199 matches
-
iar camera trece în revistă chipurile amintirii. Se discută aprins despre literatură în termeni adesea paradoxali, Tolstoi, Gogol, Dostoievski sunt trași pe linie moartă, în schimb Platonov, Tzvetaeva sunt noile repere. Reflecțiile cu privire la regimul totalitar nu lipsesc, însă evită atât acreala cât și pasiunea, ceea ce le face considerabil mai nuanțate. „Brutalitatea e cea mai facilă formă de organizare”, „Asta e principala tragedie a vieții rusești, lipsa de respect față de om, împreună cu disprețul și lipsa de compasiune.” Uneori, desenul animat redă tragedia
Josef Brodski – „Pseudopoetul în pantaloni de velur“ by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5862_a_7187]
-
se îndepărtează... Între douăzeci și douăzeci și cinci de ani, orgie a amândurora. Pasiunea pentru ele era legată de insomniile mele. Nervi incandescenți, întinși să plesnească în fiece clipă, pofta de a plânge dintr-o fericire insuportabilă. Toate au fost înlocuite de acreală, de zbucium, de scepticism și de anxietate. Pe scurt, o scădere a temperaturii lăuntrice - singura explicație că mai sunt în viață. Căci dacă era să rămân în starea aceea de ebuliție, de mult mi-aș fi ieșit din minți". O
Emil Cioran visa în tinerețe o Românie fanatică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/37659_a_38984]
-
gust precum Gherea credea cu adevărat asemenea enormități; se simțea însă obligat să le afirme, în virtutea crezului său ideologic. Dezamăgit de faptul că "literatura socialistă" promovată la "Contemporanul" întîrzia să producă un scriitor cît de cît semnificativ, Gherea contempla cu acreală spectacolul literar românesc. Cîtă vreme a încercat să aplice unei literaturi vii și imprevizibile, cum era literatura noastră la sfîrșitul secolului, schema criticii sociologice, el a eșuat în aproape toate cazurile concrete analizate. După deceniul său glorios-productiv, adică după pragul
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
poziționare pe eșichierul literar un Eugen Ionescu, tânăr și sclipitor sofist, ori un I. Negoițescu, trouble-fęte consecvent și spectacular. Mai puțin cunoscutul George Geacăr se înscrie, cu volumul Marin Preda și mitul omului nou, în această linie a demitizării și ,acrelii" critice. Ambele mi se par acceptabile și chiar profitabile intelectual, în măsura în care obiectul studiului nu este deformat conștient, pentru a intra în schema exegetului. Aceasta poate fi, desigur, diferită de a noastră, mai ales că o operă cu majusculă are capacitatea
Un Preda pentru fiecare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11160_a_12485]
-
nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea am merita să ajungem: în lumea civilizației și a bunăstării occidentale. Mefienți peste măsură, acești preoți ai "nealinierii" și spaimei de confruntare dau dovadă de-o acreală care e minunată la gogonele, dar cu totul nefericită în discursul public. În fond, ce s-a întâmplat atât de dramatic încât să strâmbăm din nas la imensul cadou ce ni s-a făcut? O fi teama că europenismul nostru
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
rugai să mi-l pună puțin. Nu era voie. Era interzis. Nici măcar Vuietul Primordial... Bangul Supersonic?... Nici! Prin urmare, cenzură peste tot. Nici un fel de transparență. Osândiți, Ab Origine. Cu interdicția, cu fructul oprit... I-o și spusesem, cu multă acreală, că mă săturasem de secretomania asta, și că măcar, Facerea,... Construcția asta, care ne privea în fond pe toți și că măcar Ea putea să fie pusă la dispoziția tuturor. Nici vorbă! Secret absolut. N-aș fi crezut. Și CELESTA
Pe Obi, pe Irtîș... (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10786_a_12111]
-
apucară să tragă de funie, dar imediat Gacel făcu un pas și întrebă cu naturalețe, cu toate că se vedea clar că face eforturi să-și păstreze calmul: — Vreți să beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta? Crezi că am de gând să merg în patru labe, căcându-mă tot drumul? Nu. Nu vrem să bem. E pentru radiator; l-a găurit o piatră și trebuie să-i punem apă tot timpul. — În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
clatine mai mult decât ar fi fost normal. Când, în sfârșit, puseră din nou piciorul pe pământ și pilotul, surâzând, îl întrebă pe pasager, care se schimbase la față, cum i se păruse experiența, acesta se limită să răspundă cu acreală: — Zgomotoasă. — Asta-i tot? — Nu-i chiar tot, dar e cel mai important - inmouchar-ul schiță un zâmbet, deși interlocutorul său nu-și dădu seama. Și, totuși, recunosc că acolo sus este mult mai răcoare și că deșertul se vede cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
