176 matches
-
și de regie) când relatează și comentează călătoria la munte cu Bălosu sau întâmplări din vremea secetei din 1922 (se adaugă funcția reflexivă și cea actorială). - Personajul reflector (raisonneur) este eroul învestit cu funcție reflexivă, dublată sau nu de funcția actanțială. El formulează judecăți de valoare/cugetări, despre evenimente, situații sau despre celelalte personaje, în discurs asertiv sau apodictic (bătrâna, mama Anei din Moara cu noroc de I. Slavici). - Personajul focalizator (focal character) este „personajul central din al cărui punct de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
cea de regie, fără a fi implicat în seria de evenimente; este „vocea“ narativă care relatează evenimente auzite de la un alt personaj (de pildă, lița Salomia din Hanu Ancuței). - Personajele obiective (actanții) sunt urmărite în planul evenimențial, având numai funcție actanțială. Sunt, de obicei, personaje secundare, implicate doar la nivelul acțiunii narate sau reprezentate scenic. Clasificarea personajelor poate avea în vedere și criteriul reprezentativității: - Personajul arhetipal este un model originar, un erou exemplar - mitic, legendar, basmic etc. -, cu un grad mare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
plasândo într un trecut apropiat de momentul narării. 8. O trăsătură esențială a genului epic este prezența în text a instanțelor narative, nara torul și personajele. În fragmentul dat, se remarcă prezența unui narator homodie getic care are și rol actanțial. Alături de acest personaj narator, în text mai apar tovarășii lui de călătorie și călăuza drumeților de la oraș, Ion Onișor. O altă trăsătură distinctivă a ope rei epice este predominanța narațiunii. Acest mod de expunere este dominant în frag mentul reprodus
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Relația dintre două personaje întrun roman studiat, aparținând lui George Călinescu George Călinescu, Enigma Otiliei (relația dintre Felix și Otilia) INTRODUCERE: Personajele romanului realist În lumea ficțională a romanului, „ființele de hârtie“ (Roland Barthes) au, în primul rând, o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice, caracterizate complex, personajele realiste au destine semnificative, întruchipând ipostaze și relații umane diverse. În romanul Enigma Otiliei de George Călinescu (1938), de pildă, personajul eponim este situat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
putînd corespunde unei singure fraze mari. A. Julien Greimas, în Sémantique structurale (1966), alcătuiește o gramatică a povestirii, definind actantul drept un element care, în fraza de bază ce rezumă povestirea, îndeplinește o anumită funcție sintactică. El identifică un model actanțial format din șase elemente (subiect, obiect, destinator, destinatar, opozant sau adjuvant), care susține edificiul oricărei povestiri. Axa centrală care controlează valorile din universul povestirii, axa puterii și / sau a cunoașterii, este axa destinator - destinatar. Ea dă naștere valorilor și dorințelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
fie înlesnește, fie constituie o piedică în calea comunicării. Ea constă din circumstanțele acțiunii, respectiv modalitățile de a acționa, nefiind reprezentată în mod neapărat de personaje. Această axă este uneori axa cunoașterii, iar alteori axa puterii. Anne Ubersfeld reia schema actanțială a lui A. J. Greimas, permutînd perechea subiect-obiect, făcînd din subiect funcția manipulată de perechea destinator-destinatar, obiectul devenind funcția dintre adjuvant și opozant. Dacă la A. J. Greimas subiectul nu era fabricat în mod conștient de destinatar în funcție de destinator, iar
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nu se definea decît la sfîrșitul parcursului în funcție de căutarea obiectului, la Anne Ubersfeld, natura subiectului este deosebit de importantă, iar actantul nu este o substanță sau o ființă, ci elementul unei relații. De la o secvență la alta a textului povestirii, modelul actanțial se poate schimba, cuprinzînd noi personaje; de asemenea, de la o secvență la alta, un personaj poate trece din rolul unui actant în altul. Trebuie observat însă că noțiunile de "actant" și de "personaj" nu sînt interschimbabile, actantul putînd fi și
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de altă parte, dacă un actant se manifestă într-un discurs prin mai mulți actori, reciproca poate fi și ea valabilă, un singur actor putînd fi sincretismul mai multor actanți. Cu alte cuvinte, același actor poate trece dintr-o rubrică actanțială în alta În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, sintagma "actorii comunicării" trimite la locutorii și interlocutorii implicați în mod activ într-o interacțiune verbală, spre deosebire de termenul actant
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
