85,607 matches
-
Blaga, al unui pămînt la începuturi străveziu cum apă: "Îmi acopeream față cu mîinile - erau transparente/ îmi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente/ pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente/ lumină năvălea furtunoasa din lumina/ dintr-o îndepărtată lumină/ eu insumi fără mîini fără pleoape fără inima/ mă acopeream cu pămînt/ pămînt pre pămînt - era transparent" (Dintr-o îndepărtată lumină). A doua postura apare ilustrata de o elocventa evaziune din Carte, ca și din subconștient (se are în vedere, prin aluzie, substratul psihanalitic al creației) în universul deformant obiectual
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
de poză orgoliului, a declarativitatii redundanțe, Dumitru Chioaru e mai curînd un resemnat, care se silește a nu provoca existența chiar dacă e decepționanta, sub egida unei conștiințe decente, a unei discipline morale. Nici o fulminație, nici o blasfemie, nici o erupție apocaliptica nu acoperă ecranul molcom al acestei angoase ținute în frîu, al acestei suferințe potolite ce găsește intrinsa resursele înseninării. Dramă, cîtă e, se încapsulează în delicatețe. Astfel se poate comensura și distanța ce separă modalitatea reflexiv-contemplatica a Echinoxului de retorica frusta, vehemență
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
mult printr-o abordare comparativă. Aceasta pare să fi fost ideea care a produs recent un foarte util instrument științific: un triptic solid, alcătuit dintr-un dicționar al anglicismelor europene, un volum de studii și unul de bibliografii - destinate să acopere fenomenul influenței limbii engleze în lexicul mai multor limbi europene contemporane. Cele trei volume au fost redactate sub coordonarea lui Manfred Görlach, profesor la Universitatea din Köln; centrul de greutate este dicționarul - A Dictionary of European Anglicisms (Oxford University Press
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
un singur exemplu, rezumînd o parte din informația concentrată în cîteva rînduri și într-o grilă în articolul bodyguard. Un text-sinteză avertizează asupra faptului că în genere cuvîntul are, în limbile în care a pătruns, o poziție marginală, conceptul fiind acoperit de termeni nativi; că apare în limbajul jurnalistic, adesea cu conotații negative. Graficul care ilustrează articolul transmite foarte direct o informație izbitoare: cuvîntul este puternic integrat doar în trei din cele 16 limbi: în română, bulgară și rusă ! Apare cu
Anglicismele în Europa by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14801_a_16126]
-
Nu e vorba despre un umor al poantei de final, ca la Sorescu, ci de un umor bine dozat de-a lungul poemului, de o ironie care flanchează constant versurile. Cîteodată acest umor e pe de-a întregul la suprafață, acoperind cu totul, într-un fel grijuliu și protector, pudic oarecum, miezul serios și poate chiar tragic al textului: "Vezi'ti de treabă Ursachi/ și renunță odată la obișnuință vicleana a poeziei./ Tu care în adolescență/ ai vrut să te faci
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
și-ar fi calculat la rece gestul de dizidenta, pentru a-și spală păcatele și a obține gloria unui premiu politizat. Țindindu-se probabil la asemenea considerații, Jaime Campmany afirmă, în rubrică să din cotidianul ABC, că autorul cărții despre Cela "acoperă rană provocată de lance cu o pumn mare de trandafiri parfumați", "insultînd prin intermediul ditirambului". Cred că Jaime Campmany exagerează, lăsîndu-se contaminat de maliția lui Umbral. Aș spune că, dimpotrivă, comentariile iconoclaste sînt mirodeniile care fac panegiricul mai credibil. Și, bineînțeles
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
criticul avizat, cunoscut în speță din coloanele revistei "Luceafărul", pe care-l comentăm acum ca autor al volumului de versuri intitulat Hierofantul. Hierofant, firește, al poeziei, d-sa pleacă de la simțămîntul unui gol lăuntric pe care se străduiește a-l acoperi cu un decor rafinat, de picturală factură, ce ni-i evocă, pînă la un punct, pe Adrian Maniu și pe Ion Vinea. Materiile încep să viseze, consolînd spiritul bolnav cu ajutorul prețiozităților: "Ți-a bătut în tîmple, alb, ora,/ Te doare
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
facă acrobații, tumbe ca-ntr-un circ,/ ascultînd apoi, după fiecare număr,/ strigătele mulțimii:/ - Fantasmagorii! Fantasmagorii!" (Anestezie /I/). Obiectivat, la un moment dat, în chip de monument, poetul se tînguie: "Cel mai adesea mă văd ca pe o structură ratată,/ acoperită de praf într-un colț al Marelui Atelier" (ibidem). Sau: "Apropie-te, pîndește-mă, hăituiește-mă/ toarnă-mă-n bronzul insomniilor tale" (ibidem). Sau, împrumutînd temperatura scăzută a monumentelor în care se presupune turnat, consemnează o "beție rece", un "timp boreal
