201 matches
-
a le exprima. Ne raportăm, astfel, la un anumit număr de idei ce ne sînt familiare, idei și reflecții însoțite de imagini: chipurile părinților noștri, ale prietenilor, dar și pe acelea care reprezintă, în ochii noștri, blîndețea, tandrețea, insensibilitatea, malițiozitatea, acreala, prefăcătoria. Cu aceste noțiuni stabile, la fel de stabile ca noțiunile obiectelor, vom confrunta vocile auzite, pentru a le recunoaște sau pentru a ne pune în măsură să le recunoaștem. De aici, cîteodată, uimirea noastră față de o persoană străină care vorbește cu
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
pruină sau strat de ceară; Textura (mere, pere, sâmburoase = drupacee): fermitate/tărie (mazăre, fasole, fasole lima); elasticitate, frăgezime, crocanță (la toate fructele și majoritatea legumelor); suculență (fructe); duritate/fibrozitate; Aromă (gust, miros): astringență, conținut în substanțe fenolice (gutui, prune, mere); acreală (aciditatea) dulceață; amăreală; aromă (compuși volatili); lipsa gustului și mirosului; Valoare nutritivă: conținut în amidon (mere, pere); conținut în glucide hidrosolubile (mere, pere, drupacee, struguri); conținut în alte glucide (substanțe pectice, fibre etc); raportul glucide/aciditate (fructe); conținut în uleiuri
Materii prime horticole mai importante pentru industria alimentară. Struguri, fructe, legume. Cunoștințe de bază și aplicații practice by Dumitru D. Beceanu, Anghel Roxana Mihaela, Filimon V. Răzvan () [Corola-publishinghouse/Science/1627_a_3105]
-
erotice, exotice, mitologice, literare. Un soi de elegie adresată uneltelor scrisului este reprezentativă pentru caligraful propriei vieți care a fost O.: „Voi, neobositelor penițe Klaps/ și voi, prea dulci sticluțe Pelikan!/ Cine să mai aibă grija sufletelor noastre/ înmuiate în acreala/ altui veac barbar?// Voi, estompe, radiere, ascuțitoare,/ tocuri,/ și tu, vin vechi de Kores,/ cine să ne mai învețe/ ronda scriere sau finul duct/ al genialelor creioane Hardtmuth?/ Cine să mai plângă cu cerneală/ pe degetele noastre tremurătoare,/ uscate și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
până atunci măcar în ce țară va trebui s-o cauți. Am avut răgazul, înaintea unei noi întâlniri, să înțeleg ce anume se schimbase în persoana lui Șah. Ar fi fost mai simplu să zic: a îmbătrânit. Sau să explic acreala din vorbele lui prin dispariția țării pe care o slujise atâta amar de vreme. Era însă altceva. Acum lucra fără nici o protecție, ca un acrobat fără plasă, și mai ales fără nici o speranță că va fi schimbat, în caz de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
viselor lui și moartea finală sunt epilogurile sale inevitabile. Sprijinit în coate pe masa din cafenea, printre pahare de vin prost și țigări ieftine, meditativ și patetic, întreabă retoric: "Îți mai aduci aminte, frate, / de vremurile alea?"170, sau, cu acreala, da sentințe: Se duce viața, se duce și nu se mai întoarce; / mai bine să profiți cât poți și să arunci / necazurile din tine"171. În textele existențialiste ale tangourilor lui, Discépolo, în stil horațian, își vede iubita, altădată frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
divers și răspândită neomogen.”1 În fine, exegetul găsește o consolare (cam puerilăă pentru presupusele aprehensiuni ale comentatorilor cărții sale: „Știu că asemenea întreprinderi critice nu prea sunt în stima criticii de azi și de aceea ele sunt întâmpinate cu „acreală” și cam „de sus”. Tristețile, câte vor veni, vor fi răzbunate însă de bucuriile trăite în preajma autorului Versificației moderne...”2. Hotărât lucru, Vladimir Streinu își așteaptă încă monografistul! X Vladimir Streinu a fost poet de vocație. O probează convingător unicul
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cum rațiunea universală compară intențiile universale. Dar, după cum se poate observa din citatul (ÎI.1.3.), sensibilele per accidens pot fi simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
se poate observa din citatul (ÎI.1.3.), sensibilele per accidens pot fi simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care putem spune despre un obiect că este simțit
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
