202 matches
-
o cărămidă moale, care, fiind uscată în urmă, constitui puternicul zapis cu care ocîrmui lumea pînă la venirea Mîntuitorului. Aguridă Ca să ți se înăcrească agurida, dă cu chisoiul* cu care ai pisat-o pe la nasul bă ieților mici, și de acreală plîng, și așa acreala se oțetește. Ajun Cînd dai ceva din casă în ziua de Ajun nu-i bine. Albeață Să nu scuipi în fîntînă, în budăi*, că faci albeață. Albeața la ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fiind uscată în urmă, constitui puternicul zapis cu care ocîrmui lumea pînă la venirea Mîntuitorului. Aguridă Ca să ți se înăcrească agurida, dă cu chisoiul* cu care ai pisat-o pe la nasul bă ieților mici, și de acreală plîng, și așa acreala se oțetește. Ajun Cînd dai ceva din casă în ziua de Ajun nu-i bine. Albeață Să nu scuipi în fîntînă, în budăi*, că faci albeață. Albeața la ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr de gheață și de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
menite să frîngă, ușor, tabuuri și intoleranțe, dar și să pună lucrurile la punct cu acuratețe: Pe Michel îl iubeam ca Michel, nicidecum ca pe un tată: niciodată n-am resimțit față de el cea mai ușoară gelozie, cea mai mică acreală, cea mai mică exasperare, ceea ce nimeni nu e îndreptățit să aștepte de la cel mai bun fiu, sau de la cel mai bun iubit. Între cei doi poli reprezentați de figurile masculine tutelare din viața sa (tatăl apare sub pseudonimul Sam în caz că
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
În afara vacuolelor, nu Întâlnesc substratul decât ca urmare a traumatismelor, cum ar fi masticația erbivorelor. În mod frecvent s-au pus În evidență proprietăți insecticide, antiseptice, hemoragice sau castratoare din extrase vacuolare. Pentru consumatorii erbivori, proprietățile organoleptice ale țesuturilor (astringență, acreală, amăreală, aciditate) sunt dependente de compușii vacuolari (taninuri, heterozide). Așadar, planta dispune de mai multe mijloace chimice de origine vacuolară pentru a diminua propria sa digestibilitate față de consumatori. Plante furajere precum trifoiul și lucerna conțin În vacuolele lor compuși
Prelegeri academice by C. TOMA, Irina Toma () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92345]
-
erotice, exotice, mitologice, literare. Un soi de elegie adresată uneltelor scrisului este reprezentativă pentru caligraful propriei vieți care a fost O.: „Voi, neobositelor penițe Klaps/ și voi, prea dulci sticluțe Pelikan!/ Cine să mai aibă grija sufletelor noastre/ înmuiate în acreala/ altui veac barbar?// Voi, estompe, radiere, ascuțitoare,/ tocuri,/ și tu, vin vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
divers și răspândită neomogen.”1 În fine, exegetul găsește o consolare (cam puerilăă pentru presupusele aprehensiuni ale comentatorilor cărții sale: „Știu că asemenea întreprinderi critice nu prea sunt în stima criticii de azi și de aceea ele sunt întâmpinate cu „acreală” și cam „de sus”. Tristețile, câte vor veni, vor fi răzbunate însă de bucuriile trăite în preajma autorului Versificației moderne...”2. Hotărât lucru, Vladimir Streinu își așteaptă încă monografistul! X Vladimir Streinu a fost poet de vocație. O probează convingător unicul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
passacagliile lui Bach. Aș fi cel mai snob și cel mai fericit Robinson Crusoe. R.P. Asta dacă n-ați da peste un Vineri manelist... A.R. Atunci aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje din Proust care m-au entuziasmat în tinerețe. Cam așa ceva am pățit când am recitit André Gide. Bun. Actori preferați. Laurence Olivier în Hamlet, Richard Burton în Cui i-e frică de Virginia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
marea lui iubire (Cate Blanchett) e silită să renunțe la cariera ei de balerină și să se consoleze cu aceea de soție și mamă, iar ambițiile ei retezate nu se infectează cîtuși de puțin, nu picură nici măcar un strop de acreală în căsnicia ei perfectă cu Button. Pe scurt, acesta trăiește sub un clopot de sticlă. în multcriticatul său discurs de la gala Globurilor de Aur, comicul Sacha Baron Cohen a descris ...Button ca pe un film despre un om care cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