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
Brook a cărui îndrumare sună după cum urmează: Există doar două taine ale regiei pe care nu ai voie să le uiți. Când privești spre scenă din rândul cinci sau șase, să le atragi atenția actorilor ca nici unul să nu-l acopere pe celălalt. Iar atunci când doi actori intră prin aceeași ușă, să le spui care să intre primul și care al doilea, altfel se vor lovi în capete. Restul e o prostie și nu-ți va pricinui dificultăți." Dacă "sfatul" lui
Jan Kott by Olga Zaicik () [Corola-journal/Journalistic/14834_a_16159]
-
și aici intervine încă un element foarte important, discuțiile nu sunt purtate nici strict teoretic, din exterior, după cum nu sunt nici lipsite de o perspectivă culturală și istorică mai largă, aceea pe care activitatea gazetărească a lui Mihai Sârbulescu o acoperă și o susține cu multă dezinvoltură. într-un asemenea cadru, al relației colegiale și al parteneriatului profesional, discuțiile se desfășoară egal, fără crispare, dar și fără acele divagații, absolut inevitabile atunci cînd comunicarea dintre parteneri nu se realizează în parametrii
Regizorul și actorii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14832_a_16157]
-
avariate de cutremure și cărora li se fac sau urmează să li se facă reparații capitale. Bursa citează funcționari ai Primăriei Capitalei care afirmă: Proiectele de consolidare sînt făcute de mîntuială. Firmele licitează cu sume mici care, în final, nu acoperă cheltuielile reale de consolidare. Să sperăm că angajații Primăriei exagerează, dar dacă e adevărat, cine va plăti ? Apropo, după ce a trecut psihoza cutremurului, Guvernul nu se mai plînge de precaritatea rezistenței clădirii în care domiciliază. Și-a revenit Palatul Victoria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14862_a_16187]
-
l-ai pierdut. - Dar ce ai făcut? De ce trebuie să plec chiar acum? întreabă Meaume trăgîndu-șui capul din mîinile ei cu un gest violent. Nanni Veet Jakobsz tace. Își apropie încet mîinile de cămașa pusă pe pîntecul pictorului ca să-i acopere goliciunea. Prin pînză, îi apucă sexul apoi îl strînge ușor pînă se întărește sub cămașă. Lasă brusc sexul pe care l-a întărit. Îl privește. Îi surîde. Apoi, încetînd să surîdă, îi spune: - Pentru că i-am spus că te iubesc
Pascal Quignard - Terasă la Roma by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14858_a_16183]
-
personalului din învățământ! Ce să mai spui? Să te miri, să taci, să blestemi? Parcă altfel sunau promisiunile gogonate din campania electorală. Dacă ministresa ar fi propus drept soluție mărirea salariilor prin mărirea numărului de ore lucrate, ar fi fost acoperită, de sus până jos, cu ouă clocite și roșii putrede. Așa, de la înălțimea imposturii sfidătoare, te pomenești că va fi chiar înaintată în grad, ca un mare inovator într-ale pesedismului ce este.
Cloșca în sevraj by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14891_a_16216]
-
cert, și cel mai curajos care a fost lansat pînă acum pe piața românească, suma care s-a vehiculat prin presa ultimelor săptămîni, aceea de 600.000 euro este, și la un calcul elementar, complet nerealistă. Ea abia dacă poate acoperi turnarea, în cazul în care această activitate nu este asigurată cumva gratis de către Șantierul naval din Galați, unde această operațiune urmează să se facă. Dar strigătele de uimire și de mînie proletară din anumite ziare, strigăte lansate, în mare parte
Răzbunarea lui Lenin - monumentul public după 1989 - (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14857_a_16182]
-
tot universul. Oglinda interioară ne reflecta pe amândoi, extrăgându-ne siluetele din beznă. Respirațiile noastre, la început inegale, își găsiră același ritm și între noi nu era nici o deosebire. Ne-am așezat în Dulap unul în fața celuilalt. Fețele ni le acopereau hainele atârnate înăuntru. Dulapul își închise ușa. Așa ne-am instalat în el. La început R. ieșea pe undeva, cumpărături, ceva de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
de lucru. Dar ulterior acest efort a devenit prea dureros. Zilele se lungiră. Din stradă vine câteodată zgomotul atenuat al orchestrelor minierilor. Soarele apare și dispare și atunci ferestrele încearcă zadarnic să-l atragă spre interior. Mobilele, șervețelele, porțelanurile se acoperă de un strat tot mai gros de praf, iar locuința noastră continuă să fie cuprinsă de întuneric.
