici aceasta în totalitate, dar un segment care ocupă, după natura moartă, un loc privilegiat în ansamblul operei sale, vom putea vorbi despre definiții academiste în privința concepției, dar, în același timp, va trebui să notăm
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Stahi înseamnă altceva decât reprezentări convenționale și artificioase de tip academist anacronice. Poate în portretistică și nici aceasta în totalitate, dar un segment care ocupă, după natura moartă, un loc privilegiat în ansamblul operei sale, vom putea vorbi despre definiții academiste în privința concepției, dar, în același timp, va trebui să notăm și unele pânze care reprezintă tentativele sale de rupere a corsetelor convențiilor însușite în Academia din capitala Bavariei și definirea unei viziuni distincte, proprii și concordante cu spiritul ro- mânesc
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
Analiza operei sale evidențiază cu certitudine resursele imaginative ale artistului, capacitatea de a crea atmosferă prin asocierea inedită a obiectelor și, nu în ultimul rând, expresivitatea cromatică în tonuri calme, sur- dinizate. Sintagmele "Stahi - pictor al imitați- ei", "Stahi - pictor academist", reducționiste până la exagerare, nu numai că dezavantajează, dar minimalizează creația unui artist cu su- ficiente elemente personale demn de atenția și considerația noastră postumă". (Ciucă Valentin - C. D. Stahi - Ed. Meridiane, București, 1983) Autorul însuși, cu meticulozitate, și-a făcut
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
înscris după terminarea gimnaziului la Școala de Belle Arte din Iași. Fire romantică, atras încă din copilărie de "imaginile colorate, hărțile, icoanele... culorile de toamna aruncate peste vii, cerurile de octombrie și cele dintâi accente de verde primăvăratic", refuză formulele academiste, prezente încă la început de secol și, împreuna cu Aurel Băeșu, părăsește scoala, lăsându-se cuceriți de vibrațiile de lumină, mereu altele în diferitele ore ale zilei, ce modifică peisajul poetic al Iașului. "Tinerii aceștia [Bălțatu și Băeșu] scria Tonitza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
și la 26 februarie 1940 se stinge din viață. În semn de omagiu îi sunt expuse lucrări la "Salonul Oficial" și la expoziția din cadrul "Lunii Bucureștilor". O privire retrospectivă asupra operei lui Tonitza ne revelează în prima perioadă o pictură academistă purtând pecetea școlii müncheneze, și, drept corolar, un interes major pentru desen, în detrimentul picturii. În scurtul său popas parizian, face tentative timide de a-și însuși viziunea impresionistă, dar preferința lui pentru exprimarea grafică îi va îndrepta atenția spre creațiile
Nicolae Tonitza () [Corola-website/Science/297815_a_299144]
-
simplitate și de finețe, de sinteză cromatică și arhitecturală a formelor, de colorit strălucit și delicat totodată. Referindu-se la arta picturii, Luchian spunea: Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Pictura sa a fost în același timp un semn al atitudinii de protest social, prin faptul că a redat viața
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
banalul tremolo"”. Decizia de a urma cursul de flaut, plină de umor de altfel, avea motivația „"Mi-erau mîinile prea lungi și m-am apucat de flaut..."”. Din cauză că mediul de la Școala de belle-arte avea un orizont îngust, prin prisma concepțiilor academiste care erau încă la modă, Luchian a studiat cu metodă dar fără a avea vreun entuziasm deosebit. Profesorii săi erau foarte apreciați și se bucurau de un deosebit respect dar erau tributari academismului, fiind depășiți de nivelul la care se
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
