87 matches
-
ridică, măreț, muntele: îmbrăcat, bogat,în conifere, iar, mai jos, urmând masivele păduri de carpen, fag, ștejar. S-a pripășit, dracu știe de pe unde, un arab. O fi, nu zic, poporul arab, făcut din oameni cumsecade, acesta,însă, de se aciuise prin părțile Prisăcii, era o mostră a hoțismului, a câinismului, a banditismului și a tot ce e mai rău pe lume. Și, de-ar fi trecut la atacul zonei, de unul singur, ar mai fi fost cum ar mai fi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
sporadic ce-i drept, continui să mai fac vizite duminicale. Este o lume în care am evocat "liniștea matinală a plopilor, a castanului, a vecinilor de la casele de cartier vechi, diferit de cvartalele cu blocuri muncitorești, o lume care se aciuise în alte vremuri, cu câini la poartă și cu anunțuri care dovedeau că aici se mai păstrase ceva din precaritățile lingvistice ale unei comunități ce nu stăpânea limba națională: Atenție, câine mușcător!, scrisese careva, un sârbo-croato-germano-maghiaro-rrom din Lipova". Capitolul al
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și abia în astfel de ocazii mi-am dat seama ce fire aprigă se ascundea sub simplitatea ei lipsită de mofturi și de gesturi exagerate. Cu trei zile înainte de nuntă, fugise cu altul. Un marinar frumos și bețiv care se aciuise prin cătun. Părinții au căutat-o, au găsit-o, dar în noaptea nunții, în timpul petrecerii, marinarul a apărut din nou. A fost prins de rudele mirelui și stâlcit în bătaie, după care nunta a continuat. "Ce să facem, au zis
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit iubita. În loc să sară la bătaie, căpitanul ar fi înjurat-o și el, l-ar fi sărutat pe Profet în semn că nu se socotea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și abia în astfel de ocazii mi-am dat seama ce fire aprigă se ascundea sub simplitatea ei lipsită de mofturi și de gesturi exagerate. Cu trei zile înainte de nuntă, fugise cu altul. Un marinar frumos și bețiv care se aciuise prin cătun. Părinții au căutat-o, au găsit-o, dar în noaptea nunții, în timpul petrecerii, marinarul a apărut din nou. A fost prins de rudele mirelui și stâlcit în bătaie, după care nunta a continuat. „Ce să facem, au zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Îi priveam și tăceam și eu. O vreme am crezut că totul se lega de muțenia Profetului. Istoria era foarte veche și aproape la fel de cețoasă ca a Bătrânului; trecuseră mulți ani de când un căpitan de cursă lungă s-ar fi aciuit în cătun și, la o beție, Profetul, foarte tânăr pe vremea aceea, i-ar fi batjocorit iubita. În loc să sară la bătaie, căpitanul ar fi înjurat-o și el, l-ar fi sărutat pe Profet în semn că nu se socotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dus-o până la Gruse sub paza unor falși negustori, oameni bine plătiți, gata să ia gâtul oricărui vrăjmaș. Fără să mai trec pe la neamul Ariberti, am luat-o spre biserică pe o scurtătură. I-am alungat pe cei care se aciuiseră în azilul dorit de Garibaldo și am închis ușile, asaltate de curiozitatea sătenilor. Oamenii au săpat o groapă adâncă în stratul de lut, în colțul din dreapta intrării, și acolo am depus rămășițele lui Romilde. Înainte de asta, am avut grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Cu puțin timp înainte de a se însera, a ajuns și acasă. Fulguiala s-a oprit, dintr-o dată, așa cum s-a și pornit, și, cerul din nou a devenit senin. Ciorile în stoluri dese, venite din pădurile de la marginea orașului, se aciuiau asupra nopții, în copacii mai înalți ori pe blocuri. Seara căzu repede, urmele soarelui și așa slab, se sterse pe data... Odată cu înserarea se auziră și primii colindători... Copii cu inimi curate de heruvimi, vesteau Nașterea Pruncușorului Iisus, Mântuitorul Lumii
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
chiar în secundele în care erau ridicați de poliție, o poliță, o listă, vreun alt act compromițător, puteau de acum să nu se mai sforțeze, dacă nu aveau calmul de a-și realiza distrugerea. Nu degeaba lângă prenumele Ulpiu se aciuiește particula amicală de Căpățânosul sau Cel într-o ureche, iar cei din Corpul de Detectivi ai Singuranței apelează, cu superioritate tandră, la el. Cunoaște astfel, din interior, o groază de afaceri interesante, demne de a fi cândva istorisite pe cearceaful
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
