356 matches
-
Antoniu și Kawabata Unu Crăciun fericit! Brr., ce frig s-a lăsat. -Crăciun fericit, Antoniu. Ce se aude? -A căzut o stea pe acoperișul șandramalei lui Ben -Ce boschetar râios! O să-i prepar un borș din spini de trandafiri acrit cu lămâie. O adevărată trufanda! Ascultă Kawabata, hoinar neghiob, azi e Crăciunul. S-a născut Domnul nostru Iisus Christos. Să nu-l sperii cu fața ta de boschetar cu dinți ruginiți și ochi de vrăjitoare. E prea târziu ca să arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
înștiințare de la proprietar, prinsă în piuneze. În loc de zgomot e o liniște desăvârșită. Pe covor trosnesc bucățele de plastic, uși sparte și contraforți. Se aude bâzâitul filamentului din fiecare bec. Se aude cum îmi ticăie ceasul. În frigider, laptele s-a acrit. Atâta chin și suferință degeaba. Brânza e umflată și albastră de mucegai. Un hamburger s-a înnegrit în ambalajul de plastic. Ouăle par întregi, dar nu sunt, n-au cum să fie, după atâta vreme. Atâta corvoadă și amărăciune au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a mințit ăla de dincolo de reflectorul de pe biroul lui de anchetă?, așa, să nu mai calc pe la Parcul cu Ciori... Ce Dracu'-o fi în clădirea aceea că-i mai păzită ca o unitate militară... În fond... Mi s-a acrit! Mai bine-mi iau concediu și mă duc acasă... În fiecare toamnă, ca acum, toamnă frumoasă zic, cînd nu ninge ca azi, cînd e ziua mea, primesc cadouri de la mama și de la surori. Mîine, cînd vine cursa rapidă, primesc iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit din toate părțile, tata le-a zis că el e inginer energetician și să nu-l mai cicălească atât, că nu se pricepe la plante. Cineva l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
de balcon. La Ișalnița, întorcându-se într-o luni dimineața de acasă, prin iulie, colegul de cameră i-a umplut farfuria cu o ciorbă de pui. Dom’ inginer, l-a întrebat celălalt, vă amintiți supa aia de săptămâna trecută? Se acrise rău de tot, așa c-am dat-o într-un clocot și a ieșit o ciorbicăăă... V-a plăcut? 4. Salamul din sobă În vremurile în care orologiul bătea tot mai dogit, iar bunicul meu era de mult bunic (fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
să dezvoltăm o medicină mentală. La capătul fiecărui efort, ajungeam la filozofia lui lasă-mă ca să te las. [...] Prinse în această ramă, frica și lașitatea trec neobservate și acum. Revoluția a fost până la urmă opera celor cărora li s-a acrit de lehamite, ca țăranului răsculat, de ștevie. [...] Ca la toate revoluțiile noastre, și efectele celei din 1989 s-au stins repede. O schimbare dureroasă ne înspăimântă în continuare (cum ar fi venirea la putere a unui partid de dreapta!), mai
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
pula. 02.01. Crosse s-a bătut cu un baiat de la divizia a doua. M-am gândit că dacă unul dintre ei moare, îi iau chiloții. N-a murit nimeni, s-au potolit și am băut vinul de la mama. Se acrise. L-am băut pe tot. Am găsit o cioară înghețată. Un șobolan tocmai mânca din ea. Am vomitat. Șobolanul a mâncat și voma. Și cioara. Chiloți n-am. I-am scris mamei că imi trebuie. La prânz am mâncat ciocolata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Acum e important să ai relații, să te miști, să comunici, să mai trimiți câte-un mail cu urări, să ții minte când e ziua cui trebuie de naștere, să mai comentezi ceva politică. Dacă-mpungi toată ziua și ești acrit, se satură lumea de tine. Uită-te la alții, zburdă, îs fericiți, îi vezi la premieri, apar când e de făcut vreun reportaj, știu ce-i de făcut. Tu stai ca mutu-n coliba ta. Și cine vrei să te scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
sesizează, poate e-o confuzie la mijloc. Sigur sunt o ignorantă, el este cine este... Doar i se cuvine! Eu ar fi trebuit să mulțumesc cerului că însuși maestrul mi-acordă atenție! Voievoade, să-ți spun drept, mi s-a acrit sufletul de bambilicii ăștia... - Ești cumplit de cinică! - Și cum ai vrea să fiu? Un bărbat adevărat, specie tot mai rară, crede-mă, își poartă masculinitatea calm. Nu se dă în spectacol ca marțafoiul, pentru că n-ai cum să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
