63 matches
-
artistică. Printr-o corespondență estetică cu universul pictural impresionist, atitudinea de eliberare a spiritului uman și promovarea factorului senzorial în fenomenul creativ conduc demersurile debussyiste spre emanciparea armoniei, prin abandonarea sistemului funcțional și lărgirea vocabularului armonic. Tratarea structurilor intervalice și acordice ca entități autonome, ce evită a se supune unei evoluții deductibile, generează la Debussy instaurarea unui nou concept de armonie non funcțională. Investigația muzicii debussyiste în sfera rezonanțelor timbrale determină conceperea discursului în „blocuri sonore”, cu o rafinată supraetajare melodică
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și Eric Heidsieck, practică alternanța pedalizării după structura frazei și reliefarea motivelor muzicale: astfel în Rondo D 608 de R. Schubert, măs. 1-2, pedalizarea este făcută de Primo, care subliniază linia melodică prezentată la unison, în timp ce Secondo susține un acompaniament acordic în p. În măs. 8-9, pedalizarea este făcută de Secondo, care reliefează linia melodică, în timp ce la Primo se desfășoară un acompaniament de optimi ritmat în pp. Ex. Utilizarea alternativă a pedalei va fi minuțios notată pe partitură și exersată pentru
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
conștientizeze la un nivel maxim partitura partenerului, evitând astfel instalarea unei rutine în timpul repetițiilor. Executarea simultană a acordurilor la patru mâini Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această structură, formulă acordică ce generează de cele mai multe ori o sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. Suprapunerea manierelor de atac staccato cu legato constituie un alt exercițiu ce poate fi aplicat în desfășurarea valorilor mici de
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
instalarea unei rutine în timpul repetițiilor. O altă particularitate a studiului în ansamblu o constituie executarea simultană a acordurilor la patru mâini. Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această structură, formulă acordică ce generează de cele mai multe ori o sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește mai des în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. d) Executarea simultană a acordurilor la patru mâini Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
cu valențe orchestrale, se întâlnește mai des în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. d) Executarea simultană a acordurilor la patru mâini Literatura pentru duo de pian cuprinde și acorduri simultane scrise pentru două, trei și patru mâini. Această formulă acordică ce generează de cele mai multe ori o sonoritate amplă, cu valențe orchestrale, se întâlnește în măsurile cadențiale și în finalul lucrărilor. Un exemplu grăitor îl constituie transcripția pentru pian la patru mâini a baletului Petrușka de I. Stravinsky, (măs. 42-52): Ex.
Repere structurale în activitatea duo-ului pianistic by Pânzariu Marin () [Corola-publishinghouse/Science/91608_a_93176]
-
publicul. Acesta a compus nouă simfonii, unele avînd un conținut programatic marcat de înalte concepții ideale și etice. Simfonia lui Beethoven, ca de altfel întreaga sa creație, îndreaptă interesul pentru melodie stârnit de creația lui W.A. Mozart către armonie (acordică), polifonie și formă - într-un cuvânt, construcție muzicală; în schimb, melodica sa este una „pauperă” (Liviu Dănceanu). Comparația celor doi autori merge mai departe, punându-se în discuție o tipologie a „melodiștilor” și una a „componiștilor” - prima se bazează pe
Simfonie () [Corola-website/Science/311549_a_312878]
-
a lui Mozart există un pasaj în care apar consecutiv patru acorduri de trei sunete, care conțin toate cele 12 sunete ale gamei cromatice. Dezvoltarea dodecafonismului aduce o contribuție semnificativă pe linia atonalismului, tehnică prin care se evită relațiile armonice (acordice) specifice tonalității sau sistemelor modale. ul este o etapă evoluată a atonalismului, care constă în folosirea celor 12 sunete ale gamei cromatice - gama dodecafonică - încadrate într-un sistem având ca element ordonator seria, de unde și numele de "muzică serială". Seria
