78 matches
-
cuvintele trebuiau să cînte, indiferent de istoria narată. Dacă inovația prozodică pare deocamdată a reprezenta originalitatea cea mai frapantă a lui Bolintineanu, viziunea poetică propusă de el rămîne la fel de ciudată în context pașoptist: e vorba mai ales de o senzualitate acaparantă, epuizantă, unită însă cu o omniprezentă obsesie a morții. Senzualitatea morbidă a poetului - iată mai degrabă un simptom al decadenței avansate, incompatibil cu renașterea pașoptistă. În Florile Bosforului, în Basme și în Macedone se moare de prea multă plăcere, optîndu-se
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
numi o posedată a scrisului. Departe de a fi o delectare, o preocupare aleatorie, ceva ce ar putea figura dar la fel de bine ar putea lipsi din traiectul d-sale biografic, scrisul are pentru poetă forța implacabilă a unui Destin. Forță acaparantă în absolut, însă nu mai puțin neliniștitoare, întrucât asociată cu grija ființei de a-și păstra, prin misteriosul său intermediu, identitatea: "Scrii, pentru că de foarte de mult, de la începutul adolescenței, cineva - care locuiește în tine atât de adânc și vorbește
O posedată a scrisului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10309_a_11634]
-
groasă (asemănătoare cu cea în care se vindea laptele) care se găsea (uneori) la farmacie. Eram foarte tînără, nu avusesem în grijă, de una singură, o familie, trăiam încă apărată și, față de mamele cu vechime, la o distanță confortabilă în raport cu acaparantele rețele ale supraviețuirii. Făcusem doar cozi pasagere, suportabile, la urma urmei facultative. Părinții mei trăiau la țară și lucrau în construcții, puteau să procure hrana de bază (foarte greu, în schimb, cafea, cacao, citrice), iar în familia soțului meu (orășeni
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
provocatoare, modelată în mod caracteristic dintr-o pastă teratologică (Pădureanebună). Revine obsesiv un inventar al materiilor: „Avem totul în vedere. Aurul și cărbunele, petrolul, pădurile verzi, minele negre de diamant și uraniu. Sarea pămîntului" (ibidem). E la mijloc o demonie acaparantă, totalizatoare. O dilatare a ființei trupești, nesățioase pe coordonatele lumii fizice, spre a lua locul „planului divin" nesocotit. Dacă la un Ioan Alexandru, bunăoară, rebeliunea sufletului țărănesc, amestec de expresionism și socialism exacerbat în disimulare, s-a orientat izbăvitor către
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
fără a fi fost apropiat la data debutului (petrecut mai devreme cu patru ani, în 1976), devine astăzi, vrând, nevrând, tot mai apropiat? N-aș îmbrățișa ideea. De altceva, cred, e vorba aici. De limbaj. (Înțeles nu formal, ci integrator, acaparant, diluvial).Un limbaj care ia în stăpânire tot ce întâlnește în cale. Până la Însemnări din ținutul misterios, acesta dădea senzația că e ținut într-o nefastă carantină. Luau ochii, în schimb, valorile, așa spunând, anecdotice. Poemele lui Gabriel Chifu puteau
Corelativul obiectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4853_a_6178]
-
o garanție în această privință. Ca să nu mai vorbim și de inițiativele independente ale multor oameni de cultură, care - atrași de tentațiile disciplinei - ajung să își cheltuiască eforturile cu predilecție în această direcție. Căci nu de puține ori, mobilul pecuniar, acaparant și paralizant, este împins în subsidiar de pasiunea și satisfacțiile cercetării. La aceste argumente solide se mai pot adăuga și altele care îndreptățesc optimismul în legătură cu evoluția comparatismului în deceniile care urmează.
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
foarte talentat textier. Nu e deloc întâmplător că, acolo unde se poate percepe o undă de duplicitate și unde, printre rotocoalele expresive, se infiltrează, fericit, o ipocrizie bine controlată, dăm peste pagini convingătoare. De aceea, dintre numeroasele personaje, cel mai acaparant și mai ușor de reținut, cel mai problematic și mai taciturn se arată a fi Nori. Atât descompus tehnic, cât și ca expresivitate intrinsecă, acesta - bătăușul, dipsomanul, ratatul - ține capul de afiș. Singurul care mișcă lucrurile în amorțeala generalizată, Nori
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
spațiu - metaforă a viitorului. Sanda Galopenția, Virgil Nemoianu, Alex Leo Șerban, Andrei Brezianu și Vladimir Tismăneanu sunt câțiva români care cunosc America și îi analizează realitățile cu spiritul ascuțit și critic al europeanului. Literatura americană actuală, exemplificată în jocul narativ acaparant din povestirea lui John Barth, în fragmentele poetice ale Renașterii Sudului (Robert Penn Warren, Ernest Suarez, James Dickey) sau în superbul eseu despre artă al lui Wayne Booth își revelează astfel originalitatea și valorile comparabile cu cele europene. "Practica noului
Metafora viitorului by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16983_a_18308]
-
însemna aici câteva lucruri. Un fapt pe care Bukovski a ținut să-l clarifice a fost acela privitor la definirea disidenței și la raporturile proprii cu această condiție. Este, a fost disident? Termenul, impus de „media străină”, i se pare acaparant și mai degrabă creator de confuzii. Circulă, a circulat în legătură cu el și cu alții care au avut aceeași poziție față de regimul comunist, dar circulă fără temei real. E în fond incorect, impropriu în ce-l privește. La fel în legătură cu Saharov
Mărturia lui Bukovski by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3873_a_5198]
-
de tot felul să concureze liniarul determinism, după remarca lui Gadamer?" în cazul prezent, o astfel de "ipoteză" constituie un brand atît de individualizat, încît n-ar putea fi reluat fără menționarea paternității sale. Nicolae Manolescu posedă o vocație critică acaparantă, tinzînd către critica absolută, precum o formă de creație ea însăși, aptă a "concura" creațiile asupra cărora se aplică pînă la paradoxul mortificării lor în absența suflului critic. Poeziei pure i se alătură în felul acesta critica pură.