din bucata de lemn abia pusă în sobă. Pagina cărții întoarsă de Carmina foșnea asurzitor. Seara, la cină bărbatul mânca fără să scoată o vorbă, mama pregătea acum foarte des friptură la tavă și răcitură, se uita la figura lui acrită cu un fel de triumf răutăcios: na, mănâncă, îmbuibă-te, îi turna ea în pahar vinul, îl urmărea cum își tamponează buzele cu șervetul, cu un fel de superioritate, ca și cum totul așa s-ar fi cuvenit să fie. Ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel ca... Fusese o vreme când crezuse că toate persoanele întâlnite în casa profesorilor Alexe, toate, dar absolut toate sunt alese pe sprânceană, oameni unul și unul, cu majuscule, voia și el să-și mai ridice nivelul anturajului, i se acrise de atâta vulgar...Respins de profesor, înlăturat, începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa destul de jenant, ca o bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va ajunge ce-i pur, în stare pură? Atunci! Acuma, la aproape 12 ani distanță, am certitudinea că nici în juma' de secol nu va fi posibilă curățirea morală. Mă pedepsești dumneata? Ești Dumnezeu? se enervează reportera. Mi s-a acrit de indicații. Talk-show-ul are legile lui. Nu întrerup o frază despre V. Voiculescu cu reclama la tampoane igienice. Îl întrerupi ci pe Pavarotti dacă trebuie. Dacă trebuie, trebuie! Ș-urile și ț-urile se aud ci-uri, dantura stă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Emoțiile și le ascundea destul de brav. Harisma pentru micul ecran (asta nu se-nvață, surioară) a apărut mai tîrziu. Și știința că întrebarea trebuie să încerce a fi mai importantă decît răspunsul. Nu, interviul nu mi-a plăcut. Te-ai acrit, Rusalin, am conchis închizînd televizorul, ca să mă întorc la ale mele. M-am expus din nou obiecțiilor vocii vitrege: Ei, Iordana, nu ți-a căzut bine silueta de adolescent, față de fațada ta ca zidul Goliei? Sau regreți că ai scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țoale, o ține Curistul pe a lui, serate, sindrofii, chermeze, să le scoți din casă la fiecare sfîrșit de săptămînă, să-ți pape banii, asta e plăcerea lor, ia spune-mi pe cinstite, Părințele, mătăluță încă nu ți s-a acrit de atîta abstinență? — Atît cît ți s-a urît și ție să vorbești prostii, i-o întoarce Părințelul. — Nu uita că te iei la harță cu o față bisericească, îi aduce aminte Roja distrîndu se, ăștia au întotdeauna mai mare
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
acuzații și instrucțiuni, spune Curistul, dacă înțelegeți sau nu mi-e totuna, nu mai vreau să am de-a face cît trăiesc nici cu Securitatea, nici cu comuniștii, nici cu cei care o să pună mîna pe putere, mi s-a acrit de toate cercurile de interese. Ce e așa de greu de înțeles? — Doar atît vreau să vă reamintesc, reia Roja cu senzația că-și răcește gura degeaba, că de patru zile n-am făcut altceva decît să ne tîrîm pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
încă nu e timpul să ajungem pe Magheru, ai prins șpilul? Să nu-ți mai aud gura pînă la noi ordine sau răsturnări de situație. O să-i lăsăm pe fraieri să se lupte cu barajele Armatei pînă li s-o acri, ca să aibă impresia că fac revoluție. După care ne intrăm noi în rol, ne instalăm cu arme și bagaje chiar în buricul tîrgului și așteptăm liniștiți inevitabilul. Tot nu ne-ai răspuns de ce ți se pare ție că încă nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