noi și, apoi, nici n-am fi putut rămâne aici să-l îngrijim. Dacă lepădăturile astea au început să omoare ostatici, de ce n-ar fi putut fi ăsta cel dintâi? — Pentru că vezi bine că nu a fost - răspunse sud-africanul cu acreală. Și nu-mi place să omor prostește pe cineva care nu mi-a făcut nimic și, pe deasupra, mai e și rănit. — Ascultă!... - spuse Mecanicul pe un ton ce nu admitea replică și în care se ghicea o ușoară amenințare: N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se aflau acolo, ci cum să reușească să respire în continuare. — Ce-o să facem acum? Se întoarse spre numărul unsprezece, primul care îndrăznise să rostească, abia șoptit, indecenta întrebare ce frământa sufletele oamenilor săi. — Tu ce crezi? răspunse cu vădită acreală. — Aș prefera să nu cred nimic, dar ultimul lucru pe care mi l-aș fi putut închipui atunci când am acceptat treaba asta e că logistica o să dea greș. — Nu logistica a dat greș, ci logica... - răspunse celălalt pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
meu n-avem ce oferi unei femei, iar în lumea noastră este imposibil să-ți găsești o soție în condițiile astea. Poți să vinzi armele pe care ți le-am dat. — Eu nu fac trafic cu arme... - replică tuaregul cu acreală. Cine o face îi îndeamnă pe alții să se omoare. Marea problemă a Africii este că se cheltuiesc destul de mulți bani pe armament și destul de puțini pentru rezolvarea problemelor oamenilor. O persoană cinstită nu trebuie să accepte niciodată să colaboreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îmbuibîndu-se cu bomboane de ciocolată. Cum se poate așa ceva? — Gogomănii, declara Barceló. Bădăranii și tontălăii trăiesc Într-o stare de perenă invidie. — Ce frumos vorbește domnul. Se cunoaște ați fost la universitatea aia cu sorbitul. — Sorbona, o corecta Barceló fără acreală. Era foarte greu să n-o iubești pe Bernarda. Fără ca nimeni să i-o fi cerut, gătea și cosea pentru mine. Îmi aranja hainele, pantofii, mă pieptăna, mă tundea, Îmi cumpăra vitamine și pastă de dinți și chiar a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întrebări stupide, Pe cine interesează ora la care ies sau nu ies din casă, În ce lege scrie că am obligația să răspund la întrebare, Vorbesc doar în prezența avocatului meu. Au fost și persoane binecrescute care au răspuns fără acreala arțăgoasă a exemplelor pe care tocmai le-am dat, dar nici măcar aceștia nu au putut să satisfacă devoratoarea curiozitate jurnalistică, se limitau să ridice din umeri și să spună, Am cel mai mare respect pentru munca dumneavoastră și nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Pe vremuri s-ar fi spus că Charles Strickland e posedat de diavol. Dna MacAndrew își netezi rochia lăsând să cadă spre încheieturile mâinilor niște brățări de aur: — Toate astea mi se par niște lucruri nesăbuite, îmi zise ea cu acreală. Eu nu neg că poate Amy a greșit acordându-i un credit prea mare soțului. Dacă n-ar fi fost atât de preocupată de propriile ei treburi, ar fi fost imposibil să nu bănuiască că se întâmplă ceva. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fruntea cu sânul. Apoi Îi trecu o mână pe după ceafă, Împingând-o cu delicatețe spre trupul ei și trecându-și degetele peste tendoanele gâtului. Dante Îi simți În nări parfumul pielii, un amestec de esențe ieftine din Oltrarno și o acreală ascunsă, subțire, care urca din burtă. Închise ochii, lăsându-se ca un copil În brațele mamei. Simți cum lacrimile Îi scaldă ochii și sughițurile Îi zguduie pieptul. Apoi simți o căldură ce i se redeștepta Înăuntru. Își ridică fața. Pietra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
boală, un herpes vechi care nu s-a vindecat niciodată. Sunt sigur că acest Prurion avea un cap de ploșniță, și picioare strâmbe, o răsuflare rău mirositoare, de țap, tot arsenalul celor care își scuipă fierea și își îndulcesc apoi acreala prin berării pustii, holbându-se la picioarele ospătăriței extenuate care spală pe jos, împrăștiind rumegușul. Dacă acest Prurion nu mai trăiește astăzi înseamnă că e un gunoi mai puțin pe pământ. Dacă n-a murit, nu cred că e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
multe de spus despre semi-ironia sau self-sarcasmul pe jumătate ascunse, pe jumătate lăsate la vedere, (umor întotdeauna tonifiant sau moralizator), despre viciile comportamentale care nu au scăpat simțului său fin de observație: beția, duhul de ceartă al unora dintre noi, acreala unui bătrân parcă supărat că încă mai trăiește (bătrânețea este întotdeauna legată de neputință!), simbioza vârstei a treia cu prietenia unui animal de companie (câine, pisică) pentru a fi petrecută mai ușor, sau pentru a suplini lipsa unei îngrijiri adevcate
UMBRA UNEI FRUNZE de ION UNTARU în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364459_a_365788]
-
