21,363 matches
-
lor, apoi nici "bugetul de timp" nu prea mai permitea "irosirea" unei ore, totul fiind calculat în raport cu o programă bătută-n cuie. Am rămas cu "festivitatea de deschidere a anului universitar", manifestare deobicei puternic politizată și nu lipsită uneori de accente demagogice, obicei care nu a dispărut complet nici după 1989. Ce este o lecție de deschidere? Are desigur toate trăsăturile unei conferințe, dar nu orice conferință este o lecție de deschidere. Cunoaștem acel tip de profesor care transformă orice lecție
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
Adriana Bittel Mai mult decît felul cum arată, contează pentru mine cum vorbește un om. Cineva îmi poate deveni simpatic sau dimpotrivă, doar ascultîndu-l. Limbajul, tonul, accentul îmi spun multe despre gradul de instrucție, proveniența socială, dar mai ales despre inteligența și "naturelul" vorbitorului. Un neologism schimonosit sau o expresie demodată, o greșeală gramaticală sau o prețiozitate snoabă, un cuvînt grosolan sau un eufemism pudic mă pot
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
sau un eufemism pudic mă pot înduioșa, îmi stîrnesc rîsul sau repulsia. Persoanele foarte în vîrstă, care mai spun, de exemplu, muzică lejeră, fotel, garderob pentru dulap sau adresează o rugăminte cu "sînteți gentil să..." (în loc de generalizatul drăguț) mă emoționează. Accentul vulgar (nu regional, e o mare diferență) al unor persoane publice, combinat cu limba de lemn prostovană, hipercorectitudinile de școlar tocilar (este, nu ieste, aceasta nu asta, în limbajul colocvial), clișeele ideilor primite de-a gata îmi relevă impostura. Dacă
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
o carieră în teatru, film, radio și televiziune, de diverșii "purtători de cuvînt", dar și de parveniții care, schimbîndu-și numele, vor să-și facă uitată originea. Informația menționa că acești specialiști au și clienți care vin să deprindă un anumit accent, fiindcă au interes să fie integrați în comunități de care nu aparțin de drept. în urmă cu un deceniu, am fost rugată să fac ore de conversație în românește cu un elvețian ce venise cu afaceri în țara noastră și
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
un model occidental avansat. Al Săndulescu, istoric literar, cercetător științific principal, doctor la Institutul de Istorie și Teorie Literară " G. Călinescu", a publicat un studiu monografic despre Liviu Rebreanu în 1976. Mongorafia de față se concentrează asupra romanului Pădurea spânzuraților. Accentul este pus și pe latura biografică dar nu numai, M. V. Buciu nefiind singurul înclinat spre o perspectivă naratologică: Naratorul înfățișează neutru, impasibil, ca un realist omniscient popota (...). În Pădurea spânzuraților se simte mai în tot timpul prezentă vocea auctorială, câteodată
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
mai ușor și mai dificil, totodată. Nu problemele tehnice apar în prim-plan, ci acelea de conținut, pe care un interpret original își pune propria-i amprentă. Și așa au "sunat" Mahler, Haydn sau Schubert, cu surprinzătoare linii, nuanțe și accente muzicale pe care parcă le descopereai acum pentru prima dată; cu o susținere interioară impresionantă, cu verva ritmică și apetitul de a sublinia momentele "folclorice"; cu îngroșări de caractere muzicale - care nu cădeau nicidecum în grotesc. în plus, un critic
Jurnal berlinez (1): Operă în piscină by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/14732_a_16057]
-
pe eroii scenei, actori și regizori, deopotrivă, lăsînd deoparte orice neîmplinire". Inevitabil, unii protagoniști ai demonstrațiilor, comentariilor și constatărilor lui George Banu sînt situații din piese, replici cehoviene sau shakespeariene, actori, regizori, scene și penseuri din repetiții, imagini din spectacole. Accentul nu cade neapărat pe teatru, ci pe descoperirile pe care autorul le-a făcut și prin teatru. Despre el, despre ceilalți, despre trecut și prezent, despre acumulare și renunțare, despre coexistența memoriei și a uitării în gesturile de zi cu
Cartea fara coperta by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14777_a_16102]
-
instantaneul fulgurant al unei stări trecătoare: "Buzele crinului/ înverzite de iarba/ pe care atât de discret/ o paște"; sau: Un munte/ cum un uger/ nemuls;" sau: "Vântul: o vânătaie/ pe obrazul văzduhului." Este o poezie nominală, prin excelență, în care accentul cade pe revelarea legăturilor intime, imperceptibile, dintre lucruri. Așa cum o sugerează și titlul volumului, fundamentală pentru viziunea poetului este o percepție dihotomică asupra universului, "mântuită" prin revelarea consubstanțialității cosmicului cu miniaturalul. Idiosincratica înlocuire a adverbului de comparație "ca" prin "cum
Metafora revelatorie by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14790_a_16115]
-