furiș, domnul Aristică își privea nevasta. Coana Marioara fusese femeie frumoasă în tinerețe, avea și acum niște ochi de oftau șapte mahalale. Fata lor, Veta, ieșise din sărăcie, o bucată de carne mică și neagră. Crescuse cam sălbatică, mai mult aciuită prin duzi, pentru că mă-sa spăla rufe toată ziua și taică-său venea acasă numai seara. La școală se dusese greu, dar îi plăcuse și, când s-a întors cu coronița de frunze și medalie în piept, a ieșit toată
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub pervazul locuinței unde se afla școala. Pe peretele văruit, Agazio Solea scria cu cărbune exercițiile, poftindu-i pe elevi să copieze, după care îndrepta erorile, explicând de ce era greșit. Don Terentio, prin spatele casei parohiale, îl observase pe Giandomenico aciuit sub fereastra școlii: cu siguranță punea la cale una din glumele lui diavolești. Aveau dreptate și taică-său să fie îngrijorat, dar și lumea să clevetească. Elevii erau fiii unor ștabi din ținut și nărăvașului de Giandomenico nu i-ar
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zori sau de asfințit scapă de supravegherea temnicerilor amintindu-mi că nu sunt îngropat de viu; încolo, la ce bun să mă plâng? Nu-mi duc lipsă de prieteni: gândacii dorm cu mine, își aleg un loc unde să se aciuiască, să-și facă cuib: unii în păr, alții la subsori, alții în urechi, iar alții între degetele de la picioare. Ar sluji la ceva dacă i-aș goni? O să se-ntoarcă, să scape și ei de răutatea gărzilor regale. Nu te
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
abonament de la bibliotecă ? — Îmi dă cărțile gratis... — Gratis, da ? Și asta ? Auzi ceva trântindu-se : Îi trebuie cărți noi, că nu poate linge după mâinile altora ! Golea tăcu, probabil mânca, pentru că Melania se auzea robotindu-i în jur. Nu se aciuise de mult Golea la ei, după ce ieșise din pușcărie, dar Coltuc putea să-i repete în gând toate mișcările. Nici nu era greu, venea spre seară, mânca și pleca la cârciumă, câteva străzi mai încolo, la „Șarpele roșu“. Se întorcea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
arătă spre pachetul de țigări și Maca i-l întinse. Apoi își aminti de neîndemânarea aceluia, scotoci și îi dădu o țigară. — Om bun, se hlizi uriașul. — Care dintre noi ? întrebă Maca. Era o întrebare peste puterile căpcăunului, care se aciui în colțul lui, acoperind peretele cu o umbră imensă. — Ne spui mai departe povestea ? întrebă Jenică. Fetița închise o clipă ochii, apoi încuviință. Căută din priviri cartea și nu o găsi. Bătrânul Coropciuc scotoci într-un sertar, după un muc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lui Boccaccio, pe care Kierkegaard îl ignoră sau pur și simplu nu-l pomenește. Eliberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în chiar locul specializat al ascezei, în mânăstire, printre călugări și călugărițe, iar pseudo-mutul care se aciuiește într-o mânăstire de maici și care, epuizat de asiduitatea maicilor insațiabile, termină prin a ieși din convenția rolului asumat și vorbește ― Nu mai pot!" ―, nu este altceva decât un Don Juan neantrenat, un Don Juan care nu rezistă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
odată. CÂNTĂREAȚA (se întoarce scurt): Odată și odată o să trebuiască să apară o mică grămăjoară de rahat, înălțimea Schwab. PIANISTA: În spate este omorâtă o după-amiază de un roz dulce, ca un câine prea bătrân. COMPOZITORUL: În spate s-a aciuit o muzică albă, oribil de vie. PIANISTA: În spate orizontul sângeros pălește, gândirea devine din frică ca un purceluș alb-roz. COMPOZITORUL (merge la impresar și îi țipă în ureche): Muzica este singurul cuțit cu care cineva poate să taie din
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
în troiene până în streșini. Copacii trosneau cu vaiete lungi, plângătoare. De câteva nopți, mai ales, arătări sure începuseră să picteze adâncul alb al zăpezii. Erau lupii, care, înfometați, veneau de peste Prutul înghețat, de dincolo de Nistru, din pădurile fără sfârșit rusești, aciuindu-se în Codrii Fălciului. Foamea le dădea îndrăzneală, trecând prin ogrăzi, peste gardurile înecate de zăpezi, năvăleau în sate, încercând fără sfială gospodăriile, atacând oameni și animale, sfâșiau câinii care le stăteau în cale, vitele mugeau înspăimântate prin grajduri... * Într-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
