866 matches
-
expozitivă consumată. Ecovoiu a renunțat la dispunerea materiei pe capitole deslușit articulate. El nu descinde în universul caracterelor; pur și simplu "pedepsește" la modul procustian, tăios, prin disecții pe un fundal negativ codul lor de rătăciri și reprimări. Pe portativul actanților defilează, cu fișe precise, folosite pe potrivă, combatanții abhorați: Magistratul, Filosoful, Ermitul, Caravella, Romancierul ș.a. Numeroși alienați de la raționalitate pleacă la drum într-un scenariu pe mai multe planuri. Sunt părtași la o aventură cu adversari ireconciliabili, corespunzătoare demoniei totalitare
Un roman despre suicid by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17145_a_18470]
-
situația unei societăți, factor cu mai departe rezonanță în zilele noastre. Poate unde, în succesiunea generațiilor, se moștenește o dată cu patrimoniul genetic și un altul, bazat pe modele și... interese! Fapt este că, trecuți în mileniul trei o bună parte a actanților deceniilor anterioare sunt mai departe pe picioare, fericiți posesori de relații și titluri, de grade dacă nu până și de farmec social. Cu toate că P.N.Ț.C.D.-ul nu s-a autointitulat vreodată partid "justițiar", așa a fost văzut atât de către
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
ibidem). Defel metafizică, ci doar sofisticat rațională ni se înfățișează și "supralumina" evocată astfel: "e drept, într-un moment de exaltare, la sulina, unde era să înnebunesc de frumusețe. m-am gîndit pentru prima oară la supralumină" (ibidem). Intelectul este actantul farsei pe care ne-o oferă continuu poetul, în straiul sclipitor al avangardei. În felul acesta, aidoma unui fiu rătăcitor care, după un îndelungat periplu, se întoarce acasă, suprarealismul tîrziu revine la inteligența excomunicată, în paradoxala vecinătate a rețelei valéryene
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
și pe aceasta anume s-a bazat strategia celui vânat, mimând libertatea sub nasul copoilor. Dintr-un scrupul de obiectivare, autorul a preferat nararea la persoana a treia și dintr-o extremă delicatețe, cu substrat, bănuim, religios, a schimbat numele actanților, începând cu cel propriu. Denumindu-se Dinu Rogojină, dl Stroescu-Stînișoară își ia ultima distanță față de destin. Cititorului tânăr, modificarea îi poate cel mult naște suspiciunea și a unei intruziuni ficționale, cu toate că lui numele reale ale personajelor nu i-ar fi
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
îți curge prin vene - în sensul invers/ al sîngelui - un alt sînge, o altă viață: lipsită întrutotul/ de umilințe și de neliniști, de obosesii și de amenințări,/ între care și plînsul înălțîndu-se spre cer, la amiază" (Nimic mai plăcut). Reacțiile actantului pot fi urmărite pe diagrama unor corespondențe amoroase. Lumii erotizate, acesta îi răspunde printr-o multitudine de dispoziții ce exprimă fluctuațiile afectului. Din suprapunerea peisajelor cu simțămîntul erotic - raportul nupțial dintre cer și pămînt este mult grăitor - țîșnește un asemenea
Un univers erotizat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16205_a_17530]
-
precum orice substanță fluidă ce poate fi turnată în tiparele cele mai felurite, adoptînd forma acestora: "Eva e o compunere juvenilă ce tinde să repertorieze atributele stihiei feminine, dar însuși mecanismulei productriv, vizînd feminitatea trecînd din ipostază în ipostază în funcție de "actant" și de decizia viziunii masculine, o reduce la un "conținut" menit să umple vasul dorinței sau proiecției. Chiar și ideologizată, tratată ca abstracție, feminitatea rămîne acvatică, o pură valență lichidă ce se formalizează în tipare atitudinale". În raza teoriei sale
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