unde a participat la prima expoziție a societății de artă "Cercul artistic", al cărei președinte era Ioan Georgescu și secretar Constantin Artachino. A plecat în anul următor la Paris la Academia Julian unde a studiat la atelierul lui William-Adolphe Bouguereau, academist și el. Bouguereau avea o cromatică fără viață și încătușa forma în rotunjimi rigide și arbitrare, afișând un academism cu care Luchian nu se putea pune de acord. William Bouguereau împreună cu alți pictori, transmiteau studenților de la Academia Julian principii conservatoare
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
aluzie la ținuta sa îngrijită sau un "leneș distins". La astfel de opinii, Ștefan Luchian a răspuns cu o muncă de creație deosebită și, în spațiul public cu o susținere importantă în acțiunile mediului artistic bucureștean împotriva artei de tip academist. Astfel, în acest an a pictat în ulei tabloul , a deschis în propriul său atelier împreună cu Titus Alexandrescu o expoziție personală și a participat la "Expoziția pictorilor în viață". Tot în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
o expoziție personală și a participat la "Expoziția pictorilor în viață". Tot în 1895 a fost ales în funcția de vicepreședinte al "Cercului artistic". Concepția lui Luchian despre artă s-a integrat mereu pe o traiectorie care a contrazis arta academistă a timpului său, artă care era aservită unor gusturi de salon, reticentă oricărei înnoiri și ostilă reprezentării realiste a vieții. Aceste stări care erau din ce în ce mai mult prezente în arta plastică au făcut ca Luchian să fie indignat de orânduirea socială
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
dar puternică"”. Căutând să exprime o dimensiune poetică a realității, Luchian s-a zbătut să afirme un set de principii ale artei care să cuprindă axiome ca simplitatea și adevărul vieții, el fiind inițiatorul unei atitudini de frondă împotriva artei academiste tradiționale. Grupul independenților, din care făcea parte, a arborat steagul roșu ca simbol al răzvrătirii în semn de protest. Ridicându-se deasupra desăvârșirii formale a imaginii, el spunea că „"... este mai bine inegal, cu greșeli, decât corect și uscat"” și
Ștefan Luchian () [Corola-website/Science/297807_a_299136]
-
latinescul "ars" și grecescul "plastikos" și definea la origine artele exprimate tridimensional, precum sculptura sau arhitectura, înglobând ulterior pictura, desenul și gravura. Prin raport cu artele decorative sau artele aplicate, care erau considerate minore în special în perioada neoclasică și academistă (sfârșitul secolului al XVII-lea până în cea de-a doua jumătate a secolului 20), artele plastice erau considerate majore, fiind cele mai vizibile în programul oficial al perioadei napoleoniene și nu numai (portrete oficiale, teme istorice). În spațiul lingvistic anglo-saxon
Arte plastice () [Corola-website/Science/306805_a_308134]
-
sau lucrate în ateliere transilvane, în aceeași perioadă a secolelor XVIII - XIX. Galeria de artă românească se axează pe prezentarea principalelor momente ale dezvoltării picturii românești. Este accentuat aportul personalităților reprezentative pentru începuturile picturii de șevalet, respectiv cel al pictorilor academiști: C.D.Rosenthal, Gheorghe Tattărescu, Constantin Lecca, Misu Popp, a pașoptiștilor: Barbu Iscovescu, Ion Negulici sau cel al primilor peisagiști: Carol Popp de Szatmari, Henric Trenk. Căutările acestei prime generații de artiști sunt sintetizate prin opera fondatorului de școală Theodor Aman
Complexul Muzeal Arad () [Corola-website/Science/302483_a_303812]
-
ele vor fi incluse în expoziția defăimătoare Artă degenerată ("Entartete Kunst"), organizată de regimul nazist în 1937. După repetate episoade de depresiune, devenit între timp din nou dependent de morfină, pe 15 iunie 1938, Kirchner se sinucide. Kirchner opune artei academiste un colorit viu, un desen viguros, o compoziție dinamică inspirată din experiența nemijlocită. Studierea nudului este pentru el un lucru fundamental. În "Fată cu umbrelă japoneză" voluptatea modelului este sugerată grație tratării aproape brutale a culorii, chipul fetei este modelat