a jocurilor copilăriei, ca în interludiile versificate ale lui Joyce: "Și pentru ce'n definitiv/ Să nu fi luat locomotiv/ să facem un tablou votiv/ cum au făcut și ceilanti/ în burguletul Piatra-Neamt?" Altă dată muzică e bacoviană, cu aceleași accente de umor amar declamat cu jumătate de voce, în care motivelor romantice li s-a sucit gîtul cu un gest elegant și teatral (titlul: "Aceasta idioata Luna plină), iar nefericirea personală, proiectată pe un fundal al tragismului universal, e redusă
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Cei suferinzi de ciroza nu pot să spere/ chiar la nimic. Toate cunoștiințele/ de sex feminin șunt profund indispuse./ Apă la closet nu mai curge. Am insomnie/ Iată care sînt consecințele acestei faze/ a Lunii." Întîlnim și romantism ornamental cu accente simboliste, decor oriental în care cromatică e puternică și sclipitoare, iar personajul, mereu același, vine de data asta din Halima: "Veneam de departe, albastru derviș/ și ostenit după șirul de ani,/ purtăm pe vesmânt și pe frunte înscriși/ versete din
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
lui - ceea ce n-aș crede - fie că reproduce lucrul de care a auzit ori citit, ori îl știe din vreun film, - precis că dintr-un film - stă, se gândește, se scarpină în chica lui roșcată și debitează mecanic cu un accent imposibil, - transcriu fonetic, pe românește: șampagne... șampignon... șampelizée... Râd, fără să vreau, aprobând, ca și cum altă definiție mai bună nici că se putea... Pe urmă, trenul trecând ca o vijelie de orașul Tours, tânărul se prăvălește din nou în somnul său
Reflexe pariziene VI by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14800_a_16125]
-
De fapt, autorul insistă cu vanitate asupra acestei perioade, pentru a evidenția propria relație și propriile experiențe cu celebrul scriitor. Perspectiva cu pricina constituie mai puțin o revendicare a credibilității martorului ocular, cît o strategie de deturnare a biografiei. Treptat, accentul trece de pe subiectul biografiei pe biograf. Există fragmente, eseuri întregi chiar, în care Cela abia apare, fiind marginalizat, paradoxal, tocmai în cartea care îi este, aparent, dedicată. Mai importante pentru Umbral, în asemenea cazuri, devin propria frustrare de a nu
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
jumătate, pe aceași direcție a exemplului enescian, Simfonia a II-a "Aulodica" reia cu consecventă orientare conceptul de heterofonie într-un cadru de exemplară economie a mijloacelor; lirismul - de filiație populară - emana din zona cântecului lung, a doinei, și cunoaște accente tragice; tema-semnal, de la începutul lucrării, are un rol important în economia acestui opus pe parcursul căruia relația dintre libertate și maxima economie a mijloacelor se manifestă drept un principiu de consecventă gândire componistică. Scrisă în urmă cu mai puțin de două
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
care, negînd spiritul, neagă și substanța materială a lumii în accepția sa pozitivă, productivă. E o părăginire, o deformare, o sterilizare a elementelor sufletești și deopotrivă naturale (ultimele sînt ambasadorii primelor), fenomen care, blocînd rodul, face loc Neantului. Blestemele alcătuiesc accentul maxim al unei atari negații ce se adresează Creației a cărei stîrpire o dorește ca o consecință a rebeliunii împotriva Creatorului. Iată maledicțiunile lui Liviu Georgescu, de-o solemnitate ce denotă contactul cu paradigmele biblice (Geneza, Deuteronomul), însă care se
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
de import cumpărate la mîna a doua sau a treia au scos ziarul de pe lista micilor cumpărături obligatorii. Cine răsfoiește un cotidian central cu ochi proaspăt, de pildă românii care trăiesc în străinătate, e surprins fie de tot mai pronunțatul accent magazinistic pe care îl au ziarele centrale, fie de forma polemică în care sînt furnizate informațiile, transformate în mici comentarii, chiar și cînd e vorba de știri. Asta pentru a nu mai pomeni editorialele exasperate, adevărate pamflete, prin care șefii
Avortonii mediatici by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14837_a_16162]
-
interlocutori, pe care pictorul Mihai Sârbulescu le realizează cu treisprezece pictori din prima linie a artei noastre de astăzi. Rînd pe rînd, se regăsesc în paginile ei, în ipostază de actori principali, pentru că unii revin și în contexte în care accentul nu cade pe prezența lor, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Mihai Horea, Florin Mitroi, Horia Paștina, Ștefan Sevastre, Afane Teodoreanu, Mircea Tohătan și Vasile Varga. Prezența constantă este aceea a lui Mihai Sârbulescu
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
a Academiei. Imediat după absolvire, toți și-au găsit locuri, au cîștigat toate concursurile la care au participat. Fără să ne propunem asta, prin tot ce au învățat, prin atitudine, talent și muncă ne-au făcut reclamă. Fără să pun accent pe ceva anume, am stimulat o pregătire complexă, am încercat să-i fac să înțeleagă că actorul trebuie să fie un partener de dialog, și nu doar un executant. Alături de regizor și de scenograf, și el este creator al spectacolului
