1,632 matches
-
redactor-șef al INFORMA}IEI ZILEI, cel mai cunoscut ziar din Oaș. Cu ocazia ediției recente, a fost inaugurat Centrul Multicultural Poesis de la Vila Poesis, despre care cel mai plăcut lucru de spus este că dă noțiunii de cultură o accepție pe cît de cuprinzătoare, pe atît de savuroasă. Nord Literar Îub acest nume apare în cîțiva ani la Baia Mare, sub egida C. J. Maramureș, o publicație mensuală în 16 pagini, al cărei director este criticul Gh. Glodeanu. l La Sălaj, și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11532_a_12857]
-
metafizice, ca în "biografia documentară " Mihai Eminescu (1968) de Ion Crețu, ca să dau un exemplu simetric, pe același subiect. În ultimul caz, informația și documentul primează, în primul contează interpretarea și recrearea unui sens al vieții. Viață, fatalitate, destin sunt accepții foarte diferite pentru una și aceeași biografie, în funcție de viziunea sau filosofia care le descifrează, le relevă sorgintea și finalitățile. Starea biografiei ca specie a istoriei literare, în alte părți o opțiune editorială de succes, mă interesează și voi face câteva
Sub Moscova by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12879_a_14204]
-
metafizice, ca în "biografia documentară " Mihai Eminescu (1968) de Ion Crețu, ca să dau un exemplu simetric, pe același subiect. În ultimul caz, informația și documentul primează, în primul contează interpretarea și recrearea unui sens al vieții. Viață, fatalitate, destin sunt accepții foarte diferite pentru una și aceeași biografie, în funcție de viziunea sau filosofia care le descifrează, le relevă sorgintea și finalitățile. Starea biografiei ca specie a istoriei literare, în alte părți o opțiune editorială de succes, mă interesează și voi face câteva
Biografismul minimalist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12881_a_14206]
-
căi pe jumătate înțelese/ în vîntul ce ne bate prin aceeași soartă” (Călătorii prin cuvinte). În alternanță (în concurență!) cu momentele de iluminare prin depășirea constrîngerii telurice, se înscriu cele ale unei damnări ce pare a rezulta chiar dintr-o accepție demonică a transcendenței. Izbăvirea și damnarea se împletesc într-un chip inextricabil. Mormintele, osemintele îngerilor ce semnifică altceva decît contradicția internă a spiritului, impasul acestuia prin sine însuși? “Printre imponderabile/ morminte de îngeri/ așa căzurăm/ în neîndurarea timpului” (Vămile cuvîntului
Un senior al poeziei noastre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13003_a_14328]
-
o iubeam... - Mărturisiți că ați reușit să identificați cîțiva dintre informatori care vă spionau fiecare mișcare în acei ani, dar, cu o singură excepție (Vasile Băran), refuzați să le deconspirați numele pentru a nu fi cel care «aruncă piatra» (în accepția biblică, desigur); totuși, unii dintre ei pot fi ușor recunoscuți. Printre ei, un caz special este I. M. care apare în dosar sub numele de cod Mirel și Dorin, critic și publicist pe care l-ați considerat prieten timp de
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
lor seniorală, a coabita cu mulțimea. Să fie orice "democratizare" de atitudine sau limbaj o înstrăinare de practica lirismului, egotic prin definiție? - Antilirică e, numai, ironia; umorul, dimpotrivă,-i liric. Humour derivă, în engleză, din termenul francez humeur "umoare". Hipocratică, accepția genuină a umorii va fi fost aceea de "lichid organic al corpului uman". Între umorile acestea, nu puține: saliva, sângele, melancolia ("fierea neagră"), sudoarea, lacrima și alte câteva secreții, sunt lirice prin excelență. Ele produc, de-a binelea, lirism(ul
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
Adrian IORGULESCU Se vorbește mult, uneori până la saturație, în ultimii douăzeci de ani cu deosebire, despre postmodernism, în accepția mea, în contexte nu tocmai pertinente. Întâi de toate este considerat un curent, deși postmodernismul nu este așa ceva. Obișnuit, se face asimilarea sa „per a contrario” cu modernismul. Dar nici modernismul nu este un curent. Prin modernism înțelegem o mentalitate
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
mentalitate, o atitudine, un mod de reflecție asupra realității estetice - și nu numai estetice, dovedind anumite preferințe în materie de gust, de ideal estetic, care nu au, în fond, vreo legătură cauzală, nici formală explicită cu un curent artistic, în accepția comună a denumirii. Dacă o luăm etimologic și istoric, moderni erau în Antichitate reprezentanții orientării eleniste față de cei ai orientării elene. După cum, mai târziu, în mersul muzicii, fiii lui Bach se considerau moderni față de tatăl lor (pe care îl gratulau
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
adăugirea a ceea ce ține de imaginația/intuiția artistică, într-o expresie de cantabilitate (intonabilitate vocală). Melosonia se exprimă deci prin limbajul cantabilității, ca muzicalitate sau frumos<footnote Este știut că frumosul sonor sau muzicalitatea nu este un reper estetic universal, accepția sa fiind relativă unor epoci și areale culturale diferite, care se pot particulariza până la nivele de grup/curente/școliartistice sau exclusiv, la nivelul unui anumit autor. Întotdeauna însă, oricum ar suna,muzicalitateaeste expresia unui raport între rațional și irațional, simetrie
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]
-
economice sau Dumnezeu știe ce alte rațiuni, se va crea acel spațiu paradisiac în care ne-am putea întîlni și mirosi și gusta. Numai cînd jena lui "Eu sînt celălalt" va deveni mîndria lui "Eu sînt celălalt" - evident nu în accepția mîrlănească a expresiei "nu ne vindem țara", cred că utopia s-ar da de trei ori peste cap și ar deveni realitate. Și eu le-aș cere urmașilor mei să-mi scrie pe piatra funerară "E pur si muove!"
