232 matches
-
În evoluția vieții sociale, procesul de aculturație legislativă s-a impus cu valoarea unui act de progres social. Legislația românească se raliază acestui proces prin ratificarea unor norme juridice internaționale și prin elaborarea de legi concordante normelor europene. Astfel, de exemplu, legea 487/2002 privind sănătatea mintală
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
sau a condițiilor răspunderii psihiatrico-expertale. De asemeni trebuie precizate, prin regulamente proprii, condițiile de aplicare a măsurilor de siguranță (a „detenției medicale”), regimul bolnavilor dificili, etc., În scopul unui echilibru dintre protecția drepturilor individuale și protecția socială. Prin procesul de aculturație juridică, reglementările legale din Rom\nia au consacrat principiile universale privind drepturile bolnavului mintal, prevăzute În Rezoluțiile Consiliului și Parlamentului Europei nr. 818/997 și 83/ 990. Expertul este obligat astfel a aplica prevederile ordonanței de guvern 1/2000 și
CADRUL LEGISLATIV AL EXPERTIZEI MEDICO-LEGALE PSIHIATRICE.. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, C Scripcaru, Simona Grămadă, Irina Agrosoaie () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1482]
-
ale delincvenței juvenile nu mai sunt relevante. Fenomenul delincvenței juvenile este favorizat de procese ce se petrec la nivel macrosocial, cum ar fi creșterea aglomerărilor urbane, mișcările masive de populație, multiplicarea dificultăților economice, instabilitatea economică, șomajul, inflația, diversificarea proceselor de aculturație, apariția unor subculturi, disoluția controlului comunitar tradițional, creșterea permisivității și a toleranței sociale, decăderea moravurilor și obiceiurilor tradiționale, criza de autoritate. La nivel mezosocial, putem aminti insuficiențele și disfuncțiile instanțelor cu rol socializator, familie, școală, grup de muncă, scăderea controlului
ASISTENŢA COPIILOR VICTIME A INFRACŢIUNILOR by GEORGE COSMIN DIACONU () [Corola-publishinghouse/Science/334_a_638]
-
tehnici de propagandă, valorile culturii dominante. Promovate prioritar și cu mare frecvență, aceste valori sunt întotdeauna prezentate hiperbolizat pentru a ecrana obiective submerse, tainice. Acestea din urmă nu sunt niciodată devoalate; ele constituie însă esența curriculumului-fantomă. Dar și procesele de aculturație comportă curricula-fantomă. Integrarea într-o comunitate, adică într-o cultură minoră sau chiar într-o subcultură, presupune ecranarea obiectivelor-fantomă ale demersului, prin afișarea exagerată, demonstrativă a valorilor comunității respective. Este tehnica folosită de un etnolog care vrea să studieze un
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
africani recurg adesea, în lucrările lor, prin intermediul ficțiunii literare și al acțiunii eroului, la „mecanisme care, în marea lor majoritate, par a avea funcția de control asupra stimulărilor provenite din contactul dintre culturi”. Aceste mecanisme îl ajută pe subiectul supus aculturației „să negocieze cu una sau alta din componentele identității sale și-l scutesc de participarea la un fenomen cultural altfel inevitabil”. Pentru Gounongbé, aceste mecanisme susțin identificarea și ajută la rezolvarea problematicii aculturației, încercând să unifice și să integreze cei
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Aceste mecanisme îl ajută pe subiectul supus aculturației „să negocieze cu una sau alta din componentele identității sale și-l scutesc de participarea la un fenomen cultural altfel inevitabil”. Pentru Gounongbé, aceste mecanisme susțin identificarea și ajută la rezolvarea problematicii aculturației, încercând să unifice și să integreze cei doi termeni ai clivajului identității aculturate. Gounongbé descrie mai multe mecanisme de control pe care le pune în legătură cu unele dintre mecanismele de apărare cunoscute în psihopatologie. Astfel, el stabilește corespondențe între: - scotomizarea și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