totuși, încă mă deranja faptul că el - nu eu - n-avea curajul să facă primul pas. - Hei, puștiule, am zis, stând la masă și dând peste cap restul amestecului matinal. S-a dus pe gât arzând și am simțit o acreală, închizând ochii până când căldura alcoolului a început să se răspândească prin sistem și mi-a făcut pleoapele să se deschidă. Robby bâigui un răspuns. Era suficient. Cursurile școlii durau de la 8.15 până la 3.15 și diversele activități postșcolare le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de cultură", cum spuneai tu. Dar nu una care a murit. Pentru că această carte este o probă despre scriitorul adevărat, despre artistul care-și asumă cu toată ființa actul scrisului. Vulgaritatea unor pasaje din "Cel mai iubit..." nu distonează, dimpotrivă. Acreala lui Petrini este absolut sinceră. Nu știu de ce, cartea aceasta-mi amintește de alte două cărți mari citite în ultimul an: "Darul lui Humboldt" a lui Bellow și "Voyage au bout de la nuit" a lui Céline. Admirabile cărți! Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
spun la finish. Până la urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora zarurile timpului ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Daneliuc este de fapt despre o mamaie confuză, scăpată de sub control, care iubește nebunește televizorul și vede comploturi peste tot. O paranoie ambulantă, cu basma. N-am citit romanul inspirator, dar pot să afirm, cu un entuziasm abia temperat de acrelile meseriei de critic, că Sistemul nervos este cel mai bun film al lui Daneliuc de după 89 ! în trena și în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
umor (involuntar uneori) și mult (prea mult...) amor (de Cinema). Cele două tomuri exprimă definitiv un personaj (T.C.) și demonstrează că niciunde nu te exhibi mai mult decât în cronicile laudative... Ce, credeați că măsura unui critic e dată de acreala cronicilor proaste ? Nici vorbă : oricine știe că e mai simplu să scrii de rău ! Dar, vorba unora, ce propui ? Care ți-e lista ? Dacă Tarkovski nu intră la socoteală, dacă Regula jocului nu-i chiar o capodoperă, pe cine bagi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe toți. Înrăirea generală este și efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală și violență. Sentimentul insecurității te înrăiește de a semenea. Trăiești îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanția că ești protejat de legi și instituții. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc cetățenii țării. Spiritul de competiție, negrădinărit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gialismului“. „Fiți sănătoși și veseli!“ - e formula de încheiere a multe scrisori din corespondența lui Caragiale. A-l citi cu o mină tragică, a identifica peste tot urme de cianură, a recolta din fiecare rând probe de bilă neagră, amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferințe disimulate și clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ție pe care și-a îngăduit-o; de aici faptul că tot ce afir mă are o pondere pe care cu greu am găsi-o în spusele celorlalți moraliști; toți, mai mult sau mai puțin instalați în certitudinile comode ale acrelii, toți, resemnați să accepte corupția noastră radicală, pe care nu dau semne că ar vrea s-o corecteze și nici măcar să deschidă vorba despre ea. Încă un pas și ar aluneca în cinism, într-o dezabuzare fără scrupule. Pasul acesta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ei, chiar dacă încă nu-l ghiceam. Omul era un intelectual, categoric unul conștient de mizeria pe care trebuia s-o suporte zi de zi. Ai fi crezut că lucrează în Universitate, la fel ca prietena lui. Îmi plăceau luciditatea și-acreala mărturisirii, văicăreala se transformase în adrenalină, încă puțin și ascultai blestemele la adresa orânduirii nedrepte. Cum plănuia s-o zdrobească părea oarecum confuz, dar intențiile contau, efortul pamfletar se punea și el la socoteală. Tipul arăta ca noi toți: juca fotbal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