Olga Tokarczuk () [Corola-journal/Journalistic/14912_a_16237]
-
a continuat: - Îmi făgăduiți că nu veți istorisi nimănui ceea ce vă voi spune acum, decît după moartea mea, asta în cazul în care dumneavoastră veți trăi mai mult decît mine? - Vă făgăduiesc. - Atunci, ascultați. S-a dus la ușă, a acoperit vizorul și, întorcîndu-se în fotoliul lui de răchită, a început să povestească: - Acum trei ani, cam prin februarie, mă aflam într-o asemenea stare de spirit încît mă atrăgea tot ce era misterios. Îmi petreceam vremea citind cărți de ocultism
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
mîncat, ne-am petrecut mai bine de trei ceasuri jucînd cărți, după cum e obiceiul în timpul acestor excursii la țară. Un tunet ne-a făcut să ne-ntoarcem la realitatea exterioară și, ducîndu-ne la ușa casei unde mîncaserăm, am văzut cerul acoperit de nori și am ghicit apropierea unei furtuni. Toți s-au uitat atunci către umbrela mea, cuprinși de remușcare pentru că o făcuseră ținta batjocurei lor. Cum de a presimțit umbrela mea furtuna, incitîndu-mă să o iau cu mine? Cum a
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
în lume, nu sînt acceptate decît dacă lucrezi la o publicație de artă. A treia, reproducerea după Venus și Amor de Cranach, care se vinde la micul stand de la ieșire: în reproducere există o eșarfă bleumarin cu care Venus își acoperă pudic goliciunea, dar care nu apare în tabloul "identic"din muzeu. Proveniența tablourilor, a tapiseriilor și a sculpturilor reprezintă un poem în sine: Gospodăria PCR, alături de bunurile familiei regale, bunuri din CC al PMR alături de averea lui Carol I. Dar
Vara în capitală by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14935_a_16260]
-
se tîrăște pe burtă, pe trotuar, în timp ce mama și tata cîntă și dansează pentru cîțiva trecători receptivi; sau pe domnul distins, la costum negru și cravată, îndreptîndu-se în pas sportiv spre gară, cu o valiză în mînă și cu fața acoperită de un strat gros de cremă albă; sau pe țiganca bătrînă, cu basma și fustă scurtă, de tergal, cîntînd la acordeon, la intrarea în Palatul Papilor, "Barca pe valuri", și lansînd, la fiecare monedă care cădea lîngă ea, cîte un
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
Marina Constantinescu Canicula a topit, aproape la propriu, Bucureștiul. Ploile îl acoperă, îl transformă acum, la sfîrșitul lui iulie, într-un monstru subacvatic. Prelungindu-și dimensiunile, nădușind libidinos, orașul se metamorfozează, la clipită, în-tr-un animal straniu, tenebros, ale cărui forme abia se disting de sub ape. Așa e și viața celor ce-l
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
zis: "A sosit Apocalipsa!". Voi fi sau nu aleasă? Văzînd cum cad crengi și copaci în calea mea, cum dopurile de mizerie au astupat canalele și scurgerile iar apa învolburată și murdară cucerește, nestingherită, teritorii după teritorii, cum zgomotul furtunii acoperă și nimicește șoaptele rugăciunilor mele, cum aburii se ridică din pămînt și îmbracă clădirile, rămînînd doar firmele luminoase suspendate, ireal, la înălțime, am înțeles că, prea păcătoasă fiind, am să fiu lăsată aici. Întotdeauna mi-a fost frică de apă
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
Lipan Țăndărică, idolul fiului meu, pe o terasă, năvalnică și tumultoasă în relatări, prietena mea C. B.... Într-un fel, toți aceștia m-au aruncat în trecut ca să nu văd fața hidoasă a prezentului: un oraș sufocat de indolența contemporanilor, acoperit peste tot numai de gropi, mari, ca niște tranșee, de o vînzoleală demonstrativă și grețoasă a îmbogățiților de peste noapte care-și plimbă "fetițele" în mașini amețitor de luxoase, de viloaie de prost gust care au înfulecat pîrtia de schi din
Invitație la castel by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14953_a_16278]
-
mai frumoasă și mai veche amintire din fișierul cu gesturi pierdute este însă dintr-o dimineață de grație cînd, în loc să mă duc la grădiniță, am rămas acasă cu două plăpumărese. Era iarnă, și masa din mijlocul camerei era în întregime acoperită de apele ondulate ale mătăsii vișinii. Femeile își vedeau de treaba lor, tăiau, potriveau și coseau cu gesturi uriașe viitoarea plapumă, în timp ce eu îmi vedeam de treaba mea. Urmăream cu ochii larg deschiși spectacolul de pe terasa plină de zăpadă: o
Gesturi pierdute by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/14977_a_16302]