120 matches
-
masa de seară activitatea continua parcă și mai intens. Un scăldat în lacul Fundata după apusul soarelui, o muzică de cartier sau de dans, interpretată de studenții cu talent în domeniu și acompaniată de o orchestră improvizată din chitariști și acordeoniști, uneori și de o mandolină, creau o bună dispoziție tuturor și petrecerea se prelungea până târziu, după miezul nopții. Un interes aparte îl stârneau meciurile și alte întreceri sportive, ca de exemplu: concursurile organizate în care partenerii după ce dansau desculți
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu surdină, a unei muzici de port fără viitor recuperabil, unde se Întîlnesc fado-ul local mai Încărcat de tristețe decît cel lisabonez, În dialect exotic cu tangoul marinarilor argentinieni, dramatismul gen Edith Piaf adus de francezi alcoolici exilați, L’acordeoniste, padam, padam, Milord, și blues-ul nocturn al ultimilor americani coborînd pe țărm cu King Oliver, Scott Fitzgerald și Ben Webster În buzunare, povestind printre sticle de whisky că, demult, un ziarist a sugerat casei de discuri care edita albumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce doriți, kaffee und milch, kaffee und kuchen, kaffee und cognac? Jacobs, Mövenpick, Joseph Meinl? naturmild, klassisch, entkoffeiniert? Sau s-o-ntindem în Paris, tu să repari Montmartrain-ul, iar eu să-mi difuzez ideile prin metrou, alături de poeții locali și-acordeoniștii ruși? Ar mai fi varianta Amsterdam, se caută măturători la Schiphol, ne-am putea bate pe post. Frumos, poetic: ai halat bleumarin și mai vezi și Boeing-ul cum decolează de lângă tomberon!“ „Oriunde, nu contează. Pașoptiștii ăia ai tăi nu plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
directorul Filarmonicii „Banatul“ din Timișoara, pledează pentru o departajare salarială clară între artiști, în funcție de calitatea prestației lor: „De altfel, salariile mici sunt și principalul motiv al exodului muzicienilor români către orchestre din străinătate“. „Finanțatorii privați nu ne privesc ca pe acordeoniștii din tramvai“ Despre prevederile pe care Legea 353/2007 le are pentru teatrele independente, prima senzație a actorului Ovidiu Mihăiță, fondatorul trupei „Auăleu“ - Teatru de Garaj și Curte, ar fi că „se rupe ceva de la gura mesenilor pentru a da
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
Până în momentul de față am fost finanțați mai mult de către organe neguvernamentale și de instituții particulare decât de cele de stat. Procedura e mult mai simplă, iar acești finanțatori nu ne privesc cu ochiul victimei prădate și nici ca pe acordeoniștii din tramvai. Majoritatea scepticilor privesc inițiativele de genul nostru cu ochiul antreprenorului mortuar... se așteaptă de obicei trecerea în neființă prin neputința de a plăti facturile“, spune Mihăiță. Implementarea legii și costurile autorităților Szabó K. István a fost, vreme de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
cu banii la mine, stăm la rînd pe acest logos, personaje secundare dar factori imprevizibili, ridică-ți bărbatul că alunecă, lumea ascultă, volubilă, țigancă și nu prea, mai sînt prin jur, către ei cînd pe țigănește, cînd pe românește, cu acordeonistul răspund ezitant, proverbul incorect formulat, pîinea neagră face roada bună, mă îndreaptă bătrînul agricultor, pămîntul negru face pîinea bună! admite, societate cu parimii! ai vreun copil, fa, cu el? doi! mie mi-e silă de viața cu bărbatu-meu, de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
al exilului; intrarea la liceu; „alegerea” între „uman” și „real”; „alegerea” forțată, prima injustiție resimțită; „antagonism instituțional”; „munca voluntară”; parcursul școlar; o mică utopie: cooperativa; unchiul protector; învățarea românei, uitarea ebraicii; schimbări în ștetl; lecturi și filme; filozofia; culturile „exotice”; acordeonist la nunți; cuferele: prima bibliotecă personală; lecții particulare de ebraică; refuzul iudaismului ortodox; Târgu-Neamț, Ierusalimul României; cum s-a sfârșit: comunismul, nu Holocaustul; un ștetl se adaptează la regimul comunist. În Israel Drumul spre Israel; sosirea; în chibuț; lecturi în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