că sunt de la Securitate și, în sfârșit, unii erau speriați că urmăresc să văd cine fură de la bucătărie, din alimente. Reacțiile lor erau diferite. O educatoare bovarică, insatisfăcută că o curta un șofer pe ea, care avea studii, își alina acreala existențială dându-mă afară din sala în care stătea cu copiii și unde eu trebuia să vin cu găleata de lapte să le împart gustarea de dimineață, pe motiv că „nu terminase la timp procesul educativ”. La aceasta se adăuga
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
periferia speciei și nu știu nici cui, nici la ce să mă afiliez” (III, 19). Altundeva, se consideră „un «gânditor» al umilinței” (III, 15). Așa ceva ar vrea mai degrabă să fie, ceea ce recunoaște clar într-un loc: „impuritățile mele (orgoliu, acreală, vanitate etc.) mă fac să mă simt stingher și să joc un rol străin de ceea ce pesemne se află cu adevărat în mine” (III, 265). Iar la un moment dat, punându-și clar balanța în față, ezită: „Aș vrea, în
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Iată cum, deși blamat uneori, trecutul acesta, al freneziilor, poartă în el ceva întemeietor și Cioran nu se poate sustrage nostalgiei sau admirației. Spune: „Când mă gândesc la pasiunile, la ardoarea tinereții mele, mi-e necaz că am ajuns la acreala asta searbădă, la acest neant penibil în care vegetez” (I, 202). Ce-i drept, Cioran vorbește des despre tragedia aceea a tinereții și despre nesăbuința de odinioară: „Tragedia mea este de a fi fost un ambițios. Discern când și când
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-l asumă. Tocmai această opoziție e relevantă. Privind în trecut, Cioran vede, cu admirație, extazul de odinioară, adică „nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă...” (III, 130). La polul opus, azi, „acreală, zbucium, scepticism” (idem). Și, chiar dacă toate acestea seamănă cu o vindecare, căci Cioran își spune „dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție, de mult mi-aș fi ieșit din minți” (idem), trecutul păstrează atributele unui timp al prezenței
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și orientale. Aici Nastratin reînvie proaspăt, dintr-o neistovită plăcere a spunerii. Fabulația cu tâlc se desfășoară pe îndelete, ca matcă a unei înțelepciuni milenare, întoarsă și asimilată într-o viziune realistă, în interiorul căreia morala, modernă, indulgentă, se transmite fără acreală, chiar șugubăț. Tot o prelucrare este culegerea Fabule și istorioare (I-II, 1841), unde motive livrești și populare de mare vechime sunt îmbogățite în manieră esopică autohtonă. Înrudirea cu poveștile și istorioarele orientale poate fi identificată și în O șezătoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]
-
poziționare pe eșichierul literar un Eugen Ionescu, tânăr și sclipitor sofist, ori un I. Negoițescu, trouble-fęte consecvent și spectacular. Mai puțin cunoscutul George Geacăr se înscrie, cu volumul Marin Preda și mitul omului nou, în această linie a demitizării și ,acrelii" critice. Ambele mi se par acceptabile și chiar profitabile intelectual, în măsura în care obiectul studiului nu este deformat conștient, pentru a intra în schema exegetului. Aceasta poate fi, desigur, diferită de a noastră, mai ales că o operă cu majusculă are capacitatea
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
își exprimă pasiunea rock într-o comunitate blândă, inofensivă, tolerantă, de țărani care intonează imnuri la biserică. Apariția neverosimilă a unui pastor, fost rocker, este menită unei providențiale reconversii, fapt care coincide cu ieșirea familiei din starea de doliu și acreală psihotică prin redescoperirea folk-ului din tinerețe ca muzică a adolescenței. Muzica, formă de terapie într-un larg orizont de gust muzical, este ideea centrală a filmului, unde această sălbatică bad girl este departe de abisalitatea adolescenților criminali ai lui
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]