negri / refuzul și anularea; - iertarea, fraternizarea și metisajul / formația de compromis și negarea realității; - denunțarea, denigrarea și demistificarea / proiecția; - idealizarea metropolei / identificarea cu agresorul; - procesul / reparația. Originalitatea acestui demers constă tocmai în punerea în relație a mecanismelor specifice situației de aculturație cu mecanismele psihice de apărare. Astfel, mecanismele iertării, fraternizării și metisajului se leagă de unificarea și integrarea celor doi termeni ai clivajului identității aculturale prin intermediul formației de compromis și al negării realității. Alte trei mecanisme - denunțarea, denigrarea, demistificarea - ajung la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îl constituie, în principal: • studiul descriptiv și analitic al practicilor culturale; • studiul practicilor culturale diferențiate și al relațiilor lor; • analiza instituțiilor culturale; • opțiunile teoretice și metodologice, • conflictele între culturi sau în cadrul unei culturi; • cultura și stilul de viață; • procesele de aculturație și condițiile deviante; • educația și condițiile sociale. Problemele de bază ale relației dintre activitate sportivă și societate reprezintă: structura și dinamica proceselor din activitate sportivă, determinismul proceselor din activitate sportivă, legătura cu celelalte procese culturale, care au loc în societate
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
munci îndelungate, desfășurate pe parcursul mai multor generații de specialiști și cuprinzînd momente istorice și culturale specifice, contexte economice și politice diferite, toți acești factori punîndu-și amprenta asupra modalităților de constituire a patrimoniului. Individualismul, moda, gustul epocii, etnocentrismul, fenomene specifice de aculturație, idealuri, contestări, invenții și inovații, toate au reprezentat și încă mai reprezintă momente ale fluxului continuu de formare și dezvoltare patrimonială. O colecție reprezintă o investiție culturală și economică de durată, un ansamblu coerent, reprezentativ, o selecție a generațiilor de
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
dar ni se oferă niște indicații care pot fi considerate drept piste pentru reflecția morală. S. Privitera propune patru formule în care întrevede referința conciliară la tema experienței: experiența ca „cercetare inductivă a normei”, experiența ca „dialog interdisciplinar”, experiența ca „aculturație etică” și experiența ca „reflecție transcendentală”. Experiența ca „cercetare inductivă a normei” se identifică cu procesul de cunoaștere a normelor care trebuie să se structureze în termeni inductivi, pornind de la concretețea faptului trăit, de la nivelul personal sau social. În urma analizei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de experiență este identificat cu contribuțiile oferite de științele umane. Astfel morala, prin cunoașterea omului, poate să structureze normele sale în conformitate cu măsura omului. Ea asumă datele relevante din punct de vedere moral, oferite de ele prin filtrul integrării antropologice. Formula „aculturație etică” se referă la atenția pe care morala o acordă curentelor de idei, pentru că sunt purtătoare de valori. Aceste curente stimulează conștientizarea anumitor nedreptăți existente. O morală bazată pe experiență, în dialog cu cultura, este o morală care caută în
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
pentru științele umaniste și, mai ales, pentru teologie. Ecuația care descrie proiectul epistemologic totalitar al Iluminismului este simplă: cunoașterea obiectivă decurge dintr-un parcurs algoritmic al metodei științifice și din respingerea invariabilă a oricărui „reziduu” al tradiției. Nocivitatea operei de aculturație a Iluminismului este sesizabilă mai cu seamă în filigranul său antropologic. Avem de-a face, în opinia sa, cu o descentrare ontologică a persoanei. Un naturalism aservit voinței sau rațiunii discursive obnubilează dimensiunea apofatică a chipului uman. Treptat, omul este