a creației în cauză, punctul terminus e, în maleficul său, prevalent ca pondere textuală și totodată umorală. Din aranjamentul de interferențe al celor două medii se degajă soluția pregnantă a eroziunii, a dezamăgirii, a "căderii". Sentimentalul pierde teren, întrucît psihia actantului se realcătuiește sub semnul realului brutal: În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Arbuștii ornamentali au simțit cum se macină/ Venele lor subțiri de o necunoscută sămînță./ Era ca și cum o omidă s-ar fi tîrît/ Peste organele lor cristaline, acoperindu-le/ Cu
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Ștefania Mincu (Note la Bacovia), Gabriel Cosoveanu (Psihismul involutiv bacovian), George Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un actant poetic și stăruie "asupra procesului de aglutinare/anihilare a elementelor realului ce conduce la invertirea semiozică(?) a acestuia"), Nora Iuga își povestește simplu apropierea în timp de autorul Scînteilor galbene, de la respingerea juvenila că "prea trist", la descoperirea modernității lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
pune la îndoială onestitatea editoarei, ci face o sumară trecere în revistă a reacțiilor critice la răsunătorul eveniment, relevîndu-i în stilul său importanța: "Iată că, după 130 de ani, se publică încă o parte din scrisorile autentice ale celor doi actanți îndrăgostiți, care conturează prin cantitate și profunzime tensiunile maxime ale unei iubiri fatale, transformate tragic într-un instrument textualizant". "Binomul" de "actanți scripturali" Veronica-Eminescu e disecat cu răceală științifică, în ecuație fiind intruzionat și Caragiale: " În acest context peratologic, gestul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
importanța: "Iată că, după 130 de ani, se publică încă o parte din scrisorile autentice ale celor doi actanți îndrăgostiți, care conturează prin cantitate și profunzime tensiunile maxime ale unei iubiri fatale, transformate tragic într-un instrument textualizant". "Binomul" de "actanți scripturali" Veronica-Eminescu e disecat cu răceală științifică, în ecuație fiind intruzionat și Caragiale: " În acest context peratologic, gestul marelui dramaturg e de o mare abjecție tocmai prin faptul că parodiază și transformă în derizoriu parametrii arhetipali ai inițierii trăirii erotice
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16566_a_17891]
-
este inițiat. Nuanțarea sonorității îndurerate a victimei vădește structura de cunoscător al limbajului durerii pe care o are supliciatorul. Nu este vorba despre auz fin, ci despre "măiestrie" în a detecta sonoritatea cifrată a supliciului. Se întâmplă, însă, ca schingiuitorul actant să nu dorească să audă urletul victimei sale, drept care gura acesteia este astupată, iar gâtul, sufocat, pentru ca urletul să rămână înăuntru. Țipătul este un stindard auditiv de care torționarul nu vrea să ia cunoștință, căci l-ar învinovăți, iar tortura
LIMBAJELE DURERII by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/16576_a_17901]
-
descrierea cimitirului (în coloritul sumbru și miasmele sale) și a scenelor erotice se concurează relaționându-se reciproc, tandemul acesta narativ capătă prin permanentă tangență expresivitatea impură a senzualului și morbidului. șa cum confesiunea în scris îndeplinește mai multe funcții, pentru fiecare actant în parte, narațiunea se desfășoară pe mai multe nivele, intuite și indicate bine de comentatorii de până acum ai cărții. Romanul poate prilejui o serie largă de abordări hermeneutice, dintre care cea psihanalitică și cea despre corporalitatea feminină sunt cele
Viața ca o dezhumare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11995_a_13320]
-
mai ales pe mâna mitocanilor, a nesimțiților și a inculților. Chiar pumnii în cap care l-au năucit pe Vadim în ultimele săptămâni, prin abandonul în masă al parlamentarilor P.R.M., trebuie înțeles, până la un punct, în cadrul aceleiași schimbări de paradigmă. Actanții jocului politic s-au săturat de primadonele rămase în urma vremii, de pariurile prostești pe realități ce nu mai spun astăzi nimic. Zgomotoasa cădere a lui Petre Roman - �omul Franței", după cum îl califica cineva - se leagă oarecum de consistența tot mai