1 înveselește peisajul, mai ales vara, cînd atît de fragilele volane albe și mov1 răsar în locurile cele mai neașteptate.), anafore asociative (între antecedent și expresia anaforică există o relație de tip parte-întreg; se pot distinge anafore meronimice, locative, funcționale, actanțiale: Ana și-a comandat [o pereche de pantofi de dans]1. Pingelele 1' sînt aurii. Cizmarul 2 a avertizat-o că nu sînt foarte rezistente.), anafore parafrastice (Ana îsi făcuse [mai mulți prieteni care vorbeau franceză, engleză, germană]1. Acești
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
structurat într-o disciplină distinctă denumită axiologie. A. J. Greimas a propus însă folosirea acestui termen în semiotică pentru a numi modul de existență paradigmatică a valorilor, în opoziție cu ideologia, care are în vedere maniera de aranjare sintagmatică și actanțială a lor. Axiologia a devenit astfel suportul realizării vorbirii prin operațiile de actualizare și se atestă prin realitatea sintactică și narativă, încît sistemul ei de valori este orientat spre universul discursiv proiectat de limba concretizată în discurs. De aceea, se
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
importante, pentru a constitui un sprijin real în argumentare. În semiotica textuală, figurile se referă la nucleul semic: ele sînt considerate unități de conținut, atașate la un lexem sau la o sintagmă, care atribuie o valoare deosebită rolurilor și funcțiilor actanțiale. Louis Hjelmslev consideră figură orice element lingvistic care nu este nici semnificant, nici semnificat. Astfel, unitățile semantice minimale sînt numite figuri ale conținutului. După Gérard Genette, figură este devierea între semn și sens, spațiul interior al limbajului; noțiunea de "deviere
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
formalizarea structurii intrigii în povestire prin schema narativă a acțiunii și identității narative a actantului principal din perspectiva existenței lui. Potrivit praxematicii, există narațiune, adică o configurație a unei serii de acțiuni eterogene unite într-un tot inteligibil, cînd relația actanțială este prezentată ca nefiind în măsură să realizeze un efect imediat în plan temporal și logic. Altfel, enunțiatorul ar actualiza numai fraze simple cu a avea sau cu a fi. Naratorul, în schimb, spune care consecințe ale actelor intermediare sînt
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
nefiind în măsură să realizeze un efect imediat în plan temporal și logic. Altfel, enunțiatorul ar actualiza numai fraze simple cu a avea sau cu a fi. Naratorul, în schimb, spune care consecințe ale actelor intermediare sînt necesare pentru ca relația actanțială să treacă de la potențialitatea inițială la realizarea ei finală. Pe baza acestui program, orice variații sînt însă posibile, căci în special obținerea obiectului ar putea fi reprezentată ca fiind realizată, suspendată, abandonată sau zădărnicită. Programul și schema narativă nu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
argumenta etc. Aceste roluri, numite și roluri locutive sau comunicative sînt relevante pentru comportamentul enunțiativ și permit definirea activităților comunicative ale fiecărui participant la schimbul verbal. Ele se deosebesc de rolurile sociale, care sînt de ordin sociologic, și de cele actanțiale, de ordin sintactic. Între rolul social și cel locutiv / comunicativ nu există corespondență biunivocă: același rol social - de profesor, de exemplu - poate angaja mai multe roluri în vorbire (întrebare, evaluare, explicare), iar același rol comunicativ (chestionarea, de exemplu) poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau locația -, ceea ce comportă un nivel mai abstract față de cel al povestirii. Pentru analiza înlănțuirii evenimentelor, ea preia modelul logic al lui Claude Bremond, la care adaugă însă alte posibilități de clasificare. Cînd discută actorii, autoarea expune pe larg modelul actanțial al lui A. J. Greimas, cu multe referiri la texte ilustrative, dar insistă și asupra relațiilor psihologice și ideologice dintre personaje, asupra unor opoziții aparent nesemnificative, dar care pot îngloba unele stereotipuri culturale importante pentru înțelegerea semnificației profunde a unei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
este obiectul iubirii, a cărui orientare sexuală nu poate fi stabilită de naratorul focalizator. Firește, "platitudinea" Albertinei nu poate fi în nici un fel considerată o lipsă de "densitate". Se poate face o distincție între categoriile de personaje pe baza modelului "actanțial" care va fi prezentat în următorul capitol, dar acel model se ocupă doar de relațiile dintre elementele fabulei, și nu de felul în care acestea "prind viață" în povestire. Din nou, acest model nu ne-ar ajuta să definim imaginea
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