Numele meu este Celălalt by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12450_a_13775]
-
estetică al prof. Tudor Vianu). Acum, Vianu decide să clarifice însuși conceptul de sistem (filozofic), să dea un răspuns interogației privind posibilitatea sistemului și, last but not least, să justifice ideea de sistem în estetică. El admite că sistemul, în accepția raționalismului clasic, așa cum a fost formulată de Descartes („icoană teoretică integrală a realității”) a devenit, datorită existenței „zonei iraționalului”, a „ceea ce este dat și neanalizabil”, problematic. Obiecției făcute sistemului din unghiul „filozofiei vieții”, după care există o contradicție între „forme
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
rotunjește pe deplin odată cu descrierea, cu ajutorul metodei fenomenologice, a „momentelor constitutive” ale operei. „O estetică sistematică trebuie să înceapă cu o descriere a fenomenului pur al artei”. Trebuie să recunoaștem că Estetica nu realizează pe deplin conceptul de sistem în accepția dată chiar de Vianu, și nici nu poate să-l realizeze. Bogăția concretă a datului, mulțimea aspectelor investigate, nu pot fi cuprinse într-un ansamblu deductiv. Astfel, unele determinări, ca, de pildă, „tipurile artistice”, genurile, stilul, anumite aspecte ale creației
Tudor Vianu - în apărarea Esteticii by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/12932_a_14257]
-
taina acestui procedeu de Ťexhauțiuneť, de epuizare a calităților unei figuri - generoasă și liberă construcție a transcendenței..." (Răsăritul Crailor, s. m.) 2 Într-o semantică nu tot atât de toptangie, ci mai "subțire", ca aceea a lui I. Heliade Rădulescu, craii, în accepție negativă, comportă trei semnificații foarte precise și distincte: "Vorbele franțuzești coquin, spadassin sau mauvais sujet, scélérat ș...ț nu există în limba românească și sunt înlocuite, cel întăi prin crai de la curtea veche, al doilea prin un crai și jumătate
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
unei cauze prin excelență nobile. Și aceasta pentru că e vorba nu numai de artă, ci și de intemperiile destinului uman cu accidentele sale. Ca să fie mai limpede și totodată concis ceea ce vreau să-i împărtășesc cititorului, trebuie să insist asupra accepției pertinente a noțiunii de intuiție, al cărei sens și-a cam pierdut în vorbirea curentă proprietatea, datorită ingerințelor ideologice comuniste, care în definițiile incluse în enciclopediile și dicționarele noastre a introdus raționalitatea unde n-are ce căuta; mistificare care s-
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
călăuzitoare, căci vocea poeziei este unica ce rămâne înainte de tăcere, atunci când cuvintele comune nu mai izbutesc să întrupeze expresia sensului pro-fund al ființei și tentativei noastre de a ne confrunta cu lumea. Poezia din acest florilegiu ne este oferită în accepția sa cea mai înaltă, ca maximă purtătoare de semnificație, instrument de cunaștere, radar ce ne poate relaționa cu „divinul” din noi. Viorela Codreanu Tiron invocă minunile Creației astfel încât ea însăși să se prefacă în rugăciune întru comuniunea cu Creatorul: „Și
IL SILENZIO DELLE SPINE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380608_a_381937]
-
ospiciu, analogia e destul de limpede. Lumea întreagă este o uriașă casă de nebuni, limbajul și comportamentul actanților fiind ieșite din matcă, deraiate, delirante. înfruntarea violentă a dumnezeilor arată că, de fapt, nu mai există Dumnezeu, și nici cenzura transcendentă (în accepția sa luminoasă) care să corecteze rătăcirile și aberațiile omenești. Singura realitate palpabilă este aceea a limbajului, care nu mai întemeiază, ci distruge sensuri și valori. Nu e nimic didactic, totuși, în opera lui Daniel Bănulescu, a cărei simbolistică, netransparentă până la
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
Fundamental, Marin Sorescu are o capacitate excepțională de a surprinde fantasticul lucrurilor umile și latura imensă a temelor comune. Este entuziast și beat de univers, copilăros, sensibil și plin de gînduri pînă la marginea spaimei de ineditul existenței, romantic în accepția largă a cuvîntului. Cîte un poem e doar un strigăt de admirație în fața sublimității, în altele se strecoară deodată witzul, maliția, fantastică și ea ș...ț Marin Sorescu, în cele 21 de poeme pe care mi le-a trimis, uzează
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