Idilă cu un Rege by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16124_a_17449]
-
începe procesul cunoașterii. Ca odinioară Balzac sau Rebreanu spațiul înconjurător îl reprezintă strada în cele două ipostaze: populată până la sufocare, doar ne aflăm într-un oraș important Montpellier!, și degajată până la a fi pustie. Secvența a doua face posibilă apariția actanților în vizorul protagonistului. Erau două tinere frumoase Olesya și Yanina. Observatorul de serviciu le trasează numaidecât particularitățile vii, inclusiv cazuistica identități lor în istorie și-n politică. De aici în acolo, fulgurațiile politice poposesc cu asupră de măsură, înclinând disertația
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
și meditații. Romanele anunță din titlu formula preferată - Evanghelia după Fiul de Norman Mailer, Evanghelia lui Iuda de Roberto Pazzi Evanghelia după Isus Cristos de Jose Saramago sau Evanghelia după Pilat de Eric-Emmanuel Schmitt. Altă variantă prezintă drama unuia dintre actanți - Barabas de Par Lagerkvist, Pilat din Pont de Roger Caillois. Altă formulă reia drama cristică, proiectând- o în alt spațiu și alt timp, ca în Hristos răstignit din nou de Nikos Kazantzakis sau în Evanghelia după Jimmy a lui Didier
Romanul reîntors la Evanghelii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2642_a_3967]
-
însuși o capcană în care intră cu voluptate, „într-un oraș părăsit/ într-o zi într-un vis// într-o pădure astupată de brațe/ lingîndu-și adevărata durere” (Amiază închipuită). Unei atari false obiectivări îi datorăm incursiunile în structura anatomofiziologică a actantului. Precum un chirurg, acesta efectuează incizii în trupul propriu care nu mai reacționează la durere, spre a-și confirma neagra conștiință. Nimic nu scapă morbului deconstructiv. E o viziune monstruoasă, un (supra)realism al organelor angajate într-un sîngeros coșmar
Un damnat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2580_a_3905]
-
referință de la haine și toate cele care privesc îmbrăcămintea. De la această proză, mi s-au luminat analogiile cu N.V. Gogol și A.P. Cehov, în postura de naratori și nu de drama turgi. Textul este viabil prin mulțimea de personaje, adevărați actanți de susținut cauza unui ziarist, mai mereu în contra regimului... asupritor. Pe scurt, Dovlatov s-a purtat ca un dizident care mai credea că poate reforma lumea în care trăia. Într-un permanent contrast: eu - el, sărac - bogat, bun - rău, cultivat
DIN NOU DOVLATOV. In: ANUL 5, NR. 28-29, MARTIE-APRILIE 2012 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/93_a_106]
-
ar fi cele de „conștiință extinsă”, pe o tablă a interdisciplinarităț ii. Cea din urmă devenise necesară în urma constatării că nici una din discipline nu arăta a avea, singură, instrumentele necesare explicării resorturilor intime ale refuzului „postmodern” de a menține noii actanți în perimetrul vechilor constituiri culturale (și nu numai). Cu alte cuvinte, așa cum observase și G. Steiner, se vădea alterată capacitatea mentalului de a relaționa cu segmentul „clasic” (“vechi”) al culturii. De altfel, în acest sens, există și o explicație de
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
colindelor regretatului folclorist C. Bogariu trebuie luate în seamă fară nici un echivoc fiindcă memoria colectivă se alterează în toate genurile și speciile folclorului muzical și literar după 250 de ani, nu și în cele purtate peste vreme de grupuri de actanți așa cum, de pildă, sunt cântecele de Crăciun. Ținând scama de toate acestea, colindul care urmează trebuie plasat pe axa timpului în care cetățile dacilor din Munții Orăștiei erau spații puternic umanizate: „- Deschideți-mi poarta - / Poarta prin cetate! Dăi, Domnului, Doamne