dată fruntașilor. Acum hai să zicem că nu e loc și basta. Ziua mea neagră. Grăbiți-vă la piață că v-așteaptă clasa muncitoare cu buzunarele pline cu sute. Cu-sute, ați înțeles? Așa să știți. După ce își rostește cu acreală replica, Halviță părăsește scena cu coada între picioare. TÂNĂRA SUBOFIȚER: Nici la gară nu ți-ar fi mers, Halviță. Tot la dubă ajungeai. HALVIȚĂ: S-au firitisit și țăranii dom'le. Asta e. Dar până mă-ntorc eu le slăbește
COANA MARE SE MĂRITĂ, 4 de ION UNTARU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364581_a_365910]
-
boy-ul îmbrăcat în uniforma hotelului, însoțit de un comisionar care ținea în mână o valiză și o geantă de voiaj. Le recunoscu. David nu glumea. Se prăbuși pe fotoliu cu aripile tăiate. O ardea coșul pieptului și tuși înghițindu-și acreala care i se urcase pe gât. Trebuia să iasă din această colivie, să se așeze într-o braserie sau într-o cafenea, să se ascundă printre oameni, să bea un alcool tare, să se înfierbânteze, să aspire pe nări mirosurile
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
Învățătorului nostru. De la acest moment încolo, în noaptea vrăjită de mișcarea tainică a stelelor, murmurul lor cosmic indescifrabil și scilpirea translucidă și clară de vedeai conturul umbrei pământului trecând de “stâlpii” cerului către zenit, “bâjbâiala” procesiunii gloatei capătă sensuri noi, acreala, sila și deznădejdea sunt înlocuite cu lumina chipului, seninătatea și bucuria privirii, speranțele renasc pentru că undeva aproape, la Bethleem s-a născut Mântuitorul Lumii noastre, întregul cortegiu devine însuflețit, o nădejde se aprinde în fiecare, procesiunea se îndreaptă nerăbdătoare spre
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
doba corinde vechi precum le erau costumele-sumane, căciuli astrahan, cârpe după cap, poale zadii, sumane, păntălăni priceși căbaturi .Ingrediente pentru Parada Târgului și a Bucatelor au fost coșeruțe și străicuțe cu nuci mere clisa sărată prai zacusca unsoare pita împăturata acreala dar și corinde vechi rostite de aproape nonagenarul Baci Pirchița Ciocăneaua Criști Zmău Casian adevărați corindători care preț de câteva ceasuri în prezența primarului și a viceprimarului a trecătorilor au facut sa s deschidă Cerurile!Să ningă peste creștetul lor
CORINDATUL CU BANDA ÎN MACEA DIN PUSTA ARADULUI de FLORICA RANTA CÂNDEA în ediţia nr. 2182 din 21 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368709_a_370038]
-
oare ?! - n.m.) și nu intri în pușcărie, ca în anii ΄50, pentru o anonimă defăimătoare a unui mîrlan”. Da, are dreptate amicul meu. Astăzi mîrlanul, care altădată scria denunțuri cu creionul chimic pe hîrtie de maculator, a ajuns internaut. Însă acreala și mizeria animalică sunt aceleași, chiar dacă acum nu mai pîrăște pe „dușmanii de clasă” că fac „agitație prooccidentală” și „activitate contrarevoluționară”. Astăzi mîrlanul e rafinat, te ia cu argumente îmbilibistrocite, semidocte și sfertodocte. Scrie, de exemplu, Adrian Cioflâncă despre o
MÎRLANUL DE PE INTERNET (II) de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348218_a_349547]
-
Majoritatea nu făcuseră decât să discute pe marginea celor întâmplate. Fie că îl îndemnaseră să nu dea creioanele, fie ca îl îndemnaseră să le dea, pentru a nu intra la belele, toți îl priveau pe Mihai al doi-lea cu acreală. Le părea rău că Albert alesese cu seninătate “o bătaie bună” după cum se exprimase. Dar iată-l în mijlocul lor, radiind parcă de bucuria revederii. A avut timp să le explice că fusese exmatriculat trei zile, că în acest timp, după cum
VIII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365165_a_366494]
-
nr. 2297 din 15 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului În vârful Golgotei e pe Crucea însemnată. Întunericul îl zviduie părelnic de căldura zilei îndurate. Răcori amare îi înfioară trupul dezgolit de ceia ce l-au pironit. Doar buza mai păstrează acreala ștersăturii silite cu oțet... De-o parte și alta străjuiesc cei doi, tovarăși doar de... chin. Culmea-i prăfoasă și cu ea îngheață laolaltă firea, deci și el. Sângele-i dus... În urmă-i doar apă e lăsată. Numai din
ÎNVIEREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354233_a_355562]
-
spiritul lui, ca să lumineze. Cuvântul frumos înflorește într-o simultaneitate de miresme. Cuvântul ales este o onomatopee a frumosului. Cu cuvântul creștin trebuie să avem o legătură, nu superficială ci spirituală. Cuvântul ca să rodească plăcut mirositor trebuie lucrat, nu cu acreală, ci cu acrivie. Frumusețea și boieria înțelepciunii o dă cuvântul ca mărturisire. Creștinul ortodox-mărturisitor este purtătorul de cuvânt al Logosului. Logosul-Cuvântul dumnezeiesc este Actul de naștere-facere al Creației. Cuvântul ales, cu toate rubedeniile sale ortodoxe, a pus temelia Culturii creștine
LIMBA NOASTRĂ-I LIMBĂ SFÂNTĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 973 din 30 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/359999_a_361328]