Ernst Ludwig Kirchner () [Corola-website/Science/304050_a_305379]
-
Stilul academic pătrunde încet încet pe la mijlocul secolului al XIX-lea și în România, deși în pictură se regăsesc și elemente venind dinspre Romantism sau Realism. Deși există o paletă mare a genurilor, portretul rămâne încă de actualitate. Un important pictor academist român este Gheorghe Tattarescu care mai întâi ca „zugrav de subțire” își arată interesul pentru portretism. Fiind atras de arta academică de factură clasică și formându-se în spiritul frumosului ideal dobândit prin absolvirea „Academiei di San Luca” din Roma
Arta românească în secolele XIX și XX () [Corola-website/Science/312040_a_313369]
-
în cercurile artistice tuturor eforturilor de desprindere (în latină: "secessio" = separare, scindare) din vechile tipare, căutându-se căi de combatere a sărăcirii și uniformizării comportate de standardele producției industriale. Secesiunea debutează în Germania în 1892, deschizând seria dizidenților față de arta academistă promovată de "Asociația artistică din München" ("Münchener Künstlergenossenschaft"). Din această mișcare făceau parte Franz von Stuck, Fritz von Uhde, Wilhelm Trübner, Arnold Böcklin ș.a., care se reunesc în jurul revistei ""Die Jugend"" ("Tineretul"), de unde numele de ""Jugendstil"", răspândit în țările de
Secesiunea Vieneză () [Corola-website/Science/311311_a_312640]
-
o narghilea. Așezarea obiectelor este asemenea celei prezentate de artist într-un tablou surprinzător, plasat de muzeografi în acest spațiu. Este vorba despre pictura plasată pe peretele din stânga al holului. Jumătate din compoziție este figurată foarte detaliat, în stilul picturii academiste a secolului al XIX-lea, cealaltă jumătate fiind abia schițată. Lucrarea se vrea un gest de frondă la adresa celor care îl acuzau că nu știe a picta cum pictau contemporanii lui. A demonstrat prin aceasta că știința de a desena
Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina () [Corola-website/Science/308783_a_310112]
-
o epocă în care interesul pentru mișcare, pentru instantaneu, pentru înregistrarea fidelă a senzațiilor de spectacolul realității a dus la apariția picturii impresioniste, Rodin și-a propus să revoluționeze limbajul sculpturii, făcându-l capabil să expună adevărul uman dincolo de clișeele academiste. Există o filiație directă între Rodin și Michelangelo, a cărui opera o studiase la Florența și Romă, împreună cu arhitectura catedralelor gotice. Principiul dinamic se referă la ceea ce el a numit "iluzia vieții", adică verosimilitatea creației ("Omul care merge", 1877; "Gânditorul
Auguste Rodin () [Corola-website/Science/304966_a_306295]
-
au activat doar doi pictori mai însemnați: el și József Ferenczy. Nu au făcut parte din aceeași generație și lucrările lor nu au fost apropiate ca temă, stil sau colorit. În pictura bănățeană activitatea lui József Ferenczy marca sfârșitul „epocii academiste” și deschiderea - plină de lumină, culoare și vibrație - spre un nou început. Bazată pe studii academice solide (urmate la Budapesta, München și Paris), cunoscutul portretist preferat al regiunii a descoperit culorile vii ale piețelor de flori din Italia (Piață în
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
La începutul anilor ’30 mutarea de la Cluj la Timișoara a Școlii de Belle-Arte a susținut cu forțe proaspete reînnoirea vieții artistice. Apariția învățământului artistic organizat a fost secondată de activitatea creatoare a profesorilor care activau în cadrul școlii superioare. Alexandru Popp - academistul echilibrat care accepta reformele și deschiderea, parcurgea astfel o a doua etapă, plein air-istă, mai liberă, mai colorată a creației sale. Catul Bogdan - peisagistul liric, autorul portretelor ce amintesc patina vremurilor renascentiste, Anastasie Demian - pastelistul sensibil al portretelor de copii
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]