REPERE ETNOGRAFICE ÎN VERSURILE COLINDELOR CULESE DE CORNELIU BOGARIU DIN ZONA ETNO-FOLCLORICA A ORĂŞTIEI [Corola-blog/BlogPost/92515_a_93807]
-
Propus ca "un roman în căutarea propriei definiri", Simplex se înfățișează dintru început ca autobiografic - la fine chiar cu trimitere la destinul literar al scriitorului. Ficțiunii i se lasă atâta spațiu în narațiune, cât să nu dezvăluie numele reale ale actanților. Tema se dezvoltă în jurul unei multiple crime care s-a produs în realitate în cercul nomenclaturii bucureștene, cu probabilitate în anii de mijloc ai comunismului. O crimă cu dedesubturi abjecte, ale căror detalii Povestitorul le smulge pe încetul mediului, într-
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
crezuse că va putea în-cheia pace cu postul Europa Liberă, mai apoi a trecut la acte exterminatorii, înjunghierea lui Emil Georgescu, ata-carea, în stradă a Monicăi Lovinescu, atâta cât să nu moară, bombe la sediu și plicuri explozive la domiciliile actanților. Dacă nu s-a reușit dinamitarea postului, s-a trecut la infiltrarea lui. Câte o cârtiță ieșea din coșul de hârtii și gonea prin coridoare - după râme. Alta, mușuroia prin București. Bestiole cu viață lungă și barbișon. Postul de radio
Adio, Olga! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8254_a_9579]
-
în discursul promulgat prin decizie componistică și afirmat în acțiunea vie a „rostirii”. Acest proces al interrelaționării dintre valorile spațiale se petrece de obicei inconștient, ca parte a unui complex de factori interdependenți funcțional, ale cărui resorturi interacționează în afara conștiinței actanților. Voința componistică (formativă) se aplică sintetic asupra acestui proces, coordonând conștient (decizional) evoluția anumitor elemente subsidiare ale acestui fenomen prolix, neomogen al comunicării, și care, în funcție de, și prin concretețea gestului asigură automat coerența întregului mecanism conform structurii fenomenologice a domeniului
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
comportamentul materiei acustice, deci în afara prizei conștiente a acțiunii interpreților (vezi si Logica XV, Motto 4). Ne vom referi în discuția noastră strict la acele elemente structurale ale limbajului muzical care pot deveni în practica domeniului informație conștientă asupra căreia actantul poate interveni concret, actual, în vederea unui scop. Cu aceste considerente ne vom pune problema constituirii unui discurs muzical redefinit în funcțiile sale de bază, și anume clădit pe relație și nu pe enunț-obiect (sonor) în desfășurarea teleologică. Enunțul intervalic este
Logica Lumilor Posibile (XVI) by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/83171_a_84496]
-
o dezontologizare a poeziei, variantă sui generis a purismului ce, nu e un secret, datează. O vidare a ei de orice altă noimă decît "conștiința scriiturii", decît "textuarea" care ar fi "singurul conținut de comunicat în poezie", rod al unui "actant scriptural", vidare ce e urmărită pe linie diacronică precum o mișcare evolutivă, o "perfecționare" în trepte, uneori trudnice, impure a materiei lirice. Discursul critic astfel orientat are ca fond o certitudine inebranlabilă, o imensă autosatisfacție ce emite muzica de fanfară
Dificultățile unei "panorame" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8469_a_9794]
-
de altminteri, impresia că aici gravitează stilistic Cafeneaua Pas-Parol. În intervalul atât de permisiv dintre acuitatea intelectuală a lui Ion Luca și acalmia uniform estetizantă a lui Mateiu. Multe dintre paginile volumului depun mărturie în favoarea acestei încadrări, multe dintre numele actanților au o rezonanță cel puțin levantină, de nu grecizantă de-a dreptul, multe dintre secvențe ne amintesc de răsfățul întotdeauna tensionat al câte unui Pașadia Măgureanu și al câte unui Mitică, al câte unui Aubrey de Vere și al câte
Alt contingent by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8549_a_9874]