78 matches
-
și bărbuțele leni niste, vivat incendierea mașinilor în parcările pariziene, vivat devastatorul huliganism londonez, manifestațiile comuniste italiene, marșurile „indignaților“ Spaniei și Portugaliei. Vivat spume gația antieuropeană a narcisis mului grecesc, irespon sabil și profund nociv prin forța contaminantă a nesupunerii acaparante de fonduri comu nitare întru acoperirea propriei netrebnicii. Pe fondul ăsta, pică la fix pe sol valah diabolizarea bogăției prin mediatizarea mârlăniei îmbogățiților tranziției. Împinși cu sadică tenacitate în prim planul mediatic, de bună seamă că „gherțoii“, „baștanii“, „băieții de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Familia mea și petrecerile demente nu prea rimează. Dar chiar și așa, abia aștept să ne vedem și să mai vorbim. Nu se întâmplă prea des. Nu că n-am vrea să ne vedem. Doar că avem cu toții cariere foarte acaparante. Mama, de pildă, e avocat pledant. Adevărul e că e destul de cunoscută. Și-a făcut propriul cabinet în urmă cu zece ani, și anul trecut a câștigat un premiu la Gala Femeilor Avocat. Daniel, fratele meu, are treizeci și șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Tendința digitalizării a tot ce mișcă în plan social se observă facil. Tendință ce aduce după sine o schimbare a raporturilor valorice. Preț se pune nu pe capacitatea omului ce valorizează, ci pe obiectul deja valorizat. Tehnologia digitală, prin produsele acaparante și aparent explicite a tot ce înseamnă fenomen de analizat, va cuprinde întreg procesul educațional. Profesorul va fi înlocuit cu un simplu click de care se va atașa, eventual, un tutorial (ghid de utilizare). Căndva interfață la realitate, liant semnificativ
Profesorul, interfaţă la un nonsens – apologii, frustrări şi nostalgii subiective. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
li se substituie un vag mi se pare, acesta vizând raporturile înșelătoare, lunecoase, distanțele variabile dintre om și lucruri. Paralel cu insuficiențe de ordin senzorial, paralel, de asemenea, cu cele conexe ale cuvântului (prins în ambiguități), timpul relativizează totul; sentiment acaparant, modificând noimele, clătinând sensurile, perpetuând criza cunoașterii. A încerca să fixezi în cuvinte însuși tranzitoriul este o nebunie: "Acum, chiar acum, când citești tu, cititorule, / cuvintele acestea, / viața mea curge în fața ta / și viața ta curge în fața cuvintelor mele" (Comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
n-o are-i steril. Poetul și Pustia, pururi frați Porniți în căutare prin Pustie Maica lor e Pustia și ei sunt îmbarcați Pe-o navă-mpotmolită în Pustie. În fond, nu pustiul ca realitate geografică interesează aici, ci pustiul interior acaparant, bătând spre mortificare. Limbajul ambiguizant (bunăoară în Străinătate) se sprijină pe încrucișări de semne și refrene compunând un colaj cu aparențe calamburistice: Pustia... Ce-i pustia? O, tânără pustie Iubita mea din Pustie O, vai, Pustie, cât ești Pustiitoare de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
urmează, paralel, triada baudelaireană dintr-un sonet (XLIV): "A la très belle, à la très bonne, à la très chère". E dat ca, indiferent de sex, partenerii să-și anexeze câte ceva din Celălalt; intră în cauză spiritul intens posesiv, exclusivist, acaparant. Un poem antologic, Flanela, centrat pe exhibarea derizoriului, se adresează unei prietene invizibile prilej de imputări gingașe: Îți amintești desigur flanela violetă, flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasem în cea mai frumoasă din serile noastre; despre care îmi spuneai
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
atent al românului va încerca să surprindă și în film sau să regăsească atmosferă care l-a acaparat la lectură prin insolit, ardere, originalitate, curgere. Nu o va regăsi. Poate nici macar parțial. Este, într-adevăr, o poveste asemănătoare, bengaleza, personaje acaparante dar diferit(e): în partitura romanesca primează originalitatea, naturalul, emoția vie, netrucata, chiar dacă și aici apar tusele de senzualitate, pe când în film, din start, prin chiar alegerea unor vedete pentru rolurile titulare se oferă imaginea de spectacol. Poetica erosului, în
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
zumzetul familiar, apelurile telefonice, intervențiile colegilor, lumina stranie a monitorului sau tabletei, pianotarea inaudibilă a degetelor pe tastatura smartphonului etc. Dacă mediul extrașcolar încorporează tot mai mult tehnologiile de perturbare a atenției (reclame, firme luminoase, sunete intermitente, un fond sonor acaparant și obsesiv de obicei muzică house sau techno) mediul școlar este în continuare gândit din perspectiva unei concentrări prelungite a atenției, ceea ce presupune eliminarea pe cât se poate a tehnicilor de perturbare și abordarea lineară, în solitudine a problemelor de rezolvat
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