Critica pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9472_a_10797]
-
lume importantă, dar îi și consumă timpul. Gusti voia să-și lege numele de o reformă a învățămîntului fără a izbuti, înfundîndu-se, finalmente, în cartoanele parlamentului. Dar toată această tevatură, l-a epuizat aproape pe Golopenția de atîtea lucrări prea acaparante. Nu era, desigur, mulțumit. Dar nu voia să-și supere profesorul. Are însă grijă să depună stăruințe pentru a obține o bursă Rockefeller pentru un doctorat în Germania. O obține în noiembrie 1933 pe un an (apoi prelungit pe încă
Corespondența lui Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16631_a_17956]
-
Pseudokynegetikos (1874), deși se mai păstrează unele semne prezente (fetița scriitorului apărută pe neașteptate în cameră, cățelușa care naște, un alt ospăț final, oferit de data aceasta de un domn Stere), echilibrul s-a stricat: plonjarea în muzeal ia proporții acaparante, iar lectura devine împiedicată, fragmentară, fără suflu continuu; simpla temă a "vînătorii" nu e suficientă ca liant stilistic. Simțind și el acest handicap, Odobescu a introdus un inedit element al prezentului, pe care îl distribuie cu grijă de-a lungul
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
și bărbuțele leni niste, vivat incendierea mașinilor în parcările pariziene, vivat devastatorul huliganism londonez, manifestațiile comuniste italiene, marșurile „indignaților“ Spaniei și Portugaliei. Vivat spume gația antieuropeană a narcisis mului grecesc, irespon sabil și profund nociv prin forța contaminantă a nesupunerii acaparante de fonduri comu nitare întru acoperirea propriei netrebnicii. Pe fondul ăsta, pică la fix pe sol valah diabolizarea bogăției prin mediatizarea mârlăniei îmbogățiților tranziției. Împinși cu sadică tenacitate în prim planul mediatic, de bună seamă că „gherțoii“, „baștanii“, „băieții de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
care mă asocia de grupul petrecăreț al junilor ploieșteni. Așa s-a produs, pe la mijlocul anilor ’60, re-Îmbolnăvirea mea de mine Însumi. Revenirea adică În refugiul tainei care hrănise himerele copilăriei și adolescenței și infantiliza, iată, iarăși, și noua mea vârstă. Acaparantul studiu politehnic, dar și inhibițiile Însingurării mă ținuseră, În anii studenției bucureștene, izolat În lecturi și dibuiri lirice secrete. Spre deosebire de mine, Rubin conviețuise de timpuriu, chiar și În familie, cu Întruchipările imediate și fascinante ale lumii scrisului. Reluatul exercițiu oniric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
s-o spunem, recentul volum Întâlnirea, roman regândit și rescris după o anterioară nuvelă. Surpriză nu doar pentru Înnoirile strategiei narative, ci prin chiar apariția acestui excelent nou roman, după o lungă absență din „ficțiune” și după o atât de acaparantă dăruire jurnalismului, conectat oră de oră la metronomul social-politic agitat al țării și lumii. Tema Înstrăinării și a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
decât de orbirea care polariza toate frustrările În „angajări” sumare. Începea să nu mai fie timp, s-ar zice, pentru nuanțe... Acesta este, totdeauna, semnul cel mai grav. N-ar trebui uitate asemenea experiențe. Politicul și politica deveniseră treptat temele acaparante În viața de fiecare zi și În proiectele oricui. Ceea ce a favorizat, probabil, grozăvia ce avea să urmeze a fost, deopotrivă, această treptată reducere a vieții la o singură dimensiune constrângătoare și Întârzierea cu care mulți au receptat situația-limită, ezitarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
propriilor mele senzații la toate aceste istorii clinice (acela era anul În care mă Îndrăgostisem de funiile din sălile de gimnastică), dar tot rămânea un gol vag, imposibil de definit, Între freamătul pe care-l simțiseră prietenele mele și extazul acaparant al propriilor mele spasme uscate. Uneori, aplecându-mă din patul meu de sus În raza de la lanterna cuiva, Îmi Încheiam mica mea confesiune „Știi?“ și, În Întuneric, trei sau patru fete cu părul sârmos dădeau din cap o dată și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a psihicului unui artist, ca și grație reflecțiilor asupra artei seducției ca materializare a stadiului estetic al vieții individuale. Forma narativă aleasă de Kierkegaard garantează ea însăși plăcere estetică lectorului, care descoperă, printr-un act de contaminare sui generis, farmecul acaparant al seducției cu stil. V-am narat toate acestea ca să vă fac martori privilegiați ai perspectivei unui agent al cuceririi. Pentru a vă arăta însă cât de mult a decăzut metoda în ultimele două secole, în cele ce urmează, în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