Dodecafonism () [Corola-website/Science/310138_a_311467]
-
coincide, doar înălțimile diferă), însă uneori și polifonică (cazul celebrei formații americane Beach Boys, dar și a românilor Sideral sau Phoenix). Forma muzicală este de cele mai multe ori simplă, strofică, permițând însă intervenția unor momente instrumentale de amploare. Sub aspect armonic (acordic), rock-ul psihedelic se arată foarte bogat, atât ca varietate stilistică, cât și prin inventivitatea de care se dă dovadă. Se practică improvizația în concerte (dar și în studio, cu toate că mai rar), mulți interpreți fiind instrumentiști virtuozi sau cântăreți înzestrați
Rock psihedelic () [Corola-website/Science/310400_a_311729]
-
fragmente din aceste suite sunt monodice, căci linia melodică, fiind atât de expresivă, se dispensează de armonie („Allemanda” din Partita a II-a), iar arpegiile și pasajele de virtuozitate în mișcare rapidă ne dau impresia de polifonie sau de succesiuni acordice (Preludiul din Partita a III-a). Aceleași probleme pun Suitele pentru violoncel solo (1720), în care valorifică posibilitățile tehnice și expresive ale instrumentului. A scris pentru violoncel, instrument folosit și în orchestră, dar a compus și pentru "viola da gamba
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
1590 includ toccate ale unor compozitori precum Girolamo Diruta, Adriano Banchieri, Claudio Merulo, Andrea și Giovanni Gabrieli, Luzzasco Luzzaschi și alții. Acestea era compoziții pentru claviatură în care o mână, apoi cealaltă, interpretează pasaje virtuoze în cascadă contra unui acompaniament acordic al celeilalte mâini. Unul dintre compozitorii care lucrau în Veneția în această perioadă, Hans Leo Hassler, a adus forma cu el la revenirea sa în Germania. În Germania forma a avut parte de cea mai importantă dezvoltare, culminând cu lucrările
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
lucrările lui Johann Sebastian Bach aproape o sută de ani mai târziu. Toccata barocă, începând cu Girolamo Frescobaldi, a crescut în durată, intensitate și virtuozitate față de forma renascentistă. Adesea include pasaje rapide și arpegii ce alternează cu părți fugale și acordice. Uneori toccatele sunt fără tempo și aproape întotdeauna are un caracter de improvizație. Alți compozitori din perioada lui Bach care au compus toccate sunt Johann Pachelbel, Michelangelo Rossi, Johann Jakob Froberger, Jan Pieterszoon Sweelinck, Alessandro Scarlatti și Dieterich Buxtehude. Toccatele
Toccată () [Corola-website/Science/329988_a_331317]
-
Un peu plus mouvmenté), având ca avantaj atragerea atenției și creșterea interesului ascultătorului. Refrenul (măsurile 217-232) revine pentru ultima oară, expunând tema a1 aproape identic cu prima sa apariție. Tema este încredințată orchestrei, iar harpa o însoțește, realizând o variațiune acordică pe armonii complementare, și apogiaturi cu rol coloristic și dinamizator, menite să dea un caracter vesel întregului discurs muzical. La reperul 6 începe Coda- secțiune ce reprezintă o încununare a tot ceea ce s-a petrecut pe parcursul celor două Dansuri. Prima
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]
-
discurs muzical. La reperul 6 începe Coda- secțiune ce reprezintă o încununare a tot ceea ce s-a petrecut pe parcursul celor două Dansuri. Prima storfă este construită pe elemente din tema a1 augmentate ritmic, expuse de orchestră, în timp ce harpa are mers acordic, constituind o variațiune ritmică a temei orchestrei. În strofa a doua(măsura 154) orchestra cântă o pedală de re, în timp ce harpa desfășoară arpegii largi pe acordul de re minor cu sunete adăugate. Aceste arpegii sunt greu de realizat cu precizie
Dans profan (Claude Debussy) () [Corola-website/Science/335532_a_336861]