datoriile" Leonida). Corelate clișeelor gestuale și psihice, cele verbale fac din personajele lui Caragiale, așa cum se va întâmpla cu cele ale literaturii absurdului, adevărate păpuși-marionete dependente de un mecanism identificat, în cazul celor din urmă mai pregnant, cu o societate acaparantă, strivitoare, dezumanizantă. O mostră a absurdității în plan lingvistic, ca expresie a noncomunicării, este schița Căldură mare, în care atmosfera caniculară justifică sterilitatea dialogului apropiat de absurd. Pentru sublinierea similitudinilor cu procedeele ionesciene pe care le-am analizat deja în
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în interiorul partidelor politice. Filiera locală s-a conturat încă din primele momente ale parlamentarismului, așa cum transpare din presa veche. Iată cum trei mari parlamentari 11 au descris această filieră locală, pe care, evident, aceștia au considerat-o ca fiind prea acaparantă: "Electorul își imaginează că votul său va duce la împlinirea tuturor viselor sale. Acesta simte că statul îi datorează ceva și că reprezentanții sunt responsabili pentru împlinirea acestui drept. Majoritatea timpului deputaților sau senatorilor este acaparată de rolul de împuterniciți
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
ultimii ani, viteza de publicare a cărților grele, unele reeditate rapid, din rațiuni tehnice și nu numai. Autorul pare ghidat de un legământ moral și intelectual, se simte cel ales, cel chemat să ducă la capăt un proiect cultural ambițios, acaparant, decisiv. O atare realitate, asociată cu izbânzile potențiale din viitorii ani, impune o repoziționare valorică a criticului. "...reacțiile subconștiente ale poetului seamănă iarăși izbitor de bine, dar tot prin contrast, cu ale lui G. Bacovia: unul încărcat de paradisul matern
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
păcate - și se gândea foarte serios și la o ediție critică Eminescu. Conform precizărilor competente ale editorului său, George Muntean, s-au găsit printre manuscrise ciorne ale acestui proiect de ediție, care indică interesul statornic pentru Eminescu, o adeziune profundă, acaparantă. În viziunea lui Vladimir 31 Streinu, Eminescu se alătură cu strălucire marilor spirite universale (Dante, Shelley, Goethe, Poe etc.Ă, adevăr transmis din generație în generație ca un fel de datină, ca o „prejudecată binecuvântată”, spre a folosi sintagma criticului
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
o frână În calea ascensiunii politicianului Tipătescu, dar e o amantă «optimistă»: fiind singura femeie din viața prefectului, nu (se) poate să joace decât rolul principal. Și circumstanțele Îi Îndreptățesc așteptările: Tipătescu e celibatar, iar marea lui iubire - clandestină și acaparantă. El e cel care construiește triunghiul 23, relevând fragilitatea cuplului Zoe - Trahanache. Postura de amant a lui Tipătescu pare mai degrabă consecința cultivării amiciției, pe considerente politice, de către venerabilul prezident față de mai tânărul lui coleg de partid: „TRAHANACHE (luând un
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
miros sigular și izolat, ci imagini, sentimente și atmosferă, o întreagă scenă legată de miros.” (Diaconu, 2007 : 93) Aici cred că rezidă o parte din puterea atracției pelerinajului, a „dependenței” pe care acesta o creează, fiind vorba de o totalitate acaparantă. Biserica însăși, ca insti tuție și prin ritualurile sale, este un instrument privilegiat de transmisie a memoriei religioase în fața acțiunii corozive a timpului. Prin analiza „aromatelor” utilizate în cadrul său, s-ar putea realiza o analiză a „codurilor” care au permis
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
a ceea ce există, fără o atenție excesiv îndreptată către acumulare și construcție. Sanitara percepție anticipatorie este chemată să consolideze ceea ce este bun, să conserve datul util și să întâmpine cu eficiență obstacolul. Firea omenească este înclinată către armonie, iar scopul acaparant al performanței poate corupe exact în numele unei desăvârșiri prost percepute. Idealul clasic al unei dezvoltări echilibrate este reflectarea culturală a unei tendințe naturale omenești, o consecință elaborată a unei realități eterne. Iar sensul autentic al împlinirii de sine vizează întregul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
păcate - și se gândea foarte serios și la o ediție critică Eminescu. Conform precizărilor competente ale editorului său, George Muntean, s-au găsit printre manuscrise ciorne ale acestui proiect de ediție, care indică interesul statornic pentru Eminescu, o adeziune profundă, acaparantă. În viziunea lui Vladimir Streinu, Eminescu se alătură cu strălucire marilor spirite universale (Dante, Shelley, Goethe, Poe etc.Ă, adevăr transmis din generație în generație ca un fel de datină, ca o "prejudecată binecuvântată", spre a folosi sintagma criticului. O
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