Am fost vindecat de blazare - interviu cu Paul Chiribuță by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14855_a_16180]
-
cu modul lor de a gîndi, să înțeleagă organic opțiunile lor, iar atunci cînd devin imperioase, despărțirile lasă în urmă o undă de duioșie. Cel puțin în această carte, Cornel Ungureanu este un critic sentimental și tonul său dobîndește adesea accente de melancolie tipice literaturii post-imperiale. Delicatețea cu care descrie erorile politice ale lui Slavici din ultimii ani de viață este pe deplin edificatoare în acest sens: �Slavici va fi în continuare un strateg al defensivei, mereu speriat de ceea ce ar
Europa iluziilor pierdute by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14892_a_16217]
-
privire răutăcioasă sau senină, degajă și angrenează energii. Simți că acolo se petrece ceva, dar se întîmplă ceva și în tine, spectatorul. Simți că pe actor l-a costat replica, dar și pe tine, cel din sală, surîsul ei, interpretarea, accentul. Doar prin cîteva excepții actrița și de film în mod ciudat totuși, Mariana Mihuț este o formidabilă actriță de teatru, preocupată aproape exclusiv de angrenarea ei în figura istorică a Bulandrei, de misterul și ce-ul personajelor sale, de împlinirea
Forță și senzualitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14881_a_16206]
-
Moscova. Cele patruzeci și șase de reproduceri, dintre care tot atîtea color, se opresc asupra unor acuarele și lucrări în ulei din intervalul l964-l986 și sînt însoțite de întregul aparat critic necesar unei astfel de publicații: biografie a artistului, cu accente pe cea profesională, fișă a lucrărilor, cîteva informații despre autorul-editor și o antologie de texte critice semnate de Olga Bușneag, Radu Bogdan, Dorana Coșoveanu, Ion Frunzetti, Dan Grigorescu, Andrei Pleșu, Ioana Vlasiu și Ernst Michael Winter, alături de un text-program-confesiune al
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
rușinea, clasa educatorilor s-a scufundat, de doisprezece ani încoace, în mlaștina tăcerii și a compromisului. Cunosc destule cazuri de profesori universitari la care mizeria economică s-a transformat, tiptil-tiptil, în mizerie morală. Nu-mi iese din minte argumentația cu accente tragice a unui strălucit matematician, fost coleg de cămin în anii studenției: Crezi că mie-mi convine să iau bani la examen? Dar ce să fac, când din salariul meu de conferențiar nu-mi pot plăti nici ratele la bloc
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
al său "Show time". Baz Luhrmann demonstrează încă o dată că un subiect (aparent) subțire se poate transforma prin inteligență creatoare într-un film care nu trece neobservat. Cu totul altfel stau lucrurile în cazul unei pelicule de serie lux, cu accentul pe "serie", precum Faceți jocurile! a cărei regie o semnează Steven Soderberg. Acesta ar putea fi descris în termeni complementari peliculei mai sus discutate. Anume: Faceți jocurile! reprezintă un bun exemplu de standardizare în materie de filme numite de "entertainment
SENTIMENTE VS. COMERȚ by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/15278_a_16603]
-
un act la altul. Cu o voce sănătoasă, plină, rotundă (fără un timbru special), bine condusă, cu acute luminoase și sigure, este o micuță Cio-Cio-San convingătoare și chiar emoționantă. Îi mai rămâne să-și perfecționeze dicțiunea, alterată de un ușor accent. Suzuki a fost Claudia Codreanu, cunoscută publicului mai ales ca interpretă de lied, căreia frecventarea asiduă a repertoriului de concert îi conferă rafinament; și chiar dacă aici țesătura mi s-a părut puțin prea joasă pentru vocea ei, a suplinit prin
Din Țara Soarelui Răsare by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15304_a_16629]
-
limba franceză a fost pentru el și un fel de pedeapsă adorată, un fel de "ermitaj" - fie acesta rezervat gîndurilor negre, silogismelor amărăciunii și blasfemiei, inclusiv autocalomniei, exprimate cu o eleganță strictă. (Dar Cioran vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii: poate că în stupefacția de a fi român - în exclamația lui "Comment peut-on être roumain?" - intra
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
idei: lirismului genuin i s-a substituit o propoziție absolut prozaică. În lipsa oricărei eufonii, dimensiunea lirică a versului e asigurată totuși de ritm: acesta suplinește sunetele, corpul sonor al expresiei ei constând exclusiv în scandarea pe care o dă succesiunea accentelor. Aș putea să spun că o schemă muzicală fără corp, ca o epură, se impune în absența oricărei carnații sonore. 2. Versul cel mai filosofic Adoptarea metrului antic invită, de la început, la acceptarea unui anumit tip de lirism caracteristic sensibilității
Versul celor patru superlative by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15300_a_16625]