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
etnologii nu se interesează decât de autohtoni, abordați prin prisma unei relații de alteritate. Raporturile acestora cu dominanții europeni sunt parțial evacuate în afara câmpului de analiză, de vreme ce sunt abordate aproape exclusiv din unghiul rezistenței, al reacției, al revoltei sau al aculturației. Începând din anii treizeci, apare deci în antropologia britanică un curent care reunește în același timp temele schimbării sociale, industrializării și urbanizării. În schimb, fracțiunea francofonă a disciplinei nu a acordat decât foarte recent atenție acestui tip de obiecte. Notăm
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
și cuvinte. Unii cercetători au ajuns chiar să califice drept "cultural" tot ce este dobândit; evoluează apoi printr-un medium al limbii sau al obiectelor culturale care se difuzează și se transformă. Bunurile culturale se amestecă, se încrucișează. Vorbim de aculturație; acest schimb este sursa bunurilor culturale, care dispar în lipsa lui. Durkheim (1858-1917) și Mauss au arătat că acțiunile sociale (rituri, rugăciuni, sacrificii, magie, sărbători) permit umplerea cu sens a obiectelor. Conținutul cultural (sau simbolic) al bunurilor este în mod constant
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
decret îi răspunde, ca un ecou, cel care marchează câmpul de acțiune și de influență al ministerului condus de Lang în 1981. Este pusă în evidență dimensiunea expresivă individuală. Nu mai este în joc doar Franța ca națiune culturală, ci "aculturația" francezilor în diversitatea grupurilor lor sociale: " Ministerul Culturii are ca misiune: să le permită tuturor francezilor să-și cultive capacitatea de invenție și creație, să-și exprime liber talentele și să primească formarea artistică pe care o aleg, să conserve
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Anselm, La Trame de la négociation. Sociologie qualitative et interactionnisme, trad. fr., L'Harmattan, Paris, 1992 (texte reunite din anii 1960 și 1970). Miroirs et masques. Une introduction à l'interactionnisme, trad. fr., Métailié, Paris, 1992a (ed. I engleză, 1959). Glosar Aculturație: ansamblul fenomenelor decurgând din contactele dintre culturi, sub-culturi și indivizi. Este vorba de schimburi mai mult sau mai puțin reciproce și simetrice, complete și voluntare, de conținuturi culturale (limbă, credințe, moravuri...). Alienare: acest termen este esențial în analiza critică a
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
Wittgenstein, Ludwig, 176. Wölfflin, Heinrich, 30. Wrigley, Richard, 168. Y Yonnet, Paul, 71, 157. Z Zola, Émile, 172. Indice tematic A Academie, 48, 70, 169, 251, 253. Acord, 39, 301. Actor (dramatic), 177. Acțiune colectivă / culturală (teoria ~), 11, 290-291, 298-299. Aculturație, 29, 216, 333. Administrație, 79, 104, 130, 202, 234. Alienare, 35, 146-148. Anchetă, 12, 50, 75, 85-86, 90-97, 99, 102, 104, 107, 110-111, 113, 116, 118-119, 122, 124, 128-130, 133-134, 138-140, 154, 161, 167, 192, 202, 210, 213, 249, 258
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
footnote>. De reținut: cele trei viziuni despre cultură, teorii (viziuni) „obiectiviste”, (substanțialiste) și „subiectiviste” (internaționalist-simbolice) și deconstructiviste (critice, postmoderniste). Ce este cultura? Elementele componente culturii: − viziunea, − normele, valorile, − purtătorii-de-valoare, − procesele culturale, − judecăți de valorizare, − judecăți de valorificare, − cunoaștere, − enculturația și aculturația, − comunicarea, limbajul. Ce sunt comportamentele? − comportamente organizaționale, − comportamente față de organizație. Ce sunt atitudinile? Ce este cultura organizației? Ce este culturismul? Teoria celor „7S”. Cultura organizației În serviciile publice. Economie și societate. Relațiile publice și serviciile cu publicul 1. Economia - un
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