mormintelor celor plecați pe drumul fără întoarcere, se dau pomeni sărmanilor, se pomenesc morții și-apoi oaspeții se retrag la rude, prieteni sau cunoscuți, din sat. Stau împreună la masă, petrec în cântec și voioșie și uneori dansează, după vreun acordeonist sau viorist, ce-și face prezența, nechemat de gazdă. După masă se pleacă în grup la strânsuri, un fel de horă populară. Fanfara este cocoțată într-un "balcon" improvizat într-o salcie, pentru a se face auzită în tot satul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mutaseră simezele direct în stradă... Erau astfel mai aproape de sufletele celor pentru care ei creaseră - își expuneau propriile suflete celor sensibili și dornici de uniune spirituală. Continuându-ne traseul, ne-a surprins o frumoasă muzică de café-concert: doi cântăreți - un acordeonist și un contrabasist - interpretau un potpuriu de muzică franțuzească. Muzica suna bine și întregea atmosfera de sărbătoare ce se simțea pretutindeni. Fetele au intrat într-un magazin cu articole de proveniență indiană, iar eu am pus un bănuț în cutia
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai bine, dar cu stîngăcie. Unul dintre ei a Înghețat, incapabil să continue, strigînd, de disperare, «de trei ori trăiască doctorii!». Apoi Alberto le-a mulțumit călduros pentru primire...“ Che a descris scena detaliat În scrisoarea către mama sa, („un acordeonist care aproape că nu avea degete la mîna dreaptă și se folosea de niște bețe legate de Încheietură“ și „aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de malformați, din cauza formelor nervoase ale bolii“), Încercînd, fără succes, să n-o Întristeze prea tare, comparînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
noaptea aceea, pacienții coloniei s-au Întrunit ca să ne facă o serenadă de rămas-bun; În repertoriu au inclus și o mulțime de cîntece de prin zonă, cîntate de un orb. Orchestra era compusă dintr-un flautist, un chitarist și un acordeonist care aproape că nu avea degete, plus un contingent „sănătos“, care le ținea isonul cu un saxofon, o chitară și ceva percuție. Apoi a venit momentul discursurilor, pe care patru dintre pacienți le-au ținut cum s-au priceput mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
foarte emoționante. Alberto, care se crede urmașul de drept al lui Perón, a ținut un discurs atît de impresionant și gogonat Încît urătorii noștri se zguduiau de rîs. A fost una dintre cele mai interesante experiențe ale excursiei noastre. Un acordeonist nu avea degete la mîna dreaptă și se folosea de niște bețigașe legate de Încheietură; cîntărețul era orb; și aproape toți ceilalți erau Îngrozitor de sluțiți de complicațiile nervoase ale leprei, foarte frecventă prin locurile acestea. La lumina felinarelor și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
interpret la clarinet, pe solistul Gheorghe Albu, membru fondator și dirijor totodată al orchestrei „Crăișorul Munților” din Alba Iulia, profesor la Școala Populară de Artă și la Liceul de muzică și Arte Plastice din Alba Iulia, care, acompaniat de un acordeonist a susținut un recital fără egal în inima galeriei. Cum era și de așteptat toți cei prezenți s-au prins într-o horă a bucuriei manifestându-și fiecare fericirea pe care o simțea în inimă cu ocazia reîntâlnirii la Alba
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
părerea. Și povesteau și ei cam ce mâncaseră aseară la cină sau ce gând îi vizitase ieri, pe când își făceau cumpărăturile. Chiar și când în platourile televiziunilor se aflau specialiști (constructori, geologi, seismologi etc.), situația semăna cu cea în care acordeonistul satului e pus să comenteze un concert al lui Sviatoslav Richter. E clar că evenimentul ia pus în mare încurcătură pe știriștii de la noi. A doua zi, sâmbătă, Observatorul Antenei 1 a expediat rapid catastrofa din Japonia (deși o avea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
veselă, în ciuda anilor urâți și grei de după război. Surorile crescuseră, se făcuseră niște domnișoare frumoase, curtate de toți cavalerii din cartier. Duminica la noi se organizau petreceri pe cinste, cu dans pe muzica a doi băieți din vecini, chitarist și acordeonist, și "bufet" asigurat de mama, respectiv colțunași cu cartofi și ceapă prăjită și bostan copt. De Crăciun cei doi frați mai mari vitregeau Parcul Expoziției din apropiere de câte un brad, pe care surorile îl împodobeau cu minuni meșterite din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
modă, și mulțumesc lui Dumnezeu că au fost. Când trebuia să cânte la un concert, mama a răgușit. Dar eu, micuță fiind, am spus "o să cânt eu muzica lui mama". Și m-au urcat pe un scaun. Era acolo un acordeonist care, ca să facă o glumă, a început piesa respectivă în altă tonalitate. M-am întors spre el și i-am spus "n-ai dreptate, asta nu-i ce cântă mama!". Ea mi-a povestit... Când s-a întâmplat asta, cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