n-a primit viza pentru turnee în străinătate, din pricina dosarului, deși era cea mai bună dansatoare), s-a căsătorit în Sighet și s-a retras definitiv din viața literară, sacrificând succesul fulminant, în condițiile compromițătoare ale climatului comunist tot mai acaparant, opțiunii sale morale, ferme, dedicându-se creșterii celor doi copii și muncii didactice. Acum s-a pensionat și face naveta între Europa și America, unde cei doi copii i-au ajuns medici, în curând le va crește nepoții. Volumele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Familia mea și petrecerile demente nu prea rimează. Dar chiar și așa, abia aștept să ne vedem și să mai vorbim. Nu se întâmplă prea des. Nu că n-am vrea să ne vedem. Doar că avem cu toții cariere foarte acaparante. Mama, de pildă, e avocat pledant. Adevărul e că e destul de cunoscută. Și-a făcut propriul cabinet în urmă cu zece ani, și anul trecut a câștigat un premiu la Gala Femeilor Avocat. Daniel, fratele meu, are treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu o pălărie ... democrato-capitalistă, Fany al său, bine realizat material nu-și dorea nimic mai mult decât să-și găsească asasinul și torționarul. Ajuns În acest punct, lui Rică Îi veni o idee Îndrăzneață, așa cum vin ideile mari, rapid și acaparant! Făcu gestul specific tatălui său, Își trase o palmă peste frunte care În traducere liberă Însemna „Vai, ce slab am mai fost și cum de nu mi-a trecut prin cap până acum?!” De cinci ani, iubita și frumoasa sa
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cu cea în care se vindea laptele) care se găsea (uneori) la farmacie. Eram foarte tânără, nu avusesem în grijă de una singură o familie, trăiam încă apărată și, față de mamele cu vechime, mă aflam la o distanță confortabilă, în raport cu acaparantele rețele ale supraviețuirii. Făcusem doar cozi pasagere, suportabile, la urma urmei facultative. Părinții mei trăiau la țară și lucrau în construcții, puteau să procure hrana de bază (foarte greu, în schimb, cafea, cacao, citrice), iar în familia soțului meu (orășeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
Ludwig Wittgenstein, un filozof despre care auzisem, dar pe care nu-l citisem - lucru deloc surprinzător, dat fiind că majoritatea lecturilor mele se limitau la beletristică, doar cu tentative din cele mai timide în alte domenii. Am găsit această lucrare acaparantă, bine scrisă, dar o povestire se detașa dintre toate celelalte și mi-a rămas în minte de atunci încoace. Autorul, Roy Monk, afirma că, după ce a scris Tractatus, ca soldat în primul război mondial, Wittgenstein a considerat că a soluționat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
1940). P.H.L. avea în jur de 60 de ani. Putea fi timpul potrivit pentru o poveste de dragoste târzie, pe care un bărbat se întâmplă să o trăiască după o lungă perioadă de neglijare a vieții intime, în favoarea unor preocupări acaparante și a multor responsabilități asumate. Eliberarea de ele, impusă de vârstă (dar și de istorie!), îl putea îndrepta spre „lectura” unor „pagini netrăite” din cartea vieții sale: erosul. Eroul său are, de asemenea, o vârstă „destul de coaptă”. Prima întâlnire cu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ca o descompunere a psihologismului tradițional, proces care declanșează asupra protagoniștilor un lanț de seisme identitare, fără ca ei să devină simple ființe de hârtie. Astfel, romanul Dihorul, carte de debut semnalată elogios de Marin Preda, aduce în prim-plan personalitatea acaparantă a lui Troceanu, un student întârziat, filosof nihilist și mizantrop, apatic și antipatic, croit parcă după un calup nietzschean sau dostoievskian. Scârbit de ceea ce el considera „aceeași condiție umană mizeră”, protagonistul declară sfidător: „să te mândrești cu ceva omenesc este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]