461 matches
-
îmagazia cu scule și unelte); un grajd, toate construite de tata după ce s-a întors din prizonierat; două hectare de pădure în dealul Runc; trei hectare de pășune și fânaț. Restul averii era trecut pe numele bunicii: casa, curți, grădini, acareturi, moara, animale, mai puțin cele 60 ha de teren forestier „donate” în 1958 la „întovărășire”. Cum era firesc, datorită crizei de locuințe din comună, ne-am trezit cu chiriași, în căsoaie și standoală. O probă de familie, nelegitimă și stranie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
însângerat ca trupul lui Alexandru, era aproape. Parcă tot sângele cumnatului meu se scursese la orizont ca să înece soarele. Venea la ea o femeie nevoiașă, văduvă, cu mulți copii, care din fericire, locuia chiar în curtea lor, în vechile lor acareturi, într-o fostă bucătărie de vară unde, cu zeci de ani în urmă, se aduna toată familia, încă mai trăiau părinții lui Karin pe-atunci, mai mult vara și toamna când serbau finalul recoltatului sau când tescuiau strugurii. Acolo statul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
el. Pe cînd nenorociții ăia de la posturile de jandarmi înecate în praf și cuprinse de căldură, așa cum cuprinde mîlul în baltă tot ce mișcă, și numai dacă nu te miști poți scăpa să nu te îneci în el, oameni cu acareturi și puzderie de guri împrejur, trebuiau să dea peste el cu voia sau fără voia lor, cu voia sau fără voia lui Cocoș. Și chestia asta nu le ieșea nicicum. Și nici nu avea cum să le iasă prea repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
măcar o adiere. Șerban Pangratty îi devenise nesuferit, așa că evita orice întîlnire cu el. Nu era chiar foarte ușor, de multe ori și-a schimbat drumul și gîndul din cauza lui. O pornea către Cramă, să mai dea o raită prin acareturile ce începuseră să se părăginească, ăsta era un motiv de îngrijorare profundă în Vladia, cum de totul se învechea, se strica, devenea de nefolosit peste noapte, încît oamenilor le era silă să se mai atingă de teascuri, de budane, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
considerată a fi angajată pentru a face o anumită treabă. Să țină casa. Ori să țină companie domnișoarei Sofie, care se simțea din ce în ce mai rău. Ori să gătească. Ori să strunească grădinarul, și pe cei doi bătrîni care aveau grijă de acareturi și de curățenia din Vilă. Cu toate că făcea toate acestea, K.F. nu era considerată servitoare și nici nu se purta ca atare. Avea ceva de stăpînă a casei unde prințul și Sofie veniseră în vizită, să-și petreacă o lungă, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
uși. Acestea dau spre o grădină plăcută privirii, lipsită de pretenții, cu o pajiște, arbuști și straturi de flori. În spate a fost construită o anexă ce cuprinde o bucătărie modernă și dușuri cu faianța albă. Mai sunt și alte acareturi, printre care un fel de șopron ce adăpostește un cuptor de uscat, și ceea ce la prima vedere pare a fi un fel de magazie de unelte, doar că-i construită dintr-o esență lemnoasa superioară și are o singură ferestruica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cu oale la târg! A adus-o la mine și a zis: Iată, femeie, de la doamna asta cumpăr eu jumalț pentru oale! Fă cunoștință, s-o știi de-acu! Se Înnoptase bine, când bunicu’ Ghiorghi, după ce a inspectat cele puține acareturi și animale și a pus capac la vinul consumat la târg, cu un rachiu, a plecat În bordei, olăria propriu zisă, acolo unde avea roata olarului, scânduri (șchelea) pe care erau oale aflate În diverse stadii de uscare și o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
un simulacru de binețe În care nu se putea afla cine pe cine a sărutat, cei doi s-au cercetat și s-au măsurat o clipă, după care privirile lor au coborât către ograda bine măturată și către cele câteva „acareturi” aranjate frumos. Cu spiritul său practic recunoscut, Maricuța spuse: Cred că nu vreți să stăm aici la soare, nu? Voi două mergeți În casă, iar noi descărcăm căruța și venim imediat. Unde să leg mânza? În spatele casei!, a spus cu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se uită unul la altul. Încep să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu apă rece. Șmecherul Vasilică Dascălu era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale și cu apă curentă. Canalizare n-avea și, din acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea DJ 248. Dacă scurgerea apei era mulțumitoare pînă la șanț, de acolo înainte era bai mare. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