memoriei, dintre care una, cea mai puțin „uzitată”, este cea care ne coboară spre existența profundă a eului ce se poate confunda cu eternitatea, tot așa, se pare că omul, prins În febra creșterii, a formării și a presiunilor și acaparantelor interese sociale, se „pierde pe sine”; de fapt - nu s-a găsit niciodată și, adesea, ignoră chiar reala sa individualitate, existență, noroc! Și-atunci, cum o spuneam mai sus, un accident oarecare existențial, o „nenorocire”, o gravă injustiție sau o
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
n-a primit viza pentru turnee în străinătate, din pricina dosarului, deși era cea mai bună dansatoare), s-a căsătorit în Sighet și s-a retras definitiv din viața literară, sacrificând succesul fulminant, în condițiile compromițătoare ale climatului comunist tot mai acaparant, opțiunii sale morale, ferme, dedicându-se creșterii celor doi copii și muncii didactice. Acum s-a pensionat și face naveta între Europa și America, unde cei doi copii i-au ajuns medici, în curând le va crește nepoții. Volumele de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
prin Călușeii lui Zoltán Fábri. Poate că am vorbit prea mult despre filmele acelor ani, dar subiectul m-a obligat să o fac: pentru Sorin Titel, filmul constituia atunci (ca și mai târziu, de altfel) o preocupare dintre cele mai acaparante, luând câteodată, o putem spune fără exagerare, formele unui viciu. Cred că mergea la cinematograf zilnic și chiar de mai multe ori în decursul unei zile, în anumite cazuri, văzând cam tot ce se putea vedea, într-un interval dat
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
acelea care, prin apariție ritmică, ne dau sentimentul avansării în timp. La o săptămână, la două, la o lună, potrivit datei când apar pe piață cu noile numere, revistele marchează porțiuni de timp literar consumat. Fără ele s-ar înstăpâni, acaparantă, impresia de nemișcare, de stagnare („balta stătută“ de care vorbea Marta Petreu). Aș mai spune că, pe lângă dinamism, revistele dau vieții literare mai multă culoare - vieții literare și chiar vieții. Sunt sigur că, fără reviste, mie cel puțin, viața mi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cu cea în care se vindea laptele) care se găsea (uneori) la farmacie. Eram foarte tânără, nu avusesem în grijă de una singură o familie, trăiam încă apărată și, față de mamele cu vechime, mă aflam la o distanță confortabilă, în raport cu acaparantele rețele ale supraviețuirii. Făcusem doar cozi pasagere, suportabile, la urma urmei facultative. Părinții mei trăiau la țară și lucrau în construcții, puteau să procure hrana de bază (foarte greu, în schimb, cafea, cacao, citrice), iar în familia soțului meu (orășeni
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
care mă asocia de grupul petrecăreț al junilor ploieșteni. Așa s-a produs, pe la mijlocul anilor ’60, re-Îmbolnăvirea mea de mine Însumi. Revenirea adică În refugiul tainei care hrănise himerele copilăriei și adolescenței și infantiliza, iată, iarăși, și noua mea vârstă. Acaparantul studiu politehnic, dar și inhibițiile Însingurării mă ținuseră, În anii studenției bucureștene, izolat În lecturi și dibuiri lirice secrete. Spre deosebire de mine, Rubin conviețuise de timpuriu, chiar și În familie, cu Întruchipările imediate și fascinante ale lumii scrisului. Reluatul exercițiu oniric
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-o spunem, recentul volum Întâlnirea, roman regândit și rescris după o anterioară nuvelă. Surpriză nu doar pentru Înnoirile strategiei narative, ci prin chiar apariția acestui excelent nou roman, după o lungă absență din „ficțiune” și după o atât de acaparantă dăruire jurnalismului, conectat oră de oră la metronomul social-politic agitat al țării și lumii. Tema Înstrăinării și a exilului refuză clișeele: soția germană a intelectualului român refugiat În străinătăți nu pare posesoarea unei existențe mai fericite decât cea a exilatului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
decât de orbirea care polariza toate frustrările În „angajări” sumare. Începea să nu mai fie timp, s-ar zice, pentru nuanțe... Acesta este, totdeauna, semnul cel mai grav. N-ar trebui uitate asemenea experiențe. Politicul și politica deveniseră treptat temele acaparante În viața de fiecare zi și În proiectele oricui. Ceea ce a favorizat, probabil, grozăvia ce avea să urmeze a fost, deopotrivă, această treptată reducere a vieții la o singură dimensiune constrângătoare și Întârzierea cu care mulți au receptat situația-limită, ezitarea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
este conținut în volumul de schimburi comerciale pe care le avem cu state membre ale Uniunii Europene. Grosso modo, aceasta arată că, într-o măsură covârșitoare, România se află într-o extraordinar de strânsă relație economică cu Uniunea Europeană. Uniunea Europeană este acaparantă chiar pentru România și acest lucru se petrece spre binele nostru evident. Robert Turcescu: La ce vă referiți? Mihai-Răzvan Ungureanu: La faptul că mai bine de două treimi din schimburile economice pe care le are România cu alte state se
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]