pronume personal constrînge formațiunea sexuală. Și, în general, de aici pornește o serie întreagă de constrîngeri. Un el nu poate rămîne însărcinat. O ea nu poate deveni, în general, preot catolic sau violator. Aceste constrîngeri sînt legate și de poziția actanțială pe care o deține personajul (vezi Capitolul 3). În măsura în care sînt determinate tradițional, aceste constrîngeri sînt supuse schimbării. Una din primele observații din studiile literare feministe se referă la faptul că, în cea mai mare parte a literaturii tradiționale, femeile pot
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
clar termenul citîndu-se o serie de criterii conform cărora fie că eroul era repudiat, fie că alegerea intuitivă a cititorului primea o explicație. Voi menționa pe scurt aceste criterii. Uneori, eroul poate fi identificat, în mai multe privințe, cu subiectul actanțial (vezi Cap. 3). Dar se poate întîmpla ceva mult mai banal, cum ar fi recursul la un nume din titlu. În cazul în care numele eroului sau denominația sa explicită nu duce la o concluzie, ne putem da seama dacă
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
aceste două sfere ale relațiilor sînt confundate, se poate greși cu ușurință clasificarea forțelor ceea ce nu înseamnă, cu siguranță, că simpatia trebuie să fie eliminată, din acest motiv, din experiența lecturii sau din analiză. Dimpotrivă, tocmai prin diferența dintre rolurile actanțiale și reacția cititorului efectul particular al fabulei narațiunii capătă relief și vizibilitate. Exemplele din urmă pot fi acum extinse. Ofer doar un exemplu pentru numeroasele posibilități. În a), de exemplu, tatăl lui Mary poate fi un opozant dacă se opune
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
nu trebuie decît să dispună de puterea de a mobiliza poliția pentru a-și atinge scopul. Valoarea de adevăr Ultimul factor care determină specificările suplimentare ale actanților este valoarea de adevăr. Prin valoare de adevăr înțeleg "realitatea" actanților în interiorul structurii actanțiale. Această precizare este importantă nu numai în privința subiectului, ci și în privința adjuvanților și a opozanților. Adesea aceștia sînt numai la exterior ceea ce par să fie; în realitate, ei se dovedesc a fi exact opusul. Un trădător are înfățișarea aparentă a
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ceea ce este, această identitate este secretă. Cînd nici nu este, nici nu afișează o imagine, acesta nu poate exista ca actant; atunci cînd pare să fie ceea ce nu este, această identitate este o minciună. Nu doar actanții, ci și scheme actanțiale întregi pot fi catalogate drept adevărate sau false. Situația frecventă în care subiectul aspiră la un țel iluzoriu și finalmente îl atinge ar putea fi explicată în acest fel. Acest aspect al analizei actanțiale am putea încerca să-l punem
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Nu doar actanții, ci și scheme actanțiale întregi pot fi catalogate drept adevărate sau false. Situația frecventă în care subiectul aspiră la un țel iluzoriu și finalmente îl atinge ar putea fi explicată în acest fel. Acest aspect al analizei actanțiale am putea încerca să-l punem în relație cu o tipologie. Fabulele care arată influența predominantă a unui secret în structura lor actanțială (de exemplu, anumite basme și mituri) ar putea fi opuse, sub forma unei categorii separate, fabulelor în
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
țel iluzoriu și finalmente îl atinge ar putea fi explicată în acest fel. Acest aspect al analizei actanțiale am putea încerca să-l punem în relație cu o tipologie. Fabulele care arată influența predominantă a unui secret în structura lor actanțială (de exemplu, anumite basme și mituri) ar putea fi opuse, sub forma unei categorii separate, fabulelor în care o minciună determină structura. Of Old People se bazează pe principiul structural al secretului. Același lucru este valabil și pentru povestirile polițiste
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ne nuanța definițiile mișcărilor literare și pentru a pune în contrast fabulele care par mai degrabă asemănătoare la prima vedere, dar se dovedesc a fi diferite în anumite puncte esențiale; pe de altă parte, ea ne permite să comparăm structurile actanțiale ale fabulelor aparent foarte diferite. O analiză a acestui tip ne poate arăta aspecte neașteptate ale semnificațiilor. Presupoziția că modelul conturat anterior este singurul posibil ar fi absurdă. Exact ca în cazul analizei evenimențiale, există multe alte posibilități de abordare
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
actori: fie de natură psihologică, fie ideologică, fie de amîndouă tipurile simultan. Fiecare dintre aceste relații poate da un anumit conținut relației dintre subiect și putere, dintre subiect și anti-subiect, dar poate fi, de asemenea, studiată separat de orice model actanțial. Pe baza informațiilor despre actori conținute în text, ele pot fi grupate în funcție de acele principii care par importante în cadrul de referință al fabulei sau al grupului de fabule analizate. Mai întîi, relațiile psihologice sînt de o mare importanță în critica
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]