1996), în următorul apar însemnările de călătorie (III, 1997), iar apoi, într-o succesiune firească, romanele (IV, 1998, și V, 1999). Volumul VI (2000) cuprinde scrieri de exegeză teologică, evocări de istorie literară și articole pe tema socialistă, într-o accepție social-democrată anterioară anului 1946. Ritmul de apariție a ediției era foarte bun (un volum pe an), iar subvențiile au venit consecvent (pentru primul volum, de la Fundația Soros, iar pentru următoarele, de la Ministerul Culturii). Apar însă două probleme, de natură diferită
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
decît cel ce alcătuiește o parte a traiectului existențial propriu, un trecut vecin cu imaginarul, frisonat de iluzie. Realul aberant cu repetiție e pus în paratenză. Trăgînd linia "sub cenușa trecerii zilei", după cum scrie Barbu Cioculescu, diaristul se repliază în accepția fantastică a unor timpuri constrînse astfel la un efect cathartic. Visează cu ochii deschiși: "Sînt aruncat într-o halucinantă lume dispărută, populată de fantasme". Dacă femeile din preajmă îl dezamăgesc (mostre: "femeia, de o frumusețe periferică, fardată violent, își potrivește
Jurnalul unui incompatibil by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10557_a_11882]
-
se pare mai perenă; ea există prin sine și nu ca ilustrare a unei tendințe oarecare." Mă grăbesc să adaug că, dacă adesea nu gândea la fel cu semenii săi, n-o făcea din poză sau provocare, atitudini care, în accepția lui, nu erau decât tot un mod de a te raporta la alții, și deci, de a ocoli inclasabilul pentru a-i minimaliza riscurile. Provocarea, poza, polemica, erau, pentru el, atitudini prea ușor de catalogat. Îi plăceau ambiguitatea, deruta; îi
80 de ani de la nașterea lui Anatol Vieru - Tatăl meu by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/10546_a_11871]
-
muzicală compusă din instrumente de suflat și de percuție: "Trecea fanfara militară/ în frunte c-un tambur-major..." Dar sensul inițial al termenului, de care prea puțini mai au astăzi cunoștință, a fost acela de melodie destinată respectivelor instrumente; în această accepție îl aflăm, de pildă, la Odobescu: "un sunet de corn răsuna de pe malul opus al rîului și repeta de cîteva ori de-a rîndul una din acele fanfare vînătorești, al căror ritm iute și chiar glumeț pare că se îngîna
Et in fanfara ego! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/10077_a_11402]
-
urmată și în cazul icoanelor pictate în tempera, cu emulsie de ou, pe panouri de lemn, poleit cu foițe de aur, sau a miniaturilor sculptate. În prezent, a fost semnalată tentația eronată de a numi frescă orice pictură murală. În accepția adevărată a termenului, fresca este numai pictura executată pe mortarul proaspăt (umed și nu umezit ulterior), adică procedeul tehnic căruia italienii îi spun „buon fresco“. Odată uscată, pictura în frescă nu mai este afectată de apă sau de alți agenți
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
a..."), sau cînd determinările sînt vagi, deschise, generale - sensul sintagmei e mai greu de definit: pentru că elită apare în genere că formată din personaje populare, din vedete, aduse în atenția publicului de bogăția sau de succesul lor. Conotațiile trezite de accepțiile mai vechi ale terminologiei sociale pot intra astfel într-un contrast comic cu descrierea gesturilor și a obiceiurilor lumii noi: "Evenimentul... a reunit lume bună, vedete din televiziune, show-business și ziariști" (EZ 1966, 1998, 2); "o nouă modă cucerește lumea
Lumea bună by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17730_a_19055]
-
care capătă astfel autoritate în fața oricăror presupoziții externe. Pe scurt, sufletul omenesc este comparat unui bob de roua, "o infinită oglindă sferica cu conștiința absurdei adîncimi proprii", care este compus, si nu poate fi vorba de o coincidență, într-o accepție binara, din "infinitul mic", impalpabil, singurul real, și "infinitul mare", palpabil, ideal. Că o confirmare a abordării corecte, referindu-ne aici la traiectul evolutiv, acea transfigurare a spiritului uman care este "oglindă de roua" cade din înălțimi. Poate că tocmai
Despre oglinzi by Tudor Vlă () [Corola-journal/Journalistic/17862_a_19187]
-
Gheorghe Grigurcu Cu toate ca suspectez de imprecizie și de efemer noțiunea de post-modernism, cred că, luînd-o în accepția de adîncire în sine, de sinteză a modernismului, o putem considera, practic, sub unghiul ultimelor (?) consecințe ale acestuia. Modernismul a însemnat libertate, libertatea poeziei de a fi ea însăși. De-a se întemeia exclusiv pe șine, iar nu pe un
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]