simțite și prin intermediul calităților unor obiecte percepute în mod esențial de către un alt simt, cum se întâmplă atunci când „văd“ acreala unui lichid; într-un astfel de caz acreala este accidental vizibilă, în măsura în care obiectul văzut este, spre exemplu, zeama de lămâie, acreala lichidului fiind percepută în mod direct doar de către papilele gustative. Cel de-al treilea și ultim mod în care putem spune despre un obiect că este simțit per accidens are loc atunci când obiec tul este perceput în mod esențial de către
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
sour [΄sauər], celelalte limbi germa-nici nu au un termen de specialitate împrumutat (și internațional) și uzează de cuvinte proprii care calchiază cuvîntul latin acidus. În germană, substantivul Säure [΄zoerə] întrunește atît semnificația specială "acid", cît și semnificația din limba comună "acreală, acritură", întîlnită și la adjectivul sauer [΄sauər], "acid, acidulat" și "acru" (de unde și verbul säuern "a acidula" și "a acri"). La fel se prezintă lucrurile în neerlandeză cu substantivul zuur [zü:(], în daneză syre [΄sürə] (și verbul syre "a acri
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
de gelatină care se Întinde cât vrei. Și așa, zeama ce seamănă a muștar doar la gust și culoare devine și densă, o pastă. Chiar apetisantă, căci limba nu simte asprimea firelor de făină, ci onctuozitatea. Mai trebuie oleacă de acreală - acid citric, adică E330 - și ceva dulceață - zaharină, adică E954; puțin conservant deși nu prea e nimic de mâncare pe aici, să spunem sorbat de potasiu, adică E202, și stabilizator ca nu cumva muștarul meu să ajungă un fel de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o cărămidă moale, care, fiind uscată în urmă, constitui puternicul zapis cu care ocîrmui lumea pînă la venirea Mîntuitorului. Aguridă Ca să ți se înăcrească agurida, dă cu chisoiul* cu care ai pisat-o pe la nasul bă ieților mici, și de acreală plîng, și așa acreala se oțetește. Ajun Cînd dai ceva din casă în ziua de Ajun nu-i bine. Albeață Să nu scuipi în fîntînă, în budăi*, că faci albeață. Albeața la ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fiind uscată în urmă, constitui puternicul zapis cu care ocîrmui lumea pînă la venirea Mîntuitorului. Aguridă Ca să ți se înăcrească agurida, dă cu chisoiul* cu care ai pisat-o pe la nasul bă ieților mici, și de acreală plîng, și așa acreala se oțetește. Ajun Cînd dai ceva din casă în ziua de Ajun nu-i bine. Albeață Să nu scuipi în fîntînă, în budăi*, că faci albeață. Albeața la ochi, neînvechită, se lecuiește dacă se pisează zahăr de gheață și de
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de cultură", cum spuneai tu. Dar nu una care a murit. Pentru că această carte este o probă despre scriitorul adevărat, despre artistul care-și asumă cu toată ființa actul scrisului. Vulgaritatea unor pasaje din "Cel mai iubit..." nu distonează, dimpotrivă. Acreala lui Petrini este absolut sinceră. Nu știu de ce, cartea aceasta-mi amintește de alte două cărți mari citite în ultimul an: "Darul lui Humboldt" a lui Bellow și "Voyage au bout de la nuit" a lui Céline. Admirabile cărți! Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
passacagliile lui Bach. Aș fi cel mai snob și cel mai fericit Robinson Crusoe. R.P. Asta dacă n-ați da peste un Vineri manelist... A.R. Atunci aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje din Proust care m-au entuziasmat în tinerețe. Cam așa ceva am pățit când am recitit André Gide. Bun. Actori preferați. Laurence Olivier în Hamlet, Richard Burton în Cui i-e frică de Virginia
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ție pe care și-a îngăduit-o; de aici faptul că tot ce afir mă are o pondere pe care cu greu am găsi-o în spusele celorlalți moraliști; toți, mai mult sau mai puțin instalați în certitudinile comode ale acrelii, toți, resemnați să accepte corupția noastră radicală, pe care nu dau semne că ar vrea s-o corecteze și nici măcar să deschidă vorba despre ea. Încă un pas și ar aluneca în cinism, într-o dezabuzare fără scrupule. Pasul acesta