își irosiseră? Angelina gustă prima o felie de portocală cu frișcă pe care o purtă puțin prin gură înainte s-o înghită. — Ce nu mi-a plăcut de la bun început legat de ele, zie Roja, a fost că s-au acrit imediat ce le-am făcut lipeala cu Părințelul și Milițică. — Și ce voiați, dacă că ele erau trei, iar dumneavoastră unul singur? observă Gulie. De ce nu încercați să vă puneți puțin și în pielea lor? — Două, îl corectează Roja, Delfina n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai bine oferta? Cînd și-au dat seama că totul fusese plănuit din timp în cele mai mici amănunte, nu mai era loc de întors. Fuseseseră singure pînă atunci? Ei bine, aveau promisiunea că n-o să mai fie. Li se acrise de aceeași și aceeași muncă istovitoare de fiecare zi? O să se aranjeze cumva. Se plîngeau că nu le ajungeau banii, că trăiau de pe o zi pe alta? Nici nu-și închipuiau ele cît de rapid se putea schimba totul. N-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
măsurile de precauție, să depună o muncă dublă pentru a-și atinge scopul. La început nimeni nu dorise să audă de un cerc care își propunea să dezbată probleme ale socialismului științific și ale luptei de clasă, tuturor li se acrise de subiectul ăsta cu care erau presărate toate cursurile, care era adus în discuție aproape la fiecare seminar. Riscă mult abordîndu-i pe fiecare în parte, dîndu-le explicații sincere despre întreg planul, de la primii pași pînă la atacul final care mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ne grăbește nimeni, zice Sena. Nici Roja n-ar fi atît de nebun să-și riște pielea pentru atîta lucru, mai ales că Piticul și Scorpia sînt deja pe lumea ailaltă. Doar n-am înnebunit, zice Dendé, mi s-a acrit de cît am umblat pe jos zilele astea, nu mă mai țin balamalele. Atunci n-ai decît, uite cheile, se lasă Sena convins scoțînd rapid din buzunar un fel de portofel din piele. Și eu m-am săturat de atîta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de vânt nu adia și nici un norișor nu se vedea pe cerul verii, mai senin ca niciodată. Mici tremurături locale ale aerului erau produse de mulțimea de dute-vino ale albinelor harnice și preocupate de perpetuarea speciei și de Îndulcirea oamenilor acriți de neajunsuri. Mai zburau și diverse gâze cu forme ciudate, fluturi cuceritori care etalau viitoarelor partenere, cromatici atrăgătoare ca să nu mai amintim de caii-popii -libelulele ce-și aveau raiul lor În păpurișul anormal de verde pe deasupra căruia zburau În tandem
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care îl cunoșteau. Dar nu fură? Nu pune mîna, săracu'. Dar nu-i periculos? Este un amărît fricos și de umbra lui. Dar face treabă? Trebuie să-i arăți cum. Harpagon avea o suprafață mare de gazon și i se acrise de tuns iarba. Era o sarcină care îi consuma enorm de mult timp și, mai ales, energie. Băi Cozmin, poți tunde iarba? Îhî. Cu mașina? Îhî. Dar te pricepi? Îhî. Harpagon îl ia acasă, îi oferă o bucată de pîine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos să-i Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades și Îl acreau și mai rău. Cu toate acestea, era un excelent conviv și un formidabil prieten pentru amicii lui, printre care se număra și căpitanul Alatriste. Amândoi frecventau Taverna Turcului, unde se puneau pe tăifăsuit Împrejurul uneia din cele mai bune mese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ați speriat de o pendulă?... Orologiul n-am să-l dau jos! Nu pentru asta l-am ridicat! Și nici n-am să-l opresc! Va merge atât cât voi crede eu de cuviință!” „Nu ne trebuie!” „Ni s-a acrit!” „Jos ceasu’!” „Jos...” „Nici nu mă gândesc!” a țipat cel asediat, amuțind iar gloata. „E un dar făcut târgului: nu poate fi înapoiat și nici distrus! Chiar dacă e unul otrăvit! O bomboană în care vă rupeți dinții!” Își agăța funia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
51 de ani, fiind silită să îndure trauma stabilirii într-un alt climat cultural. Ce ridică nivelul acestor memorii este tocmai perspectiva spirituală. Fără ea, nuanțele poveștii ar părea excesiv de vindicative, autoarea acoperindu-se de bănuiala că suferința i-a acrit ochiul descriptiv. Așa însă, toate peripețiile dureroase prin care trece Lidia Stăniloae sunt percepute ca avînd o încărcătură izbăvitoare. Autoarea suferă ca să priceapă, și ceea ce pricepe e că sensul vieții nu vine de la om. E ca un lanț de încercări
Gustul vieții în exil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7172_a_8497]