recursului la imaginea socială, se poate vorbi și de determinări pulsionale, evaziune, reguli de integrare socială, norme culturale ("dacă publicitatea sugestivă propune evaziunea, visul, paranteza psihologică, publicitatea proiectivă propune și/sau impune norme, modele, reguli de integrare, de participare, de aculturație" B. Cathelat & A. Cadet, 1976: 114). În fapt, dimensiunea repetitivă (Dubo, Du Bon, Dubonnet) coexistă cu cea sugestivă și proiectivă. 6.5. Principalele funcții ale comunicării de masă și publicității B. Cathelat & A. Cadet (1976: 62-72) analizează principalele funcții ale
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
de gramatica comunității căreia îi aparține individul. În unele culturi relațiile spațiale sînt dominate de opoziția statut social superior/ statut social inferior, în altele de distincția familie/non familie sau castă/non castă (India). De aici apar serioase probleme de aculturație proxemică, de violare involuntară a codului proxemic, de eșecuri comunicative datorate interpretării etnocentrice a altor culturi. Hall relatează situația americanilor din Orient incomodați de "intruziunile" interlocutorilor arabi în spațiul lor personal, ca și disconfortul arabilor care se simt desconsiderați, ignorați
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și perioade de regres, cum ar fi colapsul Imperiului Roman; faptul că în orice societate se observă tensiuni, disfuncționalități (argument conflictualist); faptul că unele stadii ale dezvoltării pot fi sărite sau omise datorită învățării din experiențele altor societăți, adică prin aculturație (argument difuzionist); faptul că schimbarea poate fi determinată de factori exogeni ș.a. Lăsând momentan criticile la o parte și urmărind dezvoltările teoretice ulterioare vom constata că asumpțiile evoluționiste se regăsesc sub formă modificată sau îmbunătățită în toate celelalte perspective sistemice
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Albrecht la a[nul] 1200." Poetul, așadar, nu mai cade în capcana mult învățatului Dimitrie Cantemir să considere țarismul un alt tip de imperiu decât cel otoman. Mimarea Europei occidentale, începând cu Petru I, n-a dus la o veritabilă aculturație, căci tendințele expansioniste s-au acutizat sub masca unui misionarism creștin: Astfel misiunea istorică de care se face atâta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
lucru nu era posibil decât în spațiul, chiar și evolutiv, al unui sistem de credințe ierarhizat, care nu mai există pentru majoritatea contemporanilor noștri, evrei sau nu, care evoluează acum într-o lume demistificată și foarte individualistă. În ciuda secularizării și aculturației din epoca modernă, riturile kadish-ului și doliului rămân singurele care-i însoțesc constant pe evrei în peregrinările lor; și astăzi sunt destul de vii. Ne putem imagina în ce măsură au reușit cultul martirilor și practicile legate de moarte în general să servească
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
în sens modern, ci, dimpotrivă, pe convingerea că ziua de astăzi seamănă cu cea de ieri și că genealogia indivizilor și a grupului primează asupra bulversărilor doar aparente ale istoriei. Ar fi, de altfel, eronat să credem că emanciparea și aculturația față de mediul ne-evreiesc au fost singurii factori declanșatori ai istoricizării în lumea evreiască. Această evoluție este pregătită și de mișcări interne din iudaism. Curentul evreiesc al Luminilor, Haskala, care se naște în a doua jumătate a secolului al XVIII
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al XIX-lea, se scrie istorie pentru a satisface o căutare a rădăcinilor și a tradiției, la un moment când, paradoxal, memoria evreiască și identitatea care-i este asociată nu pot fi încă revendicate ca atare în plin proces de aculturație. Trebuia deja să devii un "adevărat" german, un "adevărat" francez etc., înainte de a te gândi să te prevalezi de calitatea de evreu. Istoria, în acest context, devine o legătură "neutralizată" prin știință cu propriul popor pentru toți cei pe cale să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]