poporul ăsta de Sus sau de Jos trăia familia Ouatu, care cîndva a fost vechil, apoi șef de fermă și acum se învîrtise și acaparase întreaga avere pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă bătrînă rău și acareturi mai noi și vechi. Casa, acolo unde se mutase de curînd, era un pălățel bine separat de celelalte acareturi. Un hectar și jumătate au fost alocați micului palat, Trianon cum le plăcea să-i spună, unde erau peluze, pomi fructiferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
și acum se învîrtise și acaparase întreaga avere pe care o administra. Acolo, pe deal, avea o cramă bătrînă rău și acareturi mai noi și vechi. Casa, acolo unde se mutase de curînd, era un pălățel bine separat de celelalte acareturi. Un hectar și jumătate au fost alocați micului palat, Trianon cum le plăcea să-i spună, unde erau peluze, pomi fructiferi, foișor, alei din dale rozii și alte chestii și socoteli. Curtea era ocrotită de un gard solid, un amestec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inima imploră mântuire. Trapeza își mistuia cele peste 25 de înfometări, focul mesteca ferestrele ca pe niște bucăți de carne crudă, apoi scuipă jar până în magaziile chelăriei. (Starețul nu a cunoscut niciodată cum arde a secetă esofagul în postul mare.) Acareturile se topeau unul câte unul. ("Bogățiile ard cu flacără albastră în noaptea de Înviere", spunea mămuța Lențuca). Livada își cocea merele la lumina lunii. În mijlocul bisericii, două umbre aprinse se țineau de mână. Desculț, dansul pe jeratic este invocarea supremă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o luni, la vreo două săptămîni după Paști, curtea primarului din Pișcari s-a umplut de jandarmi, de portărei, de oameni ai legii care s-au apucat să pună peceți și semne de-ale tribunalului pe casă, pe grădină, pe acareturi și animale, pe toată averea lui. Inimă largă, omul girase Împru muturile tuturor sărmanilor satului, iar acum sosise scadența. Avuseseră loc amînări peste amînări. Pomean a Încercat să se mai judece o dată, a fost refuzat și, cînd s-a Întors
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu luminează tot cerul, iar pe pământ nu cade numai așa, într-un singur loc ! Și unde cădea lumina ?! N-o să credeți, da' era tocmai pe grajdul hangiului. Ce stele, ce stea ! Aiurea ! I-o fi pus careva foc la acareturi ! Cu tot puhoiul ăsta de lume care a tot venit să se înscrie, mai știi ?! Hai, repede, să-l ajutăm, c-o fi el sucit și morocănos și scârțar, da-i tot om și el! Văru-meu înșfăcase vasul cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nevoie mare, chiuind și tot pomenindu-l pe Moș Crăciun, cu toate că sărbătorile de iarnă trecuseră de mult. O să te-arunc afară-n zăpadă, gol pușcă!... îl speria Virgil în glumă, amenințându-l cu degetul. Să vezi atunci...! Afară, ograda și acareturile lui moș Panciu zăceau de mult îngropate sub munți de nămeți. Din gardurile împrejmuitoare nu se mai zărea nimic, doar ici și colo salcâmi subțiri, cu trunchiuri zgrunțuroase și cenușii, crescuți în lungul gardurilor, încă își mai ițeau o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Roibu... Că și așa preț prea bun nu mai are de când cu colhazu, de care să știi că nu scăpăm ca de moarte. Cică până la primăvară, vrem nu vrem, vom fi cu toții colectiviști; pământul, animalele cu Roibu matale în frunte, acareturile, toate vor fi la grămadă... și oamenii la fel ca dobitoacele... Nu degeaba s-au scumpit gamelele și au dispărut sufertașele de pe piață... Cantina ne așteaptă... și rândul ca-n armată, la cazan... și munca la hurtă... și câștigu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Așa s-a întâmplat și cu unchiul lui Căiță. Deși avea pământ de nu reușea să se descurce, se gândea că într-o zi Căiță se va însura într-o altă localitate, ca așa să pună mâna pe pământul și acareturile de pe lângă gospodăria acestuia. Motiv din cauza căruia îi zicea mereu lui Căiță că ar fi bine să se însoare, că nu-i bine să stea singur, că însurat viața este altfel. Ideea cu însurătoarea a început să-l macine pe Căiță
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