cântări în sărbători. Iernile erau frumoase de grele iar primăverile umpleau câmpurile de verdeață, piepturile de aer reavăn și sufletele de dorințe netăvilite. Ca orice sat, Satul Nou cum s-a chemat la facere, își avea personajele lui: Marcel Budala acordeonist cunoscut în 7 sate, Aurel al lui Gariu ce se băga pe fundul apei și ieșea cu un pește într-o mână , unul în cealalta mână și altul în dinți... și prin ei se umplea satul cu poveștile lor de
Comuna Crângeni, Teleorman () [Corola-website/Science/301795_a_303124]
-
bătrâni muzicieni gitani, Gusti Mahla care cânta la banjo și ghitaristul Jean "Poulette" Castro. În afară de orchestra tatălui său, tânărul Django începe să cânte în stradă, apoi în cabarete și la baluri musette, dar și la diverse petreceri. Este remarcat de acordeonistul Vetese Guerino, care îl convinge să-l acompanieze. Începe să fie tot mai cunoscut printre amatorii de muzică, astfel încât alt acordeonist cunoscut în epocă, Jean Vaissade îi va da posibilitatea să scoată primul său disc în 1928. Dat fiindcă tânărul
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
să cânte în stradă, apoi în cabarete și la baluri musette, dar și la diverse petreceri. Este remarcat de acordeonistul Vetese Guerino, care îl convinge să-l acompanieze. Începe să fie tot mai cunoscut printre amatorii de muzică, astfel încât alt acordeonist cunoscut în epocă, Jean Vaissade îi va da posibilitatea să scoată primul său disc în 1928. Dat fiindcă tânărul Django nu știa să scrie și să citească, nici măcar propriul său nume, etichetele discului vor purta textul "Jiango Renard, banjoïste". Impresionat
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
Duke Ellington, Louis Armstrong, Joe Venuti și Eddie Lang. Descoperirea jazzului va fi o adevărată revelație pentru Reinhardt, care decide să se consacre în continuare definitiv acestui gen. Jazzul îl va consacra definitiv, deși va continua să cânte ocazional cu acordeonistul de origine italiană Vetese Guerino, unul din veteranii stilului musette, sau alături de frații Baro și Matelo Ferret. Émile Savitry îi va introduce pe cei doi frați Reinhardt în lumea cluburilor de jazz din Paris: La Boîte à Matelots din rue
Django Reinhardt () [Corola-website/Science/308605_a_309934]
-
(n. 15 septembrie 1927, București — d. 12 decembrie 1974, București), a fost un cunoscut lăutar (acordeonist virtuoz și cântăreț) român de etnie țigan. Născut la data de 15 septembrie 1927 într-o veche familie de lăutari, (acesta e numele său de artist; altfel decât s-ar putea crede, Fărâmiță este numele său de familie și Lambru
Fărâmiță Lambru () [Corola-website/Science/306500_a_307829]
-
al casei de discuri Electrecord. Începând cu 1970 începe să plece în turnee în străinătate, relevante pentru cariera ei fiind concertul în Israel și cel în Statele Unite ale Americii. În această perioadă încep colaborările cu violonistul Florea Cioacă și cu acordeonistul Andrei Mihalache și, un pic mai târziu, cu violonistul Ion Albeșteanu. Apreciată pentru vocea ei unică și pentru temele cântecelor sale (iubire, viață, timp), ajunsese în anii '60 -'70 solista de referință a "cântecelor de pahar", o formă de muzică
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
în însăși imaginea cântăreței de muzică lăutărească urbană (mahala). A decedat în 24 octombrie 1996 în București, la câteva zile după accidentul rutier petrecut în 19 octombrie între Dor Mărunt și Dragoș Vodă (județul Călărași). În autovehicul se afla și acordeonistul Viorel Fundament, care a scăpat cu viață. Cei doi porniseră spre o nuntă în Constanța. Romica Puceanu a fost înmormântată la cimitirul "Izvorul Nou" (zona Dristor), cunoscut pentru aleea lăutarilor, unde își dorm somnul de veci și alți muzicanți celebri
Romica Puceanu () [Corola-website/Science/306504_a_307833]
-
până în momentul apariției televiziunii în Franța și implicit a publicității televizate. Agenții de publicitate se concurau în atragerea atenției spectatorilor. Compania de băuturi aperitive Cinzano și o companie producătoare de pastă de dinți au optat pentru acrobații pe motociclete, în timp ce acordeonistul Yvette Horner a devenit una dintre cele mai populare imagini ale Turului, din momentul în care a cântat pe plafonul unei mașini Citroën Traction Avant. Regulile Turului Franței din ultimii ani restricționează excesele de acest gen, dar la început orice
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]