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Daneliuc este de fapt despre o mamaie confuză, scăpată de sub control, care iubește nebunește televizorul și vede comploturi peste tot. O paranoie ambulantă, cu basma. N-am citit romanul inspirator, dar pot să afirm, cu un entuziasm abia temperat de acrelile meseriei de critic, că Sistemul nervos este cel mai bun film al lui Daneliuc de după 89 ! în trena și în vâna Patului conjugal primul mare film al lui Daneliuc de după Revoluție , dar și cumva în continuarea celeilalte apocalipse românești care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
umor (involuntar uneori) și mult (prea mult...) amor (de Cinema). Cele două tomuri exprimă definitiv un personaj (T.C.) și demonstrează că niciunde nu te exhibi mai mult decât în cronicile laudative... Ce, credeați că măsura unui critic e dată de acreala cronicilor proaste ? Nici vorbă : oricine știe că e mai simplu să scrii de rău ! Dar, vorba unora, ce propui ? Care ți-e lista ? Dacă Tarkovski nu intră la socoteală, dacă Regula jocului nu-i chiar o capodoperă, pe cine bagi
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe toți. Înrăirea generală este și efectul unor conjuncturi exterioare. Scăderea nivelului de trai nu e de natură să binedispună. Sărăcia te înrăiește, tot astfel cum bogăția scăpată de sub control tinde să te prostească. Săracul e nervos, resentimentar, înclinat spre acreală și violență. Sentimentul insecurității te înrăiește de a semenea. Trăiești îngrijorat, fără proiecte de durată, fără garanția că ești protejat de legi și instituții. Politicienii joacă pe altă scenă decât scena pe care trăiesc cetățenii țării. Spiritul de competiție, negrădinărit
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gialismului“. „Fiți sănătoși și veseli!“ - e formula de încheiere a multe scrisori din corespondența lui Caragiale. A-l citi cu o mină tragică, a identifica peste tot urme de cianură, a recolta din fiecare rând probe de bilă neagră, amărăciuni, acreli, exasperări, cinisme, suferințe disimulate și clovnerii tragice e a merge în răspăr cu firea și geniul său. Da, Caragiale e un om întreg, știe ce e tristețea, dezamăgirea, descumpănirea. Are pagini cutremurător patetice, după cum are pagini de un haz nebun
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
totuși, încă mă deranja faptul că el - nu eu - n-avea curajul să facă primul pas. - Hei, puștiule, am zis, stând la masă și dând peste cap restul amestecului matinal. S-a dus pe gât arzând și am simțit o acreală, închizând ochii până când căldura alcoolului a început să se răspândească prin sistem și mi-a făcut pleoapele să se deschidă. Robby bâigui un răspuns. Era suficient. Cursurile școlii durau de la 8.15 până la 3.15 și diversele activități postșcolare le
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de hiperconsum nu grăbește instaurarea „infernului lucrurilor”, ci, mai curând, ne îndepărtează de el. Firește, aceasta nu înseamnă că oamenii au devenit „mai buni”. Pur și simplu, pe măsură ce acced în număr mare la „minimul de confort”, privesc cu mai puțină acreală diferențele materiale dintre ei și vecinii lor. Când consumul emoțional depășește consumul statutar, oamenii sunt mai tentați de căutarea unor experiențe existențiale pozitive decât de dorința negativă de a-i vedea pe ceilalți deposedați de avantajele lor materiale. Astăzi, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
marea lui iubire (Cate Blanchett) e silită să renunțe la cariera ei de balerină și să se consoleze cu aceea de soție și mamă, iar ambițiile ei retezate nu se infectează cîtuși de puțin, nu picură nici măcar un strop de acreală în căsnicia ei perfectă cu Button. Pe scurt, acesta trăiește sub un clopot de sticlă. în multcriticatul său discurs de la gala Globurilor de Aur, comicul Sacha Baron Cohen a descris ...Button ca pe un film despre un om care cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
spun la finish. Până la urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
urmă din ce trăsături e construit antimodelul meu? Una dintre ele este miza pe rău. Răutatea nu-mi place. Maliția, da: dovadă de inteligență fiind, de luciditate zâmbitoare, e binevenită. O altă trăsătură a antimodelului e acreala. Între răutate și acreală, răutatea e răul cel mai mic, e, până la urmă, preferabilă. Probabil că lucrul care mi s-a părut întotdeauna cel mai urât e nedreptatea, cea făcută conștient, unui om viu sau unuia dintre cei asupra cărora zarurile timpului ne-au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]