te informezi asupră elementelor secundare care compun locuința respectivă, acoperiș, hogeag, prispă, trunchiul pentru spart lemne, dacă este ogradă, cât este de mare, o eventuală fântână, poiată pentru păsări, coteț pentru porci, car sau căruță, șură pentru animale și alte acareturi care mai sunt necesare într-o gospodărie ... L-am cunoscut pe omul acela care o viață întreagă a trăit, doar cu singurătatea. Nu-i voi pronunța numele pentru a nu-i întina sufletul. Fie-i calea luminoasă în viața de
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
excellence fără finalitate, fără memorie (fără ranchiună, deci) e, de fapt, energia cheltuită de Teodoreanu să-și scape povestea de capcana locului unde nu s-a întîmplat nimic. Pare că toate ale casei, de la slujnici și slujnice la părinți și acareturi nu-i așteaptă decît pe acești moștenitori care nu-ncap, vezi bine, în aceeași poză. Ca într-un caleidoscop, poznele lor se rotesc în fel și chip, plictisind pe doritorul de acțiune, cît de cît, și oferind material de studiu
Copilării by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7442_a_8767]
-
corectitudinea formală a gîndirii, atunci implicit logica este o ramură a psihologiei. Căci dacă gîndul e un act psihic, atunci logica, preocupată de condițiile prin care gîndurile pot fi înlănțuite în mod valid, este o disciplină secundară a psihologiei. Un acaret asigurînd bunăstarea locuinței principale. Căci trebuie ca mai întîi să știu cum iau naștere gîndurile și care e conținutul lor, pentru ca mai apoi să pot să mă întreb cît de valide sunt raționamentele pe care le fac cu ajutorul lor. Toate
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
sale Sofia, în care începe într-o seară deloc oarecare acțiunea românului Cronică de familie de Petru Dumitriu. După cum e descrisă, casa trebuie să fi avut o "amprenta pe teren" foarte mare și era înconjurată de parc și completată cu acareturi. Grajdurile adăposteau căi, iar șoproanele pe puțin două trăsuri, căci boierul cînd pleacă la moșie, părăsindu-și infidela soție, o cere la scară pe cea mare. Culmea-Veche și culmea realismului... Din Culmea Veche se poate porni o plimbare printr-un
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
pasionat, rudă prin alianță, oarecum, cu noi. Era căsătorit cu Adina, născută Casassovici, nepoata lui tanti ŤClemansať, căsătorită cu Grigore Noica, tatăl filosofului. Și Grigore Noica era fratele bunicului meu. Ați înțeles ceva? Mă îndoiesc." La Cioroaica, "conacul avea toate acareturile trebuitoare: curte de păsări, bucătărie exterioară, cu odăi pentru personalul de casă. O clădire cu odăi pentru argați și odaia cancelariei. Un grajd de cai, cu un garaj pentru automobil. O magazie imensă, atelier de fierărie și tîmplărie, remiză pentru
Despre cai și nu numai by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7364_a_8689]
-
case”. Apă vie, apă moartă. „Doi drumeți setoși care-ar mai bea/ Cupa ce stă-n țăndări la o parte,/ Unul vine repede din moarte,/ Celălalt se-ndreaptă-ncet spre ea.// N-are nici un rost să-ți mai sporești/ Casa, acareturile, banii./ Nu cu săptămânile, cu anii,/ De pe-o zi pe alta-mbătrânești.” (Cupa). Temă pe care o vor relua și Minulescu în registrul minor, și Arghezi în cel grav. Fără să aibă, însă, această simplitate deconcertantă a constatării, aproape de
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
dintre cititori care, născuți în comunism, nu au decît o idee vagă despre ce înseamnă sentimentul proprietății, pot să fie contrariați de imaginea mulțumită de sine a lui Dim Cozianu, care, abia intrat în postura de proprietar de moșii și acareturi, sprijinindu-se bine în perne, se simte "ca un bărbat și un stăpîn". Chiar și femeile, în loc să se "abandoneze" vrajei erotice, îi privesc pe bărbați fie ca pe niște moșii îmbietoare, fie ca pe unele arvunite dar neadjudecate, fie "cu
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
și Aglaia. Banii au fost cheltuiți cu înmormântarea Ralucăi și cu obligațiile față de Drogli privind zestrea promisă. După o judecată cu ginerele, moșia Ipoteștilor la 10 februarie 1878 a fost vândută silit, adică 412 hectare de pământ, pădurea și toate acareturile, s-au vândut cu prețul de 8200 de galbeni austrieci. Din acestă sumă, cumpărătorul Marinivici, mare negustor în Botoșani, a dat la facerea actului 2000de galbeni, restul achitându-se la 1 mai 1878, adică încă 2000 de galbeni, iar 4200
DEZASTRUL DIN FAMILIA EMINOVICILOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385147_a_386476]