să-l facă să se Întoarcă pe balcon; iată, acum s-a agățat iar de gâtul lui și se lasă moale; el o culege lasciv, Îi trece brațele pe după umeri și pe sub pulpe, o ridică ferm: ea cedează și se aciuiește Învinsă la pieptul lui, În timp ce el se apropie iar primejdios de marginea balconului, ca și cum ar avea intenția să se debaraseze de prada ușoară ce ține În mâini; chiar simulează acest lucru, făcând gestul de a o arunca peste. Ah, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mizantrop pînă la canibalism - din necesitate - care, invers decît ursulețul cititor dintr-un basm oarecare, răsfoiește corăbiile în căutarea cărților. Pe lîngă el, printr-o ruptură de nivel care seamănă a tunelul timpului, sau a trecerea Alisei în Wonderland, se aciuiește un mus care nimerise din greșeală și din curiozitate de mic pierde-vară pe corabia-capcană. Urmează cursul scurt de hombratilis vita, nu doar în umbra, la propriu, a peșterii, ci și în paza bună a unei biblioteci amestecate, făcute din cărți
Cărți pe apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8344_a_9669]
-
ne așteptă, pentru ca din nou să se retragă. Altfel avea o curbură frumoasă a burții și picioare înalte de ogar, botul lung... L-ași fi luat cu mine dacă ar fi intuit că apăruse pentru el o ocazie să se aciuiască pe lângă o casă. "Crezi că are cineva timp să-ți descifreze soarta ta de cîine! îi spusei. Ai rasă în tine, dar cine știe ce apucături! Ești, oricum, slab sufletește, ți-ai pierdut încrederea în oameni, o să mori călcat de o mașină
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ciclamen pierdut și dus aproape spre vișiniu și mov. Am luat pana și am studiat-o: nu era nici falsă, nici vopsită. Părea să fi fost smulsă mai degrabă decât căzută. În Cluj mai există încă două specii de zburătoare aciuite pe Someș (am mai vorbit despre acestea cu alt prilej, la rubrica Verba Woland): pescăruși și rațe sălbatice. Dar pescărușii sunt întotdeauna albi, iar rațele sunt bej ori negricioase cu verde închis lucios. Oaspeții aceștia sălășluiți pe Someș de zece
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
moldovenilor este susținută de Tudor Chifiac într-un text foarte clar pentru adepții moldovenismului, dar ambiguu pentru noi ceilalți. Ideile domnului Chifiac le rezumă în felul următor: „o parte considerabilă a dacilor (geților) au părăsit locurile natale în timpul invaziei legionarilor, aciuindu-se cu traiul în locuri noi la marginile Daciei, care la nordvest se învecina cu spațiul carpato-nistrean; romanilor a fost supusă numai Dacia, dar nu și pământurile MĂRGINAȘE, adică cele cuprinse în hotarele Moldovei istorice de la nord-est; Izgoniți din locurile
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Sau pentru că mă iubești pe mine. Sau pe Sarah. Ești mult prea egoist ca să te las să-ți meargă cu o minciună ca asta. Pur și simplu ți-e frică să fii de unul singur. E mai simplu să te aciuiești pe lângă cineva. - Atunci dă-mă afară! am tunat dintr-o dată. Jayne se prăbuși în fotoliu și izbucni din nou în lacrimi. Asta m-a ajutat să-mi revin. - Eu un întreg proces, Jayne, am zis, coborând vocea. Nu e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cântece de leagăn și faptele Lor, primele povești ale copilăriei. Și unele și altele mi-au marcat viața, deși, nu sunt urmașul direct al Tribunului. Casa acestuia devenise proprietatea Bunicului din partea Mamei, Ioan Munteanu, care, cu inima largă de tată, aciuise În gospodărie și proaspăta familie a celei mai mici fete, Saveta și Ilie Paul, până la amenajarea gospodăriei proprii, la o margine a comunei Frâua, comună zbuciumată de vremuri ca toată Țara Ardealului, astăzi Comuna Axente Sever. Din Îmbinarea legendelor cu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
anterior, ca și acelora asupra cărora vom insista în continuare, să ne îndoim de sinceritatea susținerilor dramaturgului, care prin programul său politic nu cinstește un nume de cea mai adâncă vibrație românească. Pentru că alături de Paul Goma, și de alți proaspeți aciuiți în Occident, «noul cruciat» se erijează și în avocatul pretențiilor ilegale ale preotului Boldescu (sic!) din Paris.“ (Contemporanul, 20 iulie 1979) HERLEA Nicolae „Mult stimatul tovarăș Nicolae Ceaușescu este alesul acestui popor și împreună cu imensa putere a Partidului Comunist Român
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]